|
#31
|
|||
|
|||
Citat:
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) |
#32
|
||||
|
||||
Citat:
10. Zis-a iarasi: sunt unii care si-au topit trupurile lor cu nevointa si pentru ca nu au avut ei dreapta socoteala, departe de Dumnezeu s-au facut. Draga Cezar, si aceia alergau cu buna intentie catre Hristos.
__________________
|
#33
|
||||
|
||||
Citat:
Buna Oana, Ma bucur ca ai gasit liman in Ortodoxie, ca ai gasit aici trairile cele mai curate si patrunzatoare. Ce meditatie poate misca mai mult si trezi sufletul cu putere decat ascultarea si inganarea cu lacrimi a "Luminii Line" la vecernie? Dar avem nevoie pe langa emotie curata si de patrundere intelegatoare in adancul Lui Dumnezeu. In crestinism nu am inteles cum sa tin "mintea fara forma" in rugaciune, asa cum indeamna cu dragoste Sfantul Grigorie Palama.
__________________
Last edited by florin.oltean75; 16.11.2011 at 23:06:07. |
#34
|
|||
|
|||
Citat:
|
#35
|
|||
|
|||
Rugaciunea trebuie facuta fara un scop tehnic, se va ajunge si la tehnica prin practica, cred eu care nu am ajuns acolo. Scopul e comuniunea cu Dumnezeu, eu nu am alt reper decat sa simt ca se aprinde firul verde intre mine si Dumnezeu, sa ma inchid in cuvintele rugaciunii, dar nu in cuvintele mele care sunt ca un mal, ca un noroi ci in cuvintele rugaciunii construite de cei vrednici, cuvinte ce se aseamana cu o apa limpede, curata. Acolo ma odihnesc. Daca va veni acea vreme in care sa ma pot ruga atat de curat... voi simti probabil, pana atunci ma rezum la a ma ruga oricum, asa cum pot, rugaciunea este aer, oxigen pentru suflet. Roaga-te asa cum poti tu si Domnul va pune harul lui peste tine, Dumnezeu nu lasa rugaciunea fara rasplata.
|
#36
|
|||
|
|||
Citat:
"Cand iti arat cu mana, nu ma musca de deget... Uita-te, mai degraba, incotro arat!" Uita-te (pe tine), sau pune-te, in paranteza mica, macar o clipa... Iertare. |
#37
|
|||
|
|||
Florin, oare Avva din care ai citat ignora harul Domnului care insoteste pe cei fericiti de Cuvantul Domnului? (toti saracii, insetatii si flamanzii)
Oare omul a fost cel care a nascocit apropierea de Dumnezeu? Sau, nu cumva Domnul a pus in om, ca pe o busola, ca pe un instinct, dorul de Dumnezeu.... chemarea intoarcerii Acasa... Oare Avva se refera la oamenii care isi asculta pornirea inimii sagetate de Duhul si pornesc in cautarea lui Dumnezeu (precum Sfantul Simeon, copil, la 13 ani)? Oare cei la care se refera Avva nu erau tocmai oamenii care isi inchipuiau ca prin vointa lor, prin tehnica lor, prin scopurile lor, prin toate ale lor, prin ei, ei si numai ei, mereu ei, ei, ei , ei... il vor afla pe Dumnezeu? Nu se refera oare la lepadare de sine? Nu la ascultare? Nu la smerenie? Nu la pericolul mortal al mandriei care isi inchipuie ca e suficient sa vrea omul si, gata, il detine pana si pe Domnul? Oare cand saracul se avanta spre Domnul, o face pentru ca stie el cum sa faca? Sau nu oare, mai degraba, pentru ca, simtind si resimtind umilinta adanca, pocainta, frica de Dumnezeu, nadajduieste ca, poate, in ciuda pacatelor personale si a mizeriilor de tot felul, a nevredniciei si neputintei omenesti, in ciuda acestor limite omenesti ale firii cazute - Domnul va avea mila, asa cum noi si spunem: "Doamne, miluieste!". Oare nu rastalmacim, rupind din context? Fireste ca multi smintiti au navalit, in inchipuirea lor, in Biserica. Crezind ca fac ei ispravi si pe Acolo, cum au facut, in inchipuirea lor, in lume (unde au facut de fapt tot prapadul). Din mandrie au purces. Ca sa smulga, vorba poetului, lauri pe care ii doreau in panoplia falirii personale. Ca sa "ajunga", sa parvina pana si in "tacuta memorie a lui Dumnezeu"..., conform placerii si vointei lor desfranate. Si s-au apucat de mii de matanii si altele... Facind giumbuslucuri si tumbe cu iz monahicesc si dindu-si cu parerea (cum oi fi facind si eu, nefericitul, acum...) asupra unor lucruri pe care nu le pricepeau, nu le traiau, nu le voiau... La acestia cred ca se refera Avva, punind stavila cuvenita, atentionarea, indemnul spre luarea aminte (la sine). Ca omul meschin si neinfrinat, tot increzutul si trufasul, se intinde ca o guma de mestecat, ca un elastic sau ciorap, in extensii caricaturale, facind spagate pana la o limita, amestecind rugaciuni si alte lucruri conducatoare la sfintenie doar asa, ca o gimnastica... Fac si eu demonstratii zilnice de intindere a ligamentelor, ma contorsionez, sa vad pana unde ma tine, apoi cand incep durerile gata, o las mai moale, sa nu imi scrintesc vreo glezna sau vreun zgarci din nobila-mi articulatie... Cum simt ca incepe sa ma coste cu adevarat, ca trebuie sa lepad cu adevarat ceva din ale mele, gata! Devin istet! pai ce, sunt prost?... hehe, drept cine ma iei... faceam si eu asa, de chestie, pe guma!... Nu este asa crestinul, nu este asa... Nu jucam mima in Biserica. Sau, in orice caz, ne rugam Bunului Dumnezeu sa ne ajute ca tocmai aceasta sa nu cumva sa facem, constienti de lipsurile noastre mari, si zicem cu plans: "Cred, Doamne, ajuta necredintei mele" si altele ca aceasta. Dar omul indurerat care alearga la Doctor, bine face. Il ajuta Doctorul, de indata ce ii vede minima intentie curata, sincera, adevarata. Cum de nu e limpede acest lucru? Ca doar despre impreuna-lucrare vorbeste intreaga Ortodoxie, slava lui Dumnezeu! |
#38
|
|||
|
|||
De fapt, nu navaleste nimeni in Biserica. Smintii navalesc (doar) in biserici.
|
#39
|
||||
|
||||
Pana la sfarsitul vietii noastre suntem ispititi, spun sfintii parinti.
In ispitele de-a dreapta (exagerari sau fixatii in cele virtuoase) si ispitele de-a stanga (pacatele obisnuite). De aceea, multi dintre acestia considera dreapta chibzuinta, virtutea intaistatatoare - fiind absolut necesara pana la atingerea mintii smerite si inimii iubitoare curate.
__________________
|
#40
|
|||
|
|||
Citat:
Nevointe care se petrec in Biserica. Adica in relatia unui crestin ortodox (evident o persoana care a primit Sfanta Taina a Botezului) cu Hristos Cel Rastignit si Inviat, cu sfintii Lui, cu Ingerii, cu alti crestini ortodocsi in cadrul eclesial (si in afara lui). In ascultare de duhovnic, in participarea la slujbe si in primirea Sfintelor Taine. Citatele din Sfintii Parinti nu sunt destinate sa devina subiect de discutii in afara Bisericii. Nu pentru astfel de trasee au fost emise. In lume, ele produc confuzie, sminteala, amestec nebunesc. Sunt deja cunoscute prea multe detalii ca sa mai fie nevoie acum de alte precizari. Sfintii Parinti vorbesc si scriu pentru oamenii care cauta mantuirea prin Iisus Hristos, asadar in Biserica. Sunt pastori, invatatori, protectori ai crestinilor, iar nu autori de tabloide prin fituicile din baruri. In afara practicii, a vietii concrete in Biserica nu vad nici un folos (in planul induhovnicirii) de a cita din Pateric sau alte surse. Oricine poate discuta si spune orice despre oricine. Dar pentru mantuire conditiile au fost deja stabilite in Biserica. Orice comentariu pe langa este, evident, inutil. Si, cel mai des este, desigur, pacat. Si partasie la pacat. De aceea, in Biserica obisnuim sa nu risipim vorbe si timp cu oamenii care se incapatineaza sa fie potrivnici Invataturii Bisericii lui Hristos. Acum inteleg si eu mai bine rostul acestei practici sfinte. |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
"Mă bucur și mereu mă voi bucura" | cristiboss56 | Pocainta | 14 | 24.07.2013 22:54:48 |
|