Învataturi si practici catolice

[Traditie]

MEDITATIA

Una din cele mai distructive inovatii catolice este canonul de meditatii si alte seturi de meditatii de care catolicii ferventi le practica zilnic si chiar de mai multe ori pe zi.

Asa-zisul Rozariu este un set de rugaciuni si meditatii pe diverse teme pe care catolicul trebuie sa le faca zilnic:
http://www.padrepio.catholicwebservices.com/RUMENO/Rosario.htm
http://www.lucisullest.it/international/ro/book.htm



Alte seturi de meditatii au fost alcatuite de Ingatiu de Loyola:

[color=green]
The Spiritual Exercises of Ignatius of Loyola, (written within 1522-1524) are a brief set of meditations, prayers and mental exercises, available in various book formats, designed to be carried out over a period of 28 to 30 days.[/color]
http://en.wikipedia.org/wiki/Spiritual_Exe...atius_of_Loyola

si Thomas de Kempis:
[color=green]
His writings are all of a devotional character and include tracts and meditations, letters, sermons, a life of Saint Lydewigis, a Christian woman who remained steadfast under a great stress of afflictions, and biographies of Groote, Radewijns, and nine of their companions. Works similar in content to the Imitation of Christ and pervaded by the same spirit are his prolonged meditation on the life and blessings of the Savior and another on the Incarnation.[/color]
http://en.wikipedia.org/wiki/Thomas_%C3%A0_Kempis


Efectele meditatiei asupra psihicului uman sunt devastatoare, afectând raportarea sanatoasa la realitate a omului care o practica, transformarea vietii sale într-un sistem de ghidare dupa sabloane. Un catolic (sau yoghin etc) practicant al meditatiei traieste într-un univers autist.

Iata care sunt efectele meditatiei, ale proiectarii deliberate de idei si imagini în imaginatia noastra:

Parintele Tanase - dialoguri libere cu studentii

INFLUENTA PRACTICII YOGA ASUPRA TRUPULUI SI A MINTII

Socanta poveste a unui adept MISA din Iasi care s-a sinucis

[MariaB]

În prealabil postat de Traditie

Asa-zisul Rozariu este un set de rugaciuni si meditatii ...

Rozariul este o rugaciune precum rugaciunile ortodoxe - seamana mult cu Rugaciunea inimii, de exemplu

daca dumnevoastra vedeti sau vreti sa vedeti altceva aici, o faceti evident cu alte intentii

[Grigorie]

Exista o stransa legatura intre credinta si practica. Modificarea credintei atrage dupa sine dezvoltarea unui mod de viata care sa intrupeze noua credinta. Practica meditatiei este combatuta de parintii neptici (=trezvitori). A se vedea Filocalia, Patericul, Limonariul s.a. scrieri asemanatoare. Adoptarea meditatiei in catolicism trebuie sa dea de banuit, ca si mai noile "deschideri" ale unor calugari catolici spre budism, yoga, arte martiale. (Asa se intampla cand propria practica nemultumeste, se cauta implinire la pagani).

As aduce in discutie si o alta fateta: chiar si cand practica (dpdv exterior) este buna, daca nu este insotita de dreapta credinta, nu aduce roade.
Un parinte contemporan de la Athos povestea despre niste calugari catolici care incercau sa traiasca precum atonitii, dar spuneau ca nu observa progrese notabile in viata duhovniceasca. Parintele le-a spus ca asta se intampla pentru ca ei doreau sa aiba o vietuire ortodoxa, dar o credinta romano-catolica. Aceste abateri de la credinta (i.e. conceptiile gresite) ii faceau doar sa imite unele practici, dar sa nu le traiasca in spirit ortodox.

Ceva asemanator a trait si abatele Placide Desseille in Franta. La un moment dat ajunsese sa infiinteze un mic schit unde incerca sa traiasca la fel ca monahii din vechime, neparasind BRC. Dupa ani de zile de practica si lectura a Sfintilor Parinti, acesti calugari au ajuns sa constientizeze ca nu mai puteau sa fie duplicitari si au ales ceea ce inima ii indemna de multa vreme: au devenit ortodocsi. Parintele Placide a scris o carte foarte frumoasa, "Nostalgia ortodoxiei", tradusa in limba romana.

[elisabeta.ghiuzan]

În prealabil postat de Grigorie

Exista o stransa legatura intre credinta si practica. Modificarea credintei atrage dupa sine dezvoltarea unui mod de viata care sa intrupeze noua credinta. Practica meditatiei este combatuta de parintii neptici (=trezvitori). A se vedea Filocalia, Patericul, Limonariul s.a. scrieri asemanatoare. Adoptarea meditatiei in catolicism trebuie sa dea de banuit, ca si mai noile "deschideri" ale unor calugari catolici spre budism, yoga, arte martiale. (Asa se intampla cand propria practica nemultumeste, se cauta implinire la pagani).

As aduce in discutie si o alta fateta: chiar si cand practica (dpdv exterior) este buna, daca nu este insotita de dreapta credinta, nu aduce roade.
Un parinte contemporan de la Athos povestea despre niste calugari catolici care incercau sa traiasca precum atonitii, dar spuneau ca nu observa progrese notabile in viata duhovniceasca. Parintele le-a spus ca asta se intampla pentru ca ei doreau sa aiba o vietuire ortodoxa, dar o credinta romano-catolica. Aceste abateri de la credinta (i.e. conceptiile gresite) ii faceau doar sa imite unele practici, dar sa nu le traiasca in spirit ortodox.

Ceva asemanator a trait si abatele Placide Desseille in Franta. La un moment dat ajunsese sa infiinteze un mic schit unde incerca sa traiasca la fel ca monahii din vechime, neparasind BRC. Dupa ani de zile de practica si lectura a Sfintilor Parinti, acesti calugari au ajuns sa constientizeze ca nu mai puteau sa fie duplicitari si au ales ceea ce inima ii indemna de multa vreme: au devenit ortodocsi. Parintele Placide a scris o carte foarte frumoasa, "Nostalgia ortodoxiei", tradusa in limba romana.

"Diversele teme" care se mediteaza in rugaciunea Rozariului sint, domnule Grigorie, momente importante din viata Mintuitorului, a Sfintei Fecioare Maria si a Apostolilor. Sint momente reprezentate in majoritatea bisericilor ortodoxe, in special pe iconostas: Bunavestire, Nasterea, Prezentarea la Templu, Botezul, Inaltarea, Invierea, Rusaliile etc. Daca este periculos sa meditezi aceste teme intr-o atitudine de evlavie, adica recitind rugaciuni, atunci e periculos si sa citesti Biblia, nu? E periculos poate si sa privesti picturile din bisericile ortodoxe. Daca nu ma insel, se cinta si la dvs., la ortodocsi, in Postul Mare, acel cintec: "O, Isuse, Domnul meu, ma gindesc la chinul tau...". Deci, ce facem? Iesim cumva din dreapta credinta daca meditam sau, ma rog, ne gindim la Patimile Mintuitorului??? Dimpotriva, a medita la Patimi, este o cale de a trezi in suflet iubirea si cainta. Sau avem nevoie de altceva? Exista altceva mai important decit acestea? Ce anume?
Faceti afirmatii grave care, atita timp cit nu sint sustinute de trimiteri bibliografice ample, nu edifica pe nimeni. Simplul fapt ca asociati rugaciunea Rozariului cu tehnicile yoga arata pur si simplu lipsa de informare si incultura.
Domnule, puneti-va pe studiu si apoi mai discutam. Sper ca nu sinteti teolog...

[elisabeta.ghiuzan]

Emoticonul din textul meu a fost inserat din greseala.

[Grigorie]

Elisabeta
Aveti dreptate cand spuneti ca este aproape inevitabil ca atunci cand citim un text religios sau privim interiorul unei biserici sa nu incercam sa ne imaginam ce anume reprezinta ele. Nu avem ce face, aceasta este conditia omului cazut pe care o impartasim cu totii. Numai ca a face din imaginatie un "exercitiu spiritual" este o mare greseala. Iar meditatia (recomandata in catolicism) presupune sa te lasi prada imaginatiei, chiar daca te amagesti crezand ca o controlezi.
In Filocalie se dezaproba clar imaginatia. Daca o sa gasesc timpul necesar, va voi aduce si dovezi.

[Grigorie]

În prealabil postat de elisabeta.ghiuzan

Faceti afirmatii grave

La ce va referiti?
Daca e vorba despre "Exercitiile spirituale" ale lui Ignatiu de Loyola, despre aceasta s-a mai discutat pe acest forum. Un sfant ortodox s-a pronuntat destul de categoric (Sf. Ignatie Briancianinov, "Despre inselare"):

"Inselarea isi ridica, deja, in chip firesc capul pe temeiul hulirii impotriva lui Dumnezeu prin care este schimonosita la eretici credinta dogmatica. Purtarea nevoitorilor latini, cuprinsi fiind de inselare, a fost intotdeauna "extatica" din pricina neobisnuitei lor infierbantari trupesti si patimase. Intr-o asemenea stare se afla(Ignatiu de Loyola, intemeietorul Ordinului iezuitilor. Inchipuirea lui era atat de aprinsa si de atatata, incat, precum el insusi spunea, avea nevoie doar sa o voiasca si sa intrebuinteze oarecare sfortare ca sa-i apara inainte, dupa bunul sau plac, iadul sau raiul. Aparitia raiului si iadului se savarsea nu doar prin lucrarea inchipuirii omenesti; lucrarea inchipuirii omenesti, de una singura, este neindestulatoare pentru aceasta: faptul se savarsea prin lucrarea demonilor, care isi uneau prisositoarea lor lucrare cu lucrarea neindestulatoare omeneasca, adaugand lucrare la lucrare, plinind o lucrare prin cealalta, pe temelia liberei vointe a omului care si-a ales si si-a insusit o indreptare mincinoasa."

"Ca pilda de carte ascetica scrisa in acea stare de inselare numita "parere" putem da lucrarea lui Toma de Kempis, numita "Urmarea lui Hristos". Ea rasufla o patima subtire a dulcetii si o cugetare semeata, care naste in oamenii orbiti si plini pe deasupra peste masura de patimi, o desfatare pe care ei o socot gustare a harului Dumnezeiesc. Nefericitii si intunecatii ! Ei nu pricep, ca adulmecand damful subtire al patimilor care traiesc in ei, se indulcesc de el, socotindu-l in orbirea lor, mireasma a harului ! Ei nu inteleg ca de desfatarea duhovniceasca sunt in stare doar sfintii, ca inaintea desfatarii duhovnicesti trebuie sa mearga pocainta si curatirea de patimi, ca desfatarea duhovniceasca nu sta in puterea pacatosului, ca el trebuie sa se cunoasca pe sine ca fiind nevrednic de desfatare, sa o alunge, daca aceasta va incepe sa-i dea tarcoale, sa o alunge ca pe un lucru nepotrivit cu el, ca pe o vadita si pierzatoare amagire de sine, ca pe o miscare subtire a slavei desarte, a cugetarii semete si a patimii dulcetii. In pustnicie, au ajuns, asemenea lui Malpas, la cea mai vartoasa inselare demonica Francisc de Assisi, Ignatiu de Loyola si alii nevoitori ai latinilor (Dupa caderea Bisericii de Apus de la cea din Rasarit), recunoscuti de ei ca sfinti. "Atunci cand Francisc a fost rapit la cer" spune scriitorul Vietii acestuia, "Dumnezeu Tatal, vazandu-l, S-a intrebat, fiind pentru o clipa in nedumerire: cui sa dea intaietate, Fiului Sau Celui dupa fire, sau fiului dupa har - Francisc". Ce poate fi mai cumplit, mai had decat aceasta hula, ce poate fi mai intristator decat aceasta amagire !"

"Aceasta. este amagirea de sine ! Aceasta este inselare ! Ea a luat fiinta din pareri mincinoase; parerile mincinoase au luat nastere din simtirile gresite impartasite de cartea cu pricina. In aceasta carte traieste si din aceasta carte rasufla ungerea duhului celui viclean, care ii linguseste pe cititorii ei, imbatandu-i cu otrava minciunii, otrava indulcita cu mirodeniile subtiri ale semetei cugetari, slavei desarte si patimii dulcetii. Cartea ii poarta pe cititorii sai drept spre partasia cu Dumnezeu, fara a-i curati, mai inainte, prin pocainta: de aceea si starneste o deosebita aplecare spre ea in oamenii patimasi, care nu au batut cararea pocaintei, care nu au fost preveniti cu privire la amagirea de sine si la inselare, care nu au luat povata din invatatura Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe, cum sa vietuiasca dupa legea duhovniceasca. Cartea lucreaza cu putere asupra sangelui si nervilor, ii atata - si de aceea ea place cu osebire oamenilor robiti simturilor: de aceasta carte poti sa te indulcesti fara a te lepada de despartirile grosolane ale simturilor. Cugetarea semeata, subtirea patima a dulcetii si slava desarta sunt infatisate de aceasta carte ca lucrare a harului Dumnezeiesc. Adulmecandu-si dezmatul in forma subtire a lucrarii sale, oamenii trupesti cad in extaz de atata betie, de desfatarea capatata fara de osteneala, fara lepadare de sine, fara pocainta, fara rastignirea trupului cu patimile si poftele" ( 1 Galat.5, 24), prin lingusirea starii de cadere. Manati de orbirea si de trufia lor, ei trec cu veselie din patul iubirii dobitocesti in patul unei iubiri si mai nelegiuite, care domneste in casa de desfranare a duhurilor lepadate."

[Grigorie]

Este intr-adevar suparatoare insertia nedorita a cate unui emoticon. Mie mi s-a intamplat de multe ori si as fi recunoscator daca s-ar remedia aceasta problema tehnica.

[elisabeta.ghiuzan]

"Iar meditatia (recomandata in catolicism) presupune sa te lasi prada imaginatiei, chiar daca te amagesti crezand ca o controlezi."

nU RECOMANDA NIMENI IMAGINATIA IN RUGACIUNILE CATOLICE.
A medita sau a te gindi la ceva nu implica neapara a imagina. Confundati simpul exercitiu al gindirii, al ratiunii, cu imaginatia. Nu inteleg de ce insistati pe "imaginatie", cind eu nici nu am sugerat asa ceva in ceea ce priveste Rozariul. Repet: Rozariul nu implica deloc un exercitiu al imaginatiei. NU ESTE NECESAR SA-TI IMAGINEZI ABSOLUT NIMIC.

[elisabeta.ghiuzan]

MariaB a facut o remarca inspirata asemanind Rozariul cu Rugaciunea Inimii. Intr-adevar, rugaciunea isihasta presupune oprirea sau fixarea mintii (intr-o prima etapa) pe rugaciunea "Doamne, Isuse Cristoase...". Unii autori prefera asocierea acestei rugaciuni cu o tehnica a respiratiei, ca si parintele Teofil de la Manastirea Brincoveanu (l-am auzit eu intr-o conferinta). Rozariul nu se asociaza respiratiei.
In cazul Rozariului, ne fixam mintea pe rugaciuni (Crezul,Tatal nostru, Bucura-te, Marie si Doxologia, plus invocatia: "O, Isuse, iarta-ne pacatele, fereste-ne de focul iadului si du in cer toate sufletele, mai ales pe acelea care au mai mare nevoie de mila TA.") si pe un moment din viata Mintuitorului, a Sfintei Fecioare Maria sau a Apostolilor.

Pentru domnul substantiv (totusi) comun, Traditie:
Eu am citit Pelerinul Rus, Mica filocalie a rugaciunii inimii si altele despre rugaciunea isihasta. Dar nu mi-ar fi trecut niciodata prin cap sa o asociez tehnicii yoga a meditatiei (exista literatura exact pe tema asta de exemplu in texte ale scriitorului Vasile Andru, care a si initiat la Bucuresti o miscare spirituala pentru laici care face accesibila si promoveaza rugaciunea neintrerupta), desi la prima vedere are ceva in comun cu meditatia yoga: repetarea unei formule (mantra la indieni) in paralel cu ritmarea respiratiei.
Mata, fara sa fi citit ceva despre Rozariu, arunci afirmatii naucitoare si faci trimiteri la materiale despre yoga, MISA... Aveam alte pretentii de la mata.
Imi inchipui ca sinteti la fel de ...documentat si despre alte: "mai distructive inovatii catolice."