Sunt singura.

[ioan67]

În prealabil postat de Iorest

Pana la urma psihologia e o stiinta, abstracta, rece ori unde recunoastre vreun tratat psihologic puterea spovedaniei, sau rolul exorcizarii ?

M-as bucura sa vad o recunoastere din partea comunitatii stiintifice in sine, dar din pacate nu se intampla asta decat in cazuri razlete ale unor oameni care au experimentat mangaierea Harului.

Poate ca psihologia e o stiinta rece. Dar cata caldura aduce uneori!...
De la trairea unui insight la depasirea unei stari conflictuale, de la achizitia unei noi scheme mintale sau motorii cum ar fi, de pilda, pronuntarea unui cuvant (stiati ca uneori acest cuvant poate fi "mama" sau "Doamne" sau "te iubesc?") pana la rezolvarea unei probleme si crearea unor nebanuite lucruri.... ce bucurie uneori! Ce descatusare, ce liniste, ce usurare... Ce implinire, ce triumf!
Frate Iorest, si acestea sunt lucruri omenesti. Si uneori sunt foarte semnificative pentru viata noastra.
Cand psihologia nu va mai fi criticata din afara de catre cei care ar face mai bine sa o cunoasca decat s-o respinga din printip, atunci va fi practicata mai des si mai bine, iar rautatea si prostia vor avea mai putina trecere la lume decat are azi.
Dar nu e interes, deocamdata, ca psihologia sa aiba trecere. Nici comunistii nu aveau acest interes - de ce ar fi priceput oamenii ce li se intampla, de fapt? Pentru cei care tin cu dintii de putere, psihologia e buna doar cand ii serveste pe ei pentru atingerea scopurilor lor de lacomie nemasurata. Pentru cei care se dedica iubirii, insa, psihologia poate fi un instrument ajutator de considerabila eficienta.

*
Tratatele nu se ocupa cu puterea exorcizarii, frate, ci cu descrierea si explicarea mecanismelor mintale, ale legilor functionarii sufletesti asa cum se manifesta ele la omul de pretutindeni.
Iar spovedania nu poate fi explicata de vreun tratat psihologic; ea poate fi descrisa superficial, doar, eventual in privinta unor motive ale realizarii ei sau la nivelul rezultatelor concrete asa cum au fost ele resimtite de om. Intrucat spovedania e o taina inaccesibila stiintei omenesti. Psihologii nu se ocupa cu inexplicabilul, ci doar cu ceea ce este dat omului sa stapaneasca prin puterile (fragile dar minunate ale) mintii. Spovedania este Taina, nu fenomen lumesc.

[Florinvs]

In privinta rolului psihologiei si a religiei, sunt total de acord cu colegul de forum Ioan67!

Cred ca fiecare din acestea doua, are rolul sau in a ajuta un om, aflat intr-o situatie de tulburare sufleteasca sau psihica!

Ca sa facem o analogie, daca cineva vrea sa-si faca o instalatie electrica la o casa, nu cheama un zidar, ci cheama un electrician!

[Iorest]

Ce vechime are in istorie psihologia ca stiinta asa cum se studiaza ea acum in universitati ?

Psihologia se preda dupa modelul din Occident care priveste din unghiul ateist pentru a fi asazis echidistanta, plus ca acolo stiinta psihologica ajunge sa fie folosita in final impotriva pacientilor, atfel cum s-au perfectionat tehnicile agresive de marketing daca nu cu ajutorul psihologilor care au predat statisticile unor studii facute pe proprii pacienti ?

[vsovi]

În prealabil postat de GMihai

In fond, e pe undeva normal ca vsovivi, un nebun netratat sau tratat prost, sa aiba resentimente fata de psihiatrii sau psihologi....

Nu m-a tratat niciun psihiatru sau psiholog aşa că nu faţă de ei am resentimente ci faţă de teoriile şi minciunile lor cu care păcălesc şi desfrînează o întreagă gLume... pînă şi ortodocşii au lepădat pe Hristos şi cred în noile mode aduse de pe la snobi. Iată şi tu eşti un exemplu elocvent din moment ce minţi şi mă faci nebun fără pic de ruşine şi fără nicio jenă... în condiţiile în care eu chiar ştiu ce spun şi ce scriu spre deosebire de voi... masele de ignoranţi ce vă distraţi de... ADEVĂR!

Cîndva vei constata că nebunii au fost alţii... ei înşişi şi cei care i-au crezut pe ei se vor dumiri că tratamentele lor nu ajută deloc, sunt bune de nimic!

Şi defapt cu ce vă încântă pe voi psihologii şi psihiatrii? Vreţi să vă spună şi ei dacă sunteţi sau nu sunteţi normali la cap sau la suflet?

Păi e scris în scripturi că ''dacă cineva zice fratelui său prostule sau nebunule este vrednic de judecată sau de foocul gheenei'' deci înseamnă că voi ca şi creştini nu faceţi altceva decît că îi ispitiţi să vă pună diagnosticool... sau poate de frică vă daţi mari şi exclusivişti, v-aţi bucurat că v-a zis că sunteţi perfect normali... vai ce cacialma, e ţeapă!

Orice păcat duce la boală şi vă păcăleşte să credeţi în egipsihologi şi psiciolatrii.

[vsovi]

În prealabil postat de Florinvs

In privinta rolului psihologiei si a religiei, sunt total de acord cu colegul de forum Ioan67!

Adică să ne luăm după geniticieni şi să facem o combinaţie între purici şi lubeniţe aşa cum vor oltenii. Tai pepenele şi imediat sar toţi sîmburii afară. Nu?

Cred ca fiecare din acestea doua, are rolul sau in a ajuta un om, aflat intr-o situatie de tulburare sufleteasca sau psihica!

Şi toţi îl ajută pe fraierul pacient să stea în ''pace'' şi ''netulburare'' cu păcatul din el că aşa stă toată glumea. Dioar că la final se trage linie... şi să vezi atunci tulburare pe voi toţi care l-aţi sfătuit pe fraierul pacient să nu se tulbure de la atîta păcătuire în inima lui. Veţi răspunde voi oare înaintea lui Dumnezeu spunînd: ''Doamne îmi asum eu acuma iadul lui... sau al lor, al celor 3 miliarde care ne-au crezut pe noi şi nu pe tine!''... oare o să vă asumaţi ceea ce aţi făcut voi ortodoxiei?

Ca sa facem o analogie, daca cineva vrea sa-si faca o instalatie electrica la o casa, nu cheama un zidar, ci cheama un electrician!

Eu aş chema un preot cu Har. Practic e vorba de Lumină şi pînă la urmă nu e unul care să nu se ''curenteze'' umblînd el la fire!

Cine te pune pe tine oare să umblii la curentul ce vine de sus? Oare n-ai văzut ce păţesc cei loviţi de fulger?

[Ramo123]

În prealabil postat de Copacel

Bun.Continuam.Ai avut pana acum senzatia ca esti unica , ca esti un om important,te-ai crezut vreodata o persoana extrem de importanta care are o misiune speciala fata de celalti ? Te-ai imaginat vreodata in astfel de situatii ?

Nu m-am crezut unica, dar aveam pofta de viata, vedeam altfel viata. Ca pot sa dau mai mult, sa fac mai mult. Dumnezeu ne spune sa fim smeriti si sa iertam daca vrem sa fim iertati. Gandindu-ma la Dumnezeu nu ma pot considera unica. Doar un om de care are grija Dumnezeu.
Obisnuiam sa multumesc lui Dumnezeu pentru ce imi oferea. Dupa ce mi-am luat examenul de bacalaureat am fost profund recunoscatoare, pentru ca m-am rugat mult si Dumnezeu ma ajutat. Stiti cum se spune, te rogi sa te ajute trebuie sa ii si multumesti tot prin rugaciuni. Daca ceri ceva si primesti trebuie sa si multumesti. M-am rugat si dupa ce mi-am luat bacul in semn de multumire si am incercat sa ma rog mai mult decat ma rugam inainte. Apoi dintr-o data nu m-am mai simtit bine. Si de atunci sunt tot asa o perioada ma simt bine, apoi iar am cosmaruri.

[ioan67]

În prealabil postat de Iorest

Ce vechime are in istorie psihologia ca stiinta ....

Pastrind, desigur, proportiile si semnificatiile cu totul aparte/distincte: ce "vechime" avea in istorie Evanghelia prin secolul II, sa zicem? Ce vechime avea Cuvantul la Cincizecime, de s-au facut acolo minunea Bisericii?
Toate sunt din Plan Dumnezeiesc, dincolo de inceputul lumii. Problema ramane cum ne raportam, mereu, la ce este - nou sau vechi. Vechimeea nu e un argument suficient, uneori.
Ce vechime are stiinta termodinamicii?
Dar cibernetica? Sau informatica?
Cu toate astea, iata cat de repede suntem implicati cu totii in universul informatiei si al comunicarii prin tehnologia de acces...
Ce vechime are CT-ul? Si ce te faci azi fara el, in nenumarate patologii...
Ce vechime are un ... copil? Si cata lumina si frumusete aduce el in lume!....:)
Dar mereu ramane de vazut ce facem noi, cei "vechi", cu toate cele "noi"...

[Iorest]

.................................................. ..............

[ioan67]

În prealabil postat de Iorest

Psihologia fiindca e o stiinta noua se perfectioneaza prin experimentarea pe oameni care-i poate afecta, pe costul sanatatii lor psihice intr-o masura mult mai mare decat tomografia, cibernetica, it-ul si principiul termodinamicii inserate fara legatura ca nu au acelasi domeniu de studiu cu psihologia.

Ziceti bine, subscriu, iar asta cu gandul la etica.
Pe de alta parte, ingaduiti sa reamintesc un lucru evident: toate stiintele se perfectioneaza cu si pe oameni!...:) Bunaoara, medicina!...:) Aici e loc chiar de ceva extrem, aproape ca mi-e nu stiu cum sa reamintesc - Auschwitz etc. Ne place sau nu, au adus mult folos medicinei de care ne folosim azi... Desigur, un astfel de mod de a progresa e inacceptabil. Dar daca tot ati pomenit de progres si experimentare...:)
In fine, argumentul cel mai tare (cel pe care il prefer si il folosesc) este ca psihologia are ca metoda principala observatia, nu experimentul! Stiati asta?...:) Mai sunt multe alte metode folosite in cunoasterea psihologica - de exemplu experimentul participativ, adica eu ma strecuram printre "copiii strazii", cand eram student, invatam repede sa ma port ca ei si, pur si simplu, faceam pe urma o comunicare stiintifica in baza celor observate (si resimtite pe propria piele). Nu glumesc!
O alta metoda valoroasa in psihologie este metoda biografica. Se utilizeaza mai ales in studiile de caz. Citesti jurnalul omului, culegi date de la familie, cunoscuti etc. si poti alcatui un profil psihologic, uneori cu foarte interesante note particulare, unice si originale...:)
Insa cea mai folosita este metoda convorbirii. Prin dialog (uneori colocviu, cand e vorba de grup) psihologul poate recolta multime de date despre personalitatea subiectilor/clientilor si poate interveni in scop terapeutic sau pentru optimizarea unor functii si abilitati psiho-comportamentale.
In fine, de dragul argumentului si sa nu o luati in nume de rau (pentru ca v scriu ca unui frate, cu toata bunavointa): oare Biserica nu este un urias "experiment" desfasurat pe oameni? La modul cel mai serios vorbesc. Si ce putem reprosa acestui experiment? Nimic, daca suntem onesti si avem bunavointa data de iubirea lui Dumnezeu.

În prealabil postat de Iorest

Poate nu e intamplator ca psihologia s-a dezvoltat in zone in care spovedania se intalneste conjunctural gen Statele Unite unde nici confesiunile majoritare nu se raporteaza la aceasta Sfanta Taina cum se raporteaza zonele majoritar ortodoxe.

De acord, ma gandesc si eu adeseori la asta... Si ma ajuta mult cuvantul Parintelui Rafail (Noica), atunci cand zice ca psihologii ni s-au dat prin pogoramant...

În prealabil postat de Iorest

Daca psihologul e un ateu tributar freudismelor care crede ca le stie el pe toate, mai rau poate face atunci cand consiliaza un om credincios.

Iertati-ma, asta e o ipoteza care trebuie serios verificata. Pare plauzibil, insa ar trebui sa tinem cont, de suntem prietenii adevarului, ca un psihanalist freudian (atat cat mai exista azi asa ceva, intrucat neopsihanaliza s-a departat mult de originile ei) este interesat de mecanismele mintii clientului/pacientului, de conflictele lui inconstiente etc. - iar nu de pacate si alte fenomene duhovnicesti. Aici nu are nici o treaba si, da, greseste daca intervine. Astfel de lucruri sunt deja treaba duhovnicului.
Cu toate acestea un psihanalist (si un psiholog, chiar si psihiatrul) pot fi de folos atunci cand credinta este a unui om cu tulburari mintale de la "simpla" nevroza la delirul mistic etc. Sunt multe forme de patologie severa care mimeaza bine evlavia si celelalte dar care se dovedesc, de fapt, nebunie curata. Aici, da, ajutorul unui psi poate fi nepretuit. Insa treaba duhovniceasca nu o poate face decat duhovnicul si comunitatea euharistica (in care includ si Biserica Triumfatoare, din Ceruri, Care nu e straina de viata credinciosului).

În prealabil postat de Iorest

Pentru ca au fost diferite circuri gen Tanacu si altele preotii trimit discret la psiholog, dar un om care nu-si permite( cu atat mai mult daca e dependent financiar de parinti) va reveni in final tot la preot, iar preotul nu poate refuza pe nimeni de la spovedanie fara motive serioase.

Sunt cu totul de acord.

În prealabil postat de Iorest

Asadar, nu e nimeni de vina ca romanul nu-si permite mai mult de 6 sedinte cat am inteles ca e standardul minim la psiholog ...

Prostioare, ma iertati...:) Nu exista nici un standard. Uneori e suficienta o intalnire, alteori sute sau mii... Depinde de foarte multi factori.

În prealabil postat de Iorest

De altfel pentru preot e mult mai confortabil si convenabil sa trimita la psiholog, decat sa se confrunte cu fel si fel de incalceli ale mintii umane.

Pentru unele chestiuni, preotul poate apela la serviciile unui psi. Nu e competenta preotului, de exemplu, sa trateze balbismul sau enurezisul nocturn. Nici insusirea unei metode eficiente de studiu (pentru studentul interesat de performantica).

În prealabil postat de Iorest

Dintre serviciile unui psiholog si ale unui stomatolog majoritatea probabil ca opteaza pentru un tratament dentar daca abia-si permit unul dintre ele.

Posibil... Traim intr-o tara saraca, desi multi oameni de pe la noi sunt bogati, neverosimil de bogati...

[ioan67]

În prealabil postat de Ramo123

Obisnuiam sa multumesc lui Dumnezeu pentru ce imi oferea. Dupa ce mi-am luat examenul de bacalaureat am fost profund recunoscatoare, pentru ca m-am rugat mult si Dumnezeu ma ajutat. Stiti cum se spune, te rogi sa te ajute trebuie sa ii si multumesti tot prin rugaciuni. Daca ceri ceva si primesti trebuie sa si multumesti. M-am rugat si dupa ce mi-am luat bacul in semn de multumire si am incercat sa ma rog mai mult decat ma rugam inainte.

Foarte frumos!...:) Multumesc, imi e si mie de folos.
Din pacate uneori ne comportam ca niste copii nazurosi, capriciosi, pe scurt rasfatati: inhatam bombonica si uitam sa multumim...:)

În prealabil postat de Ramo123

Apoi dintr-o data nu m-am mai simtit bine. Si de atunci sunt tot asa o perioada ma simt bine, apoi iar am cosmaruri.

Daca imi permiteti o opinie: treaba asta trebuie discutata foarte serios atat cu un psi (fie si medic) cat si cu un duhovnic.
Uneori se suprapun doua (sau mai multe) probleme dar noi resimtim situatia global, nediferentiat, ca fiind proasta.
Cosmarurile, de pilda, pot avea foarte multe cauze. Ele pot semnaliza (si "trata", deoarece visul e o supapa de eliberare a tensiunilor precum si un proces cu efect reparator in inconstient) o tulburare psihica, vreun conflict intrapsihic sau pot exprima o problema organica (a vreunui organ, a sistemului endocrin, a creierului) sau pot avea o etiologie duhovniceasca. Si, repet, uneori se pot suprapune toate acestea!
Dupa cunostintele mele, imi permit sa va recomand urmatorii pasi: incepeti cu un consult medical (medicul de familie etc.), continuati cu un psi si apoi concentrati-va serios pe lucrarea duhovniceasca. Cam asta ar fi ordinea desi, mai intai, pentru toate aceste "preumblari" ar fi foarte bine sa luati binecuvantare, din capul locului, de la duhovnic.
De ce am propus aceasta ordine?
Evident, cu gandul la putina smerenie...
Daca e vorba de o problema organica, aceasta se trateaza la medic. Nu e de folos psihologul (decat ca adjuvant, pentru suport) si nu se rezolva prin Spovedanie si Sfantul Maslu in mod direct, decat daca e vorba despre o minune (sau maladia este in mod clar de sorginte duhovniceasca). Si stim ca nu e lucru crestinesc sa ne bazam pe minuni... Desi ele pot fi facute de Bunul Dumnezeu, cand El voieste. Dar nu Ii fortam Mana ci ne smerim, facind ce face orice om care sufera de vreo maladie: cerem ajutor medicului. Acesta este un act de smerenie, mai intai!
Daca nu e o problema organica evidenta, putem face pasul urmator: discutam cu un psi. Uneori tulburarile sufletesti se exprima in corp. De exemplu: depresia cronica (cu dureri ale muschilor, articulatiilor etc.), anxietatea (cu stari de rau generalizat, cu tahicardie, variatii ale presiunii arteriale, vertij, senzatii de sufocare, transpiratii abundente etc.), tulburarile histrionice (conversii, pana la nivelul paraliziei...). Si multe altele se pot petrece... Desigur, chiar si cosmaruri... Iar dupa un tratament corect simptomele dispar. E lucru dovedit, nu are rost sa ne mai indoim.
In fine, lucrarea duhovniceasca e deja treaba tainica. Aici e rolul de neinlocuit al sfintitului preot al Domnului. Nu imi permit asadar sa dau sfaturi, mentionez doar ca lucrarea rugaciunii fara povatuitor si fara ascultare de duhovnic poate fi foarte primejdioasa.

Dumnezeu sa va poarte pasii!