TRIODUL - Perioada pocaintei!

[tabitha]

Oare de ce se face pomenirea mortilor în fiecare sâmbătă din Postul Mare? Ar trebui să facem parastase pentru mortii nostri în fiecare din aceste sâmbete?? sau doar în una? cine stie să explice ? mai ales că tocmai au fost si Mosii de iarnă, înainte de inceputul Postului.

[cristiboss56]

Ai cateva raspunsuri aici :http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=6060&page=11

Doamne ajuta !

[tabitha]

În prealabil postat de cristiboss56

Ai cateva raspunsuri aici :http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=6060&page=11

Doamne ajuta !

Merci, Cristi, esti un drăgut. Dar tot nu m-am lămurit dacă trebuie să facem parastas în fiecare sâmbătă din Postul Mare, sau nu. Eu de la Mosii de iarnă n-am mai apucat să fac, dar am trimis danie în tară să-i pomenească. Nu stiu dacă o să le facă si colivă, colac, vin. Probabil că nu.

Este aici la noi în America o mănăstire românească foarte cunoscută si zicea că pentru pomenirea în toate sâmbetele Postului Mare să facem donatie 250 dolari. Mi s-a părut scump, nu-i chiar asa usor să scoti $250 din buzunar, si când am întrebat mi s-a spus că asta include si pregătirea cu colivă, colac si vin. Eram aproape gata sa le trimit cecul si pomelnicul, însă m-a contactat un preot din România, bun prieten, care văzuse comentariul meu la adresa mănăstirii respective. Si mi-a spus că el a fost personal acolo si a stat o vreme. Se fac pomeniri, mi-a spus, dar nici vorbă să facă si colivă pentru fiecare pomelnic pe care îl primesc. La fel si cu colacul si vinul. Se face o singură colivă, mi-a zis, si un colac pentru toti. Asa că am zis pas.

[stefan florin]

În prealabil postat de mirela.t

Merci, Cristi, esti un drăgut. Dar tot nu m-am lămurit dacă trebuie să facem parastas în fiecare sâmbătă din Postul Mare, sau nu. Eu de la Mosii de iarnă n-am mai apucat să fac, dar am trimis danie în tară să-i pomenească. Nu stiu dacă o să le facă si colivă, colac, vin. Probabil că nu.

Este aici la noi în America o mănăstire românească foarte cunoscută si zicea că pentru pomenirea în toate sâmbetele Postului Mare să facem donatie 250 dolari. Mi s-a părut scump, nu-i chiar asa usor să scoti $250 din buzunar, si când am întrebat mi s-a spus că asta include si pregătirea cu colivă, colac si vin. Eram aproape gata sa le trimit cecul si pomelnicul, însă m-a contactat un preot din România, bun prieten, care văzuse comentariul meu la adresa mănăstirii respective. Si mi-a spus că el a fost personal acolo si a stat o vreme. Se fac pomeniri, mi-a spus, dar nici vorbă să facă si colivă pentru fiecare pomelnic pe care îl primesc. La fel si cu colacul si vinul. Se face o singură colivă, mi-a zis, si un colac pentru toti. Asa că am zis pas.

de ce nu intrebi un preot? Asa te vei lamuri. Doamne ajuta!

[cristiboss56]

Am verificat , am intrebat si se confirma !
Incepand cu Sambata Sfantului Teodor pana la Sambata lui Lazar se fac Parastase ( pomenirea celor adormiti ), iar crestinii participa in biserici la slujbele celor adormiti din neamul lor , aducand jertfa ( paine , vin , coliva , colaci ) , drept pomana pentru sufletele celor adormiti !

[cristiboss56]

In Postul Mare, credincioşii merg la biserică şi fac parastase sâmbăta, începând cu Sâmbăta Sfântului Teodor şi până la Sâmbăta lui Lazăr. În această zi, precum în toate sâmbetele în care se face pomenirea celor adormiţi, creştinii participă în biserici la slujbe de pomenire a celor plecaţi la Domnul din neamul lor, aducând jertfe (pâine, vin, colivă, colaci), drept pomană pentru sufletele celor adormiţi.
http://www.episcopiaseverinului.ro/s...-teodor-3.html

[Ioan_Cezar]

Plânsul de luni seara:

"Acesta este plânsul, aceasta este tânguirea, pentru că mă ferec eu singur cu voile mele, ca şi cu nişte obezi.
Căci putînd să zdrobesc legăturile într-o clipită de ochi şi să mă fac slobod de toate cursele, nu vreau s-o fac.
Mă las biruit de trândăvie şi de obişnuinţa patimilor. Cu voia mă supun lor.
Acest lucru, de ruşine plin, este mai anevoie de plâns, pentru că merg cu voia mea la vrăjmaşul meu şi el îmi leagă sufletul şi mă omoară în patimi, bucurîndu-se.
Şi putînd să sfarm legăturile, iată că nu doresc! Este oare o ruşine mai cumplită decât aceasta a mea? O, nu!"

*
"Gura mea netrebnică strigă către Tine, Stăpâne, şi inima mea necurată şi sufletul meu întru păcate întinat.
Auzi-mă, pentru bunătatea Ta şi rugăciunea mea nu o lepăda. Căci nu lepezi rugăciunea celor ce se pocăiesc întru adevăr.
Dar pocăinţa mea, Doamne, nu este curată! Un ceas mă pocăiesc şi două Te întristez!
Întăreşte sufletul meu pe piatra pocăinţei. Luminează, cu darul Tău întunericul din mine.
Pleacă-Te, Bunule Dumnezeu, către plânsul inimii mele, dar nu pentru dreptăţile mele, căci nu au nici o bunătate, ci pentru multa şi negrăita Ta bunătate şi pentru îndurările Tale!"

*
"Aşa, Stăpâne, Fiule al lui Dumnezeu, auzi-mă şi primeşte rugăciunea păcătosului robului Tău! În dar mântuieşte-mă pe mine cu darul Tău!
Că milostiv şi iubitor de oameni eşti, Dumnezeule, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin."

[Ioan_Cezar]

"Nu este omul cel dinlăuntru, precum este cel văzut.
Căci măcar că vorbesc despre sfinţenie, cugetarea urâtelor patimi este în mine ziua şi noaptea.
Şi măcar că ridic în slăvi curăţenia prin graiurile mele, totuşi în inima mea mă gândesc la necurăţenie.
Vai mie, ce fel de judecată îmi este gătită! Pentru că numai chip de sfinţenie am, iar nu şi putere.

*

Îl cert pe cel bolnav, în timp ce eu sunt mai bolnav ca dânsul.
Doctor al patimilor vreau să mă fac eu, ticălosul, şi iată că eu însumi mă dau lor robit.
Luminează-mi Doamne, ochii inimii, ca să-mi cunosc mulţimea patimilor.

*

Plângeţi-mă, lucrători înfrânaţi, pe mine, care sunt îndărătnic şi îndrăcit cu păcatele şi iubitor de dezmierdări!
Plângeţi-mă, cei miluiţi, pe mine, care L-am amărât pe Cel care m-a miluit!
Plângeţi-mă, cei ce aţi iubit cele bune şi aţi urât cele rele, pe mine, care am iubit cele rele şi-am urât cele bune.
Plângeţi-mă cei cu viaţa îmbunătăţită, pe mine, cel care numai cu chipul sunt îmbunătăţit, dar cu faptele sunt pătimaş şi nebăgător de seamă.

Plângeţi-mă, cei care aveţi blândeţe, pe mine, cel care sunt străin de blândeţe.
Plângeţi-mă, cei smeriţi şi curaţi cu inima, pe mine, cel îngâmfat şi mândru şi necuviincios.

*

Rugaţi-vă, Sfinţi ai lui Dumnezeu, pentru sufletul meu înviforat!
Întru ceea ce puteţi, Sfinţi ai lui Dumnezeu, ajutaţi-mi!"

[Ioan_Cezar]

Deopotrivă şi întocmai cu îngerii, Te sârguieşti să mă faci, iar eu, întru răutate, pe mine mă micşorez!

*

Nimic fiind, mă socotesc în sine-mi că sunt ceva. Minţind, de-a pururea împotriva celor mincinoşi strig.
Întinez biserica trupului meu cu gânduri şi cu fapte curveşti, iar eu împotriva curvarilor propovăduiesc.
Judec pe cei ce greşesc, fiind eu însumi plin de greşeli.
Judec pe dosăditori şi furi, însumi fiind fur şi dosăditor.

*

Către cei credincioşi numai înţelept mă socotesc pe mine, iar pe cei fără de minte şi neînvăţaţi ca pe nişte dobitoace îi defaim.
Când sunt vrednic de ocară, mă mândresc.
Când gândesc să fiu cinstit, mă dispreţuiesc.
Dacă mi se cere să fiu drept mă răzvrătesc, iar când mi se spun cele adevărate, urăsc.
Mustrat fiind de fratele meu, mă mânii, iar voind să mă împotrivesc ispitei, obosesc.
Nu voiesc a cinsti pe cel vrednic şi, nevrednic fiind, cinste cer.
Nu voiesc a mă osteni. Dacă nu-mi slujeşte cineva, mă mânii pe el.
Când îl văd pe fratele meu în nevoi, nu-l cunosc, iar când e sănătos şi în cinste, îl vizitez.
Pe cei mai mari ca mine îi defaim, iar pe cei mai mici îi trec cu vederea.

*

Petrecînd în păcate, vreau să fiu socotit un drept.
Şi ce răspuns pot să dau pentru toate acestea? Că diavolul este cel care m-a sfătuit! Dar nici lui Adam nu i-a folosit un astfel de răspuns!
Sau poate vreau să mă îndreptăţesc cu ispita lui Cain?
Dar nici el n-a scăpat de a Domnului dreaptă hotărâre.

[Ioan_Cezar]

Unii, prin amărăciunea pricinuită de el, dobândesc veselia veşnică.
Alţii, prin plăcerea lor, amărăciunea vieţii veşnice o află.
Unii, prin lepădarea de sine, pe diavol îl biruiesc.
Iar pe alţii, care se înfăşoară întru sine, cu înlesnire el îi biruieşte.
Celor ce-L iubesc pe Domnul din tot sufletul lor, războiul cu diavolul li se pare uşor. Dar celor ce iubesc lumea, războiul le este nesuferit şi greu.

*

Înţelege, o suflete ticăloase al meu, că bucuria veacului acestuia şi desfătarea şi odihna lui sunt pline de scârbe şi amărăciune,
iar necazurile şi răstignirile luptei pricinuiesc bucurie negrăită şi viaţă veşnică. Întoarce-te, o suflete!
Nevoieşte-te întru linişte
ca ceasul morţii şi al despărţirii să nu te prindă nepregătit.
Înţelege, o suflete al meu, care-ţi este chemarea! Cum îţi este priceperea, cum mergi, pentru cine şi până când?
Toţi la sfârşitul lucrurilor celor pământeşti au ajuns, deci sfârşitul va sosi şi la a ta neîngrijire.