De dragul Lui

[danyel]

În prealabil postat de dorinastoica14

Totusi,din respect pentru cel care le-a scris este bine sa le punem macar intre ghilimele.
Imi place mult titlul topicului.

Multe poezii nu au autori cunoscuti sunt din traditia orala, mai ales "Pricesnele" reproduse aici

[SIZE=3][COLOR=navy]Când trandafirii înfloresc,[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]o mare taină-n ei s-arată.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]Când trandafirii înfloresc[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]Toţi cei ce-aşteaptă şi iubesc,[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]aud un strigăt îngeresc[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]din primăvara neuitată.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]Era o zi cu cer senin[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]cu-aceleaşi flori şi ramuri ninse,[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]când pe acest pământ străin,[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]se înălţa atât de lin[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]Iisus cu braţele întinse.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]Erau pe-atuncea flori de nea,[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]şi flori de sânge şi de soare,[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]erau şi-atuncea flori de nea[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]când cel căzut sub crucea grea[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]atât de liniştit urca[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]spre galaxii nepieritoare.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]Se înălţa spre nepătruns,[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]spre scânteierile gigante,[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]se înălţa spre nepătruns,[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]iar când pe boltă a ajuns[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]un abur palid l-a ascuns,[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]ca un reflex de diamante.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]Si-atunci o şoaptă s-auzi,[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]un glas de înger în grădină.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]Şi-atunci o şoaptă s-auzi[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]"Acest Iisus va reveni[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]la fel cum în această zi [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]s-a înălţat către lumină.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy][/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]De-aceea an de an privesc[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]...şi gând în gând mereu se-ntreabă[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]De-acolo an de an privesc[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]şi-aş vrea să strig dar nu-ndrăznesc:[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]-Când trandafirii înfloresc....[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy]O, vino Doamne,mai degrabă!..[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=navy][/COLOR][/SIZE]

Autorul poeziei este regretatul Costache Ioanid-Sfânt al închisorilor

[danyel]

Sterge-ti fata plansa 'nalta-ti ochii sus
Inima zdrobita vino la Iisus
Cu tot ce te-apasa cu al tau amar
Zori de viata noua pe-al tau cer rasar


Soarele nadejdii se arata sus
Inima zdrobita vin-o la Iisus
El pe lemnul Crucii a fost rastignit
Inima zdrobita El te-a mantuit

Spune tuturora chinu ce-ai purtat
Inima zdrobita El te-a vindecat
El la Cruce cheama suflete ce plang
Caci acele flacari de dureri se sting

Jertfa crucii-nparte bucurii intregi
Celora ce sufar singuri si pribegi
Toti acei ce pacea Lui o vor afla
Inima zdrobita nu mai suspina

[danyel]

Domneşte Tu


Nu slavă de la oameni aştept la ceas târziu
Nu laudă din casa ce sună a pustiu
Nu am să îţi închin decât credinţa
Şi viaţa mea,cu totul,umilinţa.

M-ai liniştit când alesesem fuga
Mi-ai dat iubirea ca să nu aflu ce e ura
Tu m-ai iertat deşi’n păcate crunte
Lumea din jur avea să se încurce.

Hotar de nemurire ai pus în al meu cânt
Talanţi,de sunt cel mai bogat de pe pământ
Port Numele Tău,Tată şi vreau să Te ascult
Isuse,doar pe Tine,să Te urmez supus.

La El,tristeţea e’un nor răzleţ pe cer
Durerea,ca o noapte,şi vindecarea-răsăritul.
O,ia-mi gândurile reci şi le învie
Ia-mi inima ca pe-o suflare de păpădie
Şi’schimb,domneşte Tu in mine.





Lauda Domnului

9 Martie 2009
Alina






poezia mi-a trimis-o o prietena pe messinger, mi se pare foarte frumoasa, a compus-o cu inima curata dezinteresat, pentru Dumnezeu

[danyel]

Drag prieten care canti vesel in credinta
Fii prieten cu Iisus si in suferinta
Daca-n ceasul de temut vrei sa fii la dreapta
Cand Iisus iar da tribut, mangaie-l cu fapta

Da-I acum din painea ta foamea sa-si destrame
Caci in cer in veci de veci , nu-I va mai fi foame
Da-l acum sa bea din vas cand e ars ca vrejul
Caci in veci de veci, in cer nu mai ai prilejul

Da-I acuma haina ta cat ii rupt vesmantul
Caci in cer nu-I va fi frig, nu-L va bate vantul!
Da-i acum , cand e bolnav , grija-nduiosata
Caci bolnav nu va mai fi Domnul niciodata

Ia-l in casa ta acum sa-si aline somnul
Azi e un sarac in drum, maine va fi Domnul
Azi Iisus e-n mii de frati azi iti vrea El fapta
Maine toti vom fi chemati, tu vei fi la dreapta?

Si un glas peste genuni va striga spre stele
“Il cunosc.. si din ani buni si din zile grele”
Iata, anii trec s-au dus, Zilele-s ca spuma
Fi prieten cu Iisus, nu uita acuma!

[SIZE=1][COLOR=navy][SIZE=3][COLOR=black]Ivirea lui Dumnezeux


1.

Dumnezeu se iveşte
ca un iepuraş de lumină
în ochiul unui copil.

Dumnezeu se iveşte
ca un cuib de rândunică
într-o casă nouă.

Dumnezeu se iveşte
ca o rană dureroasă
pe un trup neprihănit.


Dumnezeu se iveşte
de pretutindeni
in fiecare.


2.

Dumnezeu se iveşte
ca o frunză
pe o apa stătătoare


Mai cuminte
decât lutul
pe care îl calci.

Mai uşor decât
sărutul
de pe fruntea unui mort.


Pe Dumnezeu
e mai uşor să-L ţii
decat să-L alungi.


3.

Ca un viteaz
ucis fără luptă

Ca o şopârlă
de lumină

Ca un oraş
Care se surpă

Aşa este sufletul celui
ce L-a văzut pe Dumnezeu.


4.

Ca o veveriţă
Din copilărie.

Ca o şoaptă
În întuneric

Ca un licurici
Lângă cărare

Ca un peşte ce sare
înaintea pescarului

Aşa trece şi Dumnezeu
pe dinaintea minţii.


5.

Ca o noapte
fără stele

Ca o vorbă
neînţeleasă

Ca un obraz
fără alt obraz

Ca un sărut
fără cel ce sărută

Aşa este şi sufletul
celui ce nu-L are
pe Dumnezeu.


6.

El e ca un mormânt
ce te umbreşte
din înălţimi.


7.
Dumnezeu este
ca un nisip de căldură
care se surpă în tine

şi ca un cântec
care răneşte dulce
buzele celui care îl cântă

Ca o rană
care se adânceşte pururea
şi pururea se vindecă

în jurul căreia
ne adunăm noi oamenii
ca muştele.

8.

Sufletul care a cunoscut
pe Dumnezeu
e ca prima ninsoare
când cade într-o poiană
neumblată

Ca o clipă
de care se sprijină
două tâmple.

şi ca un cuvânt
pe care îl poţi duce
cu mâna.

Sufletul care a cunoscut pe
Dumnezeu
e ca un strigăt de bucurie
care se poartă deasupra văilor.

Morţii şi cei din vechime
se adună la el ca ciutele
şi se uită, şi, bucurându-se,
beau

O, el este ca o mână de
ţărână
pe care o arunci
peste omul iubit.

9.
Sufletul pătimaş
e ca o cârtiţă nebună
care râmă grădinile trupului.

Şi ca un cerb mut
care umblă noaptea singuratic

Tristeţea este iarba lui
şi soarele lui răspândeşte
nebunie.

Animale de lumină spintecă
nopţile lui
dar se împrăştie şi acestea
ca nişte păpădii
în furtună.

Acesta picoteşte ca o găină pe gard
până vine moartea şi-l ia
şi-l duce cu ea,
dormind.

O, suflete al meu
de câte ori ai scăpat
din braţele morţii
fugind ca un mistreţ de foc!

Rănile tale picurau lumină
rănind întunericul, ca şi cum
ai fi devenit pentru o vreme străvechi
străvechi de tot
când încă nu aveau sânge
ci lumină

10.

Fericit cel ce a murit
şi a înviat

Că a văzut moartea
prăbuşindu-se beată peste cer
şi spaima picurând
din stele ca şi ceara.

Că el şi-a văzut sufletul
tremurând în văzduh
ca un zmeu de hârtie
ţinut de mâna unui mort

Fericit este că şi-a văzut
toată viaţa
ca pe o cămaşă uitată în iarbă

Că nu mai pune preţ
pe gândurile omeneşti
care ca nişte margeluţe de balegă
curgând dintr-o capră răpusă
ne părăsesc în
ceasul de amară certitudine

Moartea îl cunoaşte pe el
şi el cunoaşte moartea
şi ştie casele şi locurile
pe unde umblă ea

Însuşi Împăratul Luminii
l-a gasit pe el, pe cand zăcea
fără suflare
şi i-a spalat rănile cu lumină
şi i-a dat să mănânce fagurii
înţelepciunii

Lumina a căzut cu timpul
ca o pojghiţă de pe rană

şi înţelepciunea s-a făcut
în mâinile lui ca un cuţit
cu care s-a tăiat până la os

Dar fericit este el
pentru că în clipele de linişte
răsare pe apele sufletului său
chipul Împăratului Milostiv
ca un lotus al nădejdii
ca o făgăduinţă de iubire.

de Savatie Bostovoi
[/COLOR][/SIZE][/COLOR][/SIZE][SIZE=1] [/SIZE]

[cristiboss56]

Dumnezeule Preasfinte, ia-ne iar sub a Ta pază , / Miluieşte-ne, din slava-Ţi şi ne binecuvântează ! / Fă să strălucească, Doamne, peste noi, Preasfânta-Ţi faţă / Şi pe calea mântuirii să păşim mere ne-nvaţă / Să cunoaştem totdeauna cale Ta pe-acest pământ / Şi-ntre neamurile toate, ajutorul Tău Preasfânt ! / Preamărească-Te, o , Doamne, toate neamurile lumii, / Veselească-se, prin Tine, toţi câţi sunt pe faţa humii, / Că Tu judeci cu dreptate, neamurile de sub stele / Şi spre bine totdeauna le povăţuieşti pe ele ! / Preamărească-Te, o Doamne , toate viile popoare, / Toate neamurile lumii câte vieţuiesc sub soare, / Câte cugetă la Tine, câte pot grăi cuvântul, / Că, prin vrerea Ta, Stăpâne, şi-a dat roada lui pământul ! / Să ne binecuvânteze Dumnezeu pe noi mereu, / A Lui binecuvântare să ne-o dea-n veci Dumnezeu ! / Să se teamă de-a Lui dreaptă şi de numele Lui sfânt / Toate marginile lumii şi -ale-ntregului pământ !

[danyel]

Eu, Doamne, nu ştiu

Eu, Doamne, nu ştiu dacă şi-alte cărări mai duc la Cer vreodată,
dar ştiu pe-aceea ce de veacuri e calea Ta adevărată.

Eu nu ştiu dacă şi-alte case sunt de-ale Tale, cum le spune,
dar ştiu pe-aceea ce de veacuri e Casa Ta de rugăciune.

Eu nu ştiu dacă cei ce altfel mărturisesc, şi cred, şi-nvaţă
vor mai ajunge şi în ce fel să vadă veşnica viaţă,

Dar ştiu că cei ce-nvăţătura de la-nceput o ţin întruna,
făgăduinţa mântuirii deplin o au pe totdeauna.

Şi dacă nu ştiu celelalte cărări ce duc la Cer vreodată,
eu vreau mereu să merg pe-aceea ce-o ştiu că este-adevărată.

Şi dacă nu ştiu alte case de-a-Tale, chiar dacă le spune,
eu nu mă las de-aceea care
e Casa Ta de rugăciune.

Traian Dorz

[cristiboss56]

Doamne, din inima-mi toată, Te voi lăuda în cor ; / Cu a dragilor Tăi ceată şi-n al drepţilor sobor / Mari sunt lucrurile Tale, Doamne-n cer şi pe pământ / Şi dorite de toţi drepţii ce-mplinesc al Tău cuvânt ! / Lucrurile Tale toate strălucesc în măreţie, / Şi dreptatea Ta rămâne în a veacului vecie ! / Tu, de pomină făcut-ai lucrurile-Ţi minunate, / Dumnezeul omenirii, Milostivule-ndurate ! / Celor ce se tem de Domnul, El dă hrană pe pământ / Şi de-a pururi ţine minte Milostivu-I legământ ! / Cu-a minunilor tărie, a-ntărit pe Israel, / De la celelalte neamuri moştenirea s-o ia el ! / Adevărul şi dreptatea sunt al mâinilor Lui dar, / Iar poruncile Lui toate, adevăr fără hotar ! / Ele-n veci sunt întărite şi pe veci întemeiate, / Pe granit fără de moarte : pe-adevăr şi pe dreptate ! / El trimis-a izbăvirea turmei Sale, pe pământ / Şi-a întemeiat pe veacuri neclintitu-I legământ ; / Numele Lui, peste toate, este-nfricoşat şi sfânt ! / Începutu-nţelepciunii, este temerea de Domnul ; / Înţelepţi sunt toţi aceia care, de cum îşi lasă somnul, / Caută, în toată clipa, legea Domnului să ţie, / Fiindcă slava Lui rănâne în a vecilor vecie !