Tragedie fără precedent in Capitală!

[cristiboss56]

UPDATE ORA 17.33 Un rănit în clubul Colectiv a murit la Spitalul "Bagdasar-Arseni"; bilanțul victimelor ajunge la 54

Un rănit în clubul Colectiv a murit joi la Spitalul "Bagdasar-Arseni", a declarat pentru AGERPRES medicul Mircea Carantino.

"Este vorba de un pacient care se afla în stare critică, pe plămân artificial", a precizat medicul.

La Spitalul "Bagdasar-Arseni" mai sunt internați cinci pacienți la terapie intensivă, în stare gravă, și alți șapte pe secții.

Bilanțul victimelor în urma incendiului din clubul Colectiv se ridică la 54.

UPDATE ORA 14.50 În Spitalul Elias mai sunt internați șase răniți în Colectiv, unul în stare gravă

Trei răniți în incendiul din Colectiv sunt internați la terapie intensivă în Spitalul Elias, unul dintre aceștia fiind în stare gravă, informează unitatea sanitară într-un comunicat remis joi AGERPRES.

"La Spitalul Elias mai sunt internați șase pacienți răniți. Trei sunt în terapie intensivă, unul dintre ei în stare gravă, cu traheostomie și ventilat mecanic, iar ceilalți doi cu stare generală bună și evoluție favorabilă", precizează comunicatul de presă.

Potrivit sursei citate, alți trei pacienți se află internați în Secția de chirurgie plastică, iar starea lor evoluează favorabil.

"Pacientul care a fost transferat la Spitalul Fundeni este stabil hemodinamic și respirator, sub oxigenare extra corporală ECMO", menționează comunicatul.

UPDATE ORA 13.51 Andrei Trifu (rănit în Colectiv): Cred că iertarea va veni ușor; nu trebuie să uităm, dacă am uita, se va repeta

Andrei Trifu, care a fost rănit în clubul Colectiv, iar în prezent se află internat la Spitalul Bagdasar-Arseni, a povestit joi clipele de coșmar prin care a trecut pe 30 octombrie, amintindu-și că, în momentul izbucnirii incendiului, toată lumea "a paralizat" pentru câteva secunde ca într-o "stare de hipnoză generală".

"De iertat.. Se zice să ierți, dar să nu uiți. Cred că iertarea va veni ușor, ușor, dar nu trebuie să uităm ce s-a întâmplat, pentru că, dacă am uita, se va repeta din nou. Pe mine nu mă va opri un dezastru sau o nenorocire să îmi trăiesc viața pe care am ales-o și să fac ceea ce îmi place și să merg cu drag și să îmi ascult prietenii și să susțin muzica rock românească. Asta va fi pentru tot restul vieții mele la fel cum a fost și înainte", a declarat Andrei Trifu, la Spitalul Bagdasar-Arseni.

Gândul său se îndreaptă către cei care și-au pierdut viața în incendiu și spune că, împreună cu prietenii, va comemora de câte ori va avea ocazia "sufletele pierdute" în urma tragediei.

"Ne-am întâlnit acolo ca să susținem alți prieteni, care în momentul acela erau pe scenă și își lansau al doilea album. În momentul în care a izbucnit incendiul, a fost o stare de hipnoză generală, lumea a paralizat pentru câteva secunde. Nimeni nu se aștepta la acest fenomen. Cumva eu atunci, în momentul acela de hipnoză generală, am reușit să îmi fac loc spre ieșire. Am văzut că focul ia amploare și din pregătirea mea de ani de zile — 25 de ani de armată — mi-am dat seama că ceva este în neregulă și atunci am căutat modul prin care să îmi salvez în primul rând mie viața. Înainte să fac chestia aceasta am strigat la toată lumea să se lase cât mai jos posibil. Am încercat să induc oamenilor o umbră de reacție, să se salveze cât mai mulți. Spre ieșire s-a creat o busculadă, bineînțeles cei mai nepregătiți au început să tragă de cei din față să își facă loc ei să iasă. În momentul acela s-a creat ceea ce știm cu toții la ce a dus, la pierderea atâtor vieți", și-a amintit Trifu.

El povestește că și-a ținut respirația aproximativ un minut și jumătate și a stat cu ochii închiși până la ieșirea din club.

"Eu până spre ieșire am reușit să îmi mențin respirația. Aproximativ un minut și jumătate cu ochii închiși m-am târât pe coate și genunchi exact cum am învățat în armată. Lucrul acesta m-a salvat, mi-a salvat căile respiratorii. În urma controalelor făcute nu am absolut nimic pe această parte. Și de piciorul meu a tras cineva. De piciorul meu stâng trăgea cineva", a spus Andrei.

În opinia sa, vinovată de tragedie se face conducerea clubului, care ar fi trebuit să ia un minim de măsuri de siguranță în caz de incendiu.

"Conducerea clubului trebuia să pună minimum de măsuri de siguranță în caz de incendiu. Aceste măsuri de siguranță trebuie să existe peste tot. În orice instituție, în orice club, în orice loc trebuie să existe un stingător, un hidrant, lucruri pe care putem toți să le manevrăm. Aceste fenomene nu se întâmplă des, dar când se întâmplă uitați-vă cu ce rezultat vin. Eu cred că adevărații vinovați vor fi până la urmă pedepsiți. Poate să fie și o vânătoare de vrăjitoare, dar, mă repet, nu este cazul nostru", și-a exprimat încrederea acesta.

Andrei consideră că medicii și-au făcut datoria intervenind așa cum trebuie.

"Dacă vorbim de autoritățile medicale, în momentul acela da. Au intervenit cum trebuie. (...) Ce am observat eu pozitiv a fost mobilizarea unei forțe umane în sprijinul nostru și al familiilor victimelor", a mai spus Andrei Trifu.

UPDATE ORA 13.38 Marian Leuștean (rănit în Colectiv): Viața e ca un fir de nisip, o poți pierde instantaneu fără să știi când

Marian Leuștean, rănit în incendiul de la club Colectiv și internat în prezent la Spitalul Bagdasar Arseni, spune că nu trebuie uitat niciodată ce s-a întâmplat în seara zilei de 30 octombrie pentru că "cea mai importantă resursă nu este nici petrolul, nici banii, ci oamenii".

"Nu trebuie să uităm așa ceva. Așa ceva nu trebuie să se întâmple într-un stat civilizat, așa ceva nu trebuie să se întâmple nicăieri, pentru că au murit oameni. Cea mai importantă resursă nu este nici petrolul, nici banii, ci oamenii. Noi nu îi vom uita niciodată pe acei rockeri care au fost la concert, pe acei oameni deosebiți și vom dedica în fiecare an câte un concert comemorativ", a spus Marian Leuștean într-o declarație acordată jurnaliștilor la Spitalul Bagdasar Arseni.

"Moartea este foarte urâtă", a completat el. "Viața este ca un fir de nisip, o poți pierde instantaneu fără să știi când", a spus Marian Leuștean.

"Starea de spirit noi încercăm să o menținem cât mai bună. Acceptăm lesne să râdem, să ne bucurăm de viață, pentru că am văzut că moartea este foarte urâtă. Viața este ca un fir de nisip, o poți pierde instantaneu fără să știi când. Încercăm să ne bucurăm de fiecare moment petrecut împreună, de fiecare moment peste care am trecut. Mi-am schimbat optica. Este mult mai plăcut să te bucuri decât să urăști, este mult mai plăcut să faci un dar decât să iei ceva de la altcineva, este mult mai benefic să râdem decât să plângem", a afirmat Marian Leuștean.

El a subliniat că pacienții internați la Spitalul Bagdasar Arseni sunt tratați "extraordinar". "Cine spune că sistemul medical românesc nu este bine pus la punct nu cunoaște nimic. În acest spital am fost tratați din prima clipă ca membri ai familiei. Suntem copiii dânșilor. Sunt doctori care au stat câte trei zile în gardă, au avut grijă de noi să arătăm așa", a mai spus pacientul.

UPDATE ORA 13.07 Alex Plângu (rănit în Colectiv): Starea mea s-a schimbat în bine; sunt foarte norocos că sunt în viață

Alex Plângu, fost concurent la X-Factor, rănit în incendiul din clubul Colectiv, a declarat joi că medicii români merită respectul și aprecierea tuturor pentru ceea ce au făcut pentru salvarea victimelor incendiului din 30 octombrie.

"Eu mă simt — primul cuvânt care îmi vine în minte este — excelent. Nu știu cât de potrivit este, dar chiar mă simt foarte bine. Starea mea s-a schimbat foarte mult în bine. Sunt oameni geniali care au grijă și chiar merită respectul nostru, merită aprecierea tuturor, știu că se vorbește mult, se vorbește prost, așa suntem noi învățați și este păcat că rănim anumite persoane care fac mult bine", a spus Alex, care este internat la Spitalul Bagdasar-Arseni.

El a afirmat că în momentul izbucnirii incendiului se afla în Colectiv împreună cu o prietenă care a scăpat cu bine.

"Am fost cu o amică de-a mea, a scăpat, nu are nimic, eu nu am fost atât de norocos pe treaba asta, dar am fost foarte norocos că sunt în viață", a arătat Alex Plângu.

Mai mulți pacienți răniți în clubul Colectiv și personal medical din Spitalul Bagdasar-Arseni au avut joi o întâlnire cu presa.

În prealabil postat de cristiboss56

"Am fost cu o amică de-a mea, a scăpat, nu are nimic, eu nu am fost atât de norocos pe treaba asta, dar am fost foarte norocos că sunt în viață", a arătat Alex Plângu.

Aşadar tot norocul, bată-l vina....
Şi umbra lui, numită ghinion, nu?

În prealabil postat de The Willful One

Cand vine si randul infamei rase spalacite si tuturor occidentalilor, cu americanii in frunte?

Daca se va intimpla sa te gandesti si la mine sa nu fiu cumva uitat de pedeapsa. La cat de bun si milostiv este Dumnezeu ar fi in stare sa mai scape pe cativa si o luam de la capat :)

[cristiboss56]

INCENDIUL din Colectiv, aşa cum a fost trăit de una dintre victime: "Simţea deja cum îl călcau oamenii în picioare. Fusese copt la 1000 de grade Celsius, însă hainele îi rămăseseră aproape intacte" -
La câteva zile după ce vedeta TV Cabral a scris un mesaj emoţionant despre unul dintre prietenii săi, fotograful Alexandru Chelba, care se lupta pentru viaţă pe patul de spital, în urma rănilor suferite în incendiul din clubul Colectiv, soţia lui Cabral, Andreea Ibacka, a scris, joi, un articol în memoria lui Alex, care a decedat după şapte zile de la producerea incendiului.

Fotograful Alex Chelba, care a fost un colaborator al blogului andreeapatrascu.ro, s-a aflat în clubul Colectiv în noaptea de 30 octombrie, el suferind arsuri de gradul 2 şi 3 pe 30 la sută din suprafaţa corpului în incendiul declanşat în acea seară. El a fost scos din club şi transportat la spital, de unde şi-a sunat prietenii spunându-le că este bine, însă în scurt timp starea sa s-a înrăutăţit, iar pe data de 7 noiembrie fotograful în vârstă de 33 de ani a decedat.

Andreea Pătraşcu Ibacka scrie în articolul intitulat "In memoriam Alex Chelba #colectiv" că a dorit să publice acest material pentru a-i prezenta povestea acestuia "într-un spaţiu care i-a fost atât de familiar" şi pentru a le arăta oamenilor cine a fost Alex Chelba.



"Mi-am făcut curaj să scriu abia astăzi, fiindca nu mi-am propus nicio secundă să caut gloria cu povestea lui tristă. Aş fi aşternut-o pe hârtie încă din prima zi, daca lucrurile ar fi stat altfel. Însă o fac acum - la momentul in care realizez că nu-mi rămân prea multe de făcut pentru Alex - fiindca n-aş putea merge mai departe fără să-ţi dezvălui cine a fost el. Cu atât mai mult cu cât spaţiul acesta virtual i-a aparţinut, cumva, şi lui", scrie soţia lui Cabral.


Actriţa menţionează că povesteşte totul din perspectiva prietenului ei, care s-a aflat în club în acea seară pentru a filma concertul celor de la Goodbye to Gravity, Alex Chelba fiind surprins într-o imagine în momentul în care îşi aranja camera de filmat cu doar câteva secunde înainte de declanşarea incendiului.

[cristiboss56]

Redau integral restul articolului semnat de Andreea Pătraşcu Ibacka pe blogul andreeapatraşcu.ro:

"Aşadar, în cele ce urmează, am să-ţi prezint desfaşurarea actiunii, văzută exclusiv prin prisma prietenului meu drag… care nu mai este.

Sâmbăta trecută am sărit din pat ca arsă (ironica figura de stil, nu-i asa?) atunci când am aflat că prietenul meu fusese şi el la locul tragediei.

Scrisese singur pe Facebook că este internat la Sfântul Pantelimon, dar că este OK.

Cu arsuri de gradul 2 si 3 de la umar şi până la unghiile-i coapte, cu carnea-i curgând de pe oase, cu bandaje groase zemuind de atâta limfă şi sânge… prietenul meu nu s-a dezis. Ambiţios până în măduva oaselor – aşa cum l-am cunoscut cu toţii – şi-a păcălit prin perseverenţă touch screen-ul propriului telefon… din dorinta de a-si linişti toţi cunoscuţii.

L-am sunat şi m-a chemat la spital să-l vad. Pesemne puneam prea multe intrebari pentru a-mi putea raspunde prin telefon. În cateva minute am fost la spital, tremurând de frica întalnirii.

L-am gasit mai bandajat decât imi imaginasem şi preţ de câteva secunde – de panică – mi s-a taiat respiratia.

Dar chiar şi aşa bandajat, Alex era perfect lucid şi coerent, respira singur. Aşa că am încercat din răsputeri să nu-mi arat nicio secundă ingrijorarea. Cu atat mai mult cu cat el însuşi rămăsese la fel de pozitiv cum îl ştiam. Ba chiar reuşea să se consoleze cu gândul că el suporta mai uşor decat alţii arsurile prin prisma faptului că are deja câteva tatuaje şi – deci – e obişnuit cu senzatia de arsura usoară. Era sedat până in maduva oaselor, insa adrenalina nu-l lăsa să adoarmă.

Aşa a ajuns să-mi povesteasca cum a fost pentru el in iadul de la Colectiv… secundă cu secundă.

Mi-a confirmat că în doar jumatate de minut întreg tavanul ardea cu vâlvătăi.

Zicea că a pornit degraba inspre iesire, însă odata ajuns la 1 metru jumătate de uşă, sleit de puteri fiind (din pricina intoxicaîţtiei, aşa cum aveam sa aflu ulterior), s-a aruncat la pământ pentru a nu se lasa cuprins de flăcări.

Şi mai zicea că a avut noroc că un dulap de lemn a căzut peste el, tinându-i drept scut în faţa flăcărilor.

Atunci a inceput să respire prin tricou… un aer mult prea înecăcios. Simtea deja cum îl călcau oamenii în picioare, iar asta l-a motivat să se târască până în cadrul uşii. S-a târât cu tot cu nepreţuitul lui aparat foto fără de care nu concepea să traiasca... cu ultimele lui puteri. Acolo, la uşă, doua sau poate mai multe mâini curajoase l-au tras afară. Insista pe faptul că nu şi-a pierdut nicio secundă cunoştinta şi se îmbărbăta la ideea ca el este bine atata timp cât a ajuns pe picioarele lui la ambulanţă. Mai apoi, a intrat – tot pe picioare – în spital… acolo unde le spunea tuturor să-i preia mai intai pe cei mai grav răniţi decât el.

Avea arsuri de gradul 2 si 3 pe 30% din suprafata corpului.

Fusese copt la aproximativ 1000 de grade Celsius, însă hainele ii ramasesera aproape intacte… fiindca nu arsese la foc direct. Era carne vie pe mâini, pe urechi, pe ceafă si pe cap, dar şi pe jumatatea superioara a spatelui. Insă, chiar şi asa… era un supravietuitor şi zambea încrezător la gandul zilei de maine.

Repeta obsesiv că el este bine, că a fost printre cei norocoşi.

Alex era un tanar care nu irosea nicio secunda, pentru ca el avea un scop precis in viata. Fotografia era menirea lui, pe care si-o facea al naibii de bine. Un tanar cu multe planuri de viitor şi incă multe obiective de bifat… un tanar de 33 ani care învaţa continuu. Si n-am sa intru acum in detalii medicale, însă iti spun ca in zilele care au urmat – sub privirile noastre disperate şi neputincioase – starea lui a evoluat imprevizibil. în asa fel incat nici chiar emotiile resimtite pe holurile spitalului – atat de diferite de la o ora la alta – nu ar putea fi descrise in cuvinte. D-apoi durerile si complicatiile suferite de el.



Din păcate în câteva zile au început problemele grave la plămâni.

Punând cap la cap detalii şi ascultand şi alte povesti de la locul faptei, am realizat cu groază că Alex al nostru a ieşit afară mult mai tarziu decât îşi aducea el aminte. Pesemne isi pierduse cunostinta inauntru, căzut fiind la podea. Motiv pentru care poate 15 sau 20 minute petrecute inauntru si le amintea ca fiind doar cateva secunde.

Însă plămânii lui intoxicaţi prevesteau nenorocirea, la fel şi arsurile interioare. Rudimentar spus, fazelor arsurilor exterioare ale lui Alex li s-au suprapus fazele inflamatiei de cai aeriene si fazele sindromului ARDS. Iar dupa 7 zile, lupta s-a dovedit mult prea crancena pentru organismul lui slabit, care n-a mai putut duce tot chinul…

Alex a luptat pana in ultima secunda, însă s-a stins din viata la 7 zile de la incendiu, lâsand in urma numai durere, frustrari şi intrebări (...) Ultima oara cand l-am vazut conştient era deja intubat şi ventilat mecanic (duminica trecută), aşa că am vorbit doar eu, in timp ce el raspundea prin semne.

I-am spus atunci – fara sa banuiesc ca va fi ultima oara cand vorbim – că suntem deja câteva zeci de prieteni şi rude alaturi de el.

L-am rugat să nu se sperie daca se trezeste si este singur si i-am garantat ca noi suntem in permanenta pe hol, dar ca nu putem sa intram in salon atat de des pe cat ne-am dori… tocmai pentru ca este internat la Terapie Intensiva, iar politicile de vizitare sunt restrictive.

Mi-a raspuns cu un Like, strangând cu greu pumnul sângerând şi ridicand degetul mare… în semn ca a inteles.

Cu toate acestea… noi, cei ramasi, suntem aceia care nu mai putem sa intelegem mare lucru din ce ni se intampla acum.

Odihneste-te in pace, prieten drag!".

[iuliu46]

De ce nu ne-o spune DNA-ul cati bani necuveniti a incasat Klau SS pe chirii ?

[cristiboss56]

În prealabil postat de iuliu46

De ce nu ne-o spune DNA-ul cati bani necuveniti a incasat Klau SS pe chirii ?

Nu are legătură cu tema acestui thread , si poți deschide care threaduri vrei cu DNA-ul si cu Președintele României si sa acri ce-ti dorește mintea ta.
In al doilea rand , ai bunul simț si scrie corect numele cuiva , indiferent cine este acela , asta se învăța in cei sapte ani de acasă.
In fine , ca tot suntem pe un site crestin -ortodox , iti votez o învățătură a Părintelui Patronii Tanse , Dumnezeu sa-l odihnească :

"Vă spun că pentru orice cuvânt în deșert pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua Judecății. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept și din cuvintele tale vei fi osândit." (Matei 12, 36-37). „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Mt. XXIV, 35)
Mulți tânjim după liniște, tăcere și introspecție, căci prea multă gălăgie avem permanent împrejur. Zumzet, rumoare, libertate de exprimare înțeleasă ca drept la vorbă goală, la a spune ce te taie capul fără a-ți lua răgazul de a reflecta la consecințele ireversibile ale cuvintelor tale. Vezi că vorbeşti neîntrebat! Ai vorbit şi tu când trebuia să taci! Dacă tăceai, filosof rămâneai! – sunt sintagme pe care până și copiii au început să le înțeleagă și să le folosească frecvent. Sfântul Isaac Sirul spune: "Cuvântul este unealta lumii acesteia, iar tăcerea este secretul veacului viitor". Înțelepciunea populară a validat o expresie similară:
tăcerea este de aur, iar vorbirea este de argint.
Dumnezeu este Cuvântul. „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.” (In. I, 1) „El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit” (Ps. CXLVIII, 5) „ Cu Cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu Duhul gurii Lui toată puterea lor.” (Ps. XXXII, 6) Dumnezeu Cuvântul porunceşte întregii creaţii cum să se aşeze în timp şi în spaţiu, fiecare lucru după felul şi după rostul său. Cuvântul dă sens vieţii, dă sens creaţiei întregi, dă sens şi finalitate întregii existențe umane și materiale. Cuvântul este putere, armă cu două tăișuri, bumerang, binecuvântare și blestem. Hristos le-a spus Sfinţilor Săi Ucenici şi Apostoli: „Vorba voastră să fie totdeauna plăcută, dreasă cu sare.” (Colos. IV, 6)
Așadar, să nu ne aflăm în treabă de dragul de a vorbi. Pălăvrăgeala este sinonimă cu a vorbi vrute și nevrute, verzi și uscate și cere unul sau mai mulți interlocutori mediocri și superficiali. Un dialog al surzilor, căci nici între ei nu se ascultă cu adevărat.

[iuliu46]

Haide mai Cristi, nu mai are voie omul nici sa glumeasca. Sau sa faca un mic pamflet. Ca gata, gaseste ortodoxul de serviciu cine stie ce conexiune cu cuvintele Mantuitorului.

[cristiboss56]

În prealabil postat de iuliu46

Haide mai Cristi, nu mai are voie omul nici sa glumeasca. Sau sa faca un mic pamflet. Ca gata, gaseste ortodoxul de serviciu cine stie ce conexiune cu cuvintele Mantuitorului.

Bancurile, de asemenea, sunt vorbire deşartă, căci nu aduc niciun folos. Este un râs zadarnic, fără vreo bucurie duhovnicească. Râsul în hohote şi nepăsarea apar atunci când în suflet nu există frica de Dumnezeu.
(Cuviosul Paisie Aghioritul )

[iuliu46]

"Daca ti se pune pata pe cineva sa nu cumva sa cedezi. Cauta niste vorbe spuse de vreun sfant ortodox si da-i cu ele in cap. " - Ainștain & Oșo