Stiri AFR (ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA)

[Parascheva16]

EGALITATE “IN ORICE SITUATIE”

Am comentat saptamina trecuta asupra amendmentului constitutional propus de dl Chiuariu de nediscriminare “in orice situatie”. Propunerea lui este bizara. Saptamina asta am dat peste un comentariu la fel de bizar, postat de New York Times, care denota extremele la care acest propus principiu de nediscriminare ar putea duce. Comentatoarea, profesoara de Women’s Studies la o universitate din Florida, promoveaza ideea ca egalitatea intre sexe trebuie sa permita barbatilor sa aleaga sa fie ori sa nu fie tati. In privinta asta femeilor deja li s-a acordat acest drept prin avort. In alte cuvinte, avortul a facilitat pentru femeie dreptul de a alege sa fie sau sa nu fie mama. In consecinta, spune ea, egalitatea intre sexe impune ca societatea sa acorded si barbatului dreptul de a alege sa fie sau sa nu fie tata. http://opinionator.blogs.nytimes.com/2013/06/12/is-forced-fatherhood-fair/?smid=fb-nytimes&WT.z_sma=OP_IFF_20130613&_r=1&pagewanted=p rint

[Florinvs]

In cazul avortului, acesta este o crima! Eu sunt de acord ca fiecare femeie- din punct de vedere a statului- are dreptul a dispune de propria sa viata asa cum doreste, insa in cazul avortului ea dispune si de o alta viata, cea ce nu e normal! In plus se incalca si principiul conform caruia "fiecare om are dreptul sa aleaga modul cum isi traieste viata"". Ori din momentul aparitiei embrionului uman putem vorbi de o alta persoana, care are si ea dreptul sa decida cum sa traiasca!

In cazul barbatilor care nu vor sa fie tati (desi acestea sunt cazuri care denota anumite labilitati psihice), e idiotenie si ridicol sa dai o lege pentru asa ceva! Pur si simplu pot folosi mijloace contraceptive- banalul prezervativ!

Insa din moment ce ai conceput un copil impreuna cu o femeie, ca barbat ti-ai asumat niste responsabilitati pe care trebuie sa le indeplinesti!

[Ekaterina]

Daca barbatul ar obtine prin lege dreptul de a alege sa fie sau sa nu fie tata, s-ar ivi noi situatii in care orientarea pro-viata sau impotriva vietii ar fi mai evidenta. Daca o mama doreste sa fie mama, dar un tata nu doreste sa fie tata, ce se va intampla? Sau daca o mama nu doreste sa fie mama insa un tata doreste sa fie tata in favoarea cui ar inclina legea balanta?

[Parascheva16]

DECONSTRUCTIONISMUL SI DEMOLAREA SOCIALA

Astazi discutam despre deconstructionism, un subiect mai dificil, dar necesar, relevant si important. Unul mai greu de explicat si care cere rabdare sa fie inteles. Este insa un subiect care ne deschide ochii sa intelegem ce sa intimpla cu valorile noastre traditionale. Cine intelege “deconstructionismul” intelege totul, de la A la Z, adica de la avort si ateism pina la capatul listei tuturor celelorlalte fenomene antiumane care se manifesta astazi. Ca societatea umana e intr-o motiune sociala constanta e cunoscut de toti. In ultimele citeva decenii, insa, mutatiile sociale la care suntem martori, cit si cele din gandirea omului, par sa fie tot mai radicale, rapide si rupte de traditia si experienta multimilenara a societatii umane. Ne intrebam: de unde apar aceste transformari ori tendinte? Cine le initiaza? Cum de se manifesta atit de rapid si agresiv? Cum de sunt acceptate, se pare, de mai toata lumea? Avem control asupra lor, ori a manifestarilor lor? Ba ne mai si intrebam: sunt eu oare singura persoana din lume care crede diferit, ori vede aceste mutatii sociale ca fiind stranii, nenaturale ori chiar cu totul bizare?

Intrebarile acesta sunt normale. Este greu de recomandat un singur manual, eseu, ori carte care sa descrie fenomenala transformare spre rau in gandirea omului si a societatii care se petrece sub ochii nostri. Schimbarile sociale constante la care suntem martori sunt fara precedent in istoria omenirii. Luati ca exemplu de incept casatoriile unisex, o practica inexistenta pina acuma in istoria omenirii, o idee care nu e mai veche de 20 de ani si e mai recenta decit telefoanele celulare. In 20 de ani, insa, ele s-au extins in toata lumea cu viteza gandului. Ele reprezinta, probabil, cea mai radicala mutatie sociala din istoria omenirii, iar rapiditatea cu care gandirea occidentala a acceptat-o si justificat-o nu doar uimeste, dar mai ales ingrijoreaza.

Cum se explica, atunci, acest fenomen si multe altele despre care intentionam sa scriem in saptaminile si lunile urmatoare? E greu sa pui toate aceste transformari recente sub un singur titlu ori intr-o singura rubrica. Dar, din materialele care ne parvin si le studiem intelegem ca radicalismul inceputului Mileniului III este o manifestare a gandirii deconstructioniste lansate cu citeva secole in urma. In literatura anglo-saxona aceasta gandire e numita “deconstructionism”, adica antonimul cuvintului “a construi”. In romaneste aceast titlu ar putea fi tradus, direct, ca “deconstructionism” ori “deconstructionalism.” O notiune care denota o demolare, o dezasamblare, o demontare, o descompunere a societatii umane care s-a perpetuat de-a lungul generatiilor vreme de mii de ani. Asta pe de o parte. Iar pe de alta parte inlocuirea societatii traditionale si naturale cu o societate umana total diferita, plasata pe principii si fundamente noi. Societatea traditionala, multimilenara a fost fondata pe legile naturii, pe principiile si valorile religioase, a intelegerii si acceptarii notiunii ca institutiile sociale care inca definesc civilizatia umana sunt de inspiratie religioasa, divina, si se conforma naturii.

Gandirea naturala, insa, a inceput sa se schimbe de citeva sute de ani incoace, gasindu-si exponenta de inceput in Revolutia franceza. Dar gandirea care a generat Revolutia franceza a aparut cu multi ani inainte, revolutia franceza fiind prima oportunitate a sustinatorilor ei pentru aplicarea gandirii decostructioniste la o scara nationala. Gandirea deconstructionista inseamna exact ceea ce denota – o gandire care demoleaza, darama si elimina institutiile si gandirea sociala pe care societatea traditionala a fost fundamentata vreme de mii de ani. Revolutia franceaza a darimat institutiile Vechiului Regim si le-a inlocuit cu altele. Asa au facut toate marile revolutii de atunci incoace. Au avut pretentia nu doar de a inlocui vechiul regim, ci si de a-i distruge institutiile si de a instaura institutii noi modelate dupa o gandire noua. Bolsevicii au facut la fel. Iar ultima revolutie, in care traim si noi, adica cea seculara, atit de bine si elocvent explicata in A Secular Age (“O Epoca seculara”) a profesorului britanic Charles Taylor se conformeaza acestui principiu istoric. Secularismul, cu toate subseturile lui, demoleaza societatea traditionala si o inlocuieste cu ceva nou. [Nota AFR: aici va recomandam o scurta recenzie a cartii: http://muse.jhu.edu/journals/par/summary/v042/42.3.wallulis.html] Despre acest “ceva nou” vom scrie in saptaminile si lunile urmatoare. Aspectele si fronturile de atac ale revolutiei seculariste sunt multe, ultima si, se pare, cea mai formidabila dintre ele si cu care ne confruntam la ora actuala fiind revolutia sexuala.

[Parascheva16]

Un exemplu – al treilea sex

Ne propunem, deci, in saptaminile si lunile care urmeaza sa discutam mai multe aspecte ale gandirii deconstructionaliste, de demolare sociala. Ea se reliefeaza nu doar in gindirea omului, ci si in legislatie, structurile sociale si de convietuire care ies la iveala, limitarea gandirii traditionale, si extinderea gandirii deconstructioniste in detrimentul celei traditionale. Aulele universitare, paginile revistelor si a publicatiilor de specialitate, sociologia, psihologia, filozofia – toate sunt permeate de gandirea deconstructionista. Iar la nivel politic gandirea aceasta e imbratisata de partidele si ideologiile de stanga. Nici un aspect al existentei sociale nu scapa acestei gandiri. Incredibil cum ni s-ar parea, chiar si cel mai evident aspect al existentei sociale - antropologia umana e si ea in curs de demolare. Daca intreaga experienta umana, multimilenara, reliefata in antropologia umana si dovedita in descoperirile arheologice din intreaga lume vreme de mii de ani denota existenta a doar doua sexe, masculin si feminin, gandirea deconstructionista elimina aceasta realitate evidenta si imuabila spunindu-ne astazi ca de fapt exista mai mult de 2 sexe.

In urma cu citiva ani Australia a devenit primul stat din lume care sa emita noi certificate de nastere unor persoane care refuza sa se defineasca ori sa se incadreze in cele doua sexe, barbatesc ori femeiesc. Ei se definesc ca apartinind unui al treilea sex, numit, deocamdata, sexul “inter-sex”. Si tot cu citiva ani in urma micutul, traditionalul si budistul Nepal a facut la fel. Ca urmare a unei decizii judecatoresti a Tribunalului Suprem din Nepal din 2007, recent autoritatile nepaleze au fost constranse sa emita pasapoarte si documente de identitate pentru persoane care afirma ca nu apartin la unul dintre cele doua sexe, ci unui al treilea sex. E greu de inteles cum asa ceva ar putea exista, dar asta este o manifestare a gandirii deconstructioniste in domeniul sexualitatii. In una din editiile de marti AFR din anul acesta am informat ca anul acesta are loc in Nepal un recensamint al populatiei. Pentru prima data in istoria omenirii in fisa de recensamint care identifica sexul cetatenilor exista trei cutiute in loc de doua: masculin, feminin si “altul”, adica al treilea gen. [Puteti citi articolul aici: Nepal census recognizes third gender for the first time | UNDP]

Exemplul acesta e unul graitor privind deconstructionismul. Biblia spune ca Dumnezeu a facut fiinta omeneasca parte femeiasca si parte barbateasca, dar gandirea deconstructionista ne spune ca exista si alte variante or “mutatii”. [Facerea 1: 27 “Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie”.] Aceste doctrine incep sa fie predate si in scoli ca parte din curicula noii ideologii sexuale. In Franta a inceput sa fie predata obligatoriu si oficial in licee acum citiva ani sub regimul de dreapta a lui Sarkozy.

[Parascheva16]

Ganditorii deconstructionismului

Freud este unul din ganditorii care au demolat gandirea traditionala privind sexualitatea, Darwin gandirea traditionala privind originea fiintei umane, Michel Foucault gandirea traditionala privind rolul culturii, iar altii structurile sociale naturale si traditionale. Iar discipolii acestor ganditori, de la generatie la generatie mai radicali si agresivi decit fondatorii, imping hotarele demolarii sociale spre orizonturi noi. Desirarea sociala si institutionala la care suntem martori e o consecinta a gandirii lor. Vrem nu vrem, privind sexualitatea, astazi societatea vorbeste o limba noua, aceea a lui Freud si a discipolilor lui. Cultura anterioara noua, zic deconstructionistii, a fost un instrument de constrangere si conformitate. E vremea, insista ei, de o gandire noua, total eliberata de gandirea trecuta care ne-a tinut pe noi si generatiile de dinaintea noastra in obscuritate.

Deconstructionistii adopta un lexicon nou, fiecare, de fapt, fiind un lexicograf, iar noua limba pe care ei o izvodesc intra in dictionarele “oficiale” si e institutionalizata, afectind gandirea generatiilor viitoare. In unele dictionare noi definitia “familiei” si a “casatoriei” a fost revizuita sa includa trendul casatoriilor homosexuale ale ultimei decade. Pentru un traditionalist exista culori diverse, inclusiv alb si negru, dar pentru un deconstructionalist, nu exista culori distincte, iar societatea nu poate fi vazuta in alb si negru. Deconstructionalismul e inamicul numarul unu a naturii umane. Natura nu e importanta in organizarea sociala, spun ei. Societatea umana, cladita pe realitata binara a sexelor umane, trebuie demolata si redefinita pe fundamentele unei societatii unisex, una care nu diferentiaza intre sexe. De aici notiunea ca familia si casatoria traditionala trebuie demolate, de-construite, iar asociatiile intre fiintele umane trebuie restabilite pe baze care nu diferentiaza intre sexe.

AFR va Recomanda: Asupra subiectului de astazi, cit se poate de serios, si asupra caruia vom reveni in editiile viitoare, va sugeram un articol explicativ publicat recent in Orthodoxy Today: http://www.orthodoxytoday.org/articles/LockeDeconstruction.php#

[Parascheva16]

DIN PRESA MOLDOVENEASCA

Presa din Republica Moldova relateaza despre protestul organizat de colegii de la Asociatia pentru Salvarea Familiei in Moldova impotriva casatoriilor homosexuale in Franta: Aproximativ 50 de moldoveni au pichetat Ambasada Franţei din Chişinău. Manifestanţii au protestat împotriva legii franceze, care le permite persoanelor de acelaşi sex să-şi legalizeze căsătoriile şi să adopte copii. Manifestanţii spun că sunt şi împotriva legii antidiscriminare, adoptată în Republica Moldova. Manifestanţii s-au arătat şi împotriva unui consiliu antidiscriminare, creat recent la Chişinău. La Ambasada Franţei au venit şi câţiva antiprotestatari, care susţin cuplurile netradiţionale. Legea, care a deschis calea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex a fost aprobată de parlamentul francez pe 18 mai curent. In link puteti citi tot articolul cit si un mic clip video al dlui Vitalie Marian, Presedinte al Asociatiei. http://www.prime.md/rom/news/social/item1550/.

[Parascheva16]

PROTESTE ANTIFRANCEZE IN ROMANIA

Si in Romania au avut loc proteste similare la care au participat cetateni francezi si romani. Redam informatia colegilor de la Pro-Vita Bucuresti. Câteva zeci de cetățeni francezi, împreună cu două organizații românești, Asociația „Pro-vita pentru Născuţi şi Nenăscuţi” - filiala din București și Fundația „Ioan Bărbuș”, au organizat astăzi un miting de solidaritate cu La Manif Pour Tous din Franța, mișcare masivă de protest împotriva legiferării căsătoriilor homosexualilor, lege care are drept consecință încălcarea drepturilor copiilor prin “producția” și plasarea lor unor cupluri homosexuale. Din comunicatul de presă al protestului din București: „Legea Taubira din Franța deschide, între altele, ușa recurgerii la procrearea asistată medical și la mame purtătoare spre a furniza copii „familiilor” de homosexuali. Acești copii vor fi „fabricați” din start fără șansa de a avea tată și mamă – lăsând la o parte faptul că procedurile medicale implicate în acest demers ridică grave probleme morale în ceea ce privește respectul datorat vieții, integrității fizice și demnității tuturor ființelor aparținând speciei umane.”

CUVÂNTUL ORGANIZATORILOR: Legea socialistă a „căsătoriei” homosexualilor, numită și legea Taubira, după numele ministrului socialist al justiției, Christiane Taubira, a fost impusă sub sloganul „Mariage Pour Tous” („Căsătoria Pentru Toți”). Această lege, care are ambiția de a reproiecta instituția de bază a societății, consacrată de legea naturală și de milenii de civilizație, a fost adoptată cu numeroase vicii procedurale, refuzându-se orice consultări cu cei de altă opinie, și fără a se ține seamă de cererea semnată de 700.000 de cetățeni de a se convoca un referendum. Prin permiterea adopției de copii de către „familii” homosexuale, legea Taubira acordă prioritate unui așa-zis „drept” al acestora de a avea copii, față de interesul fundamental al copiilor, acela de a avea un tată și o mamă.

Legea Taubira din Franța deschide, între altele, ușa recurgerii la procrearea asistată medical și la mame purtătoare spre a furniza copii „familiilor” de homosexuali. Acești copii vor fi „fabricați” din start fără șansa de a avea tată și mamă – lăsând la o parte faptul că procedurile medicale implicate în acest demers ridică grave probleme morale în ceea ce privește respectul datorat vieții, integrității fizice și demnității tuturor ființelor aparținând speciei umane. Mișcarea de protest împotriva legii Taubira este cunoscută sub denumirea „La Manif Pour Tous”, LMPT („Manifestația Pentru Toți”). Ea a mobilizat milioane de cetățeni, care au manifestat pașnic, împreună cu familiile lor, în deplin respect față de cadrul legal.

Presa franceză și internațională, ca de obicei favorabilă stângii, neputând să ignore milioane de manifestanți, îi descrie drept „grupuri marginale”, „homofobe”, „fanatic-religioase”, iar autoritățile socialiste recurg la manipulări grosolane privind numărul participanților la manifestații. Încă și mai grave sunt însă brutalitățile polițienești împotriva protestatarilor, arestările abuzive (de exemplu, pentru vina de a purta un tricou cu sigla LMPT- reprezentând o familie formată din tată, mamă și copii) și chiar detenția politică (v. cazul lui Nicolas Bernard Busse, condamnat la închisoare). Deriva spre „democrația dirijată” a socialiștilor francezi pare să se îndrepte spre modelul Rusiei lui Putin sau al Turciei lui Erdogan. Scala represiunilor a determinat Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei să instituie o procedură de monitorizare a Franței prin rezoluția 13225, privind „gravele încălcări ale drepturilor omului și statului de drept în Franța” și să cheme autoritățile franceze (împreună cu cele turce) la ordine, prin rezoluția 1947 privind „manifestațiile și amenințările la adresa libertății de întrunire, libertății presei și libertății de exprimare”, rezoluție care condamnă folosirea disproporționată a forței față de manifestațiile populare.

În data de 14 iulie, de ziua națională a Franței, au loc în întreaga lume manifestări de solidarizare cu protestatarii francezi și cu victimele abuzurilor polițienești din această țară. Puteti citi mai multe aici: http://provitabucuresti.ro/component/content/article/9-primapagina/418-miting-franta

[Parascheva16]

SEXUALITATEA IN EPOCA POST-CRESTINA

Continuam astazi seria de articole privind deconstructivismul, privind la sexualitatea umana si incepind cu intrebarea: ne-am putea imagina sexualitatea in epoca post-crestina? Am indrazni? Unii au curajul sa o faca. Despre un astfel de scenariu, infernal spunem noi, scriem astazi. Auzim tot mai des ca societatea occidentala a intrat in epoca post-crestina. Cei care afirma asta, cu multa confidenta, sunt ateii si avantgarda secularista. Afirma asta pentru a-si justifica si promova agenda anti-religioasa. „Traim in epoca post-crestina,” zic ei, „si cerem eliminarea religiei din spatiul public”. Realitatea insa e mult diferita si a mai ramas inca multa vreme pina a intra in societatea „post-crestina.” Mai e inca mult de demolat pentru a anihila 2000 de ani de crestinism. Asta, insa, nu inseamna ca nu se poate ajunge acolo. Iar una din intrebarile care deja trebuie sa ingrijoreze este: cum va arata societatea post-crestina? Se poate spune ca o societate post-crestina va fi, din necesitate, una care va demola institutiile si valorile crestine si le va inlocuit cu altceva. Acest „altceva” inca nu e bine definit, dar ceva se poate zari pe orizont. Daca cineva vrea sa vada societatea post-crestina trebuie sa priveasca in urma la societate pre-crestina.

Unul din subiectele cu care societatea post-crestina se va confrunta va fi sexualitatea. Inevitabil. Care vor fi moravurile sexuale, conduita sexuala, modul de manifestare a relatiilor de intimitate intre sexe intr-o astfel de lume? Pe acest subiect ne concentram astazi, inspirati de un comentariu peste care am dat cu citeva luni in urma si publicat sub numele, sugestiv, „Sex After Christianity” („Sexul dupa crestinism”) [Linkul comentariului in engleza este aici: http://www.theamericanconservative.c...-christianity]

Nu trebuie insa sa privim le prea mare distanta sa apreciem cum va arata sexualitatea in lumea fara Dumnezeu. Foarte probabil lumea se va intoarce la relatiile sexuale existente cind lumea nu-l avea pe Dumnezeu, relatii anormale, abuzive, cind placerea sexuala a fost punctul central si obiectivul ultim al relatiilor intre fiintele umane. Va fi probabil o repetare a starii societatii umane descrisa in Facerea 6. O lume unde sexualitatea se va manifesta fara limite de varsta, grad de rudenie, inclinatii sexuale normale ori anormale.

Pentru a intelege ce deja se reliefeaza pe orizont, va recomandam doua materiale apartute doar saptamina aceasta. In SUA FBI a arestat, intr-o operatiune (faimosul „sting” FBI) impresionanta de 75 de ore, 150 de proxeneti specializati in sexualitatea pedofila, si a scapat din ghiarele lor 105 de copii si tineri intre 9 si 17 ani. [Detalii aici: http://news.yahoo.com/fbi-says-arres...54521080.html]

Inferenta nu scapa ca pedofilia si prostitutia vor fi o manifestare sexuala acceptata in lumea post creastina. Dimensiunile imense ale pedofiliei in America sunt reflectate in acest „sting” care de fapt indica si dimensiunile probabile ale acestei abominatii si in Uniunea Europeana. O alta manifestare a sexualitatii in lumea post-crestina va fi traficul de fiinte umane cu scopul specific de a fi exploatate sexual(mai ales fete tinere,minore). Asupra acestui subiect va recomandam o prezentare video-audio de 68 de minute facuta recent de Family Research Council din Washington. [Link: http://www.frc.org/university/human-...odern-slavery]

Revenim la subiectul nostru – sexualitatea in lumea fara Dumnezeu. Autorul articolului este un blogger crestin, Rod Dreher, si comentariul lui a fost postat pe 11 aprilie. In engleza poate fi citit, in intregime, aici: http://www.theamericanconservative.c...-christianity/ Comentariul lui Dreher a fost abreviat, editat si tradus pentru dtra de David Tut AFR Timisoara. Ii multumim.

[Parascheva16]

Sexualitatea in lumea post-crestina

Acum 20 de ani presedintele Bill Clinton, “a calcat” pe un teren minat cand a incercat sa-si tina o promisiune din campanie care permitea soldatilor gay sa-si serveasca tara in mod liber. Casatoriile intre aceleasi sexe abia devenise o cauza politica. Tara se afla atunci la trei ani departare de Legea de protejare a casatoriei [Nota AFR: e vorba de legea federala Defense of Marriage Act – DOMA, pe care Tribunalul Suprem SUA a declarat-o neconstitutionala in iunie] si la patru ani departare de prime-time-ul actritei si moderatoarei Ellen DeGeneres. [Nota AFR: e vorba de o actrita care si-a lasat sotul pentru o femeie] Apoi a venit, ceea ce istoricii vor numi odata, o revolutie culturala.

Astazi intram in jocul final al zbaterilor asupra drepturilor gay si a semnificatiei conceptului de homosexualitate. Conservatorii au fost deraiati de la convingerile lor, atat in instante, dar intr-o mai mare masura in fata opiniei publice. Se afirma in mod obisnuit ca singurul motiv impotriva casatoriilor de acelasi sex este bigotismul sau motivele religioase, dintre care nici unul, continua ideea, nu are pozitia sau statutul de a determina legi sau standarde publice. Magnitudinea infrangerii suferite de traditionalistii morali va deveni tot mai clara pe masura ce americanii mai in varsta vor parasi scena. Statisticile arata ca pentru tineret homosexualitatea este ceva normal si casatoriile gay nu sunt de mare importanta, exceptie facand cazul in care unul li se opune si atunci acesta capata statul moral a unui segregationist din anii 1960.

Inceputul sfarsitului

Toate acestea au in fapt o importanta mai mare decat pot oamenii de pe ambele baricade sa o vada si din motive care ocolesc chiar si cel mai infocat oponent al drepturilor gay. In 1993 un articol in publicatia The Nation identifica cauza drepturilor gay ca fiind apogeul si punctul de pornire al razboiului cultural: „Toate curentele de eliberare ale zilelor noastre sunt subsumate in dezbaterea gay. Miscarea gay este in unele aspecte similara miscarilor experimentate de alte comunitati din trecutul natiunii, dar in acelasi timp este ceva mai mult deoarece populatia se confrunta cu o criza a identitatii sexuale, fapt pentru care homosexualii au fost fortati sa-si inventeze o cosmologie ca sa o inteleaga. Nimeni nu spune ca schimbarile vor veni usor. Dar este posibil ca o minoritate mica din punct de vedere numeric si dispretuita sa schimbe America pentru totdeauna.”

Cauza drepturilor gay a avut succes tocmai pentru ca cosmologia s-a disipat din mintea occidentalilor. Casatoriile gay dau o lovitura puternica vechii ordini. Mariajul gay va schimba, fara dar si poate, America in moduri care doar acum devin vizibile. Spre bine sau spre rau, o va face mai putin crestina. Deja a si inceput sa o faca.

Cand au inceput sa scrie in 2010 cartea American Grace (“Gratia Americana”), un studiu comprehensiv al credintelor si practicilor religioase contemporane, politologii Robert D. Putnam si David E. Campbell au observat doua tendinte inverse generate in jurul anilor 1990. Au descoperit ca tinerii americani ajunsi la stadiul de adult in aceea vreme au inceput sa accepte homosexualitatea ca fiind licita din punct de vedere moral intr-un numar mare. Deasemenea au mai observat ca tinerii americani s-au departat din ce in ce mai mult de religia organizata. Boom-ul evanghelic din 1970 si 1980 s-a oprit si daca nu ar fi fost “tsunami-ul” de imigranti hispanici Biserica Catolica Americana ar fi pierdut aderenti la fel ca si miscarea Protestanta, aflata intr-o lunga scadere numerica.