|
|
#1
|
|||
|
|||
Psihologie - întrebări
La sugestia lui Cristiboss, care inițiase pe un alt topic o tematică referitoare la psihologie, deschid aici un posibil dialog pe tema psihologiei.
Aștept întrebări, cărora le voi răspunde în limitele cunoștințelor mele teoretice și practice, despre psihologie. Dorința mea e să ne lămurim cât de cât ce e cu psihologia asta, dincolo de exagerările frecvente care fie supralicitează psihologia, fie o minimalizează și chiar o demonizează. Acolo unde nu voi ști ce răspuns să dau, voi preciza aceasta. Unde voi scrie propria mea opinie, iarăși voi preciza. Nu vreau să conving pe nimeni de nimic, vreau doar să răspund, în calitatea mea de psiholog, celor care au cu adevărat dorința să afle unele lucruri despre psihologi și psihologie. Sunt conștient că voi avea de furcă, mai mereu, cu tot felul de percepții străine de ceea ce este, de fapt, psihologia. Cu ajutorul lui Dumnezeu, voi aduce, poate, o oarecare corectură acestor lentile strâmbe sau, măcar, voi lansa o alternativă posibilă. Rog pe toți cei care au o experiență concretă cu psihologii și psihologia, să aducă mărturie, fie că e "de bine" sau "de rău", ca să ne lămurim împreună. P.S. Oricine are cunoștințe autentice de psihologie (nu habarnism, nici chestii de popularizare) poate prelua, desigur, inițiativa. Nu doresc să conduc topicul. Doar m-am oferit să răspund unor întrebări și, dacă sunt și alții în măsură să o facă, atunci cu atât mai bine! Last edited by ioan67; 21.11.2016 at 21:06:30. |
#2
|
|||
|
|||
Ioan, iti multumesc ca ai deschis acest topic.
Voi reveni cu marturia mea. Acum am simtit nevoia doar sa iti multumesc! |
#3
|
|||
|
|||
Am o intrebare:
Care este limita dintre fenomene psihologice si fenomene spirituale? Cu alte cuvinte, care este punctul in care ceva nu mai poate fi descris prin prisma psihologiei, ci numai prin prisma religiei/spiritualitatii? Sau invers? |
#4
|
|||
|
|||
Citat:
Întrebarea mi se pare excelentă. Dar cred că a picat puțin cam devreme..:) Poți să accepți, deocamdată, că pur și simplu... nu știu ce să zic? Iertare!....:) |
#5
|
||||
|
||||
În ce fel și în ce măsură Psihologia poate fi o slujitoare a Bisericii?
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#6
|
|||
|
|||
Citat:
Ioane, clona1 a luat cuvântul. Dacă am spus prostii dă-mi un reset. :)) |
#7
|
|||
|
|||
Citat:
Așa cum albina culege nectarul florilor indiferent de lucrurile nefolositoare care sunt în jurul florii, așa și Biserica poate alege ceea ce îi este de folos din cunoștințele oamenilor. Sunt de folos și tâmplarii și șoferii și doctorii și comercianții și cântăreții și bucătarii, pentru Biserică. Fiecare poate avea un lucru folositor de făcut, pentru oameni și pentru viață, iar prin asta slujește Bisericii. În mod specific, psihologia oferă unele cunoștințe despre psihicul omenesc, despre comportament, despre tulburările sufletești, despre dezvoltarea și regresul unui om etc. Aceste cunoștințe pot fi folosite, însă, spre folosul omului sau împotriva lui. Ca orice altă cunoaștere, dealtfel. |
#8
|
|||
|
|||
Citat:
Profesorul G. Ionescu zicea că un om serios are mereu o brumă de obsesionalitate...:)) (maestrul înțelegea prin om serios nimic altceva decât geniul; zicea că nu există operă genială fără obsesionalitate... îi dădea ca exemplu pe Goethe, Eminescu, Edison) Eu, însă, doar m-am rugat să aflu mai multe despre subiectul ăsta. Am luat pozitia lotus (spre încântarea lui Florin Oltean și spre groaza lui Cătălin) - din pricină că odată cu vârsta și cu starea prelungită de ebrietate devin tot mai crăcănat și, când șed pe scăunel, par a sta în lotus - apoi am făcut rugăciune ca să mă limpezesc un pic la subiect. La început am crezut că-i vorba despre chiasm. Cercetează chiasmul!, mi-a părut că zice gândul, și m-am bucurat întrucât despre acesta știam mai multe din psihologie înainte să aflu ceva din Teologie. Că noi, psihologii, (adică ei psihologii - eu vorbesc aici din amintiri) facem de multă vreme tărăboi laolaltă cu structuraliștii și susținem că mersul natural al gândirii omenești e fundamentat pe mișcarea specifică chiasmului. Dăm exemplu tocmai Evanghelia, mai ales pe cea după Marcu și, desigur, după Ioan. Dar m-am deprins să nu dau atenție oricăror păreri ale gândului dintâi... Am lăsat să treacă o vreme și mi-a părut că vine un alt gând, mult mai subțire, mai ușure, mai răcoros... "Birmania!", zicea el. Poveștile birmaneze!.... Acuma, las lui Cristiboss plăcerea să contemple noua mea manifestare de nebunie - că, nu-i așa, un om zdravăn la minte nu poate să se roage și să primească "răspuns" mesajul Birmania și povești birmaneze!...:))) Un răspuns la întrebarea privind relația dintre psihologie și Teologie va să vină, așadar, din Birmania. Prin poveștile birmaneze. Să ascultăm pentru început o poveste birmaneză cu surzi! Mai exact, cu 4 surzi!!...:))) |
#9
|
|||
|
|||
E ok, nu e nici o graba :)
|
#10
|
|||
|
|||
Ce decolare maiestoasa, ce planton maret!
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
|