Cum pot taia pornirile rautacioase impotriva aproapelui ?

[teodoraianys]

Diavolul poate posti, poate face multe, dar nu poate iubi. Spun ca-L iubesc pe Dumnezeu, dar am porniri rautacioase impotriva fapturii Sale (deci sunt in inselare).
Cum sa fac sa tai aceste porniri rautacioase? Stiu, ar trebui sa stau mai mult de vorba cu Dumnezeu, dar totusi voi cum faceti ?
Astfel de porniri sunt doar de la noi sau sunt din ispitirea vrasmasului ? Cum putem deosebi ispitirea vrasmasului de rautatea noastra?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de teodoraianys

Diavolul poate posti, poate face multe, dar nu poate iubi. Spun ca-L iubesc pe Dumnezeu, dar am porniri rautacioase impotriva fapturii Sale (deci sunt in inselare).

Dacă aţi vedea pe cineva că dă jos o icoană a Mântuitorului, că dă cu ea de pereţi, apoi o scuipă pentru ca în final să o calce în picioare şi să o facă una cu pământul, desigur că aţi avea mari dubii că acea persoană Îl iubeşte pe Domnul. Şi aţi avea dreptate: cum să Îl iubeşti pe Dumnezeu, dar icoana Lui să o dai de pereţi ?

Acuma, ce altceva este aproapele dv, decât o icoană a lui Dumnezeu ? Este creaţia Lui, este chip şi asemănare după El. Are icoana aceasta imperfecţiuni ? Desigur, toate icoanele au, începând cu a noastră. Dar aceste imperfecţiuni nu sunt constitutive icoanei, sunt adstrat, sunt ceva adăugat. În spatele lor stă, neatinsă, frumuseţea icoanei de care am spus, aceea zidită de Ziditor. El, cu ochiul Lui pătrunzător, ştie bine că este acolo, chiar dacă e acoperită cu oricât de mult jeg. De aceea, L-a trimis pe Fiul Lui, ca să o răscumpere cu preţ infinit de mare. Deci, Dumnezeu ţine la icoanele Lui, oamenii. Noi, ţinem ?

Cum sa fac sa tai aceste porniri rautacioase? Stiu, ar trebui sa stau mai mult de vorba cu Dumnezeu, dar totusi voi cum faceti ?

Întrebaţi-vă mereu: "cum ar face Isus în cutare sau cutare situaţie?". Dacă nu ştiţi, întrebaţi-L, că El a spus: "Întrebaţi, şi vi se va răspunde !".

Astfel de porniri sunt doar de la noi sau sunt din ispitirea vrasmasului ? Cum putem deosebi ispitirea vrasmasului de rautatea noastra?

Sunt mai multe criterii, dar cel mai simplu este cel temporal. Dacă durează o clipă, este ispită străină de noi. Dacă durează mai mult, înseamnă că am pus umărul.

[glykys]

Prin spovedanie sincera.

[coralina]

Aceeasi problema o am si eu iar parintele duhovnic mi-a spus ca exista doua modalitati de-a scapa de-aceasta patima a judecarii aproapelui.

Prima: in momentul in care iti vin ganduri rautacioase despre aproapele, nu te "indulci" cu ele, lasa-le sa treaca prin mintea ta precum un stol de pasari si apuca-te imediat sa invoci numele lui Iisus Hristos prin rugaciunea inimii, "Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul"!
A doua modalitate: in momentul in care te surprinzi pe tine insuti gandind rau despre altii, adu-ti aminte de propriile pacate si constientizeaza cat sunt ele de mari in comparatie cu cele ale aproapelui tau.

Doamne ajuta!

[iustin10]

Pai eu cred ca inainte de a rosti ceva,constiinta ne spune daca e ceva bun sau ceva rautacios.Nu e problema ca nu am stii ce e rau.Ci problema e ca ne grabim,ca nu incercam deloc sa luptam cu acele vorbe desarte,sau rautacioase.Le dam drumul pe gura,pentru ca privim doar la dreptatea noastra,si nu la cum se simte si celalalt. Din punctul nostru de vedere ,mereu avem dreptate.Dar dragostea ne zice intotdeauna ce este bine si pt celalt ,nu doar pt noi.
Deci nu este o formula magica in a deosebi binele de rau,ci trebuie doar efort,lupta cu sine,cu sila si dispretul ce ne caracterizeaza,trebuie sacrificiu de sine,invingerea placerii proprii,pentru a urma mereu doar binele,si a nu ne lasa prada pornirilor rautacioase.E vorba de practica ,de a lupta cu raul din noi,si nu neaparat de prea multa teorie despre cum sa o facem

[fallen]

În prealabil postat de teodoraianys

Diavolul poate posti, poate face multe, dar nu poate iubi. Spun ca-L iubesc pe Dumnezeu, dar am porniri rautacioase impotriva fapturii Sale (deci sunt in inselare).
Cum sa fac sa tai aceste porniri rautacioase? Stiu, ar trebui sa stau mai mult de vorba cu Dumnezeu, dar totusi voi cum faceti ?
Astfel de porniri sunt doar de la noi sau sunt din ispitirea vrasmasului ? Cum putem deosebi ispitirea vrasmasului de rautatea noastra?

Nu prea ai cum, sau e foarte greu. De obicei o facem, apoi o regretam. De aceea datoria noastra este sa spunem in fiecare zi "si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean". Viata e o lupta, pe care trebuie sa o ducem pana la capat, in ciuda loviturilor pe care le primim.

[Marius22]

Lupta cea duhovniceasca se poarta intotdeauna pe ogorul sufletului, si nu se duce de unul singur, ci in Biserica, calauzit de duhovnic. Este nevoie ca raul sa fie taiat nu doar la suprafata, ci din radacina, altfel spus, din sufletul nostru.

Dar, in acelasi timp, trebuie sadite semintele virtutilor, pentru ca raul, odata taiat, sa nu lase in urma sa un pamant steril, lipsit de viata. Nu-i de ajuns sa taiem, trebuie sa si punem in loc virtutile (semnitele faptelor bune), pentru a putea aduce roade bineplacute Domnului.

In toata aceasta lupta, trebuie sa constientizam ca orice pornire rautacioasa impotriva aproapelui este o pornire impotriva lui Hristos si, nu in ultimul rand, o pornire chiar impotriva noastra (ne facem singuri rau).

Teoria ca teoria, dar cand trecem la practica e... dezastru.
Marturisesc ca in astfel de situatie m-am aflat si eu multa vreme si am constatat ca foarte multi de pe forum (desi nu vor sa recunoasca in ruptul capului, ei considerandu-se detinatorii Asevarului Absolut) au aceeasi problema.
Dar eu nu de porniri rautacioase vorbesc ci de faptul ca, daca cineva mi-a facut in repetate randuri mie sau altora o nedreptate, desi incercam in sufletul meu sa iert si sa uit, totusi tulburarea revenea fara sa vreau si multa vreme m-am luptat cu rabdarea si stapanirea de sine. Parca nici nu mai vedeam faptele lui bune, iar pe cele rele i le puneam sub lupa. Intre timp, cred eu ca psalmii si catismele au facut adevarate minuni fiindca incet-incet am observat nu doar ca nu-mi mai pasa daca mai sunt aluzii rautacioase la adresa mea, dar simt cu toata inima ca merita sa-l inteleg si sa ma rog pentru el ca sa ajunga intr-o zi sa cunoasca lucrarea raului si sa se fereasca de ea. In acelasi timp, fac cum pot sa-mi mai cer inca o data iertare pentru tot raul pricinuit vreodata, cu sau fara voie, fiind constient ca daca as fi fost mai atent, acea persoana nu ajungea sa ma urasca sau sa fie rautacioasa cu mine.
Ca atare, chiar daca ne spovedim regulat (spovedind astfel si pacatul rautatii), chiar daca ne si impartasim cu Sfintele Taine, fara multa rugaciune si smerenie, nu reusim sa scapam, nu neaparat de porniri rautacioase, ci de orice alta lucrare diavoleasca prin care vrajmasul ne inseala ca sa nu ne mantuim. De altfel, noi nici nu vrem sa intelegem ca pana si rautatile altora care se abat asupra noastra ne sunt trimise pentru a ne smeri si a ne intari in credinta. De cele mai multe ori acest examen il pierdem toata viata fiindca suntem orgoliosi si nu permitem nimanui sa "faca pipi" in cararea noastra, cu atat mai putin sa ne scuipe in obraz, iar daca ne mai si palmuieste, ii luam rapid jugulara! Cati dintre noi intelegem sa iertam zilnic de saptezeci de ori cate sapte, fratelui nostru? Ori, daca ne obisnuim sa iertam si sa ne cerem neaparat iertare, chiar daca ni se pare ca nu noi am gresit, va asigur ca nici un gand rautacios la adresa fratelui nu ne va mai da tarcoale. Dumnezeu e in fiecare dintre noi, dar nu prea constientizam cat de inghesuit il tinem sechestrat cu gratiile putreziciunii noastre. Fara rugaciune nu ne putem rupe peste noapte de cele cu care ne-a legat uratorul de oameni. Oricat am vrea noi sa renuntam, nu reusim mai nimic fara smerenie si iubire de Dumnezeu, pe care o punem in fiecare dintre rugaciuni. Si dupa multa staruinta vom observa ca totul in jurul nostru e altfel, iar pacea din sufletul nostru n-am vrea s-o mai pierdem pentru nimic in lume! Pentru ca am inceput sa intelegem ca tot ce este inafara legilor lui Dumnezeu este risipa si zbucium.

[Soaree]

Asta se face cu grija atenta, clipa de clipa. Este foarte greu, dar niciun exercitiu nu ramane fara a crea o obisnuinta. Cand incepi sa vorbesti cu cineva, spune-ti in minte "el este aproapele meu! el este aproapele meu!" si roaga-te in acelasi timp sa-ti trimita Domnul gandul si cuvantul cel bun, ziditor.

Greu, dar nu imposibil.

[MariS_]

În prealabil postat de teodoraianys

Diavolul poate posti, poate face multe, dar nu poate iubi. Spun ca-L iubesc pe Dumnezeu, dar am porniri rautacioase impotriva fapturii Sale (deci sunt in inselare).
Cum sa fac sa tai aceste porniri rautacioase? Stiu, ar trebui sa stau mai mult de vorba cu Dumnezeu, dar totusi voi cum faceti ?
Astfel de porniri sunt doar de la noi sau sunt din ispitirea vrasmasului ? Cum putem deosebi ispitirea vrasmasului de rautatea noastra?

Sunt de la noi, mai precis din inima noastra, acolo unde a crescut samanta egoismului, acoperind chipul lui Hristos in noi. Samanta aceasta e o samanta straina, lasata de cel rau de cand cu caderea protoparintilor si ea, daca e hranita si deobicei este, creste mare si face tufis, adica se ramifica in alte o suta de ramurele, sursa a patimilor si pacatelor noastre. Ca sa scapi de aceasta pacoste trebuie sa tai in carne vie si s-o scoti cu tot cu radacina, dar putini reusesc asta, cei mai multi dau cu poleiala pe deasupra ca sa nu se vada, dar, in anumite momente mai tensionate, ea scoate capul de sub poleiala si-si arata fata hidoasa. E lupta mare aici, ca ea e foarte vicleana si nu se lasa scoasa. Face pe moarta in cotet o vreme pana te pacaleste s-o lasi in pace apoi iarasi isi scoate coltii. Si tot asa. Se pare ca sfintii au reusit sa-i vina de hac. Unii iau Euharistia in speranta ca aceasta e o pastila "antibiotic" care omoara singura egoismul, fara sa fie nevoie de efortul lor de a face ei incizia mai intai. Intotdeauna omul trebuie sa faca primul pas, Dumnezeu face restul. Si treebuie smerenie si jertfa de sine.
Har, smerenie si jertfa de sine.