Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Dogmatica
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #21  
Vechi 30.10.2013, 15:57:51
tot-Laurentiu's Avatar
tot-Laurentiu tot-Laurentiu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.11.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 553
Smile

Pentru ca ne aflam la sectiunea "Dogmatica" trebuie amintit un lucru important.

Nu faptele noastre ne mantuiesc (oricat ar fi ele de multe si bune) ci Harul lui Dumnezeu.
Împărăția lui Dumnezeu este "dreptate și pace și bucurie întru Duhul Sfânt"(Romani 14, 17)
Nimeni nu se poate indreptati din faptele sale.
De aceea fiecare crestin trebuie sa stie ca mantuirea nu vine prin fapte ci prin Har.
Amintesc cazul elocvent al talharului de pe cruce care este primul om intrat in Imparatia Cerurilor!

Exista o expresie foarte raspandita pe la noi: Ce sa fac domn'le ca nu stiu daca "ma mantuiesc" sau "nu ma mantuiesc"!

Nu noi ne mântuim ci Hristos ne mântuiește !!!

Este adevarat ca faptele bune atrag Harul lui Dumnezeu, dar asta este cu totul alta discutie! Dumnezeu este Cel care decide cat Har trebuie sa dea fiecaruia. Deci, principala cauza pentru care cineva nu va fi mantuit, nu este neaparat din lipsa faptelor ci mai degraba lipsa Harului dumnezeiesc!

Aici putem aminti de "faptele legii" si "faptele credintei" despre care vorbeste Sf. Ap. Iacov si Sf. Ap. Pavel si care sunt doua categorii diferite. "Dar va zice cineva: Tu ai credință, iar eu am fapte; arată-mi credința ta fără fapte, și eu din faptele mele îți voi arăta credința mea." (lacov 2,18).
In fine ar fi mai multe de spus pe aceasta tema!

Last edited by tot-Laurentiu; 24.06.2018 at 18:16:05.
Reply With Quote
  #22  
Vechi 30.10.2013, 16:53:25
AlinB AlinB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.01.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 20.084
Implicit

Citat:
În prealabil postat de iliegh Vezi mesajul
Pai incerc sa stiu, dar chiar crestinismul spune ca pe Dumnezeu nu l-a vazut nimeni niciodata. Atunci cum sa stiu ? Prin deducere ? Ar fi o cale, dar orice deducere teoretica trebuie validata de experiment.
Experimentul este posibil si este la indemana oricarui om la fel cum si mesajul Evangheliei se adreseaz oricarui om.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
Reply With Quote
  #23  
Vechi 30.10.2013, 16:55:57
AlinB AlinB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.01.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 20.084
Implicit

Citat:
În prealabil postat de iliegh Vezi mesajul
Pentru AlinB

A vrea sa castigi raiul poate izvori din iubirea de sine.
Iubirea de sine in sine nu este gresita.
Nu degeaba exista indemnul "iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti".
Nu-l poti iubi daca "pe tine insuti" daca pe tine insuti te urasti.

Problema apare in momentul in care iubirea de sine capata aspecte patologice.
Atunci cand omul confunda iubirea de sine cu iubirea de bani, sau alte "iubiri" care nu au de a face cu natura lui spirituala ba chiar merg impotriva ei.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
Reply With Quote
  #24  
Vechi 30.10.2013, 18:26:57
AlinB AlinB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.01.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 20.084
Implicit

Citat:
În prealabil postat de iliegh Vezi mesajul
Dar ce zici daca doresc sa fac bine indiferent daca exista rai sau nu? Pur si simplu. Nu vreau nici o recompensa (cum ar fi viata vesnica sau Duhul Sfant sau mantuirea) si nici o lauda pentru asta.
"Pur si simplu" poate fi echivlent cu nebunia. Adica o fapta facuta fara un motiv precis.
Daca exista totusi motive asa multe cum ai scris intr-o alta postare, cred ca tot asta e topicul pe care poti posta.
Dar personal, nu cred ca exista de asta probabil s-a ajuns si la varianta "pur si simplu".

Citat:
A-ti dori desavarsirea nu este iubire de sine intradevar. A-ti dori viata vesnica este, sper ca esti de acord. Prin urmare viata vesnica poate sa existe sau nu , nu ma intereseaza, eu doar vreau sa fiu cat mai bun, cat mai avansat pe plan spiritual. Deci daca nu ma intereseaza viata vesnica, mi-e tot una daca exista sau nu. As putea crede ca nu exista, tot aia e. Si atunci, cu ce e mai prejos un ateu care tinde spre desavarsire fata de un credincios ?
Care desavarsire spirituala cand un ateu nu are nici un reper in acest sens?
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
Reply With Quote
  #25  
Vechi 30.10.2013, 18:29:08
AlinB AlinB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.01.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 20.084
Implicit

Citat:
În prealabil postat de iliegh Vezi mesajul
Raspunsul e prea lung. E necesar un thread nou numai pe tema asta.
E prea lung sau de fapt nu e nimic de spus?
Poti sa incerci aici sa oferi macar 3 cele mai plauzibile motive.

Citat:
Nu stiu nimic despre faza aia cu ateul. Eu doar nu stiu daca exista Dumenzeu.
Si eu nu stiu daca exista cu adevarat bosonul Higs. Dar nici nu ma intereseaza.

Citat:
Precis scrie undeva. Am citit mult despre virtuti si pacate. Problematica e bine si mult tratata in mai multe scrieri ale parintilor.
Nu, pur si simplu memoria iti joaca feste.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
Reply With Quote
  #26  
Vechi 30.10.2013, 21:18:31
dobrin7m's Avatar
dobrin7m dobrin7m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2010
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.926
Implicit

Citat:
În prealabil postat de tot-Laurentiu Vezi mesajul
Pentru ca ne aflam la sectiunea "Dogmatica" trebuie amintit un lucru important.

Nu faptele noastre ne mantuiesc (oricat ar fi ele de multe si bune) ci Harul lui Dumnezeu.
Fiindca toata "dreptatea noastra este ca o carpa lepadata inaintea lui Dumnezeu".
Nimeni nu se poate indreptati din faptele sale.
De aceea fiecare crestin trebuie sa stie ca mantuirea nu vine prin fapte ci prin Har.
Amintesc cazul elocvent al talharului de pe cruce care este primul om intrat in Imparatia Cerurilor!

Exista o expresie foarte raspandita pe la noi: Ce sa fac domn'le ca nu stiu daca "ma mantuiesc" sau "nu ma mantuiesc"!

Nu noi ne mântuim ci Hristos ne mântuiește !!!

Este adevarat ca faptele bune atrag Harul lui Dumnezeu, dar asta este cu totul alta discutie! Dumnezeu este Cel care decide cat Har trebuie sa dea fiecaruia. Deci, principala cauza pentru care cineva nu va fi mantuit, nu este neaparat din lipsa faptelor ci mai degraba lipsa Harului dumnezeiesc!

Aici putem aminti de "faptele legii" si "faptele credintei" despre care vorbeste Sf. Ap. Iacov si Sf. Ap. Pavel si care sunt doua categorii diferite. "Dar va zice cineva: Tu ai credință, iar eu am fapte; arată-mi credința ta fără fapte, și eu din faptele mele îți voi arăta credința mea." (lacov 2,18).
In fine ar fi mai multe de spus pe aceasta tema!
Bine venita postarea. iar aici este foarte frumos de intregit cu pasajul Sf. Serafim de Sarov cu fecioarele cele intelepte.

""In pilda fecioarelor intelepte si a celor nebune, cand cele nebune au ramas fara de untdelemn, cele intelepte le-au spus: "Mergeti la cei ce vand si cumparati." (Matei 25:9). Dar dupa ce au cumparat, usa camarii mireselor era deja inchisa, iar ele n-au mai putut intra. Unii spun ca lipsa untdelemnului din candelele fecioarelor nebune se talcuieste ca fiind lipsa de fapte bune in vremea vietii lor. O asemenea interpretare nu este foarte corecta. De ce le-ar lipsi lor faptele bune, cand sunt numite fecioare, chiar daca nebune? Fecioria este virtutea suprema, o stare ingereasca, si ar putea tine locul tuturor celorlalte fapte bune.

"Eu cred ca ceea ce le lipsea lor era harul Prea-Sfantului Duh al lui Dumnezeu. Aceste fecioare au practicat virtutile, dar, in ignoranta lor duhovniceasca, au crezut ca viata crestina consta doar in facerea de bine. Facand fapte bune, ele credeau ca fac lucrarea lui Dumnezeu, dar putin le pasa daca au obtinut harul Duhului Sfant. Aceste moduri de viata, bazate doar pe facerea de bine, fara a incerca cu atentie daca aduc harul Duhului Sfant, sunt mentionate in cartile Sfintilor Parinti. "Exista o alta cale ce pare buna la inceput, dar care sfarseste in adacul iadului."

"Antonie cel Mare, in scrisorile sale catre monahi, spune despre asemenea fecioare: ''Multi calugari si fecioare nu au stiinta despre feluritele vointe care lucreaza in om, si nu stiu ca suntem influentati de trei voi: prima este voia Domnului cea a-tot-desavarsita si a-tot-mantuitoare; a doua este voia noastra omeneasca care, chiar daca nu este distrugatoare, nu este nici mantuitoare; si a treia vointa este cea a diavolului - pe de-a-ntregul distrugatoare." Aceasta a treia vointa, a vrajmasului, il indeamna pe om sa nu faca fapte bune, sau sa le faca din mandrie, sau doar de dragul virtutii, decat de dragul lui Hristos. A doua, propria noastra vointa, ne indeamna sa facem totul pentru a ne satisface patimile, sau ne invata ca si vrajmasul, sa facem lucruri bune doar de dragul binelui si nu pentru harul care este astfel dobandit. Dar prima, vointa a-tot-mantuitoare a Domnului, consta in a face bine doar pentru dobandirea Duhului Sfant, ca o comoara vesnica si nesfarsita, de nepretuit. Se poate zice, intr-un fel, ca dobandirea Duhului Sfant este untdelemnul ce le lipsea fecioarelor celor nebune. Au fost numite nebune doar pentru ca uitasera rodul trebuincios al virtutii, harul Duhului Sfant, fara de care nimenea nu este si nu poate fi mantuit, caci: "Prin Duhul Sfant fiecare suflet este inviorat, iar prin curatire este transfigurat si luminat de Sfinta Treime, intr-o Sfanta taina."

"Untdelemnul din candelele fecioarelor intelepte putea sa arda cu tarie multa vreme. Deci aceste fecioare, cu candelele lor aprinse au putut sa-si intalneasca Mirele, care venea la miezul noptii. Impreuna cu El, au putut intra in camara de nunta a bucuriei. Insa cele nebune, desi s-au dus sa mai cumpere untdelemn atunci cand li s-au stins candelele, nu s-au putut intoarce la timp si au gasit usa deja inchisa. Piata este viata noastra; usa de la camara de nunta care s-a inchis si impiedica drumul catre Mire este moartea omeneasca; fecioarele intelepte si cele nebune sunt sufletele crestinilor; untdelemnul nu este fapta buna, ci harul Prea Sfantului Duh dobandit prin fapte bune si care preschimba sufletele dintr-o stare la cealalta - de la starea stricacioasa la starea nestricacioasa, din intuneric la lumina, de la staulul existentei noastre (unde patimile sunt legate precum animalele fara de minte si ca fiarele salbatice) in templul Dumnezeirii, in luminoasa camara de nunta a vesnicei bucurii intru Hristos Iisus, Domnul nostru, Ziditorul, Izbavitorul si vesnicul Mire al sufletelor noastre.

"Ce mare este mila Domnului pentru mizeria noastra, adica neatentia noastra fata de grija pe care ne-o poarta, atunci cand Domnul spune: "Iata, Eu stau la usa si bat" (Apocalipsa 3:20), intelegand prin "usa" cursul vietii noastre care nu a fost inca oprit de moarte! O, cat as vrea, iubitorule de Dumnezeu, ca in aceasta viata sa fii pururea in Duhul lui Dumnezeu! "In ceea ce va voi afla, in aceea va voi judeca," graieste Domnul.

"Vai noua daca El ne gaseste prea-incarcati de grijile si necazurile acestei vieti! Caci cine va putea sa duca supararea Sa, cine va suporta mania fetei Sale? De aceea s-a spus: "Privegheati si va rugati, ca sa nu cadeti in ispita." (Marcu 14:38), adica sa va lipsiti de Duhul lui Dumnezeu, caci privegherea si rugaciunea ne aduc harul Sau.

"Desigur, fiecare fapta buna, facuta din dragoste pentru Hristos, ne daruieste harul Duhului Sfant, dar rugaciunea ne da acest har in mod deosebit, pentru ca intotdeauna este la indemana, ca o unealta de dobandire a harului Duhului Sfant. De pilda, ai vrea sa mergi la biserica, dar nu afli nici o biserica sau slujba s-a terminat; ai vrea sa dai de pomana unui cersetor, dar nu este nici unul sau nu ai ce sa ii dai; ai vrea sa-ti pastrezi fecioria, dar nu ai puterea sa o faci din pricina firii tale sau din pricina tariei vicleniilor vrajmasului, carora nu te poti impotrivi datorita slabiciunii tale omenesti; ai dori sa faci alte fapte bune de dragul lui Hristos, dar nici nu ai taria sau iti lipseste prilejul. Acestea, cu siguranta nu se aplica rugaciunii. Rugaciunea este la indemana oricui, bogat ori sarac, nobil ori umil, puternic ori slab, sanatos ori bolnav, drept ori pacatos." Sf. Serafim de Sarov
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
Reply With Quote
  #27  
Vechi 30.10.2013, 22:21:43
tot-Laurentiu's Avatar
tot-Laurentiu tot-Laurentiu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.11.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 553
Implicit

Foarte frumos spune Sf. Serafim de Sarov!
Multumesc pentru text !
Reply With Quote
  #28  
Vechi 31.10.2013, 00:08:48
dobrin7m's Avatar
dobrin7m dobrin7m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2010
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.926
Implicit

Citat:
În prealabil postat de tot-Laurentiu Vezi mesajul
Foarte frumos spune Sf. Serafim de Sarov!
Multumesc pentru text !
Eu va multumesc.
Ar fi frumos sa incercam sa vorbim un pic despre cuvintele Sf. Serafim:
"Aceasta a treia vointa, a vrajmasului, il indeamna pe om sa nu faca fapte bune, sau sa le faca din mandrie, sau doar de dragul virtutii, decat de dragul lui Hristos."

Si anume faptele bune facute de dragul virtutii.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
Reply With Quote
  #29  
Vechi 31.10.2013, 12:19:27
catalin2 catalin2 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.12.2007
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 9.688
Implicit

Citat:
În prealabil postat de tot-Laurentiu Vezi mesajul
Nu faptele noastre ne mantuiesc (oricat ar fi ele de multe si bune) ci Harul lui Dumnezeu. Fiindca toata "dreptatea noastra este ca o carpa lepadata inaintea lui Dumnezeu". Nimeni nu se poate indreptati din faptele sale.
De aceea fiecare crestin trebuie sa stie ca mantuirea nu vine prin fapte ci prin Har. Amintesc cazul elocvent al talharului de pe cruce care este primul om intrat in Imparatia Cerurilor!
Exista o expresie foarte raspandita pe la noi: Ce sa fac domn'le ca nu stiu daca "ma mantuiesc" sau "nu ma mantuiesc"!
Nu noi ne mântuim ci Hristos ne mântuiește !!!
Este adevarat ca faptele bune atrag Harul lui Dumnezeu, dar asta este cu totul alta discutie! Dumnezeu este Cel care decide cat Har trebuie sa dea fiecaruia. Deci, principala cauza pentru care cineva nu va fi mantuit, nu este neaparat din lipsa faptelor ci mai degraba lipsa Harului dumnezeiesc!
E binevenita completarea ta, cu observatia ca multi inteleg prin explicatiile protestante aceste lucruri, fara sa isi dea seama. Protestantii spun si ei acest lucru, si este adevarat, dar ei inteleg prin har altceva decat ortodocsii, inteleg doar un fel de binecuvantare. Noi prin har intelegem harul pogorat la Cincizecime, care ni se da noua prin Sfintele Taine. Modernismul a adus unele idei din secularism, din protestantism si le-a amestecat cu invataturile ortodoxe, astfel ca pentru multi e mai greu sa le deosebeasca. Secularismul ateu spune ca doar faptele sunt importante, iar protestantismul ca doar credinta e importanta (si harul, inteles cum am spus mai sus). Protetantii spun si ei ce stiu, pentru ca la ei nu au importanta preotii si Sfintele Taine. Toata aceasta invatatura de sorginte protestanta, care a ajuns si la unii credinciosi, neaga rolul Bisericii in mantuire. Ataca de fapt Sfanta Biserica. Astfel Biserica, Sfintele Taine, preotii, capata un rol secundar, importante sunt doar faptele si credinta.
Noi inteleg ca prin har suntem mantuiti, nu prin fapte, adica prin Botez si Sfintele Taine. Credinta si faptele sunt pe langa acestea, nu fara acestea. Inceputul mantuirii este Botezul, si nu faptele noastre, prin botez primim har si ni se sterge urmarea pacatului stramosesc (bineinteles, Botezul este facut intotdeauna cu Mirungerea si Impartasania). La Sfintele Taine se adauga credinta (neaparat dreapta) si faptele (neaparat faptele credintei).
Fapte si credinta aveau si dreptii din Vechiul Testament, dar nu s-au putut mantui prin acestea, abia dupa ce au fost luati de Iisus din Iad. Noi nici nu ne putem compara cu acei drepti, care aveau si fapte mai bune si credinta mai multa.
Se mai spune in protestantism ca prin jertfa Mantuitorului s-au iertat pacatele noastre. Trebuie sa fim atenti ca aici este o subtila invatatura gresita, diferita de cea ortodoxa, cu care se poate confunda. In invatatura ortodoxa lucrarea si jertfa Mantuitorului nu avea efect asupra oamenilor daca nu se pogora harul Duhului Sfant (decat asupra Maicii Domnului, care primeste iertarea pacatului stramosesc si harul la Intrupare si asupra dreptilor luati din Iad). Doar prin Botez beneficiem de aceasta lucrare. Nu degeaba intemeierea Bisercii este in ortodoxie la Cincizecime (cea vazuta, pamanteana, ca cea din Cer a fost intemeiata cand au fost scosi dreptii din Iad).
Reply With Quote
  #30  
Vechi 31.10.2013, 14:43:43
anita anita is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 28.06.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.734
Implicit

Citat:
În prealabil postat de iliegh Vezi mesajul
Pentru un crestin perfect cele doua ipostaze coincid: iubirea de aproapele deriva din iubirea de Dumenzeu si viceversa.
Cine il iubeste pe Dumnezeu si nu isi iubeste aproapele nu se poate numi crestin deoarece Dumnezeu se afla in fiecare persoana creata de El.

Citat:
În prealabil postat de iliegh Vezi mesajul
De exemplu, de regula cand fac un bine simt o bucurie in suflet pentru ca il vad pe aproapele meu bucuros. Acea bucurie este de fapt o stare de bine in care ma regasesc. Corpul meu simte acea bucurie. Corpului meu (si spiritului meu) ii place acea stare. "A place" este foarte aproape de iubirea de sine. Sa nu cumva sa capat obiceiul de a face bine altora pentru a-mi face bine mie.
Si crestinii simt acelasi lucru ,bucuria ca au facut un bine .
Noi crestinii trebuie sa facem bine nu pentru a castiga raiul ci pentru iubirea de aproapele. Si sunt sigura ca mai toti credinciosii gandesc si simt la fel.
Compasiune = iubire pentru cel necajit.
In general ateii , care au o inversunare catre cele sfinte ,nu primesc harul lui Dumnezeu si mai catre sfarsitul vietii sunt prinsi in capcana celui rau ,incep sa dracuiasca ,sa huleasca , sa faca rautati.
Si atunci ,unde sunt faptele bune din tinerete ?
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare