Destinul

[crisstiann]

". In puterea noastră este sau a ramâne în virtute şi a urma lui Dumnezeu, care ne cheamă spre aceasta, sau a ne îndepărta de virtute, adică de a fi în viciu şi de a urma diavolului, care ne cheamă spre aceasta, fără să ne silească.

Dacă ramânem în starea naturală suntem în virtute; dacă ne abatem de la starea naturală, adică de la virtute, şi venim la cea contra naturii,ajungem în viciu.
Pocăinţa este întoarcerea, prin asceză si osteneli, de la starea cea contra naturii la starea naturală şi de la diavol la Dumnezeu.

Dumnezeu a împodobit pe om în chip natural cu voinţă liberă."

(Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica)

[Florinvs]

Nu cred ca fiecare om ar aveea un destin prestabilit! Dumnezeu ne-a lasat liberul arbitru (de asta ne-a inzestrat si cu inteligenta) , pentru a putea alege! Acum depinde de fiecare om in parte daca alege ceea ce este bine sau ceea ce este rau!

[ffflorina]

Tema asta ma framanta si pe mine acum.Sf Teofan Z spune ca ceea ce traim in prezent este voia Domnului si ca nu trebuie sa ne facem griji decat de starea noastra duhovniceasaca adica sa ne preocupe doar sfintenia,curatirea de patimi etc,insa cum stiu ca fac voia Domnului si nu voia mea?
Cei mai multi spun ca Domnul a dat liberul arbitru,ca ne lasa libertatea de a alege,orice alegem e bine cat timp nu faci pacate,aici e ceva care-mi scapa.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ffflorina

Tema asta ma framanta si pe mine acum.Sf Teofan Z spune ca ceea ce traim in prezent este voia Domnului si ca nu trebuie sa ne facem griji decat de starea noastra duhovniceasaca adica sa ne preocupe doar sfintenia,curatirea de patimi etc,insa cum stiu ca fac voia Domnului si nu voia mea?
Cei mai multi spun ca Domnul a dat liberul arbitru,ca ne lasa libertatea de a alege,orice alegem e bine cat timp nu faci pacate,aici e ceva care-mi scapa.

Voia Domnului este foarte limpede, "Lasa totul si urmeaza-Ma!"

Aceasta nu inseamna o miscare fizica ci o miscare a inimii, a intelegerii.

"Destinul" este un culoar existential pe care Dumnezeu il deschide pentru fiecare. Nu stim cand acesta poate traversa rauri de foc, de mari dureri.

De aceea, inceputul caii presupune sa ne dam seama de pericolul in care ne aflam. De puterea mare pe care lumea o are asupra noastra. Aceasta putere ne poate face sa suferim ca si cand am arde in foc.

De aceea trebuie sa cautam refugiu in curatenia si sfintenia Lui Dumnezeu. Imbracati cu o astfel de haina, nu ne ardem, nu ne ploua, nu flamanzim, nici nu insetam. Gasim o fericire din alta lume. Lumea Lui Dumnezeu.

[cristiboss56]

" Cuvantul "destin "( soarta, ursita, ursitori ) e de origine latina. Destinul era un zeu - un idol- mitologic, care dupa minciuno-credinta paganilor oranduia soarta oamenilor. Ca soarta sau ursitoare era infatisat printr-o femeie legata la ochi, ce alerga prin lume, cu un picior pe o roata inaripata, semanand felurite sortiri oamenilor...
Dupa credintele desarte, se crede de superstitiosi, ca ursitoarele ar fi trei : prima tine fusul, a doua toarce, a treia taie firul...sau prima, " ursitoarea", toarce firul, a doua soarta, deapana firul, aratand ce va pati omul in viata, cea de-a treia," moartea " rupe firul vietii omului.
Credinta aceea desarta in destin, soarta sau ursitoarele, este asa de inradacinata in poporul nostrum, incat in unele parti pun masa la venirea in lume a nou-nascutilor, cu credinta desarta ca ursitoarele hotarasc soarta noului nascut. AStfel, in seara celei de a treia zi dupa nastere, facandu-se curatenie riguroasa se aseaza intr-un pat din camera lehuzei, o masa pe care se pun din lucrurile si bunatatile, de care ar dori sa aiba parte noua odrasla in viata - bani, carti sfinte, mancari felurite si placate...pentru ursirea cu belsug a noului nascut.
Din punct de vedere crestin, credinta in destin este diametral opusa Providentei divine si libertatii de actiune a omului ( liberul arbitru)