Facultate de teologie

[Iorest]

...........................

[Demetrius]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Sentimental am depins. Am ajuns până la dependenţă emoţională, nu doresc nimănui. Credeam că-mi pierd minţile. Şi nu, aceea nu e iubire, e alienare.

Am spus "fiică" în sens generic, să-ţi dai seama că nu mă vă împuternicita umanităţii. :)) De altfel, dacă priveşti la primele mele comentarii pe forum, vei vedea singur că eu îmi doresc un băiat (cel puţin ca prim copil), pe care să-l cheme Efrem. Fără urmă de ironie spun tot.

Nu e o revoltă, Demetrius, e precauţie. Nu ştiu, tu te uiţi ce se întâmplă în jurul tău? Femei abandonate cu copii, n-au cu ce-i întreţine. Bărbaţii le lasă însărcinate şi pleacă. Ele ce fac? Se milogesc statului? Nu e uşor să creşti copii singur(ă), chiar şi de înoţi în bani. Dar în cazul unui divorţ? Pe ele le laşi să moară fiindcă nu e creştineşte să te desparţi?

Bunica mea a trecut printr-un divorţ, şi-a crescut cele două fete fără tată. Nu am cuvinte să descriu cât i-a fost de dificil. Nu, pensie alimentară nu a văzut, i-a plătit-o ea lui, pentru că era bolnav (ştiu, alt tip de pensie).

Nu, Demetrius, sunt ultima fată pe care o poţi suspecta că ar fi misandră. Sunt obişnuită, banală, nu mă dedau exagerărilor. Dacă m-ai cunoaşte în realitate, te-ai convinge singur.

N.b. În caz că nu s-a înţeles până acum, îmi doresc să mă căsătoresc, să am soţ, copii, familie. Dacă aş fi precum spui tu, probabil m-ai vedea cel mult trăind în concubinaj, veşnic revoltată împotriva posibilităţii de a deveni mamă. Or, repet, sunt departe.

Fraza cu care ai inceput si pe care am boldat-o, mie imi da destule argumente ca orgoliul tau te-a... "sfatuit" sa lichidezi "umilinta" dependentei emotionale de... oricine pentru motivele "umilintei" insirate tot acolo.

Ba da, suferi de misandrie mascata (orgolioasa) si incerci sa te pacalesti ca esti smerita; pe mine n-ai sa reusesti.

[Bucuriepedrum]

Greşelile mele, lecţiile mele. Eu le iau ca atare, mi-e destul cu ce am rămas. Şi nu o consider umilinţă, ci prostie (din partea mea), pentru că dependenţa asta s-a perpetuat.

Smerită nu am fost niciodată, acum sunt cu atât mai puţin. Nu ştiu de unde ţi-a venit ideea că m-aş pretinde deţinând virtutea antemenţionată. În altă ordine de idei, sunt (diacronic - şi concomitent, în capul unora) evreică, feministă, socialistă şi misandră. Când mai aflaţi lucruri despre mine, spuneţi-mi. Cu ocazia asta avansez şi eu în autocunoaştere.

[AlinB]

În prealabil postat de Demetrius

Fraza cu care ai inceput si pe care am boldat-o, mie imi da destule argumente ca orgoliul tau te-a... "sfatuit" sa lichidezi "umilinta" dependentei emotionale de... oricine pentru motivele "umilintei" insirate tot acolo.

Psihologie ieftina, un dependent nu iubeste, un dependent..cerseste chiar si cand da impresia ca daruieste.
E o priveliste tragica.

Suna paradoxal poate, dar numai o persoana autonoma emotional poate practica cu adevarat iubirea.

[AlinB]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Când putea fi femeia pedagog, suflete? Când nu avea acces la educaţie? Când abia era alfabetizată?

Vezi ca te inchini la zeul gresit.
Majoritatea apostolilor, dupa standardele tale nu erau "alfabetizati".

Nu era vorba de filme, când l-am invocat pe Anania, ci de cărţi. Cu mâna pe inimă îţi spun că a citit texte laice cu carul, profane în bună regulă, iar asta nu i-a afectat ţinuta morală.

Ai auzit de eroarea de rationament numita "alegerea cireselor" ?

Dar cine crezi tu că le punea filmul ca să îl judece prin prisma criticului avizat?! Unde am scris eu aşa ceva?! Iar faptul că poeţii în cauză erau homosexuali nu e o făcătură. Că Ceaikovski şi Michelangelo erau homosexuali... asta da, e discutabil, aici poţi intra pe nişa totul e propagandă LGTB.

Iar dacă tu după atâta vreme de când scriem aici tot asta ai înţeles, că femeia aia propagandă făcea RECOMANDÂND (doar nu i-a pus să scrie lucrare de control din el) un film, înseamnă că eu am stat fix degeaba aici şi iar mi-am pierdut vremea.

Poti face destul rau, doar "recomandand" din spatele autoritatii tale, ca profesor, unor copiii, ceva care "nu reda" - pentru ca nici un film nu se limiteaza la "a reda", ci face propaganda unui stil de viata decadent moral.
N-am vazut filmul respectiv, nici nu as avea poate timp, dar as merge la sigur daca as spune ca incearca sa ilustreze sentimentele profunde a unor oameni, incarcate si cu un dram de homosexualitate, desigur.

[AlinB]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Nu vorbesc de propagandă, ci de sâmburele bun al feminismului, şi anume că femeia e şi ea om.

Haha...tu chiar crezi ce spui?
Crezi ca asta e ideea din spatele "feminismului"?

Feminismul e o chestie utila pentru afaceri, inainte, barbatul trebuia sa castige cat pentru doi ca sa asigure intretinerea familiei.
Acum ca ii scoatem nevasta la munca si dam copiii in grija/educatia Statului (care stim cum este) putem sa-i dam doar jumatate ca deh, oferta de forta de munca s-a dublat.

În caz că ai uitat, vreme de secole a fost doar incubator uman, obiect dexual şi robotitoare prin casă.
Acum măcar are şansa să se afirme şi prin ce o duce capul/talentul (abilităţile în genere).

Realitatea arata ca feminismul inseamna sa fie obiect sexual minus robotitoare prin casa..robotesti in afara ei :)
Sa nu mai faci copii si sa ii educi, ci te duci la "eventuri" si "shoping", sa fii in pas cu moda, sa fii la curent cu ultimele tratamente cosmetice, creme, posete, cataloage, ultimele barfe mondene, cancan, chestii grele dom'le.

Faptul ca ar aspira spre alte talente, ramane discutabil la fel si cum ar fi acela ca ar aspira dar i se pun piedici ca ..e femeie.
Realitatea arata ca instrumentand bine talentul de "obiect sexual" pot ajunge in locuri in care barbatii care au doar talente, nu pot ajunge :)

Si cam toate femeile stiu asta, uita-te cum se imbraca, preocuparea care o au pentru aspectul fizic, e mult peste "hai sa nu fiu cave-woman".

Ele stiu ca lumea e condusa de barbati si stiu ca etaland (sau mai mult) feminitatea, pot avea parte de mai multa bunavointa decat ar primi un barbat egal profesional de exemplu.

Convenabil la prima vedere si pentru barbati feminismul asta - mai bine sa aiba o duzina de colege nu prea clare in idei cand vor sa se marite si sa faca copii, cu timp pentru intzolit si ingrijit dar cu nevoi afective si mai ales sexuale decat 2-3 femei cu parul valvoi obosite de copiii de acasa.
Pe termen lung insa e nasol, ca cvasi-inevitabil tot cu una din asta feishan se vor casatori.

Si hai sa vorbim si de aspiratii. Cate crezi ca aspira sa stea pe picioarele lor si nu ca prin ceea ce au intre sa ajunga in gratiile unui barbat care sa le satisfaca toate mofturile?

[Bucuriepedrum]

AlinB, îmi pare foarte rău pentru tine, se vede că ai întâlnit femei aiurea.

Şi dacă ai impresia că majoritatea vor să-şi desfacă picioarele pentru a ajunge undeva, tu pe majoritatea asta o vrei născătoare de prunci şi susţinătoare a familiei? Păi crezi că e aluat bun? :)

Empiric îţi spun: pe unde mă învârt eu, tendinţa e alta. Fetele învaţă ca să aibă un loc de muncă, nu exclud posibilitatea căsătoriei şi maternitatea, ba dimpotrivă, se căsătoresc de multe ori cu iubitul din liceu/facultate.

Dacă o dai în schimb pe "femeia - obiect sexual pentru că o avantajează", pot veni cu exemple din cealaltă pantă, adică bărbaţi care se oferă să te ajute în carieră, dacă li te oferi. Repet, oferta porneşte de la ei (iar uneori e dramatic de trist, fiindu-ţi profesori). Ah, să mai spun că nu toate se înjosesc? Mă ai pe mine drept exemplu, am trecut şi prin aşa ceva. Am refuzat să fiu prietenoasă, am pierdut un proiect de cercetare pe muzica rromă. (Da, Demetrius, totul pentru că sunt a dracului şi nu vreau să depind de bărbaţi. Vezi şi singur ce rău am ajuns, puteam fi cu o carte publicată până acum. M-am ales cu invective.)

[Bucuriepedrum]

Încă un lucru: după nici un fel de experienţă nasoală nu am picat în plasa generalizării. "Majoritatea bărbaţiilor sunt manipulatori/ahtiaţi după sex/porci ş.a.m.d." Iau efectiv fiecare om aşa cum e el, iar în consecinţă îl îndepărtez (dacă e toxic) sau îi vorbesc în continuare. Am prieteni băieţi, copii foarte buni. Am o mulţime de profesori bărbaţi pe care îi admir. Idem cu profesoarele.

Dacă aş fi fost vreo turbată, nu stăteam de vorbă pe un forum populat majoritar de bărbaţi. Sau aş fi venit dispreţuitoare (în afară de Alin, n-am ofensat pe nimeni de aici; şi chiar şi pe el, când am făcut-o, a fost în apărare). Să vii să mă numeşti misandră în condiţiile astea... cam naiv impuls.

[Demetrius]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

... Mă ai pe mine drept exemplu, am trecut şi prin aşa ceva. Am refuzat să fiu prietenoasă, am pierdut un proiect de cercetare pe muzica rromă. (Da, Demetrius, totul pentru că sunt a dracului şi nu vreau să depind de bărbaţi.

Si eu ce-am spus? Exact acelasi lucru inainte de tine. Se vede de aici.

Nu pot sa cred ca ai fost santajata cu acel proiect; mai degraba ca ai refuzat tu proiectul(care nici nu te interesa foarte tare, dovada ca l-ai refuzat) "la pachet" cu inchipuirea ca ai dat o lectie "necesara"... amorului propriu.
Daca te interesa proiectul aveai o carte publicata(fara compromisuri), pentru care trebuia sa muncesti... "a dracului": unde era atunci satisfactia dracului?

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de Demetrius

Si eu ce-am spus? Exact acelasi lucru inainte de tine. Se vede de aici.

Nu pot sa cred ca ai fost santajata cu acel proiect; mai degraba ca ai refuzat tu proiectul(care nici nu te interesa foarte tare, dovada ca l-ai refuzat) "la pachet" cu inchipuirea ca ai dat o lectie "necesara"... amorului propriu.
Daca te interesa proiectul aveai o carte publicata(fara compromisuri), pentru care trebuia sa muncesti... "a dracului": unde era atunci satisfactia dracului?

Nope, fără compromisuri n-aveam cartea, pentru că el mi-ar fi deschis uşi spre posibilitatea de a o scrie (adică m-ar fi trimis în cercetare exact unde era cazul, m-ar fi pus în legătură cu oameni care au mai scris despre etc.). Ideea îi aparţinea, nu era un anunţ în faţa facultăţii, pentru oricare muzicolog dornic.

Şi, oricum, de muncă nu te scuteşte nimeni. Tot eu ar fi trebuit să o scriu, el mă îndruma, îmi înlesnea nişte relaţii necesare şi îmi cerea la schimb altceva. Altfel, ce pot să-ţi zic? A spune că eu de asta am refuzat proiectul, pentru că nu mă interesa, nu fiindcă eram condiţionată cu patul, e o ofensă uriaşă. Eu nu voi continua în aceeaşi manieră. E doar ultimul mesaj pe care ţi-l adresez pe forumul ăsta. O viaţă cu pace!