Sa incepem prin a avea incredere in noi !

[cristiboss56]

Chiar si pentru comunitatea din primul veac crestin, faptul minunat al eliberarii Sfantului Petru din temnita, de catre un inger, era greu de crezut. Omul cauta minunea , o doreste, dar cand ea se implineste devine circumspect. Mai ieri sau alaltaieri la topicul Generalitati , silvestar ne-a prezentat un filmulet. Ce discutii au iesit, greu de crezut si greu de inteles ! Asa este omul si la fel s-a intamplat si cu slujnica care a dus vestea eliberarii lui Petru a fos catalogata nebuna. Dar sa vedem fragmentul: "Si batand Petru la usa de la poarta, o slujnica cu numele Rodi, s-a dus sa asculte. Si recunoscand glasul lui Petru, de bucurie nu a deschis usa, ci , alergand inauntru , a spus ca Petru sta inaintea portii. Iar ei au zis catre ea : Ai inebunit . Dar ea staruia ca este asa. . . . . ( Fapte 12, 12-17 ) . Deci cu toate ca era adevarat, ea a fost facuta nebuna. Un cuvant grav, care arata cat de puterinic poate respinge omul cuvantul celuilalt. Problema insa nu este numai una de credinta, ci este una de incredere, de atitudine. Si atunci, dar si astazi avem putina, prea putina incredere in cei de langa noi. Mi-a fost dat sa aud de multe ori expresii de genul :" sa nu ai incredere in oameni", " sa te feresti de prieteni", "azi nu poti avea incredere in nimeni" etc. Expresiile enuntate dezvaluie o atitudine a noastra fata de ceilalti si a celorlalti fata de noi. Nu avem incredere in nimeni, pentru ca de cele mai multe ori si noi tradam increderea altora in noi , sau mai grav, ne-am pierdut chiar si increderea in noi insine. Cum ar fi lumea astazi, daca ne-am increde unii in altii , fara sa urmarim nimic rau ? Pana atunci insa intram in acest cerc al tradarii, al falsei si vicleniei incredintari , cu gandul ca am profitat de credulitatea unuia sau am demascat minciuna altuia. Ce putem insa face , ce depinde de noi ? Sa incepem prin a avea incredere in noi, iar apoi sa apreciem si sa sporim , sa cultivam si sa nu dezamagim increderea altora in noi.

[silverstar]

[COLOR=green]La subiectul propus mai sus de Cristi, am găsit un art al unui profesionist, art pe care l-am citit cu multa atentie şi interes si pe care vi-l recomand si Dvs.[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[SIZE=3][COLOR=green]Imaginea de sine, stima de sine si increderea in sine[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Auzim adesea in jurul nostru formulari de genul "are incredere in sine" sau "nu are incredere in sine", "se respecta" sau "nu se respecta". Ce este increderea in sine? De unde stim ca o persoana are incredere in sine si o buna stima de sine si o alta nu are incredere in sine si are o stima de sine scazuta? Care sunt semnele obiective care ne ajuta sa tragem aceste concluzii? Dar cum gandim despre noi insine? De unde stim daca avem incredere in noi si o stima de sine pozitiva? Cum se manifesta o imagine de sine pozitiva? Dar o imagine de sine negativa? Care sunt consecintele unei imagini de sine pozitive/negative? Care sunt factorii care favorizeaza dezvoltarea stimei de sine? Ce legatura exista intre imaginea de sine, stima de sine si increderea in sine? Stima de sine se merita sau trebuie castigata? Cum se construieste increderea in sine?[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Toate aceste intrebari m-au ajutat sa vad mai limpede in gandurile mele si sa-mi structurez ideile referitoare la imaginea de sine, stima de sine si increderea in sine, conditii esentiale pentru sanatatea noastra si reusita noastra in viata.[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Imaginea de sine este definita de modul in care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emotionale, cognitive, sociale si spirituale care contureaza si intaresc dimensiunile eului nostru. In functie de perceptia noastra la un moment dat al dezvoltarii noastre, de ceea ce ne-am dori sa fim sau ceea ce am putea deveni, putem distinge mai multe ipostaze ale eului nostru: eul actual, eul ideal si eul viitor.[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Imaginea de sine ne influenteaza comportamentele, de aceea este important sa ne percem cat mai corect, sa dezvoltam convingeri realiste despre noi insine. Exista persoane care, desi au o infatisare fizica placuta, se percep ca fiind fie prea slabe sau prea grase, prea inalte sau prea scunde, insuficient de inteligente etc. Perceptia de sine nu reprezinta adevarul despre noi, ci este doar o "harta" pentru propriul "teritoriu" ("Harta nu este teritoriul" - PNL), un barometru al starii noastre de bine.

Relatiile armonioase cu membrii familiei si cei din jur, performantele profesionale, asumarea unor responsabilitati in acord cu resursele proprii indica o imagine de sine pozitiva, in timp ce absenta motivatiei sau o motivatie scazuta, agresivitatea defensiva, comportamentele de evitare, rezistentele la schimbare sunt principalii indici pentru o imagine de sine negativa.

Stima de sine reprezinta modul in care ne evaluam pe noi insine in raport cu propriile asteptari si cu ceilalti si este direct proportionala cu constientizarea valorii noastre. Fiecare fiinta umana este unica si are o valoare care merita sa fie respectata. Valoarea unei fiinte umane este data de suma comportamentelor, actiunilor si potentialitatilor sale trecute, prezente si viitoare. Capacitatea fiintei umane de a se proiecta in viitor, de a-si constientiza, dori si anticipa devenirea prin raportarea la experientele si succesele anterioare si credinta despre propria eficacitate contribuie la intarirea stimei de sine.

Am auzit multi parinti spunand: "Nu faci bine, lasa ca fac eu ca stiu mai bine" sau "Esti prea mic, nu poti tu sa faci asta". Astfel de fraze pot ucide in fasa increderea in sine. Din dorinta de a-i feri de suferinte si esecuri in viata, multi parinti isi supraprotejeaza copiii mentinandu-i dependenti si impiedicandu-i astfel sa-si dezvolte increderea in sine.

Increderea in sine depinde mai mult de capacitatea noastra de a face anumite lucruri, in timp ce stima de sine reprezinta rezultatul unei autoevaluari si are un rol foarte important in stabilirea identitatii noastre. O stima de sine pozitiva se bazeaza pe perceptia pozitiva despre propriile noastre comportamente. De aceea este important sa ne respectam nevoile si limitele pentru ca actiunile noastre sa ne puna in valoare, sa fie viabile in ochii nostri.

Increderea in sine nu este innascuta si nu depinde doar de educatia pe care am primit-o in copilarie cand parintii nostri ne-au invatat sa facem impreuna cu ei si ne-au stimulat sa ne asumam responsabilitati pentru a deveni autonomi in viata. Increderea in sine este realista si predictibila, deoarece se sprijina pe rezultate concrete obtinute in trecut, pe experientele reale pe care o persoana le-a trait si care-i permit sa prezica rezultatele la care se asteapta in viitor. Deci incredera in sine nu este oarba si prezinta o anumita doza de incertitudine. Ea se bazeaza pe constientizarea propriilor cunostinte si competente intr-un anumit domeniu, pe rezultatele pozitive obtinute anterior si este intretinuta prin abordarea treptata a altor experiente in scopul de a fixa si transfera competentele, precum si pentru a descoperi alte competente de care nu eram constienti.

Este important ca experientele noi sa fie abordate treptat, deoarece esecurile repetate la experiente noi pentru care nu reusim sa gasim o explicatie pot avea efecte negative asupra increderii in sine si a stimei de sine. Daca suntem flexibili si putem recadra actiunile si experientele noastre astfel incat sa vedem partea buna, pozitiva a lucrurilor si sa invatam ceva din ceea ce ni se intampla, reusim sa ne construim increderea in sine si sa ne intarim stima de sine. Convingerile noastre ne dirijeaza comportamentele, de aceea este important sa pastram acele convingeri care sunt bune pentru noi si ne ajuta sa ne schimbam cadrele de referinta.

Abordarea unei situatii dintr-o alta perspectiva ne permite sa ne schimbam reactiile, sa dezvoltam comportamente noi, mai adecvate situatiei prezente si sa obtinem astfel rezultate mai bune in viata.

Un articol de Virginia-Smarandita Braescu, Presedinte executiv Centrul de Training, Consultanta si Mediere[/COLOR]

http://www.garbo.ro/articol/print/48...sine.html.html

[carmina]

Increderea in sine este o arma cu doua taisuri.
Pentru ca dezvolta in om ideea ca este capabil sa-si schimbe viata printr-o conduita corespunzatoare,prin adoptarea unui sistem de legi moralizatoare care nu fac altceva decat sa contribuie la cresterea ego-ului,iar mai apoi la idolatrizarea propriei persoane.
Practic,in puterea mea sta sa devin mai bun,mai onest,mai ingaduitor,mai iubitor,mai...
Insa Parintii Ortodoxiei ne invata exact opusul:tot ceea ce ai,tot ceea ce esti,nu prin meritele tale ai dobandit,ci datorita harului lui Dumnezeu.Mandreste-te cu ceea ce ai devenit,omul mai bun si mai corect care esti acum si ai pierdut harul.
Idei in aparenta nobile dar care nu au ca baza smerenia,iubirea crestina pot fi daunatoare sufletului meu pt.ca dezvolta in mine constiinta propriei valori.Ori,asta este inceput bun mandriei,"comandamentul general al patimilor" - asa cum este ea denumita de Parintele Paisie Aghioritul.

[cristiboss56]

În prealabil postat de carmina

Increderea in sine este o arma cu doua taisuri.
Pentru ca dezvolta in om ideea ca este capabil sa-si schimbe viata printr-o conduita corespunzatoare,prin adoptarea unui sistem de legi moralizatoare care nu fac altceva decat sa contribuie la cresterea ego-ului,iar mai apoi la idolatrizarea propriei persoane.
Practic,in puterea mea sta sa devin mai bun,mai onest,mai ingaduitor,mai iubitor,mai...
Insa Parintii Ortodoxiei ne invata exact opusul:tot ceea ce ai,tot ceea ce esti,nu prin meritele tale ai dobandit,ci datorita harului lui Dumnezeu.Mandreste-te cu ceea ce ai devenit,omul mai bun si mai corect care esti acum si ai pierdut harul.
Idei in aparenta nobile dar care nu au ca baza smerenia,iubirea crestina pot fi daunatoare sufletului meu pt.ca dezvolta in mine constiinta propriei valori.Ori,asta este inceput bun mandriei,"comandamentul general al patimilor" - asa cum este ea denumita de Parintele Paisie Aghioritul.

Cel mai mare pericol Carmen este alunecare spre Slava Deşartă , ce se naşte şi din această "incredere in sine"!

[carmina]

o tendinta relativ noua in psihoterapie este abordarea si tratarea problemelor prin metode ortodoxe : rugaciunea.

terapia prin rugaciune - ramane simpla metoda terapeutica daca este abordata in scopul obtinerii de rezultate :

http://www.logopedics.info/terapia-isihasta.php

[carmina]

este foarte interesant de parcurs drumul pe care il ofera generatiei actuale aceste idei "salvatoare" de cultivare si dezvoltare a increderii in sine,de la constientizarea propriei valori pana la limitele depresiei - atunci cand idealul astfel formulat se ruineaza odata cu destabilizarea situatiei materiale sau a tradarii increderii sau a prabusirii carierei.

[radianca]

În prealabil postat de carmina

Increderea in sine este o arma cu doua taisuri.
Pentru ca dezvolta in om ideea ca este capabil sa-si schimbe viata printr-o conduita corespunzatoare,prin adoptarea unui sistem de legi moralizatoare care nu fac altceva decat sa contribuie la cresterea ego-ului,iar mai apoi la idolatrizarea propriei persoane.
Practic,in puterea mea sta sa devin mai bun,mai onest,mai ingaduitor,mai iubitor,mai...
Insa Parintii Ortodoxiei ne invata exact opusul:tot ceea ce ai,tot ceea ce esti,nu prin meritele tale ai dobandit,ci datorita harului lui Dumnezeu.Mandreste-te cu ceea ce ai devenit,omul mai bun si mai corect care esti acum si ai pierdut harul.
Idei in aparenta nobile dar care nu au ca baza smerenia,iubirea crestina pot fi daunatoare sufletului meu pt.ca dezvolta in mine constiinta propriei valori.Ori,asta este inceput bun mandriei,"comandamentul general al patimilor" - asa cum este ea denumita de Parintele Paisie Aghioritul.

Indraznesc sa comentez....este obligatoriu sa avem constienta asupra propriei valori, altfel suntem la voia intamplarii, sau a celorlalti! Omul indumnezeit, capata forta interioara de a progresa, de a se ajuta pe sine si pe ceilalti, a nu se confunda demnitatea de sine cu mandria! Sunt absolut diferite: find demn, intransigent poti ramane smerit fata de Dumnezeu, mandria apartine ratiunii ( indemnul ca in rugaciune, sa coboram mintea in inima), poate orbi Sinele interior(legatura cu Dumnezeu), care devine prepotent. Mandria nu permite adevarata smerenie, in timp ce demnitatea de sine, da! Parintele Papacioc ne sfatuieste, ''dai vointa, iei putere!'' Nu trebuie uitat, ca Mantuitorul a pus mana pe bici in templu, cand nelegiuitii au transformat casa Sa pentru negotz! El Insusi a dat exemplul personal, de intransigentza, El, Cel dulce, Cel milos, dar Drept( cititi pilda Dreptului Mandru si a Dreptului Smerit). Multumesc,...