Dumnezeu uraste?

[vinerea13]

Fiecare dintre noi îl percepe pe Dumnezeu în funcție de educația religioasă pe care a primit-o până în acest moment.

Nu pot să-L percep pe Dumnezeu altfel de cum îl prezintă Biblia. E ca o închisoare. Nu ai alternative. Poate ți-ar place să crezi altfel, să crezi ce îți spune inima, ce îți spune mintea, ceea ce pare rezonabil. Dar nu poți. De mic copil auzi mereu, ți se spune încontinuu: Biblia este singura noastră normă de credință. Indiferent ce ar spune oamenii din jurul tău, indiferent ce ți se pare ție a fi potrivit, nu ai alternativă pentru credința ta: Biblia are întotdeauna dreptate.

Cu o astfel de mentalitate, (puțin rușinat), trebuie să mărturisesc că fac parte din grupul celor care cred că Dumnezeu urăște. Că este un Dumnezeu gelos. Că se mânie și că e un Dumnezeu răzbunător. O zice Biblia și eu nu o pot contrazice.

Îi invidiez un pic pe cei care au voie să creadă într-un Dumnezeu care este doar Bun și Iubitor. Care nu urăște și nu se răzbună. Mi-ar place să pot să mă laud cu un astfel de Dumnezeu și să-L pot prezenta lumii.

Cum urăste Dumnezeu? Nu știu prea bine. In mod sigur nu urăște precum oamenii.

Ceea ce știu este că mie mi s-a poruncit să nu urăsc și să nu mă răzbun.
Din fericire am permisiunea (și chiar porunca) să-i iubesc și pe cei care cred că Dumnezeu nu urăște.
Ce bine! Aleluia!

[MariS_]

În prealabil postat de vinerea13

Fiecare dintre noi îl percepe pe Dumnezeu în funcție de educația religioasă pe care a primit-o până în acest moment.

Nu pot să-L percep pe Dumnezeu altfel de cum îl prezintă Biblia. E ca o închisoare. Nu ai alternative. Poate ți-ar place să crezi altfel, să crezi ce îți spune inima, ce îți spune mintea, ceea ce pare rezonabil. Dar nu poți. De mic copil auzi mereu, ți se spune încontinuu: Biblia este singura noastră normă de credință. Indiferent ce ar spune oamenii din jurul tău, indiferent ce ți se pare ție a fi potrivit, nu ai alternativă pentru credința ta: Biblia are întotdeauna dreptate.

Cu o astfel de mentalitate, (puțin rușinat), trebuie să mărturisesc că fac parte din grupul celor care cred că Dumnezeu urăște. Că este un Dumnezeu gelos. Că se mânie și că e un Dumnezeu răzbunător. O zice Biblia și eu nu o pot contrazice.

Îi invidiez un pic pe cei care au voie să creadă într-un Dumnezeu care este doar Bun și Iubitor. Care nu urăște și nu se răzbună. Mi-ar place să pot să mă laud cu un astfel de Dumnezeu și să-L pot prezenta lumii.

Cum urăste Dumnezeu? Nu știu prea bine. In mod sigur nu urăște precum oamenii.

Ceea ce știu este că mie mi s-a poruncit să nu urăsc și să nu mă răzbun.
Din fericire am permisiunea (și chiar porunca) să-i iubesc și pe cei care cred că Dumnezeu nu urăște.
Ce bine! Aleluia!

In Biblie se pun multe lucruri in seama lui Dumnezeu. Eu stiu, insa, un lucru: ceea ce a spus chiar Fiul Sau, Domnul Iisus Hristos, despre Dumnezeu trebuie sa fie crezut 100%. Iar Fiul Sau ne-a spus ca TATAL DESAVARSIT ESTE. Si ne-a mai spus sa fim asemenea Tatalui nostru, adica desavarsiti, si ne-a mai spus ca acela care se manie sau se razbuna pe fratele sau, acela l-a si ucis in gand. Ma bucur ca vi s-a dat permisiunea sa nu ne ucideti prin gand. Nu trebuie sa va laudati cu Dumnezeul acela, adica cel bun, bland si iubitor, trebuie doar sa puteti sa-L iubiti pe Cel in care credeti.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Parintele Rafail Noica talcuieste pentru noi, referitor la tema abordata aici. O face in trecere, desigur, fara a insista mai mult decat se cuvine.
O face cu un prea nobil dispret fata de asemenea idee. Desigur, se opreste o clipa pentru a tamadui pe cei raniti de sageata astui gand otravitor. Nu poate trece nepasator.
Gasim pe Youtube, Dumnezeu sa ne poarte aproape de Parinte.

Ma minunez mereu de ce ne poate trece prin minte...
De pilda chiar acum: tastez si cuget la intrebarea "Dumnezeu uraste?"...
Cine pune in mintea mea asemenea preocupare?
Oare am terminat deja cu tema "Iubirea"? Cu tema "Smerenia"? Cu tema "Rugaciunea"?
Oare am spus azi suficient de mult si de curat preasfant numele Domnului Iisus? Si acum, sa inteleg despre mine ca pot trece la alt "subiect"?... ca sunt in "pauza"? Ca ma "relaxez"?...
Cine este oare atat de framantat de intrebarea din topic?
Cine e fragmentat in sufletul meu?...
Un bolnav din mine, desigur, un mort care pute sub forma acestei intrebari si a preocuparii mele pentru ea.
Iarta-ma, Doamne Iisuse Hristoase, milostiv fii mie, pacatosul si multpreanevrednicul Tau rob...

În prealabil postat de Rodica50

Am citit aceasta frumoasa cugetare- imi scapa numele autorului- paradoxul este ca a fi iubit de Dumnezeu inseamna a fi parasit- aparenta parasire, pana la a descoperi ceea ce ne este de folos.

Cred ca o spune Nicolae Steinhardt, undeva in Jurnalul Fericirii.

Tot acolo spune, tulburator adevar (tulburatoare e prima reactie a omului grosier din mine, pripit si pacatos), ca Hristos ne invie pentru ... a ne omori.
E de citit, desigur!

[vidoveczandrei]

uite concluzia:Domnul Dumnzeu e ste iubire si nu ura,ura vine de la diavol.Domnul mai cearta pe omul dar il iubeste:"Domnul cearta pe cel pe care-l iubeste si ca un parinte pedepseste pe feciorul care Îi este drag"(Pilde lui Solomon cap 3 vers.12)

Dumnezeu uraste pacatul. Sunt nenumarate versete in care este exprimata ura Sa fata de comportamentul oamenilor:

"Urasc lunile noi si sarbatorile voastre sunt pentru Mine o povara. Ajunge!" (Isaia 1:14)

"Trimis-am la voi necontenit pe toti slujitorii Mei, proorocii; i-am trimis dis-de-dimineata, ca sa va spuna: Nu faceti acest lucru uracios, pe care Eu il urasc." (Ieremia 44:4)

"Urat-am, dispretuit-am praznuirile voastre si nu simt nici o placere pentru sarbatorile voastre." (Amos 5:21)

"Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine insusi si Domnul Dumnezeul ostirilor a zis: "Mi-e scarba de mandria lui Iacov si-i urasc palatele; de aceea voi da in mana vrajmasului cetatea cu tot ce este in ea." (Amos 6: 8)

"Ai insa partea buna ca urasti faptele nicolaitilor, pe care le urasc si Eu." (Apocalipsa 2:6)

Si altele asemenea ... Domnul uraste atat de mult pacatul, dar ii iubeste atat de mult pe pacatosi ...

În prealabil postat de macsim

Dumnezeu uraste pacatul. Sunt nenumarate versete in care este exprimata ura Sa fata de comportamentul oamenilor:

"Urasc lunile noi si sarbatorile voastre sunt pentru Mine o povara. Ajunge!" (Isaia 1:14)

"Trimis-am la voi necontenit pe toti slujitorii Mei, proorocii; i-am trimis dis-de-dimineata, ca sa va spuna: Nu faceti acest lucru uracios, pe care Eu il urasc." (Ieremia 44:4)

"Urat-am, dispretuit-am praznuirile voastre si nu simt nici o placere pentru sarbatorile voastre." (Amos 5:21)

"Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine insusi si Domnul Dumnezeul ostirilor a zis: "Mi-e scarba de mandria lui Iacov si-i urasc palatele; de aceea voi da in mana vrajmasului cetatea cu tot ce este in ea." (Amos 6: 8)

"Ai insa partea buna ca urasti faptele nicolaitilor, pe care le urasc si Eu." (Apocalipsa 2:6)

Si altele asemenea ... Domnul uraste atat de mult pacatul, dar ii iubeste atat de mult pe pacatosi ...

Draga Macsim, eu Cezar sunt crestin ortodox si activez aici pe site din urmatoarele motive:
1. Am admis ca sunt neputincios de unul singur in fata satanei si a patimilor mele, ca am pierdut (candva) controlul asupra vietii mele din cauza duhului rautatii - care este puternic, derutant, viclean.
2. Am gasit aici o comunitate ai carei membri isi impartasesc credinta in Hristos, nadejdea si dragostea, cu scopul de a-si rezolva problema comuna care este lucrarea mantuirii, iar pentru aceasta de a elimina, mai intai, influenta celui rau din viata noastra, cu ajutorul Bunului Dumnezeu.
3. Am ajuns la credinta ca Dumnezeu cel inchinat si slavit in Sfanta Treime imi poate darui sanatate duhovniceasca, iar una din caile prin care ma apropii de El este schimbul de idei si sentimente cu fratii de aceeasi credinta (ortodoxa).
As putea sa continui expunerea motivelor, facind in total 12 pasi pe drumul acesta. dar ma opresc aici si te intreb: imi poti spune ce motiv te indeamna (eu am aratat mai sus 3 motive din cele 12) sa postezi aici observatia ta (corecta, dealtfel) si sa dai si doua linkuri care au legatura cu alcoolicii ANONIMI (sublinierea mea, da!)?
Faptul ca ai o alta confesiune nu e de natura sa ma deranjeze. Dumnezeu ne pune pe fiecare unde ne e locul. Ma deranjeaza insa un lucru pe care banuiesc ca l-ai inteles deja si despre care nu mai e cazul sa iti detaliez prin mesaj privat.
Te rog, deci, sa precizezi cu ONESTITATE: ce urmaresti cu postarea ta?
Eu MARTURISESC: urmaresc apropierea mea, si a celor de aceeasi credinta cu mine, de Domnul nostru Iisus Hristos, de Dumnezeu cel inchinat si slavit in Sfanta Traime.
Si daca imi vei raspunde onest la intrebare, hai sa te incurajez mai departe:
Tu crezi ca ultima propozitie din postarea ta este bineplacuta lui Dumnezeu (asa cum ti-l inchipui tu)?
Dar noua, crestinilor ortodocsi, de care presupun ca iti pasa cumva...
Oare noi de aici am venit peste tine si te-am intrerupt cand iti spuneai rugaciunea pentru seninatate ca sa iti mentii abstinenta?
Oare tu nu stii ca noi suntem in Postul Mare?
Si daca stii, ce cauti frate Maxim aici, acum?
Spune, te rog, cu onestitate! (Stii de ce: onestitatea e vitala)

[MariS_]

În prealabil postat de macsim

Dumnezeu uraste pacatul. Sunt nenumarate versete in care este exprimata ura Sa fata de comportamentul oamenilor:

"Urasc lunile noi si sarbatorile voastre sunt pentru Mine o povara. Ajunge!" (Isaia 1:14)

"Trimis-am la voi necontenit pe toti slujitorii Mei, proorocii; i-am trimis dis-de-dimineata, ca sa va spuna: Nu faceti acest lucru uracios, pe care Eu il urasc." (Ieremia 44:4)

"Urat-am, dispretuit-am praznuirile voastre si nu simt nici o placere pentru sarbatorile voastre." (Amos 5:21)

"Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine insusi si Domnul Dumnezeul ostirilor a zis: "Mi-e scarba de mandria lui Iacov si-i urasc palatele; de aceea voi da in mana vrajmasului cetatea cu tot ce este in ea." (Amos 6: 8)

"Ai insa partea buna ca urasti faptele nicolaitilor, pe care le urasc si Eu." (Apocalipsa 2:6)

Si altele asemenea ... Domnul uraste atat de mult pacatul, dar ii iubeste atat de mult pe pacatosi ...

Draga maxim, ai dat niste citate alese cu grija, recunosc, in care arati ca Domnul "uraste" pacatul dar nu si pacatosii. Eu inteleg acel "uraste" prin detesta, adica se detaseaza cu hotarare de pacat, se desparte fara ezitare de el, dar nu pot spune ca il "uraste" pentru ca Dumnezeu, care e iubire, nu poate uri. Dar pot sa inteleg ca tu accepti termenul de ura fara, insa, sa-i atribui caracteristici omenesti sau conotatii negative. Cum ar veni, te apropii de intelegerea mea prin "a detesta". Bun, pana aici ar fi doar o neintelegere de interpretare a unui cuvant, nimic grav. Dar ce te faci cu termenul de "razbunator" si "manios"? Astea tot la pacat se refera? Atunci ar veni ca Dumnezeu se razbuna pe pacat ucigand pe pacatos? Sau cum trebuie sa intelegem acesti termeni? Ca sunt o multime de versete in Biblie unde Dumnezeu se "razbuna" de-a dreptul pe barbati, femei, copii si nou-nascuti. Cum le interpretezi pe acestea si cum le impaci cu iubirea lui Dumnezeu pentru pacatosi?
Har, smerenie si jertfa de sine.

În prealabil postat de ioan cezar

Draga Macsim, eu Cezar sunt crestin ortodox si activez aici pe site din urmatoarele motive:
1. Am admis ca sunt neputincios de unul singur in fata satanei si a patimilor mele, ca am pierdut (candva) controlul asupra vietii mele din cauza duhului rautatii - care este puternic, derutant, viclean.
2. Am gasit aici o comunitate ai carei membri isi impartasesc credinta in Hristos, nadejdea si dragostea, cu scopul de a-si rezolva problema comuna care este lucrarea mantuirii, iar pentru aceasta de a elimina, mai intai, influenta celui rau din viata noastra, cu ajutorul Bunului Dumnezeu.
3. Am ajuns la credinta ca Dumnezeu cel inchinat si slavit in Sfanta Treime imi poate darui sanatate duhovniceasca, iar una din caile prin care ma apropii de El este schimbul de idei si sentimente cu fratii de aceeasi credinta (ortodoxa).
As putea sa continui expunerea motivelor, facind in total 12 pasi pe drumul acesta. dar ma opresc aici si te intreb: imi poti spune ce motiv te indeamna (eu am aratat mai sus 3 motive din cele 12) sa postezi aici observatia ta (corecta, dealtfel) si sa dai si doua linkuri care au legatura cu alcoolicii ANONIMI (sublinierea mea, da!)?
Faptul ca ai o alta confesiune nu e de natura sa ma deranjeze. Dumnezeu ne pune pe fiecare unde ne e locul. Ma deranjeaza insa un lucru pe care banuiesc ca l-ai inteles deja si despre care nu mai e cazul sa iti detaliez prin mesaj privat.
Te rog, deci, sa precizezi cu ONESTITATE: ce urmaresti cu postarea ta?
Eu MARTURISESC: urmaresc apropierea mea, si a celor de aceeasi credinta cu mine, de Domnul nostru Iisus Hristos, de Dumnezeu cel inchinat si slavit in Sfanta Traime.
Si daca imi vei raspunde onest la intrebare, hai sa te incurajez mai departe:
Tu crezi ca ultima propozitie din postarea ta este bineplacuta lui Dumnezeu (asa cum ti-l inchipui tu)?
Dar noua, crestinilor ortodocsi, de care presupun ca iti pasa cumva...
Oare noi de aici am venit peste tine si te-am intrerupt cand iti spuneai rugaciunea pentru seninatate ca sa iti mentii abstinenta?
Oare tu nu stii ca noi suntem in Postul Mare?
Si daca stii, ce cauti frate Maxim aici, acum?
Spune, te rog, cu onestitate! (Stii de ce: onestitatea e vitala)

Iti multumesc ca ai aruncat o privire pe link-urile mele. Totusi, daca te-ai fi uitat putin mai atent, poate ca nu m-ai fi judecat atat de aspru :)
Unul dintre link-uri nu are legatura ca alcoolicii anonimi, iar celalalt are legatura cu grupul de sprijin pentru familiile alcoolicilor.
Eu nu sunt un alcoolic ci o sotie de alcoolic, iar alcoolism.info este un blog pentru cei care se afla in aceeasi situatie. Scriu acolo lucruri pe care le-am invatat si pe care le-ar putea - eventual - folosi si altii. Sotul meu este abstinent de 2.5 ani si incerc sa aduc incurajare celor care au nevoie de ea.

Ce urmaresc cu postarea mea? Nimic ascuns si nimic subversiv ... Am pus doar niste versete din care eu am inteles ca Domnul are si astfel de sentimente, iar lucrul acesta ma duce cu mintea la "frica de Dumnezeu." Care, pentru mine inseamna respect, cinste si onoare fata de Dumnezeu.

Cred ca doar iubirea fata de Domnul nu este suficienta. Copiii isi iubesc parintii, dar asta nu ii determina sa fie intodeauna si respectuosi, sa-si cinsteasca parintii si sa-i onoreze. Cred ca ascultarea de Dumnezeu nu tine numai de iubire, cat tine si de aceasta frica. Daca stiu ce anume uraste Dumnezeu, voi sti care sunt lucrurile de care ar trebui sa ma feresc.

Ultimul meu rand din postarea anterioara este adevarat.

Si, iarta-ma frate Ioan Cezar daca ti-am pricinuit suparare ... Nu am vrut sa tulbur postul nimanui ... Sa ai un post binecuvantat!

În prealabil postat de MariS_

Draga maxim, ai dat niste citate alese cu grija, recunosc, in care arati ca Domnul "uraste" pacatul dar nu si pacatosii. Eu inteleg acel "uraste" prin detesta, adica se detaseaza cu hotarare de pacat, se desparte fara ezitare de el, dar nu pot spune ca il "uraste" pentru ca Dumnezeu, care e iubire, nu poate uri. Dar pot sa inteleg ca tu accepti termenul de ura fara, insa, sa-i atribui caracteristici omenesti sau conotatii negative. Cum ar veni, te apropii de intelegerea mea prin "a detesta". Bun, pana aici ar fi doar o neintelegere de interpretare a unui cuvant, nimic grav. Dar ce te faci cu termenul de "razbunator" si "manios"? Astea tot la pacat se refera? Atunci ar veni ca Dumnezeu se razbuna pe pacat ucigand pe pacatos? Sau cum trebuie sa intelegem acesti termeni? Ca sunt o multime de versete in Biblie unde Dumnezeu se "razbuna" de-a dreptul pe barbati, femei, copii si nou-nascuti. Cum le interpretezi pe acestea si cum le impaci cu iubirea lui Dumnezeu pentru pacatosi?
Har, smerenie si jertfa de sine.

Pentru mine Dumnezeu nu este numai iubire. El mai este si dreptate si sfintenie. Este atat de sfant incat nimeni nu poate sta in preajma Lui. Si este drept si intodeauna judeca lucrurile cu dreptate.

Si este un Dumnezeu manios. Daca ne aducem aminte ce s-a intamplat in templu, cand Domnul a rasturnat mesele precupetilor ... nu a facut-o cu blandete, ci cu manie. Iar apostolul Pavel spune :"Maniati-va si nu gresiti; soarele sa nu apuna peste mania voastra." (Efeseni 4:26). Mania este o emotie pe care chiar si Dumnezeu o experimenteaza si o justifica. Ea se transforma insa in pacat atunci cand "apune soarele peste ea", adica devine o stare permanenta in viata noastra.

"Nu va razbunati singuri, iubitilor, ci lasati loc maniei (lui Dumnezeu), caci scris este: "A Mea este razbunarea; Eu voi rasplati, zice Domnul". (Romani 12:19)

Eu vad asa imbinate pe toate trei (iubirea, mania, razbunarea): din iubire pentru creatia Sa, Domnul a facut totul. A mers pana la jertfa unicului Sau Fiu. A facut acest lucru pentru ca Isi doreste o partasie cu creatia Lui, pentru ca Isi doreste ca El sa fie singurul nostru Dumnezeu, pentru ca inchinarea Sa-i fie adresata numai Lui ... Si totusi, noi inca suferim de neascultare ... Noi inca ne inchinam la alti dumnezei: banilor, oamenilor, noua insine, etc .. si facem inca o multime de lucruri pe care El le uraste. Eu accept in imaginea mea despre Dumnezeu si mania si razbunarea Lui, alaturi de iubirea Lui - profunzimea acesteia din urma fiindu-mi greu de patruns cu mintea si cu inima mea.

Si da ... Gomora si Sodoma sunt exemple ale maniei si razbunarii Sale.

"Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma si Gomora ploaie de pucioasa si foc din cer de la Domnul. Si a stricat cetatile acestea, toate imprejurimile lor, pe toti locuitorii cetatilor si toate plantele tinutului aceluia."(Facerea 19:24-25)

Pentru mine lucrurile acestea sunt asa cum sunt scrise. Nu incerc ca caut nuante la ele. Si este in regula. Pentru ca am inteles ca nu este vorba despre mine, ci este vorba despre El. El este Creatorul, Mantuitorul, Salvatorul. El este Cel care face ca lucrurile sa dea roada, El a intocmit cerurile si pamanturile si poate face orice vrea cu ele ... si cu noi. El S-a jertfit pentru pacatele mele, acceptand o moarte oribila pe cruce. Si, pentru asta, viata mea ii apartine. Pentru mine, in viata mea, voia Sa este cea care conteaza.

Imi plac atat de mult cuvintele lui David din Cartea intaia Paralipomena (intaia a Cronicilor) cap. 17

16.Atunci a venit regele David si a stat inaintea fetei Domnului si a zis: "Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, si ce este casa mea, de m-ai inaltat asa?
17. Dar si aceasta s-a parut inca putin in ochii Tai, Dumnezeule, caci iata vestesti despre casa robului Tau in viitor si privesti la mine, ca la un om mare, Doamne Dumnezeule!
18. Ce mai poate adauga David inaintea Ta pentru marirea robului Tau? Tu cunosti pe robul Tau.
19. Doamne, pentru robul Tau, dupa inima Ta, faci toate aceste lucruri mari, ca sa arati toata marirea.
20. Doamne, nu este altul asemenea Tie, si nu este Dumnezeu afara de Tine, dupa cate am auzit noi."

Imi plac pentru ca David s-a smerit nespus in fata Domnului sau. A inteles cat este mic, de trecator in fata maretiei si vesniciei lui Dumnezeu. Si nu a fugit de El, nici cand in dreptatea Sa, Dumnezeu i-a luat primul nascut sau l-a umplut de lepra din pricina pacatelor pe care le-a savarsit.

Dumnezeu nu se schimba, spune chiar El : "Ca Eu sunt Domnul si nu M-am schimbat si voi n-ati incetat sa fiti fiii lui Iacov." (Maleahi 3:6). Eu inteleg ca este acelasi de la prima pagina, pana la ultima pagina a bibliei si pana astazi. Desi El si-a schimbat felul in care interactioneaza cu noi, caracterul Lui este acelasi din todeauna: sfant, iubitor, credincios, gelos, manios, razbunator, drept, vesnic, atotputernic si inca multe altele. Si, pentru tot ceea este El, Il laud pe El si Ii dau toata cinstea si toata gloria!

MariS_, mi-am spus aici doar felul in care eu inteleg lucrurile. Fara nici o intentie de polemica.

Sa ai un post binecuvantat!