|
#11
|
|||
|
|||
Citat:
Într-adevăr, mi se întâmplă și mie să mă emoționez, atunci când vorbesc despre Dumnezeu... mai ales acum câțiva ani, când eram în liceu, mă emoționam de câte ori cineva mă întreba la ce facultate voiam să merg și-i spuneam că-mi doresc să studiez Teologia. În mod inevitabil, cel care mă întrebase mă contrazicea destul de nepoliticos (ironic și fără argumente demne de luat în considerare), astfel încât eram nevoită să-i explic motivul deciziei mele, deși știam clar că-mi va fi dat să aud mereu aceeași replică supărătoare: "o să-ți treacă ție ideile astea..". Acum, cu ajutorul lui Dumnezeu, reușesc să am o atitudine liniștită și să înving acea emotivitate excesivă, atunci când discut despre lucrurile duhovnicești. Această stare de emoție provine fie din dorința puternică de a transmite corect adevărul creștin despre carevorbiți, fie din teama că mesajul dvs. nu va fi înțeles și acceptat de ceilalți... Am dreptate? Am ajuns la această concluzie, autoanalizându-mă în momentele în care, așa cum scrieți și dvs, mi se întâmpla să mă intimidez în discuțiile pe teme religioase. Mă emoționam exact atunci când discutam cu anumite persoane, despre care știam că nu vor crede în ceea ce le spun... Deci, clar, mă temeam de reacțiile negative ale interlocutorilor. În timp, dacă veți ignora aceste emoții (care sunt, până la urmă, ispite), veți vedea că vă va fi mult mai ușor și convorbirile pe tme duhovnicești (chiar și cu cei necredincioși) vor deveni o mare bucurie spirituală pentru dvs.. Și știți ce am mai observat? Am observat că, atunci când eu vorbesc despre credință cu bucurie și "bună îndrăznire" (căci cuvântul "curaj" ar fi nepotrivit în ceea ce mă privește), atitudinea celorlalți față de mesajul meu se schimbă în sens pozitiv. Deja cunoscuților mei li se pare firesc faptul că eu sunt studentă la Teologie... deși, acum vreo 2 ani, mă ironizau pentru această decizie de a studia un domeniu considerat de ei ca inutil și anacronic. Chiar am trăit de multe ori starea sufletească pe care o descrieți... :) Slavă lui Dumnezeu că am reușit să scap de acea ispită. În schimb, am rămas emotivă în general... astfel încât mă intimidez de fiecare dată când sunt pusă în situația de a discuta cu o persoană necunoscută. Nu mă mai intimidează discuțiile religioase (slavă Domnului), dar dacă trebuie să mă întâlnesc cu o persoană necunoscută... încep să mă bâlbâi, să vorbesc mai încet și să-mi schimb puțin mimica. Așa că, din ceea ce scrieți, presupun că și dvs. sunteți o persoană emotivă în general, nu doar în privința mărturisirii credinței. :) Dumnezeu să vă dăruiască mult curaj duhovnicesc și capacitatea de a-L mărturisi cu încredere și bucurie, cu dragoste pentru ceilalți, astfel încât să răspândiți în jurul dumneavoastră lumina adevărului creștin! Doamne ajută!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17) "Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul) "Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!" "Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis) Câteva gânduri scrise de mine: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca |
#12
|
|||
|
|||
Mulțumesc frumos pentru cuvintele tale de încurajare...m-a bucurat mesajul tău fiindcă reflectă un efort de transpunere cât se poate de autentic și de mângâietor.
Cred că m-am exprimat cam vag în primul mesaj. Când vine vorba de discuțiile în care sunt eu implicat să spunem că o mai scot la capăt cât de cât...problema e atunci când nu vine vorba în mod explicit dar eu simt că e cazul să mărturisesc...să dau un exemplu: sunt la un curs despre idei filozofice în film...nu sunt student la filosofie așa că nu cunosc nici proful nici studenții...se discută despre „Călăuza”. Profesorul, un tip secularizat și convins că e foarte deștept, consideră că a înțeles filmul deși habar nu are despre ce vorbește...la un moment dat aduce vorba și de Dostoievski, pe care îl scoate ca fiind ateu și aduce aminte vorba bietului Dostoievski care a spus „aș crede dar nu am organul necesar”. În clipa aia eu trebuie, chiar dacă nu m-a întrebat nimeni nimic, să mă ridic, să îi explic cu mult respect și cu multe eufemisme că vorbește prostii, și în fața unei săli cu studenți pe care nu îi cunosc și care sunt la fel de secularizați ca și profesorul, să explic că Dostoievski era profund credincios, că toată opera lui îl mărturisește pe Hristos, și că citatul respectiv se referă la faptul că Dostoievski se vede pe sine nevrednic și foarte îndepărtat de acea credință cât un bob de muștar despre care Mântuitorul spunea că poate să miște munții....până la urmă e vorba de aceeași teamă de ridicol pe care ai sesizat-o foarte bine din primul meu mesaj dar contextul în care ea se manifestă diferă un pic...sper că în timp mă voi învrednici să sugrum orgoliu din mine și să nu mă rușinez niciodată și în nici o situație de Hristos pentru ca nici El să nu se rușineze de mine în față Tatălui. p.s.: sunt unul singur aci :) Last edited by VladCat; 09.11.2011 at 00:37:55. |
#13
|
|||
|
|||
Citat:
Un articol al părintelui Mihail urmat de niște discuții pe care le poartă prin comentarii. Nu sunt de acord cu tonul pe care îl folosește aici părintele, și în unele aspecte poate exagerează un pic dar din păcate cred că are dreptate cu chestiunile importante. Sper să nu te superi că am adus în vedere articolul. Nu e un gest de polemică ci de împreună lucrare spre lămurire:) |
#14
|
|||
|
|||
Citat:
Da, te înțeleg... Am fost într-o situație similară acum câțiva ani, când eram în clasa a XI-a și o profesoară a început să ironizeze foarte tare credința noastră creștină, pe motiv că teoria evoluționistă ar fi cea corectă (ca și cum nu-și putea exprima opiniile fără să spună cuvinte necuviincioase la adresa lui Dumnezeu). N-am îndrăznit să intervin în discuție, dar... spre sfârșitul orei, ea a întrebat în glumă: nu-i niciun credincios pe aici, ca să mă contrazică? Atunci, evident, m-am simțit datoare să mărturisesc credința, deși nu eram întrebată personal... Am reușit cât de cât, dar într-un mod foarte timid și neconvingător. Dumnezeu să ne învrednicească de darul curajului duhovnicesc! P. S. Îți mulțumesc mult pentru răspuns, pentru cuvintele calde și sincere pe care mi le-ai adresat. :) Hristos în mijlocul nostru, Vlad!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17) "Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul) "Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!" "Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis) Câteva gânduri scrise de mine: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca |
#15
|
|||
|
|||
Citat:
Îți mulțumesc mult pentru lămuriri, Vlad. Când se va rezolva problema tehnică, voi citi articolul de la link-ul indicat de tine. Să ai o seară liniștită, plină de bucurii duhovnicești! Dumnezeu să fie cu tine!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17) "Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul) "Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!" "Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis) Câteva gânduri scrise de mine: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca |
#16
|
|||
|
|||
Citat:
|
#17
|
|||
|
|||
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17) "Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul) "Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!" "Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis) Câteva gânduri scrise de mine: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca |
#18
|
|||
|
|||
Chiar astăzi, în Duminica Tuturor Sfinților, în cadrul Sfintei Liturghii s-a citit o pericopă evanghelică în care, între altele, Hristos Domnul ne vorbește și despre acest dar minunat pe care El ni l-a oferit: capacitatea și datoria sfântă de a-L mărturisi în relațiile cu semenii noștri, devenind astfel noi, nevrednicii, conlucrători cu Dumnezeu și contribuind la răspândirea Evangheliei în lume.
Pe forum, la rubrica "Biserica Ortodoxă Română", AntoniaP a înființat încă un topic foarte interesant pe tema mărturisirii credinței, invitându-ne la a ne întreba în mod sincer conștiința: oare noi, dacă ne-am afla într-o situație critică, dacă am fi constrânși să alegem între Hristos și viața aceasta, ce-am face? Din mila Domnului, trăim într-o perioadă istorică favorabilă (deși tot ne plângem de secularism...), bucurându-ne de libertatea religioasă. Alți confrați de-ai noștri, creștini asemenea nouă, sunt persecutați în moduri strigătoare la cer, urmând mucenicia celor din Biserica primară. Mă refer la creștinii din unele state islamice, din China, din Coreea de Nord etc. Să ne ajute Dumnezeu ca, încurajați de exemplul martirilor de ieri și de azi, să-L mărturisim cu dragoste, cu bucurie și curaj, deși chiar suntem nevrednici de o misiune atât de minunată - aceea de a le putea împărtăși celorlalți bucuria comuniunii cu Tatăl ceresc! Doamne Iisuse, fii cu noi! Ajută-ne să-ți rămânem credincioși și să sporim neîncetat în dragostea sinceră, necondiționată față de Tine, Care ești Viața și Bucuria tinereții noastre!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17) "Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul) "Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!" "Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis) Câteva gânduri scrise de mine: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca Last edited by laurastifter; 10.06.2012 at 18:11:40. |
#19
|
|||
|
|||
La fel de important sa marturisim credinta intr-o societate secularizata, in care sfintii nu mai sunt repere, ci obiect de badjocura si al oprobriului public.
|
#20
|
|||
|
|||
Citat:
In ziua de astazi, in societatile secularizate, crestinul se confrunta cel mai adesea cu pericolul de a fi ridicul, inadecvat si plictisitor. |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Marturisirea credintei | antoniap | Biserica Ortodoxa Romana | 72 | 27.12.2013 19:30:21 |
Icoana - marturisirea intruparii lui Hristos | georgeval | Pictura si Sculptura Bisericeasca | 16 | 19.03.2013 17:24:04 |
Rugaciune pentru pace si inmultirea dragostei | ElisabetaM | Generalitati | 2 | 12.06.2011 19:12:49 |
Mandrie sau marturisirea lui Hristos? | ana ana | Generalitati | 53 | 07.06.2011 00:30:13 |
Rugaciune pentru intarirea credintei? | colaps | Rugaciuni | 3 | 22.04.2010 00:49:07 |
|