Profetii despre romania

[IonelS]

Continuarea profetiei Maicii Veronica de la Vladimiresti.
"Focul il trimit pe acest Pamant!"
O vedenie la fel de infricosatoare este si cea din ziua de 3 feb. 1938, cand ii apare din nou Mantuitorul:
-Nu pot sa mai rabd! Focul il trimit pe acest pamant! Deodata apare in partea dreapta a Mantuitorului, Sfanta Fecioara, Maica Domnului, inconjurata de o lumina, imbracata in negru, cu o naframa neagra lasata pe cap, de nu se vedeau ochii de lacrimile ce-i curgeau pe obraz, sta cu mainile inclestate si se ruga catre Mantuitorul. Vad pe Mantiutorul ca intoarce capul catre Dansa si zice:
-De ce mama plangi? Si n-a raspuns nimic Sfanta Fecioara. Si iarasi o intreaba:
-Pentru ce mama plangi? Atunci am auzit un glas plin de durere zicand:
-Plang, Fiul meu, ca sa-i ierti si de asta data!
-Nu pot mama sa-i mai iert! Caci au facut pacate mari, strigatoare la cer, nu mai indrazni si da asta data sa ma opresti! Atunci Maicuta Domnului cu lacrimi in ochi curgand la vale pe obraz si framantandu-si mainile ii zice:
-Iarta-i, Fiul meu, si de asta data! Apoi Mintuitorul ii zice:
-Le-am dat timpuri bune, dar ei tot rai, le-am dat seceta, ei tot rai, le-am facut minuni, ei nu vor sa creada, le-am dat pagube, ei nu vor sa se intoarca. Iata, pe tine ca pe o mama te ascult, dar ca un Dumnezeu n-as putea sa te mai ascult. Atunci Preasfinta Fecioara s-a plecat catre Mintuitorul si deodata a disparut. Si Mintuitorul se intoarce spre mine, zicandu-mi:
-Vezi cit se roaga Maica Mea pentru voi? De nu s-ar fi rugtat Ea pentru voi de mult v-as fi pierdut!
Eliszar
Asa sa se faca!
O alta proorocire este prevazuta in vedenia din 10 iunie 1938 : "De n-au sa asculte toate cite ti le-am dat, voi ridica domn peste domn si imparat peste imparat si focul si nenorocirea vor veni peste voi."
Constructia minastirii Vladimiresti a fost facuta tot pe baza de vedenii dumnnezeesti. In vedenia din ziua de 21 august 1938, din mina Mintuitorului iese o lumina puternica care intra in pamant, spunindu-i:
"Aici sa fie altarul meu, aici sa ridicati o minastire in cinstea Maicii mele. sa fie un schit cit de sarac de maici dar numai de fecioare. aceasta minastire sa poarte numele maicii mele, ca daca n-ar fi fost maica mea sa se roage pentru voi de mult v-as fi pierdut!"
Desi saraca si orfana, la porunca Mintuitorului, tinara copila raspunde ferm:
"Da Doamne, se va face!" ... si s-a facut. A mers in toata tara timp de patru ani si a strins banut cu banut, vorbind oamenilor in acelasi timp despre vedeniile avute. Este extraordinar de interesant istoricul acestei sfintei minastiri. Citam integral dialogul Maicutei Veronica cu arhimandritul Ghimnazie, care i-a venit in vedenie si i-a vorbit:
"Sint arhimandritul Ghimnazie, staretul soborului de calugari de sus de pe dealul Gurgueta, unde stati voi. Eu cu 15 calugari greci, am venit din sfintul munte Athos in anul 1438, asezindu-ne la dorinta Maicii Domnului in Sudul Moldovei. Repede am facut o adevarata gradina de paradis unde se adunasera moldoveni, munteni si ardeleni pina la 98 de persoane. Cand am terminat lucrul Minastirii, in loc sa ne bucuram, cum o sa spuneti si voi, a trimis Stapinul holdei cruzi seceratori, pe turci, care ne-au ucis, jefuindu-ne agoniseala si odoarele bisericesti iar biserica in care putea intra peste 300 de oameni au umplut-o cu paie si i-a dat foc, raminind doar cenusa si ceva din ziduri. Pe mine m-au tinut legat silindu-ma sa privesc la toate sacrilegiile pentru ca, ei ziceau ca nu vreau sa le dau aur. Cand ardea biserica la care lucrasem 7 ani, m-am razvratit contra lui Dumnezeu, facandu-l mai neputincios decat turcii si deodata am vazut cerurile deschise si la capatul drumului o preafrumoasa biserica scaldata in lumina. La aceasta vedere am strigat sa fiu si eu luat si... gata, m-am vazut desprins de haina pamantului. Dupa ce am imbratisat-o si am sarutat-o, multumindu-i, am fost atras sa-Mi vad Stapinul si toate podoabele vesniciei care nu au nume dupa limba noastra pamanteana. Noi am vietuit aici 19 ani, voi o sa stati numai 16 ani. Martirajul soborului meu a fost rosu, martirajul soborului tau o sa fie alb si de durata lunga. Nu varsarea singelui te fixeaza in fericire ci cum te-a gasit chemarea din urma! Dintre voi, numai acelea care o sa duca fara cirtire, poate sa se urce mai sus si tu ai sa te razvratesti si ai sa-L faci crud pe Cel care v-a gonit din staul, dar drumul luminos te va face sa uiti ce a fost frumos si dulce la voi. Dupa voi nu o sa ramina cenusa, dar o sa se foloseasca de munca voastra fiinte straine de dorurile voastre!"

[IonelS]

- Parinte, proorociti grozavii, care-mi opresc respiratia. Cum oare, asa sa fie? Nu, refuz sa cred! -Fara voia noastra se fac niste lucruri, care au scopuri inalte si necunoscute. Peste voi nu vin turcii cum au venit peste noi, dar se strecoara neintelegeri si calcari de legi, ca sa se implineasca ceea ce-i hotarit prin legile divine. -Parinte, dar legile divine sint drepte! Cum o sa ne lase sa gresim? Nu, nu se poate!...
-Doamne, dar eu nu vreau sa te tulbur, ci vreau sa spun ca mereu sintem impreuna aceste doua soboare, care au menirea de modeste pepiniere! -Parinte, nu stiu ce am, dar nu prea va inteleg. Parca ati fi din alta lume! Eu am aflat de la tetea Ionita - tata mamei mele - , ca pe acest deal al Gurguetei pe cand era el mic, venea cu tata lui special sa sarute gardul care era din niste plante, luind citeva frunze si ziceau ca-i gardul sfint al minastirii. Oare sinteti din acel sobor?
-Stii ceva maicuta, eu te rog, de vrei, sa-mi dai mie pe fratele Damian, ca desi a fost om cu familie, a intrecut cu viata lui curata pe preotii ce-i ai in minastire. Ce zici, asa este? -Nu sint in masura sa dra****sc, parinte nici cele bune nici cele rele a nimanui. De vreti sa luati pe mos Damian, n-am nimic impotriva.
-De fapt vara viitoare, numai de gradina n-o sa le arda bietelor surori. Sa nu le spui nimic ca sa nu faci panica. In asfintitul soarelui, azi, il iau pe fratele Damian si-ai sa vezi gardul viu despre care mi-ai vorbit, dar nu acum, ci miine dimineata dupa ce te vei odihni. Acum mergi la minastire ca o sa incepeti slujba privegherii, ca miine e sarbatoarea "Schimbarea la fata". Fii binecuvintata si-o sa am grija sa-ti adorm toate frazele care nu sint ziditoare pentru cei carora o sa le faci cunoscut, numai ca vor fi foarte tirziu, dar noi si proaspete pentru fratia ta si toti acei care merg pe acelasi drum, nu in aceeasi uniforma. Calatoria buna conteaza, nu forma exterioara. Ai sa te convingi pe parcursul anilor... Hai, plecati, sau nu va indurati sa rupem discutiile? Eu sint insa grabit, ca trebuie sa merg in VII, apoi sa-mi primesc misiunea pentru fratele Damian. Dar de ce ti-oi fi spunind de VII si misiune, ca doar nu cunosti inca?!... Ai mare noroc de firea ambitioasa. S-o folosesti! Iar vorbesc ce nu trebuie - dar am zis asta, ca sa te intorci de unde te-ai desprins. Si asta ti-i straina, dar stiu ca te lasi condusa de ceea ce simti ca trebuie si nu trebuie sa faci. Nu-ti apartine, cred ca esti convinsa de aceasta, nu? Gata! Ma retrag!..."
S-a dar dupa o tufa care era crescuta din malul piriului Geru si atit eu cit si mos Damian, nu l-am mai vazut. Ne uitam unul la altul fara cuvinte. Lucratoarele surori si maici care ne-au privit, unele dintre ele auzise o conversatie straina de limba noastra si se mirau cit de bine poate vorbi sefa lor. Altele nu auzise si nu vazuse nimic, zicand ca nu le intereseaza. Unele au vazut o statuie de om dar il acoperea acea tufa in dreptul careia statea parintele grec. M-am intors acasa. A inceput privegherea. In timpul slujbei, parca simteam ca ma trezesc dintr-un somn si-mi aduc aminte de un vis frumos. Toata noaptea am depanat cu ea conversatiile de la gradina. Aici le prindeam, aici le scapam.
Dimineata am chemat la mine pe maica Paraschiva care era sefa gradinii de zarzavat, spunindu-i ca am visat ceva despre mos Damian si sa mai ia cu dinsa citeva surori sa mearga la gradina, sa vada ce este acolo. Dupa o ora s-au intors tot intr-o fuga spunindu-mi:
-Maicuta, mos Damian sta pe banca cu mincarea cum i-am lasat-o in farfurie: salata de vinete cu ardei copti, cana cu apa si piinea neatinse, iar el ca un Voda sta drept cu miinile pe genunchi, de parca ride la cineva, dar e mort! Abia atunci m-am trezit de-a binelea. Parintele Ghimnazie era cu adevarat un sfint venit din alta lume, spunindu-mi cite ceva, pregatindu-ma, iar prin plecarea lui mos Damian, m-a convins pe mine de valabilitatea celor spuse de sfintia lui. L-am ingropat cu cinste pe mos Damian, iar cele spuse de parintele Ghimnazie s-au implinit pe parcursul anilor.

[IonelS]

Continuarea profetiei Maicii Veronica de la Vladimiresti.
"Acestea sunt clopotele ceresti..."
O descriere asemanatoare este si cea din vedenia din 11 iulie 1939:
"Sfinta Fecioara, ce-a fost cu sunetul clopotelor si acel cor minunat ce cinta aseara?" Preasfinta Fecioara imi zice: "Acestea sint clopote ceresti iar corul ce ai auzit este corul ingerilor ce slujesc cu Fiul Meu si Mintuitorul vostru care face slujba totdeauna. Voi aminati din zi in zi cautind sa faceti ziduri inalte (schitul), dar aminarea voastra este zadarnica. Cand veti voi sa-l mai faceti, nu mai este primit, fiindca nu mai aveti timp, ca anii durerilor v-au cuprins. Aceste suflete care isi vor petrece viata in acest loc, prin rugaciunile si chinurile ce li se pregatesc vor cistiga Tara Romaneasca." Eu am inceput sa pling iar Preasfinta Fecioara imi zice:
"Nu te teme caci eru voi fi cu voi si va voi scapa de la toate". Alta data, in vedenia din 26 octombrie 1939, Mintuitorul Iisus Hristos ii apare imbracat in haine arhieresti, stind pe Scaunul de Judecata, spunindu-i: "Vasiliso, norodul striga asupra ta ca biserica se face pentru voi!" Apoi ridica mina in sus si zice: "Iata Biserica voastra!" Atunci am vazut ca se desface Cerul in doua si s-a format o scara poleita cu aur. Apoi vad sus o biserica mareata din care ieseau raze de lumina. Eu am strigat cu glas tare:
"Doamne Iisuse Dumnezeul meu, ia-ma si pe mine acolo!" Domnul nu mi-a raspuns nimic, intorcand spatele catre mine. Deodata am simtit doua miini care m-au apucat de subtiori. Am ramas atunci cu trupul in nesimtire insa vedeam cum intr-o clipa am ajuns la acea biserica pe care o vazusem sus. De-a dreapta bisericii era Prea Sfinta Nascatoare de Dumnezeu imbracata in vesminte galbene, ce straluceau ca soarele iar pe cap purta o cununa despre care nu pot spune cum era fiindca in nici o icoana nu am vazut-o asa de impodobita. De alta parte a bisericii, am vazut un parinte cu mantie pe el si in mina dreapta tinea o sabie. La un semn al Mintuitorului, usile s-au deschis. Mintuitorul a intrat in Biserica. Eu simteam acele miini ce ma purtau de subtiori ca ma baga in biserica. Vazind-o asa de luminoasa, am strigat cu glas tare: "Cine slujeste in aceasta biserica?"
Domnul mi-a zis: "Aici slujesc ingerii pina la venirea fecioarelor intelegatoare!" (fecioarele cele intelegatoare sint toate sufletele care au ajuns la stadiul de fecioara - puritate).
Pentru cei ce sint inruditi cu instrumentul milosteniei, le oferim vedenia din 5 ianuarie 1940: Vineri, in ziua de 5 ianuarie 1940, pe la ora 1 ziua am iesit afara din bordeiul unde locuiam si iata ce vazui: un parinte monah cu o haina pe el zdrentuita, cu incaltamintea rupta de I se vedeau degetele, cu un culion vechi de tot si cu un bat in mina. Cand l-am vazut, cu inima zdrobita de mila lui, m-am aplecat si facandu-i metanie i-am zis:
"Blagosloveste parinte!"
El mi-a raspuns: "Dumnezeu sa te blagosloveasca fiica mea". Eu l-am intrebat:
- De unde vii taica parinte? - De pe cale lunga, fiica mea, flamind si rufos dupa cum ma vezi. Vocea lui duioasa m-a facut sa pling si am zis:
- Taica parinte, noi azi ajunam si nu avem ce va da de mincare, dar sa cer putina piine de la o sora de la care ia adus mama ei de acasa.
El imi raspunde: - Daca vrei! Apoi imi zice: - Stati bine in bordei? Eu i-am raspuns:
- Multumim lui Dumnezeu. Apoi ii spun: - Taica parinte, acum e frig si sfintia ta esti gol, nu ramii la noi? El ma intreaba: - Dar am loc? Eu i-am raspuns: - Rog eu pa parintele nostru sa te primeasca in chilie la dinsul.
El imi zice: - Bine! Apoi, eu vazindu-l asa rufos, mi s-a facut mila de el si am zis:
- Taica parinte, eu am doua rase, vrei sa-ti dau una sfintiei tale, caci nu se cunoaste ca-i de sora.
El imi spune: - Daca vrei. Atunci plina de bucurie, cobor pe scari in bordei, zicandu-i:
- Nu vii in bordei la noi? El nu mi-a raspuns nimic. Vazind ca nu-mi raspunde nimic, l-am trimis in chilie la parintele nostru. Am intrat in bordei, am taiat piinea ce o aveam si am iesit afara. Vazind ca nu mai este parintele calugar unde l-am lasat, am mers in chilie la parintele nostru, crezind ca este acolo, dar nu l-am gasit. Atit stiu ca am zis:
"O, Doamne unde s-o fi dus parintele cel strain?" Alerg fuga in alt bordei unde locuieste un frate batrin si-l intreb:
"N-ai pe nimeni inauntru frate?" El imi spune: "N-am sora!" Ies afara, tinguindu-ma ca unde s-o fi dus. Mi-a venit in gind sa ma duc in bisericuta (paraclis) sa vad poate o fi acolo si merg sa-l caut. In fata bisericii vad pe Domnul nostru Iisus Hristos sus in aer, tinar si frumos, in haina alba, cu parul lasat pe umeri si cu miinile ridicate de la cot in sus, aratindu-mi ranele si zicand cu o voce blinda:
- Iata, Vasilico, pe Cel ce-L cauti tu! Nu-ti vreau piinea, nici haina ta, ci iti vreau dragostea!"

[IonelS]

Parintele Dionisie Ignat.

Ca tot s-a dat o lovitura limbii romane, uitati ce spune acest vazator cu duhul.Uniunea asta Europeană vrea ca să nu mai fia graniţe, să nu mai fie Grecia şi România şi cutare. Toţi europeni! Dar n-o să reuşească în felul ăsta. Că vezi, câte războaie!… cu NATO, după cum au fă*cut în Serbia. Da’ ce-o rezolvat în Serbia? Numai au omorât omenirea desăvârşit şi problemele tot aşa au rămas. Şi-acuma se luptă sârbii cu albanezii. Albanezii fac urgii… Acolo se putea face pace după adevăr, nu cum vroiau neîndumnezeiţii ăştia, NATO, ţările astea ateiste…

Dar cu Ardealul o să fie – cine va mai trăi va vedea -, o să fie mare tulburare cu ungurii, că cer autonomie ungurii. Ei au şi propagandă mare în America, cum au avut şi albanezii. De acolo vine toată răutatea. De aceea s-a făcut atâta tulburare aici, că au avut propagandă mare şi prin ziare şi prin oamenii lor. Ei, ce să zici? Vezi, s-a luat pacea de pe pământ fiindcă oamenii s-o depărtat de Dumnezeu şi ascultă de ispititorul. Egoismul! (septembrie 1999).

[IonelS]

Interviu cu Parintele IUSTIN PARVU

..... Am ales sa expun acest interviu, el constituindu-se nu numai intr-o introspectie harica a situatiei actuale, asa cum noi nu o putem percepe, dar si intr-o profetie a vremurilor mai apropiate ce va sa vina peste noi..

“Vor veni vre*muri grele – nu ai sa poti sa mai iei un medicament, o bucata de paine, si comu*ni*carea si intra*ju*torarea din*tre noi va fi cu anevoie de facut”.

“Sa crezi ca un sis*tem politic sau economic te mai poate izbavi, este o mare inse*lare… Nu mai avem alta solu*tie decat rugaciunea… Daca nu vom avea rugaci*une cu strapun*gerea inimii, nu vom rezista la tot atacul psi*ho*logic”.

“- Par*inte, cu durere obser*vam ca Roma*nia nu mai are put*erea si val*oarea de alta*data, pen*tru ca ea nu face decat sa exe*cute ordinele mar*ilor put*eri ce con*duc intreaga omenire, fara sa se mai opuna catusi de putin si se accepta niste masuri impotriva Romaniei, in defavoarea noas*tra, atat mate*r*ial cat si spir*i*tual. Cre*deti ca mai exista o Romanie libera?

- Roma*nia azi nu mai exista decat cu numele, si nu numai Romania, de alt*fel. Real*i*tatea popoarelor nu mai este con*tro*lata de ele insele, ci ele sunt con*duse de cen*trul euro*pean. Nu se poate vorbi despre o Romanie lib*era pen*tru ca guver*nul Romaniei este con*dus de mar*ile put*eri care stau ascunse in spatele Uni*u*nii Europene sau al altor uni*uni interna*tionale. Democ*ra*tia nu exista in real*i*tate, ea este numai in aparenta si ne da noua impre*sia ca sun*tem liberi. A ramas doar o rezis*tenta for*mala a natiu*nilor, ast*fel incat sa le mai poti numi Roma*nia, Bulgaria, Ser*bia. Real*i*tatea este doar in mainile comitetu*lui cen*tral care diri*jeaza toata viata popoarelor. Este o evi*denta inabusire a voin*tei popoarelor si o tend*inta evi*denta de ameste*care a nea*murilor, ca oamenii sa nu isi mai recunoasca mai intai iden*ti*tatea ca neam, iar mai apoi iden*ti*tatea ca om, cre*atie a lui Dum*nezeu. Nu vedeti exper*i*mentele amer*i*canilor, ca iau un grup de copii dintr-o tara si ii pun sa invete in alta tara, ca sa amestece cul*turile si obi*ceiurile natale? Pe ei nu ii intereseaza pacea si bunastarea popoarelor, asta e numai o teorie goala pentru pros*timea asta a lumii. Natiu*nile, la ora actu*ala, sunt descompuse.

– Si cei care nu cred in aceasta fal*si*tate a pacii lor cum sa se opuna?

- Nu ai cum te opune. Daca te revolti si iesi in strada impotriva lor, tot jocul lor il faci. Majori*tatea revoltelor de azi ori sunt manevrate tot de ei, ori au grija ei sa isi infil*treze oamenii lor ca sa le deturneze ros*tul. Si nici nu stim de fapt impotriva cui ne razvra*tim si protes*tam. Noi avem impre*sia ca Europa are un sis*tem demo*c*ra*tic la baza, dar Europa este tot sovi*eti*zata, o Europa sovi*et*ica. Este ace*lasi mare lagar sovi*etic al Moscovei decat cu alta sapca, iar din*colo, in Occi*dent, avem de-a face cu lagarul cap*i*tal*is*mu*lui. In aparenta, intre rusi si amer*i*cani pare a fi o diferenta polit*ica si eco*nom*ica, dar in spatele lor este un sin*gur stapan, care atunci cand isi va desavarsi put*erea asupra tuturor statelor, se va incorona drept con*d*u*ca*torul lumii si nu va fi altul decat marele antihrist. Aceasta put*ere diri*jeaza si con*troleaza totul pana la pre*tul unei paini, totul e con*tro*lat. De aceea si vor sa puna aceste cipuri elec*tron*ice, ca sa te con*troleze si pe tine, nu numai painea pe care o mananci.

– Am citit ca unele state europene se opun imple*men*tarii cipurilor in actele de iden*ti*tate. Cre*deti ca atunci cand tara aceasta va imbratisa toate principi*ile sis*temu*lui antihris*tic, pen*tru ca prac*tic noi sun*tem o tara usor de manevrat, nein*sem*nata eco*nomic, – cre*deti ca e bine sa fugim in alta cetate care sa ne dea posi*bil*i*tatea sa alegem legea lui Dumnezeu?

- Dar unde sa fugi? Este si asta o alta inse*la*to*rie de a lor, de a se opune chipurile actelor bio*met*rice, dar pana la urma tot le vor intro*duce. Sa nu cumva sa fugi de aici de urs si sa dai din*colo de mama ursu*lui. Fac si ei asa, un fel de pro*pa*ganda ca sa apara ca sunt in viata polit*ica altceva decat sunt de fapt. La ora actu*ala nu tre*buie sa ne mai incre*dem in niciun sis*tem politic sau eco*nomic. Nu, sa nu ne facem iluzii desarte. Unde sa te duci? Ca tot lagar e peste tot, doar ca pare ca e mai bun, dar e aceeasi amaraciune.

[IonelS]

- Vedeti aproape un even*tual razboi?

– Este posi*bil, dupa cum se deruleaza eveni*mentele. Si, pe de alta parte, este aproape si sfarsi*tul acesta al lumii si tre*buie sa se implin*easca toate pro*roci*ile Apoc*alip*sei. De aceea ei cumva se si grabesc si vor sa dimin*ueze numarul acesta al con*suma*to*rilor, ca sa ii poata stapani mai usor. Vor veni vre*muri grele – nu ai sa poti sa mai iei un medicament, o bucata de paine, si comu*ni*carea si intra*ju*torarea din*tre noi va fi cu anevoie de facut. Se va face, si asta deja s-a inceput, uciderea omu*lui la nivel ofi*cial, prin otravurile care ni le intro*duc in man*care, prin otravurile ce ni le intro*duc in aerul ce-l res*pi*ram, prin otravurile din vac*cin*uri – toate se fac la nivel ofi*cial. Iar noi le luam pe toate de bune, pen*tru ca asa spune ziarul ori tele*viz*iunea. Omul a ajuns un sclav, un rob, dar cu mult sub con*di*tia sclavu*lui de alta*data. Pen*tru ca sclavul inainte stia cui se supune, dar omul de azi a devenit un rob care nu isi cunoaste stapanii. El nici macar nu stie ca este rob.

– Deci aceasta criza eco*nom*ica con*siderati ca tre*buie rab*data asa sau sa cau*tam alte solu*tii eco*nom*ice si politice? Cum ne putem opune?

- Grev*ele nu au nicio val*oare, ele fac parte din planul lor. Romanul de alt*fel e foarte puturos, s-a invatat cu comod*i*tatea si nu suporta sa munceasca ceva. Au gra*dini la tara cu pomi fruc*tiferi si nici ca se duc sa ingrijeasca gradina sau sa adune prunele. Ei vor ceva con*fort*a*bil; de pilda aici la noi, in zona, abia gas*esti un insta*la*tor sa iti repare chi*u*veta sau pe cineva sa iti varuiasca sau sa iti ten*cuiasca in casa. Ne-am invatat boieri. Eu cred ca aceasta criza este si din icono*mia lui Dum*nezeu, pen*tru ca ne indeamna la o viata mai austera, la o seri*oz*i*tate in viata noas*tra crestina de zi cu zi, la lacrima si pocainta. Sa mul*tumim lui Dum*nezeu ca nu ne-a pedep*sit mai rau pen*tru cat am fi mer*i*tat. Poate ca va mai trezi pe unii criza asta. Prea multa necred*inta si prea multa faradelege este pe pamant. De aceea, daca vom avea con*sti*inta pacatose*niei noas*tre, ne vom asuma si criza in care traim. Mai bine sa ne rugam ca Sf. Siluan pen*tru intreaga omenire decat sa protes*tam. Pen*tru legea lui Dum*nezeu nu stim sa protes*tam, dar pen*tru marirea salari*ilor da. Cand marsalui*esc homo*sex*u*alii, cand ni se pun cipuri, cand ni se omoara copiii prin vac*cin*uri, nu protesteaza nimeni, sau foarte putini. Iata ca avem posi*bil*i*tatea sa revenim la asceza cres*tin*is*mu*lui de altadata.

Pen*tru noi, cres*tinii, este o bine*facere aceasta sara*cie, pen*tru ca ne invata sa fim mai cu stapanire de sine, mai gri*julii si mai cu frica de Dum*nezeu. Nu vedeti ca popoarele mai eman*ci*pate, care au toate la inde*m*ana, nu mai cred in Dum*nezeu? Primul act pe care il fac, atunci cand se simt in bunastare, este sa uite de Dum*nezeu. Unde este o Franta, unde este o Spanie, o Italie de alta*data? Dar sa crezi ca un sis*tem politic sau economic te mai poate izbavi, este o mare inse*lare, pen*tru ca societatea este alter*ata ca si con*d*u*ca*torii lumii pana in adan*curile fiin*tei lor. E o mare pierdere de timp. Nu mai avem alta solu*tie decat rugaciunea.

– Si cum sa ne rugam? In spi*tal, la Cluj, imi spuneati ca va pare rau ca nu ati indem*nat oamenii mai mult spre rugaci*une, ca nu i-ati invatat sa se roage.

- E foarte impor*tant sa stii sa te rogi. De multe ori si noi, calu*garii, stam in man*a*s*tiri si nu ne rugam, doar ni se pare ca ne rugam. Nu e de ajuns sa mergi la bis*er*ica, la slu*jbe si sa stai acolo ca si cum ti-ai facut dato*ria, din oblig*atie. Tre*buie sa insis*tam pe lucrarea laun*trica. Dege*aba zicem multe rugaci*uni cu gura sau cu mintea, daca nu apro*fun*dam, daca nu traim ceea ce ne rugam.

Acum si mirenii tre*buie sa apro*fun*deze rugaci*unea din inima, pen*tru ca va fi sin*gura noas*tra izbavire – rugaci*unea din inima. Pen*tru ca in inima este radacina tuturor patim*ilor si acolo tre*buie sa lucram. Pana acum a mai mers cu lucruri super*fi*ciale, dar pen*tru vre*murile ce ne stau inainte, nu va fi de ajuns. Daca nu vom avea rugaci*une cu strapun*gerea inimii, nu vom rezista la tot atacul psi*ho*logic, pentru ca au metode nevazute de reed*u*care a mintii. Astazi mi se pare ca nepasarea este cel mai greu pacat. Nu mai sim*tim nimic la rugaci*une, nu avem lacrimi de pocainta. Vor veni vre*muri in care numai cei ce vor simti harul lui Dum*nezeu vor putea dis*tinge binele de rau. Cu mintea ome*neasca va fi cu neputinta de ales intre bine si rau. Vor fi mari inse*lari si numai harul lui Dum*nezeu ne va putea izbavi de ele. Asadar, rugati-va, rugati-va sa nu cadeti in ispita inse*larii! Pen*tru ca numai prin rugaci*une putem primi harul lui Dum*nezeu. Daca nu ne rugam si per*se*veram in lenevia si nepasarea noas*tra fara pocainta, atunci este posi*bil sa pier*dem instinc*tul indrep*tarii. Sa ne fer*easca Dum*nezeu sa pier*dem instinc*tul indreptarii!

– Dar nu exista riscul ca in aceste stram*torari si pe fon*dul unei saracii de pro*por*tii, oamenii sa intre in pan*ica si sa se ridice unul impotriva celuilalt si sa nu mai existe bunavointa crestina?

– Pai toc*mai de aceea vom avea nevoie sa invatam rugaci*unea laun*trica, sa ne putem stapani in aceste sit*u*atii si sa nu ne paraseasca harul lui Dum*nezeu. Ei asta si urmaresc – instau*rarea anarhiei, ca ast*fel sa ia amploare ura si dezbina*rea intre oameni, pana si intre crestini.

(…)
– Mar*tur*isirea cred*in*tei, care este o dato*rie evanghe*lica, cum ar tre*bui facuta, ast*fel incat sa nu cadem in extreme, ajun*gand in felul acesta la schisme grab*nice si nein*te*meiate?

- Dragii mei, mar*tur*isirea tre*buie facuta fara echivoc, fara ascun*zisuri. Adevarul tre*buie scos la lumina, dar numai ade*varul, pen*tru ca lumea nu mai stie de unde vine si incotro merge. Din pacate man*ualele teo*log*ice prez*inta real*i*tatea Bis*ericii trunchiat si copiii nos*tri nu vor avea acces la o invatatura aut*en*tica a isto*riei bis*ericesti. Sis*temul politic a urcat si pana la var*ful ier*arhiei bis*ericesti, ca peste tot, de alt*fel. Dar asta nu e nicio noutate. Cum a fost Bis*er*ica sub comu*nism, asa e si acum. Si tot asa va si supravi*e*tui – prin jertfa si mar*tur*isire. Insa nu iesim din staul si nu tre*cem la nicio alta bis*er*ica schis*mat*ica, chipurile orto*doxa. Ramanem in Bis*er*ica in care ne-am nascut si sa avem cura*jul sa mar*tur*isim orice abatere de la dreapta cred*inta. Deocam*data nu se pune prob*lema unei erezii vadite in Bis*er*ica noas*tra. Avem dato*ria de a vadi rat*acir*ile con*d*u*ca*to*rilor bisericesti, de a vadi peri*colul ecu*menist, pen*tru a evita fatala unire cu papis*tasii sau alte comu*ni*tati bis*ericesti care sunt cazute din Har, nu mai au suc*ce*siune apos*tolica si nu mai pas*treaza adevarul intreg al Bis*ericii Sobor*nicesti, sta*bilit prin cele 7 sinoade ecu*menice. Sa ne pazeasca Dum*nezeu de o ast*fel de unire necanon*ica! Atunci nu va mai fi har intr-o ast*fel de bis*er*ica. Dar Dum*nezeu isi va pas*tra ale*sii Lui si va pazi Bis*er*ica Orto*doxa, dupa cum ne-a fagaduit. Sa ne rugam sa ne pazeasca in acele vre*muri si sa nu cadem in mreaja inse*larii.

Insa tot erezie este si sa te desparti de Trupul Bis*ericii fara intemeiere canon*ica, asa cum e cazul bis*ericii stiliste de la noi. Un apolo*get intelept si un ade*varat apos*tol ar vre*murilor noas*tre are dis*cer*na*man*tul mar*tur*isirii si nu mar*turis*este cu patima, fara socoteala, ci stie sa se faca tuturor toate, fara sa se abata de la Adevar. El cauta mereu sa lupte sa poata trezi in ceilalti sentimentul de aparare a Ade*varu*lui. Acesta este ros*tul marturisirii lui, dar, din pacate, tara noas*tra nu are un ast*fel de mar*tur*isi*tor la ora actu*ala. Ros*tul mar*tur*isi*to*rilor este sa faca ostasi ai apararii Ortodoxiei.

– In incheiere am vrea sa ne spuneti cum ati dep*a*sit greu*tatea bolii si totodata un cuvant de incu*ra*jare pen*tru cres*tinii care trec prin boli grele si sufer*inte trupesti.

- As vrea sa le mul*tumesc din nou tuturor celor care s-au rugat pen*tru nevred*ni*cia si neputinta mea si Maica Dom*nu*lui sa rasplateasca rugaci*unea si oste*neala fiecaruia. Dar sa stiti ca intotdeauna bolile si necazurile sunt con*secinta pacat*u*lui, de sus pana jos. Fiecare este pedep*sit de Dum*nezeu dupa raspun*derea pe care o are – mica sau mare. Stateam si ma gan*deam pe patul spi*talului de la Cluj: Care o fi cauza sufer*in*tei mele, de nu vrea Dom*nul sa ma ridice deloc? Si cauza nu eram decat eu, pacatele mele. Si cand am con*sti*en*ti*zat ca pen*tru pacatele mele sufar aceasta boala, atunci m-a si ridi*cat Dum*nezeu. Man*dria mea este pric*ina bolii. Acum mi-a mai dat Dum*nezeu si schiopatul asta la piciorul drept – si asta are o cauza: ca mergeam prea tantos asa. Prea cre*deam eu ca toata lumea e a mea si eu sunt buricul paman*tu*lui. Dar iata ca nu sunt nimic, decat iarba uscata. Asa ca sa dam slava lui Dum*nezeu in boli, pen*tru ca prin boala invatam smere*nia, bunatatea, rabdarea si asa primim man*tuirea. Toate sunt spre smere*nia si man*tuirea noas*tra. Fara smere*nie nu ne putem mantui”.

[IonelS]

Proorocie despre un masacru in 2011 in Romania

Pustnicul N. se nevoia mai mult pe Muntele Giumalau. Avea darul lui Dumnezeu, de a se face nevazut. In anul 2001, i-a spus fratelui I:

- Peste doua saptamani, o sa fie un eveniment important intr-o tara indepartata. Efectul daunator in Romania va fi in anul 2001. Ai sa fii in Iasi, sa nu te sperii….[1] Roaga-te lui Dumnezeu sa nu te prinda anul 2011 in oras, pentru ca va fi mare varsare de sange[2]. O sa randuiasca Dumnezeu si o sa stai in Muntele Rarau, in 2011.

Fratele I. avea 60 de ani si a intrebat:

- Mai este mult pana in 2011. O sa traisc pana atunci?

- O sa traiesti. O sa ma rog ca sa locuiesti pe Muntele Rarau.

Cu un an mai inainte de a se muta la viata cea vesnica[3], pustnicul N. i-a spus fratelui I., ziua in care sa vina si cum sa-l inmormanteze. In ziua pe care o prorocise, a fost gasit adormit intru Domnul si ingropat de fratele I. si maica T., dupa obiceiul pustnicesc, pe Muntele Giumalau, in locasul pe care si l-a sapat singur. Pustnicul N. nu a vrut sa i sa puna cruce pe mormant, ca sa nu stie nimeni locul unde este ingropat si i-a dat canon fratelui I, sa nu-i spuna nimanui numele..

--------------------------------------------------------------------------------

[1] Este vorba de atacul terorist din 11 septembrie 2001, asupra celor doua blocuri gemene din New York, care, dupa cum spunea presedintele Bush, au schimbat soarta lumii (in mai rau pentru crestinii ortodocsi).

[2] Cum vor putea trai adevaratii crestini in vremurile antihristice? Cu ajutorul lui Dumnezeu, cum au trait in toate timpurile. Dumnezeu este cel care ne ajuta, ne hraneste, ne da sanatate, putere, ne apara si ne mantuieste. Conducatorii si guvernele risipesc darurile lui Dumnezeu. Cine va participa in fiecare duminica si sarbatoare la Sfanta Liturghie, va implini canonul de rugaciuni, va posti, va face milostenie, se va spovedi si impartasi, va primi ajutorul lui Dumnezeu. Iar cine isi va pune nadejdea in oameni, se va chinui si in aceasta viata, si-n viata cea vesnica. Pentru ca spune Duhul Sfant: Blestemat este omul ce se increde in om.

[3] Pustnicul N. s-a mutat la viata cea vesnica in anul 2002, fiind in varsta de 108 ani.

extras din cartea Pustnicii nevazuti ai Athosului, Editura Panaghia

[IonelS]

Pustnicul Zosima

Despre pustnicul Zosima, am aflat că a fost monah la Mănăstirea Rarău. L-a cunoscut pe părintele Daniil Tudor - Stareţ la Mănăstirea Rarău, între anii 1954 - 1958. A plecat pe Muntele Rarău, fiind prigonit de autorităţile comuniste.

Fratele I. l-a întrebat în anul 2007 pe Pustnicul Zosima:
- Părinte, ce o să fie în România în anul 2011?
- O să fie mare măcel în oraşe*. O să fie mai rău decăt ti-a spus părintele Pustnic N. Roagă-te să te păzească Dumnezeu, că este greu de scăpat de ce o să fie.
Fratele I. a insistat să afle mai mult:
- Ce o să fie, revoltă, război sau cutremur?
Zosima i-a răspuns:
- O să trăieşti şi o să vezi. Să te rogi lui Dumnezeu neîncetat.

Sihastrul Zosima a spus să nu luăm documentele biometrice şi că este foarte bine că la mănăstirile de pe Muntele Rarău se slujeşte zilnic Sfânta Liturghie.

* Este canonul românilor pentru cele peste 25.000.000 de avorturi şi alte mari păcate. Criza economică, foamea, pierderea a sute de mii de locuri de muncă, neplata integrală a salariilor, a pensiilor, a medicamentelor compensate, pierderea a sute de mii de case şi a multor maşini achiziţionate în leasing, fără a li se restitui banii plătiţi; patimile şi păcatele, vor scoate milioane de români în stradă, avănd loc acest mare măcel în Rornănia. Indrumăm pe creştini noştri, să meargă la Biserică şi la Sfintele Mănăstiri, să se roage pentru pace şi mântuire, să postească, să se spovedească şi Împărtăşcască şi să nu participe la aceste revolte. Sunt Părinţi care spun că Romănia va fi atăt de distrusă, încăt nu va mai prezenta interes pentru a fi angrenată de marile puteri, care se vor confrunta după puțin timp timp în cel de al III-lea Război Mondial, care va începe prin atacul armatei ruse asupra Turciei şi strâmtorilor Dardanele şi Bosfor.

[IonelS]

Profetia lui R.A. Gupta Swami
Un cunoscut clarvazator indian se afla in aceste zile in Romania, in Bucovina, iar prezenta si mai ales declaratiile sale apocaliptice referitoare la viitorul Romaniei au creat deja controverse. Desi pentru publicul larg din Romania, R.A. Gupta Swami este un necunoscut, in mediile internationale el este recunoscut ca unul din cei mai de seama clarvazatori. Gupta Swami este profesor indian, doctor in istoria religiilor, guru si maestru spiritual. Mai mult decit atat, clarvazatorul indian sustine chiar ca, pentru o scurta perioada de timp, in anul 1983, a fost unul dintre clarvazatorii cuplului Ceausescu. Gupta Swami sustine ca a fost expulzat din Romania dupa ce i-a prezis Elenei Ceausescu sfarsitul pe care il va avea. In aceste zile, gurul indian s-a intors in Romania pentru a vizita regiunea Bucuvinei, acolo de unde el crede ca va pleca viitorul conducator al lumii.

„Ceea ce mi-a purtat pasii spre binecuvintatul pamant al Bucovinei e faptul ca, intr-un viitor nu prea indepartat, de aici va porni la intalnirea cu destinul sau cea mai puternica personalitate politica pe care o va cunoaste poate mileniul care a inceput. Un conducator care nu va mai fi ceea ce este. Am venit sa ma familiarizez cu aceste sfinte locuri, de unde va porni Mantuitorul omenirii viitoare... Din Bucovina se va ridica un om bun si credincios, tare ca o stanca. O mana de fier, un om intelept si drept, de nimeni cunoscut asa pana la acea data. El va opri prabusirea natiunii romane si tot el o va inalta in fruntea statelor de pe glob. Romania va ajunge in scurt timp la cea mai mare extindere teritoriala din intreaga sa existenta si la cea mai mare inflorire economica”, sustine R.A. Gupta Swami intr-una din profetiile sale. Pana la inflorirea Romaniei, clarvazatorul indian sustine insa ca tara noastra va trece printr-o baie de sange si va participa inca de la inceput la cel de-al treilea razboi mondial. „Ultimul razboi mondial va fi declansat si intretinut de fortele oculte care conduc omenirea. Romania va participa la razboi inca inainte de extinderea si mondializarea acestuia, din cauza unei politici aiurite a conducatorilor ei. Tinerii romani vor muri pe capete in tari straine, in locul unor straini, pentru o cauza nedemna de interesele romanilor. Presedintele Romaniei va fi ucis intr-un atentat pus la cale de opozanti din propriul partid, de guvernamant. Moartea sa si fariseismul ucigasilor aflati la conducerea Romaniei vor declansa explozia sociala care se va rostogoli ca un bulgare de zapada pe covorul nenorocirilor romanesti. Mii de romani vor muri sub pretextul infaptuirii dreptatii pe care o asteptau de atatia ani. Romania se va scalda intr-o baie de sange, demna de personajul Dracula”, a mai declarat Gupta Swami. (articol din ziarul "Cronica Romana" - 14 mai 2004 )

În secolele următoare, România va juca un rol preponderent în viaţa politică, socială şi economică a lumii. Raportul de forţe se va schimba total în lume la încheierea celui de-al III-lea şi de fapt ultimul război mondial. Ţările care vor fi puternic spiritualizate vor dobândi imediat, la sfârşitul acestui ultim război, supremaţia mondială. Ţările noastre, India şi România, vor deveni atunci pilonii principali pe care se va sprijini noua orânduire internaţională. Grecia, Japonia, Franţa sau Rusia (spălată de ateism şi de comunism printr-o mişcare socială ce va fi cu mult mai brutală decât cea românească) vor deveni polii noii dezvoltări mondiale, ce va fi bazată cel mai mult pe spiritualitate, cultură, religie şi artă decât pe regulile reci ale unor economii de piaţă care cel mai adesea sunt complet lipsite de suflet.

[IonelS]

Valeriu Gafencu despre criza spirituala de azi - o profetie facuta de cel considerat sfantul inchisorilor chiar din inchisoare unde va muri.

- Valeriu, care este fondul crizei de azi?

- Ateismul.

- Ce vezi in lumea de azi?

- Vad un haos interior, o descompunere care merge spre nihilism, caci oamenii sunt obsedati de nimicul materiei, de fictiunea formelor, de epuizarea senzuala, de istoricismul fara transcendenta, de ceremonialitatea fara Dumnezeu, de consumatorismul fara spiritualitate, de falsitatea ce se ascunde sub autozeificarea omului. Dezastrul se desfasoara pe toate liniile de forta ale vietii omenesti. E necesara multa suferinta pentru reorientarea spirituala a lumii si pentru schimbarea modului ei de viata.(…)

- Care ar fi modalitatile de iesire din criza?

- Intoarcerea la Hristos. Este necesara o elita crestina care sa nu paraseasca poporul, ci sa lupte cu indrazneala contra tuturor formelor de impilare si inrobire a lui. Poporul nu poate fi aparat numai prin rugaciuni si pomeni, adica prin formalism sec, ci si prin lupta, indrazneala si putere. Lumea asta e in stapanirea lui Hristos si crestinii nu au voie sa o paraseasca. Nu exista nici o acuzatie mai grava decat sa se spuna ca Biserica a parasit poporul, caci atunci L-a parasit pe Hristos, oricate dogme ar fi stabilit si respectat ea.(…)

- Cum se poate iesi din criza materialista?

- Prin Hristos, numai ca El nu e primit in lumea de azi; nimeni nu e dispus azi sa-si modifice viziunea si modul de viata, cu toate ca se merge spre dezastru. Evenimentele sunt in curs si nu mai pot fi oprite nici de crestini. Totusi avem datoria sa strigam oamenilor: “Opriti-va din dezmat, renuntati la tiranie, puneti ordine in voi insiva, puneti limite nesatiului vostru, intoarceti-va la natura, renuntati la orgolii, distrugeti armele atomice; daca sunteti rationali, renuntati la rationalism, daca sunteti realisti, vedeti realitatea spirituala; daca aveti cunoastere, ancorati-va in transcendent! Dati sufletului vostru sfintenie de sus, caci numai asa va veti mantui. Pocaiti-va! Chemati pe Dumnezeu sa puna ordine in voi si in lumea voastra, pe pamantul vostru si in cerul vostru!” Toate acestea sa nu fie insa numai indemnuri abstracte si moralizatoare. Crestinii sunt chemati sa fie treji. Lumea are nevoie de Hristos, de credinta si de autentic crestinism.

(Ioan Ianolide – Intoarcerea la Hristos)