nasii de botez

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Yasmina

sa nu mai zic ca nici nu reusesti sa mai mergi la biserica uneori nefiind in stare sa stai in picioare pe timpul slujbei(rar in Romania sa obtina o gravida un loc,oriunde).

Dar ati fost la biserica in fiecare Duminica. Toate lumea din parohie stie. Toti l-au auzit binte pre preot cum s-aurugat pentru dv staruitor, spunand asa: "pentru cei bolnavi, (...) Domnului sa ne rugam". Ca dovada, toti au raspuns "Doamne miluieste".

Deci, dupa cum desigur stiti deja, orice boala, dar mai ales una legata de sarcina cum este aceasta, exonereaza pe credincios de datoria duminicala. Puteti sa va rugati acasa in loc, puteti sa meditati la sfinte care au avut sarcini dificile. De exemplu, la Sf Elisabeta, mama celui mai mare prooroc.

In alta ordine de idei, ar fi bine sa luati legatura cu un homeopat. Daca nu gasiti unul de incredere, ori daca nu aveti banii necesari, dati-mi un mesaj privat.

Sus inima!

[fallen]

În prealabil postat de maniucu

Mulțumesc din suflet pentru aceste rânduri si pentru gândurile frumoase!
Nu am iesit deloc din casa de aproape o luna( in afara de doua vizite la dr., nici la biserica nu am fost). Cel mai tare ma doare ca, din cauza starii de rau, nu pot folosi timpul asta de stat in pat, pentru rugăciune. Abia reusesc sa spun Doamne miluiește sau Doamne Iisuse Hristoase.... De obicei, cu textele stăteam bine, cu simțirea mai prost. Starea mea o compar cu cea a sufletului după moarte...cand realizezi ca ai gresit, dar nu mai poti face nimic. Asa sunt si eu acum: îmi doresc să mă rog, dar nici asta nu pot să fac asa cum trebuie. Nu vad nimic înălțător in suferinta mea si ma doare ruptura asta de viața bisericii în perioada triodului, cea mai frumoasă perioadă a anului.
Mă mângâi cu gândul ca daca pruncul se va naste sănătos, toata perioada aceasta grea va fi uitata.
Îmbrățișări si de la mine!

Imi pare rau....
Chemati preotul acasa sa va impartaseasca, trebuie sa vina, doar ca azi si maine e cam aglomerat...
Ziceam ca era bine sa mergeti si la Sf Maslu, dar ziserati ca nu va puteti scula din pat...poate mai aveti pe acasa macar putin ulei sfintit sau va poate aduce cineva...
Luati aghiazma si anafura in fiecare dimneata, daca se poate, rugati pe cineva sa va aduca
Trimiteti sotul sa va aduca Lumina in noaptea de Inviere, si sa impartaseasca copilul cel mare, nu mai stiu ce aveti, fetita sau baietel, daca nu poate dansul, rugati parintii sau nasii...
Poate reusiti sa urmariti la radio/tv slujbele din aceste seri ( deniile)...
Sper sa aveti parte de intelegere si colaborare din partea familiei...
Si eu sunt mai tulburata in perioada asta, desi ma simt destul de bine, fizic, multumesc lui Dumnezeu, dar uite ca parca cel rau vrea sa strice randuiala firii...
Multa sanatate va doresc si sa va bucurati totusi de Invierea Domnului! Doamne ajuta!

[maniucu]

În prealabil postat de fallen

Imi pare rau....
Chemati preotul acasa sa va impartaseasca, trebuie sa vina, doar ca azi si maine e cam aglomerat...
Ziceam ca era bine sa mergeti si la Sf Maslu, dar ziserati ca nu va puteti scula din pat...poate mai aveti pe acasa macar putin ulei sfintit sau va poate aduce cineva...
Luati aghiazma si anafura in fiecare dimneata, daca se poate, rugati pe cineva sa va aduca
Trimiteti sotul sa va aduca Lumina in noaptea de Inviere, si sa impartaseasca copilul cel mare, nu mai stiu ce aveti, fetita sau baietel, daca nu poate dansul, rugati parintii sau nasii...
Poate reusiti sa urmariti la radio/tv slujbele din aceste seri ( deniile)...
Sper sa aveti parte de intelegere si colaborare din partea familiei...
Si eu sunt mai tulburata in perioada asta, desi ma simt destul de bine, fizic, multumesc lui Dumnezeu, dar uite ca parca cel rau vrea sa strice randuiala firii...
Multa sanatate va doresc si sa va bucurati totusi de Invierea Domnului! Doamne ajuta!

Am reușit să mă spovedesc si sa mă împărtășesc la începutul postului când abia aflasem de sarcina si la momentul acela încă nu apăruseră simptomele. Acum nu pot sa mai iau Sf Împărtășanie până nu scap de greturi si varsaturi.
Doar o minune ar fi sa pot sa ajung la biserica in noaptea de Înviere. Anul trecut, desi fetita avea doar 11 luni m- am putut bucura de slujba de Înviere. A dormit in biserica până dimineara la 4.30....nici acasa nu avea un somn asa bun. Acum, daca ma simteam bine, mergeam din nou cu ea ca sigur ar fi dormit foarte bine in cărucior. Nu ar fi deranjat pe nimeni. Oricum, ei ii place foarte mult la biserica.
De când stau in pat am mai ascultat cântările Triodului si m- am mai uitat la Trinitas ( trist este ca uneori nu pot asculta nici măcar cântări psaltice, foarte dragi sufletului meu, pentru ca simt nevoia de liniste, parca orice zgomot imi face mai rau).
Multă sănătate va doresc si eu, liniste, bucurie si un prunc sănătos!
Maica Domnului sa va păzească de tot lucrul rau!

[fallen]

Ce sa zic, inseamna catrebuie sa fiu recunoscatoare ca pot merge la serviciu 10 ore pe zi si sa mai fac cate ceva si pe acasa...( chiar daca al meu i se pare ca nu fac nimic ca lumea sau fac numai stricaciuni ...)
Ma deranjeaza insa ca toata lumea ma intreaba daca mi-e rau, m-au exasperat, ma baga in boala...nue normal dupa o anumita ora sa obosesc si sa ma ridic greu de pe scaun, iar daca ridic ceva greu sa ma tin de sub burta? Chiar ce vor de la mine, sa rad la toata lumea, chiar nu pot sa-si bada de treaba lor, sa ia ce le trebuie si sa nu mai ma intrebe de sanatate ? Si daca mi-ar fi rau, ce ar face, s-ar servi singuri, sau ce, n-ar mai veni ? Nu e chestia ca nu vreau sa-i servesc, dar chiar nu-i de inteles ca dupa anumita ora obosesti chiar si fara sa ai vreo problema fiziologica, si nu mai poti servi cu zambetul pe buze, mai ales daca e ceva anevoios de carat sau ridicat, sau daca esti suprasolicitat si tre s-o faci in mare viteza, sau chiar de gandit daca e ceva mai dificil si esti obosit ???
Si mai ales ca nici cei de-acasa, nici cei pt care lucrez, nu pot sa inteleaga ca mai mult nu pot, atat ma duce capul, ei tot nu si nu ca trebuie sa pot mai mult, sa trag d mine, dar nu vreau, sunt prea comoda, nu am ambitie, si vreau sa las tot greul pe umerii celorlalti ...
De cate ori nu ni se spune, chiar in familie, daca avem nesansa sa pierdem un job sau o relatie, ca poate nu ne-am dat silinta, sau nu ne-a placut munca, sau n-am stiut sa ne tinem barbatul... pana si duhovnicul inca mai mai considera ca a fost vina mea ca am pierdut fostul loc de munca, asta'in conditiile in care fostul patron mai av putin si dadea cu mine de pamant dac nu imi semnam demisia, redactata de ei, si cand am zis ca nu semnez daca nu imi arata negru pe alb ce greseli am facut, a zis ca mai bine semnez si sa las loc de buna ziua daca nu vreau sa mi se inchida toate usile in nas...adica m-a amenintat... si ma gandesc ca daca mi-as lasa si barbatul pe motiv ca tipa la mine si ma ameninta ca ma calca in picioare, la fel o sa zica lumea ca am avut orgolii, ca n-am avut ambitie sa ii demonstrez ca ma pot ridica la nivelul asteptarilor, etc...

Ps: c bine ca te-au lasat sa mergi cu fetita la Inviere, pe mine cred ca m-ar decade din drepturile parintesti dac as incerca sa scot copilul din casa la ora aia...

[maniucu]

În prealabil postat de fallen

Ps: c bine ca te-au lasat sa mergi cu fetita la Inviere, pe mine cred ca m-ar decade din drepturile parintesti dac as incerca sa scot copilul din casa la ora aia...

Cine sa mă lase, sotul? Pai a fost si el cu noi, doar ca in biserica fetita rămâne în grija mea. Atunci când se poate, mergem împreună la slujbe. Uneori eu merg duminica sau chiar in timpul săptămânii la cea mai apropiată biserica de casa ( când e vreme nepotrivită sau copilul doarme mai mult dimineața....), iar el merge unde are datoria.

[maniucu]

În prealabil postat de fallen

Ce sa zic, inseamna catrebuie sa fiu recunoscatoare ca pot merge la serviciu 10 ore pe zi si sa mai fac cate ceva si pe acasa...( chiar daca al meu i se pare ca nu fac nimic ca lumea sau fac numai stricaciuni ...)
Ma deranjeaza insa ca toata lumea ma intreaba daca mi-e rau, m-au exasperat, ma baga in boala...nue normal dupa o anumita ora sa obosesc si sa ma ridic greu de pe scaun, iar daca ridic ceva greu sa ma tin de sub burta? Chiar ce vor de la mine, sa rad la toata lumea, chiar nu pot sa-si bada de treaba lor, sa ia ce le trebuie si sa nu mai ma intrebe de sanatate ? Si daca mi-ar fi rau, ce ar face, s-ar servi singuri, sau ce, n-ar mai veni ? Nu e chestia ca nu vreau sa-i servesc, dar chiar nu-i de inteles ca dupa anumita ora obosesti chiar si fara sa ai vreo problema fiziologica, si nu mai poti servi cu zambetul pe buze, mai ales daca e ceva anevoios de carat sau ridicat, sau daca esti suprasolicitat si tre s-o faci in mare viteza, sau chiar de gandit daca e ceva mai dificil si esti obosit ???
Si mai ales ca nici cei de-acasa, nici cei pt care lucrez, nu pot sa inteleaga ca mai mult nu pot, atat ma duce capul, ei tot nu si nu ca trebuie sa pot mai mult, sa trag d mine, dar nu vreau, sunt prea comoda, nu am ambitie, si vreau sa las tot greul pe umerii celorlalti ...
De cate ori nu ni se spune, chiar in familie, daca avem nesansa sa pierdem un job sau o relatie, ca poate nu ne-am dat silinta, sau nu ne-a placut munca, sau n-am stiut sa ne tinem barbatul... pana si duhovnicul inca mai mai considera ca a fost vina mea ca am pierdut fostul loc de munca, asta'in conditiile in care fostul patron mai av putin si dadea cu mine de pamant dac nu imi semnam demisia, redactata de ei, si cand am zis ca nu semnez daca nu imi arata negru pe alb ce greseli am facut, a zis ca mai bine semnez si sa las loc de buna ziua daca nu vreau sa mi se inchida toate usile in nas...adica m-a amenintat... si ma gandesc ca daca mi-as lasa si barbatul pe motiv ca tipa la mine si ma ameninta ca ma calca in picioare, la fel o sa zica lumea ca am avut orgolii, ca n-am avut ambitie sa ii demonstrez ca ma pot ridica la nivelul asteptarilor, etc...

Ps: c bine ca te-au lasat sa mergi cu fetita la Inviere, pe mine cred ca m-ar decade din drepturile parintesti dac as incerca sa scot copilul din casa la ora aia...

Si eu in prima sarcina am fost la munca pana in luna a 9 a. Imi ziceau sefii sa intru in concediu de maternitate si eu refuzam. Am avut foarte multe stari de rau si atunci, dar incomparabil cu ce suport acum.
De prin luna a 6-a am intrat in program scurt de 6 ore (stii ca ai dreptul la indicatia medicului ginecolog sau de familie sa-ti fie redus programul de munca cu o patrime, nu? ) si in loc de 5.30, plecam acasa la 3.30...nu intotdeauna...de cel mult 3-4 zile pe saptamana ca daca era mult de lucru imi era si jena sa ma ridic si sa plec. Ramaneam cat era nevoie.

[fallen]

Pana acum am dus-o bine, multumesc...chiar m-am vazut zilele trecute in oglinda si m-am speriat cata burta mi-a crescut, dar pana acum nu m-am resimtit foarte rau...acum ma simt cam obosita dupa noaptea de Inviere ( pana si mama m-a certat ca am stat toata noaptea) si dupa atatea zile in care am muncit intens si acasa si la serviciu si nu am apucat sa ma odihnesc, mai ales ca ne-am si mutat in casa noua de vreo saptamana.... Dar la fel era si inainte, ma asteptam sa ma epuizeze fizic si psihic mutarea inca din decembrie cand am aflat ca se va intampla si inca nu stiam de sarcina...
Dvs cum v-ati descurcat pana la urma, v-ati mai revenit cat de cat zilele astea de sarbatoare ?

[maniucu]

În prealabil postat de fallen

Pana acum am dus-o bine, multumesc...chiar m-am vazut zilele trecute in oglinda si m-am speriat cata burta mi-a crescut, dar pana acum nu m-am resimtit foarte rau...acum ma simt cam obosita dupa noaptea de Inviere ( pana si mama m-a certat ca am stat toata noaptea) si dupa atatea zile in care am muncit intens si acasa si
la serviciu si nu am apucat sa ma odihnesc, mai ales ca ne-am si mutat in casa noua de vreo saptamana.... Dar la fel era si inainte, ma asteptam sa ma epuizeze fizic si psihic mutarea inca din decembrie cand am aflat ca se va intampla si inca nu stiam de sarcina...
Dvs cum v-ati descurcat pana la urma, v-ati mai revenit cat de cat zilele astea de sarbatoare ?

Hristos a înviat!
Mă bucur că ati ajuns la Înviere si mai ales ca ati putut participa până la sfârșit. Nu veti rămâne fără răsplata pentru tot efortul depus.
Si pe mine m-a ajutat Domnul și din Vinerea Mare am simtit o ameliorare a stărilor de rau. Nu am scăpat de greturi si varsaturi, dar nu mai sunt legumă. Vineri seara am luat fetita cu mine si am plecat la denia Prohodului. Mă rugam la Dumnezeu sa nu mi se facă rău și să ne întoarcem cu bine acasa. Încă ameteam., dar îmi sporisera puterile. Nu mi s- a facut rau. Am ajuns la biserica si am plâns in hohote pentru bucuria ce am simtit- o mai ales ca nu mai fusesem la nicio slujba de la începutul lunii martie.
Sâmbătă mi-a fost putin mai bine decat vineri, si am ajuns si la slujba Învierii. Fetita a fost foarte cuminte. A stat treaza până la 1, iar apoi a dormit liniștită până spre sfârșitul slujbei. Mi- am dorit din toata inima sa nu trebuiască să stau in pat de Înviere si mi-a ascultat Dumnezeu rugăciunile. Slava Lui Dumnezeu pentru toate cele pe care le îngăduie sau le rânduiește pentru noi!

[fallen]

Adevarat a inviat!
Ma bucur pt dvs ca ati reusit si ca va e mai bine!
Eu din pacate m-am simtit foarte epuizata zilele care-au urmat, desi am stat pe scaun la slujba, m-am trezit dimineata cu picioarele amortite de parca fusesem la dans toata noaptea; acum nu stiu daca oboseala e de la noaptea pierduta sau de la efortul facut toate zilele astea...azi parca nu ma mai resimt chiar asa rau, dar e abia ora 3 si mai am de stat pana la 7, si parca deja ma doare burta cand ma ridic in picioare...inainte imi era greu abia pe la 4-5 ...
Deocamdata e cam dificil de redus programul, n-am pe cine sa chem sa ma schimbe la ora 4 sau 5, apoi ar iesi mai mare bulibaseala, e si aglomeratie pe drum la orele alea...oricum de la 5 chiar nu prea mai e treaba, se linisteste, abia ma odihnesc...medical s-a plans sefa ca n-are bani sa imi plateasca si mie, si celui care-mi tine locul....dcat abia cand oi intra in prenatal, la 1 iulie, cand n-o mai avea ce face....

Acasa cum va descurcati cu treburile, cu fetita cea " mare", va ajuta ceilalti?
Pe mine sincer ma cam deranjeaza ca a trebuit sa ne ajute soacra-mea la mutat, si a carat chestii pe care eu nu le-as fi ridicat niciodata pt ca tin prea mult la coloana mea...inteleg sa iti ajuti copiii si sate sacrifici pt ei, dar cred ca e mai intelept sa te gandesti ca daca iti rupi coloana vei ajunge in final o povara tot pt ei ...

[ioana5760]

Nasul raspunde pentru mantuirea sufletului copilului botezat? mi se pare cam grea povara cand parintii nu au nici o treaba cu credinta.
Cand parintii nu se ocupa de educatia crestina a copilui ce trebuie sa faca nasul? nu se poate implica in politica familiei. In afara de rugaciune, poate doar spera ca ceea ce invatata copilul la ora de religie va inmuguri.
Ce parere aveti?