se cade?

[AndreiB]

vsovi,
shi apoi pe cine ai observat ca urashte ory, shi nu e intemeiat?
Frate, eu sint cum ai zis zilele trecute, un bou...uite, mi-am insusit descrierea ta, asa incit eu nu am ce sa-ti mai zic deci sa mergi cu Domnul.
Si cind vei fi in fata Lui Dumnezeu, sa-i explici si Lui pe cine ai urit si inca si intemeiat.
mda.
si ma iarta ca iti rapesc din timpul pretios, dar nu-mi mai citi postarile.

[ory]

...Uneori manastirea poate ucide in om(in omul capabil),nu doar credinta,ci si identitatea si sufletul acestuia.Si,stiu,in acest sens pretexte si scuze invaluite in elogii se vor gasi intotdeauna,numai DREPTATE nu.

[costel]

Ory, manastirea nu poate distruge, ea imbogateste. Cel care nu este vrednic de ea, nu inseamna ca ea l-a distrus. Imi aduc aminte de cuvintele unui mare monah, Teofi Paraian: "Sunt multi "improvizati" in calugarie si in viata manastireasca in general, mai ales in ultimii ani, cand s-au infiintat foarte multe manastiri si schituri numai ca sa fie; si au fost primiti oameni fara uce*nicie, fara verificare, ce au fost promovati uneori chiar in functii de conducere inainte de a fi fost ei insisi condusi; oameni care au ajuns mari fara sa fie mici. Acestia sunt oamenii care vor reprezenta monahismul in continuare si bineinteles ca nu o vor face cum trebuie, precum se cuvine unui lucru de felul acesta." Cu toate acestea, daca iau in discutie un un singur monah: Parintele Teofil Paraian, imi dau seama ca daca esti vrednic de manastire nu poti da decat ceea ce da acest om: o neincetata pofta de viata, o dorinta de a trai prin cat mai multi si de a zambi tuturor.

[Leinarius]

Ory:
Uneori manastirea poate ucide in om(in omul capabil),nu doar credinta,ci si identitatea si sufletul acestuia.

Eu te rog ceva: intreaba-te sincer si fara patima daca intradevar "manastirea" e de vina sau pacatul? Ce omoara sufletul? Rigoarea si canonul sau neascultarea? Regula sau caderea?

Dumnezeu sa iti ajute, sa te intareasca. Si pe noi ceilalti, mai mult.

Inca ceva: stii cata otrava si sminteala e in cuvintele scrise cu manie si patima mai sus? Un copil, un tanar sau o tanara cu sufletul crud si neobisnuit cu uratenia pacatului si cu ispitele cele mari se poate sminti citind asa ceva...

Sper ca mesajul tau, care arata o oareceare deznadejde si departare, sa nu fie ca manastirea este ceva urat si necurat prin sine...
Iata cum ne otravim sufletele si ne prindem partasi, macar ca spectatori la spectacolul dat de Satana pe lumea aceasta...
Dumnezeu bunul sa se indure de noi si sa ne usureze de uraciunea si pustiul patimilor si mai ales de deznadejdea cea aducatoare de moarte...

Ory, iti doresc sincer sa te bucuri de mangaiere si de binecuvantari. Cere-le si tu, de la Cel ce le imparte..

[vsovi]

deci in linii mari ory afirama cam ashea dupa cum am intzeles eu:

-casatoria este mai grea shi mai mare ca shi fecioria, deoarece este una din sfintele Taine,
dar sa nu uitam ca Iisus Hristos shi multzi sfintzi au dus viatza feciorelnica

-Adervarata Credintza oriunde poate fi traita
dar sa nu uitam ca in lume este mult mai dificil, caci daca la manastire este ispita dracului, atunci in lume este shi ispita lumii dar mai dificil este in manastire ca lumea te chema mai tare de acolo shi lepadarea este mai dureroasa, pe cand fiind in lume ea nu te mai cheama shi nici nu se observa daca mai carci inlaturi, deci fiecare asha cum ii este dat, shi acolo unde simte el ca doreshte sa urmeze lui Hristos, sau acolo unde este prigonit, ca vine prigoana daca nu a inceput deja de ceva vremi...

-Nemultzumirea ei pentru prea multa teorie shi foarte multele idealuri vorbite shi vehiculate, in timp ce punerea in practica, trairea shi sufletul ne ramane in iad, in gheena, "Poporul acesta ma cinsteshte cu buzele iar inima lui ramane departe de Mine"???:(

-Observatzia unui dezechilibru psihologic al unei vietzi duble/triple/multiple shi toate false chinuite inutil a unora care negasindu-shi locul in viatza shi societate, tarashte mizeria patimilor shi proastei intzelegeri in manastire, nici formandu-se ca shi calugar plin de lumina shi iubire shi paza poruncilor, shi nici ajungand in societate un om la locul lui, decat codash la orash mai bine in satul tau fruntash, dar ory spune ca asta este din cauza multitudinii de dogme, in sensul ca nu ni/li se deschid ochii shi urechile pentru a percepe viatza in virtutea a ceea ce ne inconjoara traind mereu parca intr-o fictiune a credintzei... ory incercand sa vada realitatea faptica shi adevarata a lucrurilor, shi in asta sa aplice invatzatura shi nu sa avem impresia ca invatzatura se aplica shi defapt noi sa traim intr-o lume de pareri shi inchipuiri de ai zice ca traim, traiesc ei, cuvioshiile lor ceva curat shi credincios, cand defapt ceea ce traiesc unii, pe care ory ii compatimeshte shi cauta sa le scoata in evidentza problemele, este defapt o stare de rautate shi invidie, de multiple patimi shi rautatzi care sunt acoperite de multa vorbarie shi falsa smerenie shi traditzie stramba a credintzei... incercand mereu sa invetze pe altul dandu-i peste nas, peste cap cu invatzatura pe care el, iata ca nici n-o face, nici n-o iubeste, dar il pune pe altul la respect daca nu il shi face in fel shi chip, hulind-ul mereu de parca acela ar blasfemia iar el ar fi una cu judecatzile corecte shi drepte...

Dar ea gasind ca vinovata de aceasta stare de fapte tocmai multitudinea de dogme, poi draga ory, nu sunt ele de vina, shi nu cred ca e vorba de dogme ci de traditzii defectuoase ale dogmelor sau de falsele dogme, adica asha cum in lumea creshtina exista traditzia dracului shi a omului lumesc ce ishi spune traditzie creshtina, tot asha shi la manastire exista false traditzii izvorate din interpretari false shi din vorbe omeneshti shi din vehiculari de notziuni shi ascultari care se departeaza de adevaratele trairi shi sentimente shi iubirii, devenind un vehicol, o ceatza pe creier ce tinde sa te indoctrineze shi sa devina nociva din moment ce sufletele in loc sa se mantuie devin mai pline de rautate shi de cele lumeshti shi de pacate... lucruri observabile shi evidente din moment ce ele se vad cu ochiul liber shi se constata neintrerupt...

Dar ory sarmana, ca lovitzi aiurea fara sa cititzi ce spune, nu pricepe ca defapt dogma, nici eu nu shtiu ce este dar incerc sa explic shi am spus shi in alte partzi, este dupa parerea mea, un adevar nerelevat, sau imposibil de relevat la stadiul initzial in care ne aflam, sau revelat doar unora din prima clipa, deci un adevar/cale shi care te aduce in final la adevarul Adevarat dar fara sa te chinuie pe drumul tau pana il afli shi fara sa te faca sa pacatuieshti, deci dogma este un fel de Cuvant/Ascultare/Invatzatiura de a lui Hristos, care este, a fost shi iarashi va veni, shi la un moment dat te va elibera shi pe tine de minciuna, shi de patima, dar in final cu totzii stand inaintea Lui... deci Dogma este un Cuvant din Hristos, este un adevar al proorociei, este chiar cuvantul care a ramas scris din Duhul proorociei revelat prin prooroci shi apoi devine adevar prin Hristos, prin lucrarea lui Hristos cu tine, deci Dumnezeu l-a implinit prin sfintzi shi il iplineshte mereu... deci Dogma face parte din Calea spre Dumnezeu... dar fireshte ca multzi au aparut shi au mai scos cate o mini dogma sau noua dogma din palarie sau din putzul gandirii... ca doar ne pricepem la toate... shi de aici shi durerea shi nemultzumirea ta, probabil, daca nu cumva ai un regret shi o neimplinire care incerci mereu s-o justifici... sau daca nu pe tine sa justifici comportamentele shi faptele altora, dar nefiind slugile tale, apropiatzii tai, vor da ele socoteala dar shi tzie cu ce tzi-au greshit... asha cum vom da cu totzii lui Dumnezeu, macar la judecata finala, la invierea tuturor mortzilor de la adam shi pana la ultimul om.

Deci dogmele nu sunt minciuni deshi asha par, adica cuvinte neacoperite de adevar, ci sunt cuvinte ce vor fi acoperite de realitate shi adevar atunci cand le va plini Hristos, dar sunt demne de crezare...

Asha cum de exemplu, o porunca care te invatza ceva, ea spune shi ce tzi se va intampla daca nu o ascultzi, dar tu nu potzi pricepe ca asha este ca asha va fi decat atunci cand tzi se intampla necazul, pana atunci ea are valoare de Dogma, iar daca vorbim despre adevaruri dogmatice, atunci toate adevarurile pe care le marturisesc sfintzii au shi valoare dogmatica, deoarece acestea povestite catre un novice, neshtiutor, care nu a vazut shi nu a auzit acestea, pentru el nu au cum sa aiba valoare de cunoshtintza deoarece el inca nu s-a lovit de dogma respectiva, ci abea cand se va lovi cu capul de pragul de sus, atunci v-a pricepe, ca ce bine era daca "vedeam" de la distantza shi luam in seama adevarul respectiv dogmatic, sau daca nu vedeam atunci ascultam indemnul "Duhului Tau cel bun care ma va povatzui la pamantul dreptatzii" cum spune psalmul 142 deci iata ca 2 psalmi shtiu shi eu shi mi se par Cereshti... pentru a citi altzii n-am tragere din nevrednicia trandavelii... deshi ash citi, dar pe ashtia daca i-ash aplica in practica shi le-ash patrunde talcul, bine ar fi, deci pentru ce altzii daca nici atata nu aplic...

asha ca ory draga, scuze divagatzia, ca nu shtiu ce vorbesc shi nici ce fac... ca ai dreptate, noi ne lasam cuprinshi de vorbele care ne imbata conshtiintza, ne lingushesc urechile, ne spiritualizeaza dar spre spiritism, ne ridica in abstractizari shi frumusetzi ale literaturii dar in noi sufletul este in gheena, mocnind in mocirla fiindca prea ne incurcam asha cum spui, prea nu luam aminte care este defapt realitatea in care traim, shi nu vedem lepadarea zilnica sau de fiececlipa ca noi nu traim in prezentul prezentului ci ne merg visele shi nu la pacatele dinaintea noastra pe care tocmai ca le facem shi suntem in ele shi vom face altele shi mai shi peste 2-3 minute hulind ci zicem vorbe mereu ca sa ne spunem pe fond ca pentru a ne implini poftele noastre pacatele nu conteaza, ce daca, nu-i bai, noa shi?, nu simt nimic deci nu greshesc, ba-i pacat! shi-l vezi dar pur shi simplu nu-tzi vine sa crezi ca il faci, iata ca tocmai l-ai facut, findca nu-l simtzi suficient s-au ai dobandit nesimtzirea mangaiata de adularea de sine shi de rautate, ca itzi zici, ce frumos sunt pe undeva, deci crezi ca chiar daca am vazut ca am pacatuit defapt n-am facut pacat shi nici nu ma deranjaza shi nu ma doare shi sper ca nu ma va durea, dar vei merge din rau in mai rau, dupa cum spune Dumnezeu:

"Lepadarea ta de credinta te va pedepsi si rautatea ta te va mustra". (Ieremia 2, 19)

deci acei sarmani shi-au shi luat osanda shi Domnul cel Drept asha cum va fi la a doua judecata, care este Calea Adevarul shi Viatza shi acum Bland shi Milostiv, indelung rabdator cu ucenicul sau shi cu lumea, va shti exact cum sta treaba in cazul fiecaruia in parte.... shi v-a fi vai de noi ca atunci nu va mai merge sa o tot scaldam, ci atunci vom da seama vorbind direct cu Binele shi Raul, vadinduni-se intreaga viatza, ca asha ne cere Dumnezeu sa intram pe poarta Binelui prin Urmare de Hristos prin care ne vadim in noi inshine raul din noi ce vine din mancare, neascultare shi desfranare, ajungand sa cunoashtem astfel faptele rele pe care le-am facut pentru a ne pocai de ele shi a ne intoarce la Viatza... Iar cealalta poarta prin care Il urmam este lepadarea de sine, lepadarea de trup shi de poftele trupeshti, de lume shi asta nu se face oricum ci urmand poruncile (toate) shi nu ashea frumushel parandu-ni-se ca vai de mine ca iubim nitzel, ci treapta cu treapta, pe viatza shi pe moarte, nemaicazand in mocirla laloc, shi asha infrangandu-ne inima shi smerita shi duhul/invatzatura din noi shi din om de la comorile pamanteshti shi trupeshti ne alipim de Dumnezeu shi de comoara din ceruri pe care o vom capata de la Hristos, cu sigurantza... dar din pacate unii vor invia spre judecata iar altzii spre viatza veshnica in fericire, Binecuvantatzii Tatalui Sau, Tatalui Nostru.

iarta-ma ory ca nu pot sa nu ma intind shi sa nu inshir vorbe shi iar vorbe, deci ma iarta ca ai multa dreptate in ceea ce spui... ??? asha este precum marturiseshti... dar nu uita ca din orice tzaran sau boschetar sau pacatos sau fiu de boier sau printz, Hristos poate sa ridice fii de ai sai, shi nu are importantza nici cum arata shi nici ce spun, nici cat ii vedem noi de rai sau de buni ca ne vom mira cine vor fi in Imparatzie shi cine vor merge in muncile gheenei... deci n-are relevantza clasa sociala a calugarilor, daca shtiu sa scrie sau sa cante, daca pricep psihologie sau sunt licentziatzi in multiple discipline, daca nu shtiu decat cateva lucruri sau au o minte strashnica, daca sunt copii fara pata sau batrani lumeshti spurcatzi cu patimi grele, daca sunt de aici sau de acolo... Hristos poate sa-shi ridice fii shi din pietre cum spune sf Ioan Botezatorul... iar din ei apoi sa faca copilashi nevinovatzi intru Unul Dumnezeu cum se marturiseshte shi cum se vede citind din vietzile sfintzilor... :)

??????:(

[moro.d]

Iar teorii precum "nu suntem noi in masura sa judecam",reprezinta doar scuze atribuite acestor realitati

nu sunt scuze si nici teorii. "nu suntem noi in masura sa judecam" este o afirmatie care, practic, porneste de la indemnul Mantuitorului "nu judecati si nu veti fi judecati".
iar in contextul de fata imi amintesc de Sf Ioan Gura de Aur care spunea ca-l va acoperii cu mantia sa pe monahul care a gresit.

asa cum nici ei, monahii, n-au voie sa-i judece pe mirenii casatoriti pt relatiile sexuale nu tocmai crestinesti (fie protejat, fie intr-o perioada interzisa, fie de 2 ori pe zi, fie .. fie..) fiindca nu stiu ce inseamna sa primesti 25 de ore din 24 informatii ce produc senzatii erotice (senzatii vizuale, olfactive, cutanate)... tot asa nici noi nu-i putem judeca pt slabiciunile lor.

daca tu nu esti ruda cu monahul respectiv, nici n-ai voie sa stai singura cu el intr-o incapere... nu vreau sa te acuz, mai ales ca faptul e deja consumat. mie mi s-a atras atentia sa nu mai intru fara blagoslovenie.
iar daca tu te simti mai puternica decat calugarul respectiv (ceea ce e foarte probabil), datoria ta e sa eviti situatiile jenante si, pe cat posibil, sa-i deschizi ochii.

repet, nu spun chestiile astea ca sa te acuz...
ceea ce-ti pot reprosa este ca generalizezi. este adevarat ce spui, asta e realitatea si n-a negat-o nimeni, dar sa nu-i punem in aceeasi lumina proasta pe toti clericii... pt ca nu sunt toti asa.


acum imi amintesc de o istorioara cu un pustinc; a vrut sa vada ce mai e prin lume.. dar pana sa ajunga intr-un oras a dat de o manastire. s-a speriat foarte tare vazand curtea manastirii plina de diavoli si se temea... "daca in manastire sunt atatia diavoli, oare cati sunt in lume?". si spre surprinderea lui, deasupra orasului nu era decat un drac.

[AndreiB]

Sfintul IOan Damascinul spune:
Cei trupeşti şi cei iubitori de plăceri blamează fecioria şi aduc drept mărturie următorul text: “Blestemat este cel care nu ridică sămînţa în Israel” (Deut. 25,9). Dar noi avind incredere in Dumnezeu Cuvintul, care s-a intrupat din Fecioară, spunem că fecioria este de la început şi că dintru început a fost sădită în firea oamenilor. Omul a fost plăsmuit din pămînt virgin. Din Adam numai a fost făcută Eva. În paradis domnea fecioria. Dumnezeiasca Scriptură spune că atît Adam cit şi Eva erau goi şi nu se ruşinau (Fac. 2,25). Cînd insă au călcat porunca, au cunoscut că erau goi şi, ruşinîndu-se, şi-au cusut lor învelitori. Şi după călcarea poruncii, cînd au auzit: “Pămînt eşti şi în pămint te vei intoarce” (Fac.3,19), cind prin călcarea poruncii a intrat moartea in lume, atunci “a cunoscut Adam pe Eva, femeia lui, şi a zămislit şi a născut” (Fac. 4,1). Pentru aceea a fost înfiinţată căsătorie, ca să nu se distrugă şi să se desfiinţeze, din pricina morţii, neamul omenesc, pentru că, prin naşterea de copii, avea să se mîntuie neamul omenesc.

intr-un mesaj mai sus am scris ce a spus un preot, si anume faptul ca monahismul este starea exceptionala, spre deosebire de casatorie.


si mai spune iarasi Sfintul Damaschin urmatoarele:
Fecioria este viaţa îngerilor, insuşirea oricărei firi necorporale. Spunem aceasta fără să hulim căsătoria - să nu fie! - căci ştim că Domnul a binecuvîntat căsătoria atunci cînd a trăit printre oameni (In. 2,1-10) şi ştim şi pe cel care a spus: “Cinstită este căsătoria şi patul neîntinat” (Evrei 13,4).Ştim totuşi că fecioria este superioră căsătoriei. Atît in virtuţi cit şi in vicii sint grade mai inalte şi mai joase. Cunoaştem că toţi muritorii, afară de începătorii neamului omenesc, sint odrasle ale căsătoriei. Aceia sînt plăsmuiri ale fecioriei şi nu ale căsătoriiei. Necăsătoria, însă, după cum am spus, este imitarea îngerilor. Prin urmare pe cit este superior ingerul omului, pe atit mai cinstită este fecioria decit căsătoria. Dar ce spun înger? Insuşi Hristos, slava fecioriei, născut numai din Tatăl fără de început, neseminal şi fără de împreunare, dar şi întrupat pentru noi fără de împreunare din Fecioară şi făcut om asemenea nouă, Însuşi a arătat în el Insuşi fecioria cea adevărată şi desăvîrşită. Pentru aceea nici nu ne-a poruncit-o, “căci nu toţi pricep acest cuvînt” (Mt. 19,11), după cum Însuşi a spus. El însă, prin faptă, ne-a învăţat şi ne-a împuternicit spre aceasta. Dar cui nu-i este clar că acum fecioria domneşte între oameni?

in incheiere, Sfintul Damaschin spune:
Bună este căsătoria pentru cei care nu se pot înfrina! Dar mai bună este fecioria, deoarece cultivă naşterea de copii ai sufletului şi aduce lui Dumnezeu rugăciunea, ca un fruct copt.

fecioria este starea primordiala a fiintei umane, casatoria nu este altceva decit un ajutor dat de catre Dumnezeu omului pentru a se mintui. doar celor slabi.

[AndreiB]

Sfintul IOan Damascinul spune:
Cei trupesti si cei iubitori de plãceri blameazã fecioria si aduc drept mãrturie urmãtorul text: Blestemat este cel care nu ridicã sãmînta în Israel (Deut. 25,9). Dar noi avind incredere in Dumnezeu Cuvintul, care s-a intrupat din Fecioarã, spunem cã fecioria este de la început si cã dintru început a fost sãditã în firea oamenilor. Omul a fost plãsmuit din pãmînt virgin. Din Adam numai a fost fãcutã Eva. În paradis domnea fecioria. Dumnezeiasca Scripturã spune cã atît Adam cit si Eva erau goi si nu se rusinau (Fac. 2,25). Cînd insã au cãlcat porunca, au cunoscut cã erau goi si, rusinîndu-se, si-au cusut lor învelitori. si dupã cãlcarea poruncii, cînd au auzit: Pãmînt esti si în pãmint te vei intoarce (Fac.3,19), cind prin cãlcarea poruncii a intrat moartea in lume, atunci a cunoscut Adam pe Eva, femeia lui, si a zãmislit si a nãscut (Fac. 4,1). Pentru aceea a fost înfiinþatã cãsãtorie, ca sã nu se distrugã si sã se desfiinteze, din pricina mortii, neamul omenesc, pentru cã, prin nasterea de copii, avea sã se mîntuie neamul omenesc.


si mai spune iarasi Sfintul Damaschin urmatoarele:
Fecioria este viata îngerilor, insusirea oricãrei firi necorporale. Spunem aceasta fãrã sã hulim cãsãtoria - sã nu fie! - cãci stim cã Domnul a binecuvîntat cãsãtoria atunci cînd a trãit printre oameni (In. 2,1-10) si stim si pe cel care a spus: Cinstitã este cãsãtoria si patul neîntinat (Evrei 13,4)
stim totusi cã fecioria este superiorã cãsãtoriei. Atît in virtuti cit si in vicii sint grade mai inalte si mai joase. Cunoastem cã toti muritorii, afarã de începãtorii neamului omenesc, sint odrasle ale cãsãtoriei. Aceia sînt plãsmuiri ale fecioriei si nu ale cãsãtoriiei. Necãsãtoria, însã, dupã cum am spus, este imitarea îngerilor. Prin urmare pe cit este superior ingerul omului, pe atit mai cinstitã este fecioria decit cãsãtoria. Dar ce spun înger? Insusi Hristos, slava fecioriei, nãscut numai din Tatãl fãrã de început, neseminal si fãrã de împreunare, dar si întrupat pentru noi fãrã de împreunare din Fecioarã si fãcut om asemenea nouã, Însusi a arãtat în el Insusi fecioria cea adevãratã si desãvîrsitã. Pentru aceea nici nu ne-a poruncit-o, cãci nu toþi pricep acest cuvînt (Mt. 19,11), dupã cum Însusi a spus. El însã, prin faptã, ne-a învãtat si ne-a împuternicit spre aceasta. Dar cui nu-i este clar cã acum fecioria domneste între oameni?

in incheiere, Sfintul Damaschin spune:
Bunã este cãsãtoria pentru cei care nu se pot înfrina! Dar mai bunã este fecioria, deoarece cultivã nasterea de copii ai sufletului si aduce lui Dumnezeu rugãciunea, ca un fruct copt.


fecioria este starea primordiala a fiintei umane, casatoria nu este altceva decit un ajutor dat de catre Dumnezeu omului pentru a se mintui. doar celor slabi.
orice am crede si simti, fecioria este o stare pe care putini dintre oameni ajung sa o accepte, sa o simta si sa o practice.

[omulet]

Cred ca e total inutil sa ne certam aici care din cele doua (casatoria sau calugaria) este mai buna. Amandoua sunt cai de mantuire, lasate de Dumnezeu si sfintite de Biserica. PUNCT.

Fiecare si-o alege pe cea care crede ca e mai potrivita pentru el.

[alynnna]

În prealabil postat de omulet

Cred ca e total inutil sa ne certam aici care din cele doua (casatoria sau calugaria) este mai buna. Amandoua sunt cai de mantuire, lasate de Dumnezeu si sfintite de Biserica. PUNCT.

Fiecare si-o alege pe cea care crede ca e mai potrivita pentru el.

Felicitari :) o decizie inteleapta!:)