Ce inseamna zdrobirea de sine?

Și ca să-ți fac pe plac ”să-i dai una la cap”, îți mai scriu câteva cuvinte ce-mi sună în minte: dorinţa de a şti a pierdut pe omul dintâi, el căuta cunoaşterea, care hrăneşte trufia, şi a găsit moartea.

În prealabil postat de cezar_ioan

Uite, vezi cum e cu zdrobirea de sine?
Să accepţi cu pace că, atunci când vrei să pui accentul pe viaţa concretă, pe a fi în Dumnezeu iar nu pe a vorbi/scrie/citi despre Dumnezeu,
vine unul ca mine şi îţi răstoarnă aşteptările, zicînd de stihuri şi stihiri...:))

...:))))...Mulțumesc frate, exemplul conteză, nu cine e protagonistul, frumoasă lecție mi-ai dat.

[dobrin7m]

I. "Acea părăsire de Dumnezeu ce i-a fost dat Sfântului Siluan să o trăiască înainte de a i se arată Domnul, în realitatea sa duhovnicească este “deșertarea” Starețului însuși. În acea părăsire de către Dumnezeu, pe care a exprimat-o prin cuvintele “Pre Dumnezeu a îndupleca este cu neputință”, se vădește Pronia lui Dumnezeu care i-a dat lui Siluan să se adâncească în întunecoasa deznădejde, să cerce murirea care îngrozește sufletul, să fie redus la o înmicșorare limită, în vârtutea îndepărtării lui Dumnezeu de la el. Însă tocmai această pogorâre la iad fusese pregătită sufletului pentru a primi pe Hristos Care i S-a arătat întru putere mare. Lumina Dumnezeirii îl luminase și harul Duhului Sfânt îl preaplinise întreg, până și în trup; viața nefăcută îl îmbrățișase iar “deznădejdea – deșertarea” s-a preschimbat în “smerenia lui Hristos care este de nedescris”.

"Vom vedea pe Dumnezeu precum este” – Arhimandritul Sofronie, traducere din limba rusă Ierom. Rafail (Noica), editura Sophia, București – 2005

II. "Mare lucru bun este a învăţa smerenia lui Hristos; cu ea viaţa e uşoară şi bucuroasă şi toate se fac dragi inimii. Numai celor smeriţi li Se arată pe Sine Domnul prin Duhul Sfânt dar, dacă nu ne smerim, nu vom vedea pe Dum*nezeu. Smerenia e lumina în care putem vedea Lumina-Dumnezeu, după cum se cântă: „întru lumina Ta vom ve*dea Lumina” [Ps 35,10].

Domnul m-a învăţat să ţin mintea în iad şi să nu deznădăjduiesc şi aşa sufletul meu se smereşte, dar aceasta nu este încă adevărata smerenie, care e de nedescris. Când sufletul vine la Domnul, se înfricoşează, dar când vede pe Domnul, atunci se bucură nespus de frumuseţea slavei Lui, iar iubirea lui Dumnezeu şi dulceaţa Duhului Sfânt îl fac să uite cu desăvârşire pământul. Aşa este raiul Dom*nului. Toţi vor fi în iubire şi de la smerenia lui Hristos toţi vor fi bucuroşi să-i vadă pe ceilalţi mai presus decât ei înşişi. Smerenia lui Hristos sălăşluieşte în cei mici: ei sunt bucuroşi că sunt mici. Aşa mi-a dat să înţeleg Domnul."

Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznadejdii și iadul smereniei, în traducere de Pr. Prof. Dr. Ioan Ica și Diac. Ioan I. Ica jr., Editura Deisis, Sibiu,2001”

[cezar_ioan]

Binevenite mereu, Slavă lui Dumnezeu, aceste cuvinte luminoase ale sfinţilor Lui!

[cristiboss56]

De urmarit in momentele noastre de liniste . . . merita !

Parintele Tadei de la Vitovnita_Rugaciunea Lui Iisus. Smerenia. Blandetea. Pacea.

[cezar_ioan]

http://books.jesuslifetogether.com/D...ATEA-ZDROBIRII

[cezar_ioan]

http://www.munteleathos.com/Pagina/A...saisprezecelea

59. Ai ajuns la deznadajduire în viata ta din pricina durerilor inimii înfrânte? Ti s-a descoperit una din tainele ascunse ale lui Dumnezeu.

60. Ai încercat supararea si amaraciunea durerii inimii tale zdrobite? Sufletul tau a gustat cu adevarat de la Domnul Atotiitorul dulceata preadulce a Împaratiei Sale.

[cristiboss56]

Desigur, înţelepciunea lui Dumnezeu ar mai fi putut găsi şi alt mijloc pentru mântuirea noastră, dar, oricare ar fi fost, el nu era cel mai cutremurător.
S-ar fi putut da şi alt preţ pentru răscumpărarea noastră, dar, oricare ar fi fost, el nu era cel mai mare.
S-ar mai fi putut găsi şi o altă jertfă pentru îndreptăţirea şi iertarea noastră, dar, oricare ar fi fost, ea nu era cea mai scumpă.
Iubirea ar mai fi găsit şi o altă cale decât suferinţa, dar, oricare ar fi fost aceasta, nu era de-ajuns.
După Preţul care a fost dat pentru răscumpărarea noastră se vede nu numai cât de scumpă era această răscumpărare, ci şi cât de mari erau fărădelegile noastre, ale tuturor împreună. Şi ale fiecăruia dintre noi în parte.
Zdrobit prin suferinţă înseamnă cea mai cutremurătoare jertfă şi cea mai mare iubire.
Nu poate să mai existe o alta asemeni ei. Şi numai aceasta a fost de un aşa mare preţ cum cerea dreptatea, pentru ca să poată într-adevăr corespunde cu prisosinţă cerinţelor sfinţeniei şi dreptăţii dumnezeieşti, spre a putea face o desăvârşită şi totală răscumpărare pentru noi, toţi acei care eram total pierduţi.
Nici o minte omenească nu va fi în stare să cuprindă în mărimea ei nebănuita Jertfă adusă de Hristos pentru mântuirea omului şi a omenirii. Iată ce înseamnă păcatul!
O, cu câtă uşurinţă l-a făcut omul! Şi cu câtă greutate a trebuit să-l ispăşească Dumnezeu!
Cât de uşor se face ruptura, dar cât de greu se mai poate reface ceea ce s-a rupt!
Cât de uşor este să te prăbuşeşti, dar cât de greu este să te poţi ridica din nou!
De aceea, sufletul meu şi fiul meu, cutremură-te în faţa Jertfei Dragostei lui Dumnezeu şi în faţa vinovăţiei tale. Şi învaţă cum să te ţii curat.
Nemărginită slavă şi mulţumire Ţie, Dumnezeul şi Răscumpărătorul vieţii noastre, Iisus Hristos!
Cutremuraţi în faţa Crucii Tale pe care ai fost zdrobit prin suferinţă pentru păcatele noastre, ne căim cu amar pentru toată fărădelegea cu care Te‑am chinuit şi Te-am zdrobit şi noi.
Şi, mulţumindu-Ţi pentru iertarea şi mântuirea pe care ne-ai adus-o, Te rugăm să nu ne laşi să Te mai îndurerăm niciodată. Amin.
Traian Dorz

[cezar_ioan]

În prealabil postat de cristiboss56

De urmarit in momentele noastre de liniste . . . merita !

Parintele Tadei de la Vitovnita_Rugaciunea Lui Iisus. Smerenia. Blandetea. Pacea.

Ce minunăţie, Cristiane!
iată, oameni buni, duhovnicii de care cred c-avem nevoie parcă mai mult ca de aer şi de pâine!

"Este mai bine să cântăm încet, în sine, decât să ne văităm." ... :)

(Putem remarca, printre altele, în sfârşit cum nu e opoziţie între credinţa creştină şi psihologie. În sfârşit avem aici un psiholog care, după gustul meu, abordează desavârşit probleme delicate ale tulburărilor sufleteşti, ale vârstelor, ale relaţiilor interpersonale.... (Minutul 30, de pildă.) O face, îmi pare, în total acord cu psihologia adevărată, şi desigur pe alocuri ţâşneşte peste psihologie în tâlcuri minunate şi de necuprins, sugerînd Lumina Neînserată ca şi cum ar arăta-O cu mâna...)

[Mosh-Neagu]

Binecuvantat de Dumnezeu si acest topic minunat cu atatea mesaje de folos. Ca de obicei, ma vad depasit si nevrednic de cuvinte de duh... Iar de cautat si cules din sfintii parinti, ori sunt prea lenes, ori mi se pare ca nu toata lumea ar putea vredea cu aceiasi ochi ceea ce mie mi s-a parut deosebit. De obicei spun ce gandesc, iar cand mi se pare ca alunec in tulburare sau alte ispite, ma cutremur si fug de propriile mele reactii pe care nu cu mult timp in urma nu mi le puteam stapani!... De fapt aceasta era (si este) pentru mine, zdrobirea de sine... Privindu-ma in interior, ma intreb care este forta cu care spun: EU. Ei, de acest EU obisnuiam sa ma lovesc si sa ma zdrobesc, apoi sa-mi plang de mila... Si inca nu m-am invatat minte... Inca mai am refulari, cand un copil nu face ce-i cer, spre exemplu... Dar am auzit intr-una din serile trecute la radio Trinitas un cuvios parinte care spunea: "Cand nu-l poti duce pe copil sa vorbeasca cu Dumnezeu, roaga-L pe Dumnezeu sa vorbeasca cu copilul tau!" Atunci mi s-a parut ca acele cuvinte parca erau spuse exact pentru mine, cand ma lupt cu fiul cel mare (17 ani) impotriva jocurilor pe calculator, spre exemplu!...
Zdrobirea de sine daca vine de la Dumnezeu, e extrem de dureroasa si e nevoie de multa rabdare si smerenie sa nu ne impietrim sufletele. Daca, prin mila lui Dumnezeu, porneste de la noi, atunci cred ca este un mod mult mai bland de inteleptire, si de aflare a harului...
Oricum ar fi, Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce, iar daca suntem mai mult decat coplesiti, intr-un fel este tot spre binele nostru, iar in alt fel, nu de la Dumnezeu ni se trage ci de la noi pe de o parte, iar pe de alta de la cel viclean care isi cere pe buna dreptate drepturile pe care le are asupra noastra!...

PS - Multumesc si eu Cristian, pentru linkul oferit. Noi habar nu avem cat de multi sfinti vietuiesc inca in lume... E o minune ca, fara sa mergem personal la ei, Dumnezeu ni-i aduce unde vrem noi, doar-doar dorim sa-i cunoastem!