Si totusi Legea lui Moise era mai buna!

[moldoveanu]

În prealabil postat de luminitapreda

Astazi am fi trait intr-o lume morala, unde domnea increderea, cinstea, onestitatea intre oameni si nu minciuna, desfraul si nesimtirea.

Sa inteleg ca atunci cand se aplicau toate acele legi dure oamenii traiau cum spui tu mai sus: " intr-o lume morala, unde domnea increderea, cinstea, onestitatea"? Studiaza istoria si vei vedea ca era de fapt exact invers!

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

O sa va spun o povestea reala doamna,ca sa intelegti mai bine.Strabunicul meu,taran simplu,a cazut la Marasesti.Pentru asta Regele,dupa razboi,i-a dat strabuncii mele un pogon de pamant.Ea,femeie singura,l-a muncit,ajutata si de rude,cum a putut ea,astfel incat fata ei,bunica mea,a ajuns sa aiba studii superioare in Bucuresti,din munca mamei ei.Cand a venit colectivizarea strabunica inca mai traia,era foarte in varsta.Cand au vrut sa-i ia acel pogon s-a s-a dus in mijlocul lui si le-a spus jandarmilor ,,Nu-mi luati pogonul lu' Ion.Barbata-miu a murit pt tara".Au vrut sa bage baioneta-n ea si i l-au luat.A murit de inima rea,fara sa zica nimic,fara sa se revolte contra lui Dumnezeu.A tinut in ea pana s-a stins ca o lumanare.Inainte sa moara i-a spus buncii mele ,,Mama,cand puteti,sa luati inapoi pogonu lu Ion,ca am platit cu sange pt el mama".Pe bunicul meu,absolvent de Drept si avocat,l-au luat noaptea din casa,de langa bunica mea si din fata copiilor(mama si unchiul meu)intre baionete,l-au batut si l-au tarat afara din curte in catuse desi luptase pe front,in Al Doilea Razboi Mondial.Bunicii mei,o traditie de familie,aveau cai.Le-au impuscat caii in fata lor si le-au distrus toata casa,toata munca lor.Cand il tarau pe drum,in catuse,pe bunicul meu,bunica a fugit dupa el cu o punga cu haine si paine.Un jandarm i-a aruncat punga si i-a dat un picior aruncand-o pe bunica mea in sant,in timp ce restul ii scuipau si ii bateau sotul in fata ei.Copii pe atunci, mama si unchiul meu erau pe prispa si plangeau.

Pe bunicu l-a denuntat un evreu caruia ii salvase viata dar care fiind santajat a depus un denunt calomnios.La proces evreul a vrut sa recunoasca tot,dar nu a mai fost lasat.Imediat dupa razboi,daca dorea,bunicul meu putea pleca in Germania definitiv.A vrut sa ramana aici.L-au inchis foarte multi ani,la Aiud si apoi la Canal.I-a dat Dumnezeu zile sa scape.Cand era inchis bunicii mele i-a fost transmisa de catre Securitate o scrisoare in care i-se spunea ca a murit.Bunica si-a crescut singura copii in podul unei scoli pt ca i s-a spus in batjocora ca fiind ,,intelectuala" sa cunoasca si ea munca de jos a poporului.Ziua preda in clasa si noaptea statea in pod,vara si iarna,cald si frig,singura cu doi copii.A avut doar o valiza de haine,atat.In rest le-au luat tot,astea nu sunt povesti.Dupa ani si ani,cand bunicu a iesit din inchisoare,arata diferit.Era un om cam la 1,95 si 100 si ceva de kg cand intrase,o forta a naturii,poate si asta l-a salvat alaturi de credinta-n Dumnezeu.Cand a iesit avea 61 de kg,era numai piele si os iar la fata nu-l mai recunoasteai.Cand a intrat pe ulita,bunica era in curtea scolii.Nu l-a recunoascut.Cand bunicu a strigat-o pe nume si si-a dat seama cine este a lesinat.

Din munca lor ulterioara,fara sa mai fi avut niciodata ce au avut,mama si unchiul meu au facut amandoi facultatea in Bucuresti. Bunicu manca odata pe zi ca sa stranga bani pentru ei.Dupa Revolutie nici pensie de detinut nu i-au dat motivand ca s-au pierdut registrele unde era el inscris si nu se poate demonstra.Nu a dat statul in judecata,a tacut si a tinut in el.Bunica a murit asa cum a trait,muncind in curte.Bunicu a apucat,cand i-a venit ceasul,sa ne cheme pe toti nepotii lui,sa ne spuna ce avea de spus.Eu eram cel mai mare si va pot spune ca a murit iertand pe toti care i-au facut rau si impacat cu Dumnezeu.

Dupa Revolutie toti din neamul meu,impreuna,cu multe stradanii,dureri,sacrificii,am recuperat tot ce ni-se luase si era al nostru de drept,prin munca si sacrificiu.Tot.Dupa trei generatii am strans impreuna ce ne fusese furat.Primul lucru pe care l-am recuperat a fost ,,pogonul lui Ion".Mama,dupa ce l-am castigat inapoi,s-a dus la Marasesti,unde este trecut si numele strabunicului meu pe tabelele de marmura alba,a ingenunchiat si plangand i-a spus ,,Bunicule Dumnezeu a facut dreptate.Odihneste-te in pace".

Va las pe dvs sa va ganditi la sensul celor scrise mai sus si eu va doresc,din inima,ca Dumnezeu sa va intareasca in orice incercare prin care ati trece.

http://www.youtube.com/watch?v=OyaEOTi8pK4

Iartă-mă, frate Pelerin.

http://www.youtube.com/watch?v=q7Rdt9I4aM4

Iartă-mă.

Foarte frumos ce ai postat,Domnul cu tine.Aceste lucruri din trecut nu mai intereseaza decat pe cei care,cumva,mai au o legatura cu ele,fie ca si urmasi.In rest praful si uitarea s-a pus si peste mormintele lor si peste visele lor.Aceasta este realitatea.Ei mai traiesc in sufletele celor care i-au iubit si daca este voia lui Dumnezeu vor trai si in Imparatia Lui.In rest nu astept nimic de la o lume care i-a ignorat si i-a uitat cand inca traiau,si au fost multi care au suferit mult mai rau in mizerie, tristete, singuratate dar ducandu-si cu demnitate si discretie crucea.Cum au au trait si au crezut asa au murit,iertand si plecand tacuti sa nu cumva sa ne deranjeze.Suntem foarte vocali,prea vocali si nu mai auzim cum creste iarba peste mormintele lor de atata zgomot.Numai bine frate.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de luminitapreda

Tie iti place cum a ajuns lumea asta ca urmare a ingaduintei exagerate cu privire la rau?
Si pana la urma ce vrei sa spui mai exact cu raspunsul tau? Lasa teoria, vorbim de practica. Tu te mai uiti si in jurul tau sau numai in carti?

inscriptie atribuita regelui, Naram Sin (2254–2218 I.C).
We have fallen upon evil times, the world has waxed old and wicked. Politics are very corrupt. Children are no longer respectful to their elders. Each man wants to make himself conspicuous and write a book.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de luminitapreda

In starea de decadere morala in care se afla omenirea in prezent este nevoie sau de eliminarea radicala si definitiva a raului sau de sfarsitul ei si ma intreb oare cat ne mai indura Dumnezeu?!
Asta este problema: ca Dumnezeu e mult prea bun. Am realizat asta destul de tarziu, dar macar am realizat!

Problema răului e mult mai complicată decît o vedem noi acum. E o problemă veșnică.

Dumnezeu e atît de bun încît îi face lui L. și tovarășilor lui o împărăție. E atît de bun încît le dă oamenilor libertate deplină, acum și pururea.

Dar va veni ceasul cînd răul va fi separat de bine. Împărățiile sînt deja pregătite și îngerii despărțiți îi așteaptă pe oameni care vor fi separați și ei în două mari grupe: cei din stînga-jos și ceilalți din dreapta-sus.

În prealabil postat de Patrie si Credinta

inscriptie atribuita regelui, Naram Sin (2254–2218 I.C).
We have fallen upon evil times, the world has waxed old and wicked. Politics are very corrupt. Children are no longer respectful to their elders. Each man wants to make himself conspicuous and write a book.

Splendida inscriptie prin actualitatea ei perena.

[AlinB]

În prealabil postat de luminitapreda

Am un profund dezgust pentru rautatea si desfraul din jur. Nu mai poti avea incredere in nimeni. Toti sunt egoisti, fara suflet, fara sensibilitate, fara empatie.
La locul de munca e valabila legea junglei, in trafic este legea pumnului, rudele, prietenii te cauta cand au nevoie pentru a-si realiza propriile interese (asa este omul).
Nici in persoana iubita nu poti avea incredere. Te tradeaza, te minte, te inseala. Cand iti dai seama e prea tarziu.
Nici nu e de mirare daca privesti desfraul generalizat din jur! Nu stiu cum nu se scarbesc oamenii de atata minciuna, neseriozitate, nesimtire si curvasarie.
Nu te cauta nimeni nici pe patul de spital.
Astia sunt oamenii pe care eu ii aparam in fata lui Dumnezeu?

Eu cred ca observatiile de mai sus au si o doza de subiectivism.

Atat timp cat omul se vede pe sine neputincios, e marcat de complexe, atentia se indreapta asupra celor din jur si in loc sa-si foloseasca spiritul critic asupra propriei persoane, la modul constructiv, asa cum un scluptor foloseste dalta pentru a scoate frumosul dintr-un bolovan de piatra, il indreapta asupra celor din jur, fata de care are de cele mai multe ori asteptari nerealiste, care sa-i suplineasca lipsurile personale, afective si nu numai.


Uite si doua pilde interesante care pot sa faca lumina in aceasta chestiune:

Rătăcind pe ici, pe colo, un câine uriaş ajunse într-o odaie care avea pe toţi pereţii oglinzi imense.
Astfel se văzu dintr-odată înconjurat de câini. Se înfurie, începu să scrâşnească din dinţi şi să mârâie. Fireşte, şi câinii din oglindă făcură la fel, descoperindu-şi colţii fioroşi.
Câinele nostru începu să se învârtă vertiginos într-o parte şi în alta pentru a se apăra de atacatori, după care – lătrând cu furie – se aruncă asupra unuia dintre presupuşii săi adversari.
În urma puternicei izbituri în oglindă, căzu la pământ fără suflare şi plin de sânge.
Dacă ar fi dat din coadă prieteneşte o singură dată, toţi câinii din oglindă ar fi răspuns în acelaşi fel. Şi întâlnirea lor ar fi fost o sărbătoare.


Era odată un bărbat care şedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetăţi din Orientul Mijlociu. Un tânăr se apropie într-o bună zi şi îl întrebă:
- Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?
Bătrânul îi răspunse printr-o întrebare:
- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
- Egoişti şi răi. De aceea mă bucur că am putut pleca de acolo.
- Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.

Puţin după aceea, un alt tânăr se apropie de omul nostru şi îi puse aceeaşi întrebare:
- Abia am sosit în acest ţinut. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?
Omul nostru răspunse cu aceeaşi întrebare:
- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
- Erau buni, mărinimoşi, primitori, cinstiţi. Aveam mulţi prieteni acolo şi cu greu i-am părăsit.
- Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.

Un neguţător care îşi aducea pe acolo cămilele la adăpat auzise aceste convorbiri şi pe când cel de-al doilea tânâr se îndepărta, se întoarse spre bătrân şi îi zise cu reproş:
- Cum poţi să dai două răspunsuri cu totul diferite la una şi aceeaşi întrebare pe care ţi-o adresează două persoane?
- Fiule, fiecare poartă lumea sa în propria-i inimă. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut nu va găsi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut şi în alt oraş prieteni va găsi şi aici tovarăşi credincioşi şi de încredere. Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce ştim noi a găsi în ei.

Am convingerea ferma ca in prezent numai Legea lui Moise aplicata ar putea imblanzi oamenii, care sunt fiare. Iar fiarele nu pot fi disciplinate decat cu frica.

Depinde de oameni.
Daca tu la randul tau esti astfel, nu poti intelege lucrurile decat in felul asta.
Daca privesti in perspectiva la evolutia ta morala ca om si realizezi ca poate au fost si alte mijloace prin care ai inteles ca anumite lucruri sunt gresite, realizezi ca sunt si alte cai.

Si mai ales, poti sa te intrebi daca la randul tau te consideri desavarsit(a) moral, pentru ca altfel, biciul pe care il chemi asupra altora, atarna si deasupra ta.

Daca s-ar fi aplicat pana la capat cu strictete nu aveam atata desfrau in jur. O desfranata va naste desfranati/desfranate.
Desi gestul de a ucide o desfranata cu pietre pare barbar, nu intamplator a fost dat de Dumnezeu ca porunca.

Astazi am fi trait intr-o lume morala, unde domnea increderea, cinstea, onestitatea intre oameni si nu minciuna, desfraul si nesimtirea.

Evident, nu ai citit Vechiul Testament ci doar citezi din auzite ca sa vezi cat de eficienta a fost in practica Legea lui Moise.

Banuiesc ca fraza cu "cine e fara de pacat sa dea primul cu piatra" a fost adaugata mai tarziu si pusa in gura lui Iisus, ca sa fie iubit de desfranate.
Cum Iisus le iarta, ele trag concluzia ca Dumnezeu le accepta desfraul ca "mult au mai iubit".
Vorbesc din proprie exprienta. Cunosc persoane care asa gandesc, iar daca incerc sa vorbesc cu ele imi trantesc fraza cu Iisus de mai sus.

Un sectar nu poate intelege Sf. Scriptura decat ca un sectar.
O desfranta care nu vrea sa renunte la desfaranrea evident nu o poate intelege decat ca si o desfaranata - pentru ca nu la genul ala de "iubire" se refera Sf. Scriptura.

S-a indus ideea falsa ca Dumnezeu iubeste mai mult desfranatele si talharii decat oamenii onesti, cinstiti, meticulosi, perfectionisti,morali.

Nu "s-a indus", asta este perceptia celor care au motive sa-si insuseasca un astfel de subiectivism.
Ca si tine, fara doar si poate ca nici macar nu s-au obosit sa citeasca acele capitole macar din Sf. Scriptura care vorbesc despre aceste lucruri, ce sa mai vorbim sa asculte macar o predica in care ele sunt explicate.

Pe scurt, ideea este ca Dumnezeu iubeste in mod special pe pacatosul care se pocaieste de pacatele lui si cauta indreptare.
Pentru cei care ii prinde moartea nepocaiti, are osanda.

In starea de decadere morala in care se afla omenirea in prezent este nevoie sau de eliminarea radicala si definitiva a raului sau de sfarsitul ei si ma intreb oare cat ne mai indura Dumnezeu?!
Asta este problema: ca Dumnezeu e mult prea bun. Am realizat asta destul de tarziu, dar macar am realizat!

In ceata celor rai ma includ si pe mine si as vrea sa termine Dumnezeu si cu mine daca este nevoie pentru ca societatea viitorului sa fie una perfect morala.

Deci in mod clar, cuvintele Evangheliei n-au ajuns la urechea dvs.
Nu ati aflat inca de ce Hristos a murit pe cruce.
Pacat, macare pacat.
Nu stiti ce pierdeti. Dar poate intuiti.

Si nu uitati: Dumnezeu nu da cu parul.

[catalin2]

De fapt legile acelea se aplica si azi, de legislatia in vigoare. Doar ca in timp s-a eliminat pedeapsa cu moartea si unele pacate au fost dezincriminate. Cine a citit ceva ciudat la stiri, o echipa din Anglia in frunte cu un roman absolvent la Oxford sustine omorarea si a copiilor pana la trei ani, pentru ca oricum nu au intelegere, la fel ca in cazul fetusilor.

[cezar_ioan]

Pricepe cineva ce scrie mai sus?
E redactat, ca de obicei, neglijent şi confuz.
O oarecare ofensă pentru cititorii în limba română a forumului.