Depresia-abordare religioasa

Hm. Depresia provine din mandrie. ,,Cuma adica sa mi se intample asta tocmai mie?'' Adica ma ridic eu si-l iau de guler pe Dumnezeu cum de a indraznit sa ingaduie cutare ispita tocmai asupra mea. Atunci e firesc ca Dumnezeu sa Se supere si sa ma lase in seama alora cu coarne, pana ma invat minte.

Daca, asa, cu toata supararea, imi vine in minte sa ma smeresc, atunci Dumnezeu ma priveste bland, cu mila, iar necuratii fug care incotro. Sfantul Efrem Sirul recomanda impotriva deznadejdii plansul pentru pacate. E o metoda sigura, verificata si de mine. Daca atunci cand sunt suparata incerc sa despic firul in patru, necuratii imi vin in ajutor. Daca iert si imi cer iertare de la Dumnezeu pentru tot ce am gresit, atunci simt liniste in suflet.

[dobrin7m]

În prealabil postat de antoniap

Hm. Depresia provine din mandrie. ,,Cuma adica sa mi se intample asta tocmai mie?'' Adica ma ridic eu si-l iau de guler pe Dumnezeu cum de a indraznit sa ingaduie cutare ispita tocmai asupra mea. Atunci e firesc ca Dumnezeu sa Se supere si sa ma lase in seama alora cu coarne, pana ma invat minte.

Daca, asa, cu toata supararea, imi vine in minte sa ma smeresc, atunci Dumnezeu ma priveste bland, cu mila, iar necuratii fug care incotro. Sfantul Efrem Sirul recomanda impotriva deznadejdii plansul pentru pacate. E o metoda sigura, verificata si de mine. Daca atunci cand sunt suparata incerc sa despic firul in patru, necuratii imi vin in ajutor. Daca iert si imi cer iertare de la Dumnezeu pentru tot ce am gresit, atunci simt liniste in suflet.

un sfat tare bun. chiar ai dreptate, cu despicatul firului in patru.

[antiecumenism]

În prealabil postat de AlinB

De la o vreme, cand vin unii si zic ce a mai spus dr. Chirila, ma intreb daca omul asta chiar e doctor sau doar ii place sa vorbeasca despre domenii in care nu doar ca nu are competenta ca si doctor, dar nici macar o cultura generala SAU poate l-ai citat tu gresit insa in mare am prins ideea si cred ca e aceeasi cu cea originala s stim f. bine de ce promoveza "dr" Chirila astfel de idei, pentru a promova mai tarziu, "alternativele", care chiar daca nu vindeca pacientii, aduc bani frumosi din nimic, practic.

Nu antidepresivele induc tendinte sinucigasi ci antipsihoticele, pentru ca au efect depresiv, de asta se si administreaza de obicei in combinatie cu antidepresive.

Iar riscul este suficient de redus, daca nu stiai, fata de homeopatie, "suplimente alimentare" si "medicina alternativa" in general. un medicament trebuie sa treaca prin teste serioase inainte de a primi aprobarea de comercializare si este retras imediat daca se observa ca ridica mai multe probleme decat s-au observat in faza de testare.

Iti zic sigur ca riscl merita a fi asumat, decat acela ca individul sa ramana in starea respectiva, nu de alta dar in final se poate sa ajunga tot la sinucidere insa sa mai ia si cativa cu el pe drum.

-da cred ca am gresit eu,deci e vorba de antipsihotice,oricum e aberant sa iei un medicament care sa te ajute la probleme psihice si el sa aiba efecte secundare care sa te duca lpoate la sinucidere,nu se pot crea oare medicamente care sa nu aiba efectele astea negative

[AlinB]

În prealabil postat de antiecumenism

-da cred ca am gresit eu,deci e vorba de antipsihotice,oricum e aberant sa iei un medicament care sa te ajute la probleme psihice si el sa aiba efecte secundare care sa te duca lpoate la sinucidere,

Ti-am explicat si ce e cu psihoza, nu se vindeca cu foi de ceapa si ceai de musetel si crede-ma, n-ai vrea sa stai in casa cu un psihotic mai ales in varfurile de criza si nici nu poti sa-l incui intr-o camera pana "trece de la sine" desi probabil intr-o perioada se practica si asta.

nu se pot crea oare medicamente care sa nu aiba efectele astea negative

Ba tocmai de asta se si administreaza in combinatii.
Unii o duc asa de zeci de ani si cred ca majoritatea au sanse sa moara mai de graba de o boala naturala decat sa se sinucida.

Daca ar urma si psihoterapie care sa-i ajute sa evite starile psihice care duc acolo, ar apela si mai rar sau poate deloc la medicamentatie.

Stari psihice care pana la urma sunt boli spirituale: ura, invidia, tinerea de minte a raului, mandria, rautatea, ne-milostivirea, judecarea aproapelui, etc. toate acestea lovesc intr-o minte slabita pana o arunca in extrema opusa normalitatii.


Orice substanta de uz medical care intr-adevar are efect, indiferent de origine (sinteza, plante), chiar si aspirina, au intr-un fel sau altul, in special in anumit circumstante, efecte negative, poate chiar fatale.
Insa administrate corect (cat e omeneste posibil), avantajele depasesc riscurile, altfel nu e medicament, e otrava.

[fallen]

În prealabil postat de AlinB

Nu antidepresivele induc tendinte sinucigasi ci antipsihoticele, pentru ca au efect depresiv, de asta se si administreaza de obicei in combinatie cu antidepresive.

Cum adica, trebuie sa ia 2 pastile pentru aceasi boala? In acelasi timp? cum, nu e prea mult? sau o zi una, o zi alta? nu poa' sa ia intai pe unele si apoi pe celelalte? sau sa inceapa cu alea care ar fi mai bune si apoi sa vada daca nu-i trece incearca si cu celelalte? De ce adica daca pentru paduchi si plosnite e aceeasi otrava, pentru gaini si rate acelasi tratament, de ce pentru aceiasi boala un om (sau un animal ) trebuie sa ia 2 feluri de pastile ???
Daca alea primele face rau, atunci nu mai imi dati, dati-mi decat din celelante...
(a, si mi-am amintit ca la un vecin nici nu i-a dat pastile, ci doar injectii)

(A fost un pamflet, sper ca v-ati prins ...din pacate unul cu care "se joaca" aproape in fiecare zi...)

[AlinB]

Lasa ca iti explica Ioan. :)

[fallen]

Lasand gluma la o parte, de multe ori ajungem sa suferim in urma interactiunilor mai mult sau mai putin placute pe care le avem unii cu altii. Uneori, atunci cand puterile noastre de adaptare sunt depasite, loviturile, durerea, socurile ( = traumatisme bruste, puternice, neasteptate) sau stresurile repetate, continui, ne pot face sa iesim din joc, sa simtim ca nu mai putem continua asa. Daca e drept sau nu e drept ce ni se intampla, daca suntem jigniti pe buna dreptate sau suntem victime ale unei rautati gratuite, asta e discutabil. Iarasi, daca e corect ca pentru greselile si neputintele noastre sa fim umiliti si loviti, pedepiti de catre semenii nostri, iar e discutabil, dar asta tine de pana la urma de sistemul de valori molare ale fiecaruia ( mai mult de ale agresorului, decat de ale "victimei"). Un lucru e cert: orice medicament am incerca sa luam ca sa atenueze durerea acestor lovituri, pe moment cel putin pare inutil. Putem incerca sa o stingem/atenuam cu diverse substante : tutun, alcool, mancare (zahar), si eventual pastile, insa rezultatele sunt aproximative. De multe ori durerea nu vine singura, pentru ca nu vine doar din mandrie (vai, eu am facut bine si am fost jignit, criticat , umilit pe nedrept) ci e insotita si de teama :daca nu am facut bine, daca nu sunt competitiv, si nu ma voi mai descurca in viitor sa-mi castig existenta; daca ma vor/va parasi toti prietenii, sotul/sotia etc, nu ma mai iubeste, voi ramane singur/a, etc. O sa ziceti, pe bune dreptate, de ce nu ai incredere in Dumnezeu ca nu te va lasa ? De acord, asa ar trebui sa se intample. Insa oricata credinta am avea, Dumnezeu nu ne va feri (si nici nu ar putea, pentru ca toti sunt copiii Lui si beneficiaza de aceeasi libertate de alegere) de rautatile si atacurile celorlalti oameni, mai ales ale celor rau intentionati, egoisti, mandri, etc. Ca isi vor primi candva rasplata cuvenita pentru purtarea lor, si asta e posibil, dar atunci cand e vorba de persoane dragi, apropiate, la care am tinut candva, poate ar trebui sa ne rugam sa le fie iertate toate greselile, insa atata timp cat ei ne ataca si ne agreseaza continu, asta ne face sa ne indepartam din ce in ce mai mult de aceste intentii bune, si mai lesne ne e sa uram si sa dorim raul, decat sa iubim si sa iertam, mai ales atata vreme cat se poate spune, aproape, ca locuim cu dracul in casa si suntem permanent ispititi sa facem rele.

Poate imi scapa acum "mecanismul" exact, insa eu zic ca depresia nu vine neaparat din mandrie, cat mai degraba (si) din deznadejde. Acum insa a nu se confunda depresia (cand nu mai poti sa faci nimic, nici sa speri, nici sa te rogi, nici sa crezi) cu durerea, tristetea (pentru o anume situatie, persoana, chiar si propria); poti sa te intristezi, sa suferi si sa plangi, pentru propriile greseli si pacate (si consecintele lor nefaste), sau pentru rautatile altora facute asupra ta sau celorlalti, fara insa a deznadajdui si a huli chiar impotriva sortii si a lui Dumnezeu. Oricat ai fii de credincios, asta nu te va scuti de suferinte, boli si necazuri, pentru ca asa e natura firii, pana la urma (dpdv teologic, odata cu pacatul primordial, am pierdut sansa nemuririi si a sanatatii depline si a lipsei de griji; iar datorita liberului arbitru, oamenii sunt liberi si pot, au optiunea, sa isi faca rau unii altora, intodeauna vor exista Caini si Abeli ).

În prealabil postat de fallen

Lasand gluma la o parte, de multe ori ajungem sa suferim in urma interactiunilor mai mult sau mai putin placute pe care le avem unii cu altii. Uneori, atunci cand puterile noastre de adaptare sunt depasite, loviturile, durerea, socurile ( = traumatisme bruste, puternice, neasteptate) sau stresurile repetate, continui, ne pot face sa iesim din joc, sa simtim ca nu mai putem continua asa. Daca e drept sau nu e drept ce ni se intampla, daca suntem jigniti pe buna dreptate sau suntem victime ale unei rautati gratuite, asta e discutabil. Iarasi, daca e corect ca pentru greselile si neputintele noastre sa fim umiliti si loviti, pedepiti de catre semenii nostri, iar e discutabil, dar asta tine de pana la urma de sistemul de valori molare ale fiecaruia ( mai mult de ale agresorului, decat de ale "victimei"). Un lucru e cert: orice medicament am incerca sa luam ca sa atenueze durerea acestor lovituri, pe moment cel putin pare inutil. Putem incerca sa o stingem/atenuam cu diverse substante : tutun, alcool, mancare (zahar), si eventual pastile, insa rezultatele sunt aproximative. De multe ori durerea nu vine singura, pentru ca nu vine doar din mandrie (vai, eu am facut bine si am fost jignit, criticat , umilit pe nedrept) ci e insotita si de teama :daca nu am facut bine, daca nu sunt competitiv, si nu ma voi mai descurca in viitor sa-mi castig existenta; daca ma vor/va parasi toti prietenii, sotul/sotia etc, nu ma mai iubeste, voi ramane singur/a, etc. O sa ziceti, pe bune dreptate, de ce nu ai incredere in Dumnezeu ca nu te va lasa ? De acord, asa ar trebui sa se intample. Insa oricata credinta am avea, Dumnezeu nu ne va feri (si nici nu ar putea, pentru ca toti sunt copiii Lui si beneficiaza de aceeasi libertate de alegere) de rautatile si atacurile celorlalti oameni, mai ales ale celor rau intentionati, egoisti, mandri, etc. Ca isi vor primi candva rasplata cuvenita pentru purtarea lor, si asta e posibil, dar atunci cand e vorba de persoane dragi, apropiate, la care am tinut candva, poate ar trebui sa ne rugam sa le fie iertate toate greselile, insa atata timp cat ei ne ataca si ne agreseaza continu, asta ne face sa ne indepartam din ce in ce mai mult de aceste intentii bune, si mai lesne ne e sa uram si sa dorim raul, decat sa iubim si sa iertam, mai ales atata vreme cat se poate spune, aproape, ca locuim cu dracul in casa si suntem permanent ispititi sa facem rele.

Poate imi scapa acum "mecanismul" exact, insa eu zic ca depresia nu vine neaparat din mandrie, cat mai degraba (si) din deznadejde. Acum insa a nu se confunda depresia (cand nu mai poti sa faci nimic, nici sa speri, nici sa te rogi, nici sa crezi) cu durerea, tristetea (pentru o anume situatie, persoana, chiar si propria); poti sa te intristezi, sa suferi si sa plangi, pentru propriile greseli si pacate (si consecintele lor nefaste), sau pentru rautatile altora facute asupra ta sau celorlalti, fara insa a deznadajdui si a huli chiar impotriva sortii si a lui Dumnezeu. Oricat ai fii de credincios, asta nu te va scuti de suferinte, boli si necazuri, pentru ca asa e natura firii, pana la urma (dpdv teologic, odata cu pacatul primordial, am pierdut sansa nemuririi si a sanatatii depline si a lipsei de griji; iar datorita liberului arbitru, oamenii sunt liberi si pot, au optiunea, sa isi faca rau unii altora, intodeauna vor exista Caini si Abeli ).

Sa nu ne temem. Fara ispite nu ne mantuim. Oamenii nu cred in Dumnezeu pentru avantaje lumesti, ci in vederea mantuirii. Asadar, sa citim Vietile Sfintilor si sa vedem cum au procedat ei cand au avut ispite. Nimic nu le-a zdruncinat pacea interioara.

Sfantul Macarie, cand a fost acuzat ca a lasat-o pe o fata insarcinata, nu s-a aparat, ci i-a trimis fetei bani, asa cum a pretins, ca si cum ar fi fost sotia lui, pana cand a nascut. Dar ea n-a putut naste pana n-a marturisit adevarul.

Sfanta Teodora din Alexandria, femeie intrata intr-o manastire de calugari, la fel a fost acuzata ca a lasat-o insarccinata pe o fata. A stat la poarta manastirii, ani de zile fara sa-si aratate sanii si sa se dezvinovateasca.

Un alt sfant, furat fiind, i-a ajutat pe hoti sa-incarce grau in sacii lor. Sfantul Serafim de Sarov, a inceput sa se roage si mai intens

,,In 1804, Sfantul Serafim a fost atacat de talhari si batut de moarte. Ranile provocate de acest atac l-au facut sa umble de acum inainte aplecat de spate, avand trebuinta de un toiag pentru a merge. Dupa aceasta intamplare, Sfantul a inceput sa se roage continuu, mult mai fierbinte, timp de o mie de zile si o mie de nopti, petrecand cea mai buna parte a timpului sau in genunchi pe o piatra de langa chilia sa si strigand "Doamne, miluieste-ma pe mine, pacatosul". Apoi a petrecut trei ani in zavorare, in tacere desavarsita. Supunandu-se cererii Staretilor (Batranilor) manastirii, s-a intors in manastire in 1810, continuandu-si insa viata in rugaciune si zavorare tacuta pentru inca zece ani."

Sursa:

http://bibliotecaortodoxa.blogspot.r...obandirea.html

Daca in momentele de ispitie nu avem rabdare si tarie, atunci necuratii ne biruie si ne pierdem mantuirea. Iisus Hristos S-a rastignit ca sa ne ajute sa ne mantuim prin pilda vietii Sale. Nu ne-a promis ca ne va scuti de necazurile pamantesti: ,,În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea."":
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?cap=16&id=35

Adica sa insistam in rugaciune, respecatand poruncile evanghelice. Ni se ccere sa ne formam o gandire duhovniceasca, nu una lumeasca. Daca Dumnezeu ne-a invatat sa ne rugam ,,Faca-se voia Ta"', apoi sa avem incredere ca ne poarta de grija si atunci cand suntem ispititi. Sa repetam asadar ,,Faca-se voia Ta"',atunci cand avem o problema mai grava si sa credem ca ea ne-a fost ingaduita ca un test in vederea mantuirii. Promovam testul? Cu ce nota?

Daca ne comportam ca niste oameni duhovnicesti, atunci e bine, dar daca in ispite vrem sa se faca doar voia noastra, atunci ramanem corigenti in fata lui Dumnezeu.

In temnita fiind, Valeriu Gafencu ne indemna sa cautam fericirea in sufletul nostru, nu in afara noastra. Noi, cei aflati in libertate, nici nu ne dam seama cat de aproape de noi este fericirea. Daca in sufletele noastre salasluieste Iisus Hristos, nu avem cum sa fim nefericiti, oricate ispite am avea.

,,Doresc, iubitii mei, sa stiti a alege din suferinta tot ce este mai de folos vietii sufletesti, in sensul desavarsirii crestine." (Aiud, 10 decembrie 1944)

,,Sunt un om fericit, atat de ferict incat asa vrea sa strig in gura mare, sa auda toata lumea strigatul meu, sa ajunga fericirea mea pana la Cer!'' (Aiud, 10 februarie 1945)
,,Cand vei ajunge sa te poti ruga cu adevarat, cu adevarat ai realizat pacea si fericirea.''( Aiud 23 sepetembrie 1945)
Sursa:
http://tineretulortodox.md/wp-conten...reFericire.pdf

[gabreela]

În prealabil postat de Geo_Geo79

Cunoasteti sfinti care vindeca bolile psihice(de ex depresia)? Eu am auzit de la cineva ca unul din sfintii Optinei (nu stia care anume) vindeca bolile psihice.

Sf Efrem, Parintele Paisie Aghioritul