Despre pacatul impotriva Duhului Sfant

[lacrimi]

"Adevarat graiesc voua, ca toate vor fi iertate fiilor oamenilor, pacatele si hulele cate vor huli;
Dar cine va huli impotriva Duhului Sfant nu are iertare in veac, ci este vinovat de osanda vesnica." (Marcu 3, 28-29)

Care credeti oi ca sunt pacatele impotriva Duhului Sfant (ce inseamna de fapt a huli impotriva Duhului Sfant) in zilele noastre?

[glykys]

In carticica mea de rugaciuni scrie ca sunt 3:

- necredinta sau nepasarea fata de Dumnezeu, Cel in Treime marit
- ura impotriva lui Dumnezeu
- deznadejdea in marea milostivire a lui Dumnezeu sau prea marea incredere in atotbunatatea Lui, care te face sa savarsesti necontenit pacate, crezand ca Dumnezeu te va ierta si daca nu te indrepti.

Eu stiam ca si sinuciderea e pacat impotriva Duhului Sfant.

Iata ce am gasit pe net:

[COLOR=maroon]107. Care sunt pacatele impotriva Duhului Sfant?
Pacatele impotriva Duhului Sfant sunt acelea prin care crestinul se impotriveste cu indaratnicie poruncilor dumnezeiesti si tuturor lucrarilor Sfantului Duh. Si, intrucat virtutile teologice (credinta, nadejdea si dragostea) sunt lucrari ale Duhului Sfant, pacatele impotriva Duhului Sfant se indreapta mai ales impotriva acestor virtuti.
Astfel, pacate impotriva credintei sunt:
Impotrivirea fata de adevarul dovedit al credintei crestine. De acest pacat s-au facut vinovati fariseii, care nesocoteau valoarea faptelor Mantuitorului, declarandu-le fapte ale diavolului (Matei 9, 34); de asemenea se fac vinovati toti aceia carora le place sa pacatuiasca, dar pentru ca credinta crestina ii opreste, ei o tagaduiesc, se leapada de ea, sau o prigonesc.
Pacate impotriva nadejdii sunt:
Increderea nesocotita in bunatatea lui Dumnezeu. De acest pacat se face vinovat cel ce pacatuieste neincetat, si totusi crede ca Dumnezeu, fiind atotbun, il va ierta; de asemenea si cel ce socoteste ca se va putea mantui numai prin credinta lipsita de fapte bune (Rom. 2, 4-5; Iacov 2, 26).
Deznadajduirea in mila si bunatatea lui Dumnezeu. Sunt oameni care socotesc ca pacatele facute de ei sunt atat de mari, incat nu vor mai putea gasi iertare la Dumnezeu, chiar daca s-ar pocai, si de aceea nu mai incearca sa se indrepte, ci pacatuiesc mereu (Ioil 2, 12-13).
De acest pacat s-a facut vinovat Iuda, care, dupa ce L-a vandut pe Mantuitorul, s-a dus si s-a spanzurat (Matei 27, 5).
Pacate impotriva dragostei sunt:
Pizmuirea aproapelui pentru harul ce i s-a impartasit, pentru sporul lui in fapte bune, precum si neindrumarea celor rataciti pe calea cea buna.
Cine se face vinovat de acest pacat nu va putea mosteni imparatia lui Dumnezeu (Gal. 5, 21).
Nepocainta pana la moarte si nesocotirea darurilor lui Dumnezeu.
De acest pacat se face vinovat cel care, cu toate ca este crestin, nu voieste sa intrebuinteze mijloacele puse la indemana de Sfanta noastra Biserica pentru indreptarea sa si petrece in pacate pana la moarte, impotrivindu-se astfel lui Dumnezeu, [/COLOR][COLOR=maroon]„[/COLOR][COLOR=maroon]Care voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina[/COLOR][COLOR=maroon]”[/COLOR][COLOR=maroon] (I Tim. 2, 4). [/COLOR]
[COLOR=maroon]108. Ce spune Mantuitorul despre pacatele impotriva Duhului Sfant?
[/COLOR][COLOR=maroon]„[/COLOR][COLOR=maroon]Celui care va zice cuvant impotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice impotriva Duhului Sfant, nu se va ierta lui, nici in veacul acesta, nici in cel ce va sa fie[/COLOR][COLOR=maroon]”[/COLOR][COLOR=maroon] (Matei 12, 32).
Din aceste cuvinte intelegem ca pacatele impotriva Duhului Sfant sunt foarte grele. Ele dezradacineaza din suflet inclinarea spre pocainta si indreptare si-l instraineaza pe credincios de Dumnezeu. Totusi, prin cuvintele de mai sus, Mantuitorul nu spune ca ele nu s-ar putea sterge printr-o cainta adevarata si nici ca pentru vina lor nu s-ar putea dobandi niciodata iertarea. Pricina neiertarii unor astfel de pacate sta in indaratnicia omului de a nu se pocai, in impietrirea inimii lui. Cel ce savarseste astfel de pacate nu primeste iertarea, fiindca nu voieste sa fie iertat si nu voieste sa asculte de poruncile lui Dumnezeu.
Daca, insa, un astfel de vinovat se caieste din adancul inimii si, hotarat sa nu mai pacatuiasca, cere indurarea lui Dumnezeu, atunci, prin Sfanta Taina a Pocaintei, el va putea primi iertare, caci nu este pacat, oricat de greu ar fi el, care sa covarseasca bunatatea si dragostea de oameni a lui Dumnezeu.
Sfantul Apostol Petru s-a lepadat de trei ori de Mantuitorul, dar, pocaindu-se, recunoscandu-si pacatul si hotarandu-se sa asculte de Mantuitorul pana la moarte, a fost iertat si reasezat in cinstea de Apostol (Ioan 21, 15-19).
http://biserica.org/Publicatii/1992/NoIV/32_index.html

[/COLOR]

[anna21]

Eu stiu ca nesocotirea Sf. Taine este tot pacat impotriva Sf. Duh.

[luminita-]

si injuratul este pacat impotriva Duhului Sfant

În prealabil postat de luminita-

si injuratul este pacat impotriva Duhului Sfant

Gandesti mult , mult prea simplist !

[lacrimi]

Am gasit si eu ceva intr-o carte de rugaciuni mai veche (din pacate, am doar citatul...):

1. Eresurile: cand crede cineva in Dumnezeu nu dupa adevar, ci potrivnic dogmelor;
2. A socoti cineva ca se poate mantui fara fapte bune;
3. A se desnadajdui cineva de mila si ajutorul lui Dumnezeu si apoi a se sinucide;
4. A hotari cineva sa moara in pacate, fara a se pocai;
5. A sta cineva impotriva adevarului lui Dumnezeu, cand il cunoaste.

[iustin10]

În prealabil postat de CRIS2010

Gandesti mult , mult prea simplist !

Multi injura de cele sfinte,si atunci poate fi socotit ca pacat impotriva Duhului Sfant.E chiar direct,in sensul literal al cuvantului,hula impotriva Duhului Sfant.Atat ca acei oameni nu prea sunt constienti de ce fac,nu o zic din ura la adresa dumnezeirii ci din ignoranta

[Mihnea Dragomir]

Păcatele împotriva Duhului Sfânt sunt, după părerea mea, ceea ce mai des găsim sub numele de "păcate teologice", sau care duc la excomunicare automată. Dintre păcatele teologice, cel mai grav este sacrilegiul.
O formă foarte "parşivă" de păcat împotriva Sfântului Spirit este a păcătui în ideea că păcatul va fi oricum iertat prin spovadă.
Este interesant că o singură varietate de omor este atât de grav încât este "păcat teologic": avortul. Celelalte omoruri, cele "obişnuite", nu duc la excomunicare.

Păcatele teologice, ca orice păcate, pot fi iertate şi ele: totuşi, având în vedere gravitatea lor, este necesară de multe ori dezlegarea arhierească. Culmea sacrilegiului care s-a făcut vreodată a fost împungerea Sfântului Trup al Domnului nostru de către un soldat roman cu suliţa, fapt care I-a pricinuit al cincilea stigmat şi a făcut să ţâşnească sânge şi apă. Individul respectiv, pe nume Longinus, s-a convertit când a văzut semnele cereşti ale dumnezeirii lui Cristos, ajungând un creştin plin de fervoare. Biserica îl numără cu sfinţii, am văzut statuia lui la Sf Patru, chiar la intrare.

[zoridezi]

Eu intelesesem ca pacat impotriva Duhului Sfant e atunci cand zici de un sfant ca lucreaza cu puterea diavolului

[zoridezi]

În prealabil postat de lacrimi

Am gasit si eu ceva intr-o carte de rugaciuni mai veche (din pacate, am doar citatul...):

1. Eresurile: cand crede cineva in Dumnezeu nu dupa adevar, ci potrivnic dogmelor;
2. A socoti cineva ca se poate mantui fara fapte bune;
3. A se desnadajdui cineva de mila si ajutorul lui Dumnezeu si apoi a se sinucide;
4. A hotari cineva sa moara in pacate, fara a se pocai;
5. A sta cineva impotriva adevarului lui Dumnezeu, cand il cunoaste.

Sincer, ma indoiesc. Cum s-a ajuns la concluzia asta, ca in pasajele alea era vorba de cu totul altceva!