Credeti in reincarnare?

[AlinB]

În prealabil postat de Corinusha

Deci lupi ai Bisericii. Hai sa nu ne mai ascundem dupa deget, ca n-are rost.... Asa cum noi oamenii suntem fara de greseala, la fel si oamenii Bisericii; in concluzie, Biserica, prin oamenii ei. in concluzie nici macar Biserica nu e infailibila; asdta ar insemna ca toti mai marii Bisericii sa fie infailibili.

Fiecare om este muritor, nu poate trai mai mult de o suta, o suta si ceva de ani.
Si uite ca umanitatea are cateva milenii.
Imposibil, nu-i asa?

[AlinB]

În prealabil postat de Corinusha

Catalin, degeaba ii explici la un ateu, sau oiricui de fapt. omul vrea fapte, nu cuvinte, si faptele oamenilor Bisericii cam lasa de dorit, si asa e de sute de ani incoace.

Este de inteles aceasta afirmatie, vanind din partea unei persoane cu zero cultura duhovniceasca iar discernamantul tot pe acolo.

[AlinB]

În prealabil postat de Corinusha

Multumesc, la fel. Cam asta e ideea in orice, ECHILIBRUL. Una e sa crezi cu toata fiinta ta in Dumnezeu, si alta e sa te iei orbeste dupa toti oamenii Bisericii, fie ei si Sfinti.

Orice om are nevoie de un Dumnezeu, fie si un idol fals.
Intr-un dumnezeu fals, prefabricat astfel incat sa fie tolerant cu propriile pacate, lasitati, minciuni, etc. care sa nu-ti propuna nici o schimbare reala, e normal sa crezi "cu toata fiinta".

In momentul in care omul este chemat la REALITATEA duhovniceasca si sa-si insuseasca niste repere SOLIDE privind viata morala, incepe sa faca afirmatii ca cea de mai jos:

Pana sa devina sfinti, au fost si ei oameni, ca tot omul;cu greseli; de aici si necredinta mea in sfinti.

Biserica cred ca a stabilit destul de bine ce este adevarat si ce este fals, nu cred ca ti-a spus nimeni sa te iei dupa faptele sau vorbele unor oameni facute/spuse inainte sa se pocaiasca.

Dumnezeu e fara de greseala, El a creeat totul perfect, dar noi, oamenii, facem sa fie totul imperfect, prin faprele noastre personale; nu ne folosim intotdeauna liberul arbitru cum ar trebui.

Corect.
Dar de la teorie la practica..

[paduretu]

În prealabil postat de Barsaumas

am facut un experiment de autoconvertire, mi-am dat seama ca supusenia nu ma prinde deloc.

...dacă am descoperi că putem întelege pe deplin, însuşi faptul acesta ar arăta că nu este ce se pretinde a fi — neconceputul, necreatul, lucrul de dincolo de natură, lucrul care vine în natură ca şi fulgerul. Am putea întreba la ce ne foloseşte dacă nu-l întelegem. Se poate răspunde uşor la această întrebare. Un om poate să mănînce fără să înteleagă exact modul în care corpul lui este hrănit de mîncare. Un om poate să accepte ce a făcut Hristos chiar dacă nu întelege cum operează lucrul acesta: de fapt, este cert că el nu poate afla cum operează decît după ce L-a acceptat.

[laurastifter]

În prealabil postat de heaven

Daca imi arata si mie cineva unde anume in Biblie Hristos a dat liber la astfel de practici,o sa cred ca aici vorbim de crestinism si nu despre altceva.Eu stiu ca sta scris: ""Dimpotriva fiti buni unii cu altii, milosi si iertati-va unul pe altul cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos" (Efeseni 4:32). "
Ba,mai mult,intrebat fiind Iisus pana unde este limita in care sa il iertam pe aproapele atunci cand greseste,El a spus ca de 70 de ori cate 7...adica,de fiecare data.Nu a spus "daca","in conditiile in care" etc....nu,Hristos nu a conditionat cu nimic,conditionarea apartine egoului uman!
Personal nu gasesc nimic "sfant" in aceste practici cu iz ocult practicate chiar in sanul Bisericii.Le vad ca pe un mod de a manipula prin teroare oamenii si a-i tine subjugati unor interese nu tocmai crestinesti si unei institutii care de multe ori in cursul istoriei a dovedit ca a deraiat de la invataturile lasate de Cel pentru care astazi ne numim crestini,desi,se numeste pe ea insasi "trupul Lui Hristos".
De aceea,dupa cum am mai spus,prefer in sufletul meu sa pastrez imaginea acelor sfinti calugari care atata dragoste aveau in ei,incat pana si pentru demonii care ii chinuiau se rugau asa cum si Hristos se ruga pentru cei care il batjocoreau si chinuiau si sunt convinsa ca oricine are in inima sa iubire de oameni si de Dumnezeu nu ar putea vreodata rosti cu buzele sale un astfel de blestem teribil impotriva unui seaman de-al sau,fie el cel mai pacatos dintre pacatosi.

Mă bucur tare mult să vă revăd pe forum! :)
La mulţi ani!
Domnul să fie totdeauna cu dvs şi cu toţi cei pe care-i iubiţi!
În privinţa excomunicării... sunt întru totul, întru totul de acord cu punctul dvs de vedere!
Mântuitorul nostru Hristos a spus: "pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară".
Dar ştiţi dvs parabola "Marelui inchizitor" din Fraţii Karamazov.
V-o amintiţi?
Dacă nu, pe scurt, era vorba despre Dumnezeul Cel viu în antiteză cu instituţionalizarea şi pervertirea credinţei.
Excomunicarea disidenţilor nu are legătură cu creştinismul, cu libertatea credinţei!
Este, pur şi simplu, ori o manifestare de fanatism religios, ori o strategie manipulativă.
Şi dvs, ca psiholog, ştiţi mai bine decât mine cât de greu este să comunici atât cu fanaticii, cât şi cu manipulatorii.
De aceea, am convingerea că noi, creştinii de astăzi, toţi membrii ai Bisericii (clerici şi laici împreună, toţi cei care credem în Hristos), avem datoria de a asuma, în întreaga noastră viaţă, spiritul evanghelic al iubirii, libertăţii şi consecvenţei în virtuţi.
Suntem datori să depăşim prejudecăţile trecutului, cum că cei care nu ne împărtăşesc convingerile ar fi împotriva noastră.
Ni se cere să mărturisim dragostea lui Hristos, iar aceasta nu se poate face prin anatemizări, ci prin exemplul iubirii, consecvenţei în credinţă, bucuriei şi - o, nu în ultimul rând! - respectului profund faţă de libertatea de conştiinţă a semenilor noştri.
Noi nu suntem fanii obedienţi ai unei ideologii, ci credincioşii liberi ai lui Hristos.
Aderăm nu la un sistem de propoziţii, ci la o credinţă care este relaţie vie şi personală cu Dumnezeu Cel viu şi Dătătorul vieţii.
Credem nu în "Dumnezeul filosofilor", ci în Dumnezeul Cel viu al credinţei, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeu-Omul, Hristos, Cel Care S-a sacrificat pentru fiecare dintre noi!
Facem parte dintr-o Biserică ce e nu doar o instituţie, ci comuniunea, întru iubire şi libertate, a tuturor celor credincioşi.
Cred că e esenţial să discernem între: credinţă vs. ideologie, creştinism vs. "creştinism", Ortodoxie vs. ortodoxism, dogmatică vs. dogmatism, filosofie creştină vs. "doctrinomanie" (Kierkegaard), Revelaţie dumnezeiască vs. practici omeneşti.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!

[paduretu]

În prealabil postat de laurastifter

cât de greu este să comunici atât cu fanaticii, cât şi cu manipulatorii.
De aceea, am convingerea că noi, creştinii de astăzi, toţi membrii ai Bisericii (clerici şi laici împreună, toţi cei care credem în Hristos), avem datoria de a asuma, în întreaga noastră viaţă, spiritul evanghelic al iubirii, libertăţii şi consecvenţei în virtuţi.
Suntem datori să depăşim prejudecăţile trecutului, cum că cei care nu ne împărtăşesc convingerile ar fi împotriva noastră.
Ni se cere să mărturisim dragostea lui Hristos, iar aceasta nu se poate face prin anatemizări, ci prin exemplul iubirii, consecvenţei în credinţă, bucuriei şi - o, nu în ultimul rând! - respectului profund faţă de libertatea de conştiinţă a semenilor noştri.
Noi nu suntem fanii obedienţi ai unei ideologii, ci credincioşii liberi ai lui Hristos.
Aderăm nu la un sistem de propoziţii, ci la o credinţă care este relaţie vie şi personală cu Dumnezeu Cel viu şi Dătătorul vieţii.
Credem nu în "Dumnezeul filosofilor", ci în Dumnezeul Cel viu al credinţei, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeu-Omul, Hristos, Cel Care S-a sacrificat pentru fiecare dintre noi!
Facem parte dintr-o Biserică ce e nu doar o instituţie, ci comuniunea, întru iubire şi libertate, a tuturor celor credincioşi.
Cred că e esenţial să discernem între: credinţă vs. ideologie, creştinism vs. "creştinism", Ortodoxie vs. ortodoxism, dogmatică vs. dogmatism, filosofie creştină vs. "doctrinomanie" (Kierkegaard), Revelaţie dumnezeiască vs. practici omeneşti.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Înaltător...asa gândea si Eva...înainte de discutia cu şerpisorul.

[Florinvs]

Din cate stiu dogmele Bisericii Ortodoxe au fost stabilite prin Sfanta Traditie si Sfanta Scriptura de catre Sfintii Parinti! Aceste dogme au fost stabilite acum sute de ani in urma, si-spre deoasebire de alte religii- ele nu s-au schimbat de atunci, ceea ce arata ca religia ortodoxa este cea adevarata.
Acuma ca in ziua de azi unii preoti sau ierarhi ai Bisericii Ortodoxe gresesc ca oameni in viata sociala este adevarat! Insa acest lucru nu schimba cu nimic dogmele ortodoxe, greselile fiind ale lor ca oameni, si cu siguranta si ei vor fi judecati de Dumnezeu.

Iar cu subiectul topicului- "reincarnarea"- cred ca nici un om serios nu poate crede asa ceva! Un om are o singura viata, si deci o singura "ocazie" are sufletul unui om ca sa-si aleaga modul in care va "petrece" viata de dupa moartea trupului: fie in rai, fie in iad.
Dumnezeu ne lasa liberul arbitru, si depinde de noi cum alegem sa petrecem viata lumeasca. Dar trebuie sa fim constienti ca orice alegere are si niste consecinte.

[antiecumenism]

În prealabil postat de laurastifter

Excomunicarea disidenţilor nu are legătură cu creştinismul, cu libertatea credinţei!
Este, pur şi simplu, ori o manifestare de fanatism religios, ori o strategie manipulativă.

De aceea, am convingerea că noi, creştinii de astăzi, toţi membrii ai Bisericii (clerici şi laici împreună, toţi cei care credem în Hristos), avem datoria de a asuma, în întreaga noastră viaţă, spiritul evanghelic al iubirii, libertăţii şi consecvenţei în virtuţi.
Suntem datori să depăşim prejudecăţile trecutului, cum că cei care nu ne împărtăşesc convingerile ar fi împotriva noastră.
Ni se cere să mărturisim dragostea lui Hristos, iar aceasta nu se poate face prin anatemizări, ci prin exemplul iubirii, consecvenţei în credinţă, bucuriei şi - o, nu în ultimul rând! - respectului profund faţă de libertatea de conştiinţă a semenilor noştri.
!

„Eu nu doresc ca ereticii sa patimeasca, nici nu ma bucur de raul lor - fereasca Dumnezeu! - ci mai degraba ma bucur s impreuna ma veselesc de intoarcerea lor; caci ce e mai placut celor credinciosi, decat sa vada adunati impreuna pe copiii cei rataciti ai lui Dumnezeu? Nu scriu nici indemnandu-va sa puneti asprimea inaintea iubirii de oameni - nu as putea sa fiu atat de salbatic - ci rugandu-va sa faceti si sa lucrati cele bune pentru toti oamenii cu luare aminte, si cu cercare multa, si facandu-va tuturor toate dupa cum are nevoie fiecare de voi. Numai un lucru il voiesc de la voi: Va rog sa fiti aspri si neindurati fata de orice ar putea sa ajute la dainuirea credintei lor nebunesti, caci socotesc ura fata de oameni si despartire de dumnezeiasca dragoste ajutorul dat ratacirii ereticesti spre mai mare pierzanie a celor ce se tin de aceasta ratacire" (Epistola 12, P. G., 91, 465C). Sf. Maxim Marturisitorul

Sa nu ne amagim. Exista un dialog al minciunii, atunci cand cei care dialogheaza se inseala, cu stiinta sau fara stiinta, unii pe altii. Un astfel de dialog e propriu tatalui minciunii, diavolul, caci mincinos este si parintele minciunii (Ioan 8, 44).
Propriu este si pentru toti impreuna-lucratorii lui cei de buna voie sau fara de voie, atunci cand ei voiesc sa faptuiasca binele lor cu ajutorul raului, sa ajunga la adevarul lor cu ajutorul minciunii.
Nu exista „dialog al dragostei" fara dialogul adevarului. Altminteri, un astfel de dialog e nefiresc si mincinos. De aceea si porunca purtatorului de Hristos Apostol cere: Dragostea sa fie nefatarnica (Rom. 12, 9).
Dezbinarea si despartirea umanista eretica intre dragoste si adevar este ea insasi o dovada a lipsei credintei Dumnezeu-omenesti si a pierderii cumpenei si gandirii sanatoase duhovnicesti, Dumnezeu-omenesti.
In orice caz, aceasta nu a fost niciodata si nu este calea Sfintilor Parinti.
Ortodocsii, cu totul inradacinati si intemeiati impreuna cu toti sfintii in adevar si dragoste, au vestit si vestesc, din vremurile Apostolilor pana astazi, aceasta dragoste mantuitoare Dumnezeu-omeneasca fata de lume si fata de toate zidirile lui Dumnezeu. Minimalismul moral si pacifismul hominist gaunos al ecumenismului contemporan nu fac decat un singur lucru: vadesc uscatele lor radacini umaniste, filosofia lor bolnava si etica lor neputincioasa, cea dupa predania oamenilor (Coloseni 2, 8).

Sfantul Efrem Sirul (+379) „Vai acelora care se intineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei cati murdaresc sfanta credinta cu eresuri sau incheie vreo intelegere cu ereticii!
Atunci, la a doua venire a Domnului, se va cere de la fiecare din noi marturisirea credintei si unirea Botezului. Si daca am pastrat credinta curata de orice eres si pecetea nestearsa si haina neintinata... Se cuvine ca toti cei ce se apropie de Dumnezeu si vor sa se invredniceasca vietii celei vesnice, sa pazeasca mai înainte de toate Credinta Ortodoxa neintinata. Dar nu trebuie sa fie tradata nepretuita comoara a credintei nici in schimbul dobandirii vreunei vrednicii, nici pentru lingusirile ocarmuitorilor, nici pentru a evita frica de ei."
„Cuvine-se deci, sa dispretuim orice osteneala pentru dreapta marturisire a Domnului nostru Iisus Hristos... Sa fugi de purtarea familiara fata de schismatici si eretici! Mai mult, sa te feresti de erezia acelora care Il despart in doua pe unicul nostru Domn Iisus Hristos! Acestia cred in chip contrar celor 318 Sfinti Parinti care s-au intrunit la Niceea."
„Pe eretici, ca pe niste blasfemiatori si vrajmasi ai lui Dumnezeu, Scriptura nu i-a numit oameni, ci caini si lupi si porci si antihristi, dupa cum zice Domnul: Nu dati cele sfinte cainilor! (Matei 7:6). Si Ioan zice ca multi antihristi s-au aratat (I loan 2:18). Pe acestia deci, nu se cuvine sa-i iubim, nici sa ne intretinem cu ei, nici sa ne rugam impreuna cu ei, nici sa mancam impreuna, nici sa-i primim in casa, nici sa-i salutam, ca sa nu ne facem partasi faptelor lor celor viclene."

Ierom. Agapit Popovici - Ecumenismul incotro? O noua viziune ortodoxa asupra ecumenismului sincretist
http://www.scribd.com/doc/35988/Iero...lui-sincretist

Sfantul Chirii al Alexandriei (+444) „Daca cineva schimba ceva in sfintele si dumnezeiestile dogme patristice, acest lucru nu trebuie sa-l luam drept clarviziune, ci drept crima si abatere de la dogma si pacatuire impotriva lui Dumnezeu."
„Atunci se mareste numele pacii, cand nu ne vom impotrivi parerilor Sfintilor, nici nu vom faptui impotriva hotarelor acelora." (Migne, PG 68-77)

[DragosP]

În prealabil postat de laurastifter

Suntem datori să depăşim prejudecăţile trecutului, cum că cei care nu ne împărtăşesc convingerile ar fi împotriva noastră.
Ni se cere să mărturisim dragostea lui Hristos, iar aceasta nu se poate face prin anatemizări, ci prin exemplul iubirii, consecvenţei în credinţă, bucuriei şi - o, nu în ultimul rând! - respectului profund faţă de libertatea de conştiinţă a semenilor noştri.

Răspunde-mi sincer, te rog: asta vă învață la teologie sau sunt ideile tale?

[Corinusha]

Alin, scuza-ma, dar esti putin ipocrit.

Mai citeste ce am scris. Biserica, ca institutie condusa de OAMENI nu este infailibila.
Si nu cred ca sti tu ce cultura duhovniceasca am eu. Prin faptul ca nu cred in ceva nu inseamna cu nu am cultura duhovnicerasca, inseamna pur si simplu ca datorita faptelor din isoria ortodoxiei si a altor religii/comnfesiuni am ajuns sa nu cred in respectivele lucruri. Dar daca tu nu pui cap la cap ceea ce citesti/te documentezi, asta deja nu e problema mea.
Una e Dumnezeu, oricare ar fi acela, alta e institutia bisericii si religiile, care au aparut si s-au divizat din cauza ca unii, precum si altii vor sa detina puterea. Si moralitatea nu are nici o legatua cu Biserica.
Faptul ca sunt impotriva minciunilor, inselaciunilor si crimelor, de exemplu, nu are nici o legatura cu Biserica. Tine de bunul simt.
Si crimele, si oamenii care au fost arsi pe rug din cauza credintei sau a lipsei acesteia e o treaba ce tine de idiotenia oamenilor, fie oameni simpli, fie oameni care conduceau o biserica.
Eu prin faptul ca as asculta orbeste de niste oameni care cred ca ei detin adevarul absolut, care nu exista in practica, faptul de a asculta orbeste si a crede scriserile unor oameni sanctrificati intre timp, oameni a caror scrieri se bat cap in cap, inseamna ca imi neg cu totul ratiunera, cxare mi-a fost data tot de Dumnezeu ca s-o folosesc, nu ca s-o reprim si sa ascult de oricare OM pe care cineva de la conducerea unei confesiuni il face sfant.