Imaculata conceptie si Adormirea Maicii Domnului

În prealabil postat de Decebal

Ce să vă spun!! :))) După ce am fost nebun şi stilist, taliban şi extremist, intolerant, sectar extremist ortodox, ba chiar capul unei astfel de reţele de sectari extremişti ortodocşi, apoi filetist, pietist şi sectant de interior, apoi neoprotestant, încep încetul cu încetul să mă stabilesc la "casa mea", neoprotestantismul fervent, sau după alţii, "un amestec de gandire catolica, neoprotestanta, atee etc. asezonata (cateodata) cu citate din Sfintii ortodocsi si din Sfintii Parinti ortodocsi". Mare Ţi-e grădina Doamne, şi mulţi i-au mai sărit pârleazul.


Aşa sunt unii pe aici care trec cu aşa o nonşalanţă peste Sfinţii Părinţi. Mi-am spus punctul de vedere în postarea anterioară şi mă îndoiesc că vreunul dintre cei care fac abstracţie de Sfinţii Părinţi va pune vreodată la modul serios mâna pe studiul creştinismului.

Doamnă, eu vă rog mult să încercaţi să mai şi înţelegeţi textele, nu doar să le citiţi şi să le citaţi, luându-vă după aparenţe. V-am mai explicat şi dumneavoastră şi altora, că una este umbrirea Duhului şi alta este primirea Duhului, aceea despre care vorbeşte Sf Apostol Ioan şi Sf Chiril. Textele sfântului Chiril sunt atât de grăitoare, problema este că ele mai trebuie şi citite şi înţelese, că altfel aruncăm teologia ortodoxă autentică pe fereastră. V-am dat citate clare de la Sfântul Chiril care vorbesc tocmai despre această diferenţă dintre harul interior şi cel exterior, precum şi despre ceea ce înseamnă dăruirea Duhului după Învierea lui Hristos. Citatele, studiate la modul responsabil, sunt mai mult decât grăitoare. Dar am văzut că toţi treceţi peste ele ca şi cum voi aţi fi nişte autorităţi mai mari decât Sfinţii Părinţi în teologia creştină.

Ce să răspund? Nu am văzut nimic la Dumitru Stăniloae care să contrazică pe sfântul Chiril al Alexandriei sau să suţină ceea ce spuneţi dumneavoastră, Cătălin, etc. Ca să fiu mai clar, aşa cum greşit interpretaţi pe Sfântul Ioan Teologul şi Evanghelia după Ioan, precum şi pe Sfântul Chiril, aşa greşit îl interpretaţi şi pe Dumitru Stăniloae. Mie lucrurile îmi sunt foarte clare. Citatele pe care le-aţi adus conţin idei la care am răspuns de n ori pe acest thread, doar vă faceţi că nu vedeţi sau că nu înţelegeţi şi reluaţi lucrurile de la capăt, ca şi cum nu v-aş fi răspuns şi ca şi cum citatele pe care le-am dat nu ar fi suficient de lămuritoare.

Decebal, daca mai multi iti spun ca esti beat, indicat ar fi sa mergi sa te culci; asa se spune.

Ca sa nu ne lovim de o gresita interpretare a textelor Pr. Staniloae, redau mai jos, cuvant cu cuvant, ceea ce scrie acesta referitor la Maica Domnului, si anume din punct de vedere ortodox:

"In conceptia ortodoxa pacatul nefiind numai culpa si pedeapsa, ci si o slabire a naturii umane, scaparea de pacat inseamna, pe langa satisfacerea lui Dumnezeu de catre Iisus Hristos prin ascultare si moarte, o intarire a acestei firi, prin ridicarea ei intr-o unire intima cu dumnezeirea. Aceasta a facut-o Fiul lui Dumnezeu devenind si ipostas al firii omenesti, devenind si om intre oameni, ipostas omenesc intre ipostase omenesti, si ca atare, fiind si unul din Treime, revarsand in semenei energia necreata a dumnezeirii Sale, harul dumnezeiesc. Numai prin umanitatea lui Hristos curge iarasi harul in omenire.

Desigur moartea si invierea Lui ca om are un rol special in deschiderea umanitatii Sale pentru toata energia dumnezeiasca, pentru tot Duhul pe care sa-l transmita apoi oamenilor, care il primesc. Astfel harul nu e un ajutor creeat, pe care il da Dumnezeu pentru Hristos, clar numai decat prin Hristos, ca in catolicism, ci energia dumnezeiasca necreeata, care a trebuit intai sa se reverse in umanitatea luata de Fiul lui Dumnezeu, pentru ca prin ea sa treaca la toti cei ce vreau sa o primeasca. De aceea, eliberarea de pacatul stramosesc nu o poate obtine nici un om decat prin unirea lui cu Hristos, Dumnezeu-Omul. Numai asa a obtinut-o si Fecioara Maria. Desigur, n-a fost necesar ca umanitatea Fiului lui Dumnezeu sa fie deplin formata, ca sa transmita Maicii Sale libertatea de pacatul stramosesc.

Din prima clipa a zamislirii Sale ca om, curatenia de pacat a firii Sale umane, inceputa a se forma, a trecut asuprea Maicii Sale. Mai precis vorbind, prin acelasi act, prin care s-a atins de ea, pe de o parte a curatit-o, pe de alta a inceput formarea firii Sale, asa cum lumina, in acelasi moment in care se aprinde, si lumineaza si alunga intunericul.

Desigur, nedespartit de Fiul, a lucrat Duhul Sfant. Sau Fiul lucra prin Duhul Sfant in aceasta atingere, caci Dumnezeu lucreaza totdeauna asupra oamenilor prin Duhul. De aceeea , Duhul pe de o parte a curatit-o, pe de alta parte i-a dat puterea de a naste fara de samanta pe Fiul ca om. Dar exact in momentul in care se curatea si primea puterea de a naste fara de samanta, se si zamislea Fiul lui Dumnezeu ca om. Lucrarea Duhului de curatire a Mariei si zamislirea Fiului lui Dumnezeu in ea, nu se pot desparti temporal una de alta.

Iata cum infatiseaza aceasta simultaneitate, sau mai precis faptul, ca Fiul lui Dumnezeu umple pe Maica Sa de plinatatea harului abia din momentul in care umple umanitatea Sa. Teofan al Niceii, care ne-a dat cea mai frumoasa, mai adanca, mai sistematica si mai dezvoltata lauda a Maicii Domnului:

"Dar priveste legatura negraita a Mangaietorului cu Fecioara. Caci Dumnezeu Cuvantul si Fiul ei nu numai o curata pe ea mai dinainte si o sfinteste prin Duhul propriu, care e puterea curatitoare si sfintitoare, spre a o face apta spre salasluirea Lui negraita, ci si la intrupare se atinge de carnea ei nemijlocit prin Acesta, ca printr-un deget propriu, si asa o face pe aceasta sa subziste in El. Dar tupul Mantuitorului este si primul receptacol si izvor al insasi plenitudinii dumnezeiesti, din care primesc toti credinciosii, care e harul si energia naturala a Sfintei Treimi care e procurator si distribuitor pe seama zidirii a Mangaietorului. Iar locasul Maicii lui Dumnezeu al doilea, nemijlocit dupa acela. Caci Dumnezeu Cuvantul fiind prin fire procuratorul Duhului propriu dupa energie, intai umple locasul si templul propriu de intreg Acesta, apoi de acolo iese Acesta ca dintr-un izvor in al doilea locas si templu al Sau. "

A se observa ca desi Teofan recunoaste o curatire si sfintire a Fecioarei inainte de conceperea Cuvantului, totusi "harul din care primesc toti credinciosii", adica harul curatirii de pacatul stramosesc, nu-l primeste nici ea decat prin umanitatea Fiului ei, mai precis, in momentul in care incepe conceperea umanitatii.

[Decebal]

În prealabil postat de Miha-anca

Decebal, daca mai multi iti spun ca esti beat, indicat ar fi sa mergi sa te culci; asa se spune.

Ar fi bine să vă reţineţi de la astfel de consideraţii. Toate insultele pe care le-am primit aşa pe gratis, fără temei nu mă fac decât să râd, iar unele să râd cu amar când ştiu de ce sunt în stare "ortodocşii".

Iar acum să trec la ceea ce aţi adus înainte.

În primul rând, este nevoie de a preciza că autoritatea Sfântului Apostol Ioan Teologul, precum şi a Sfântului Părinte Chiril al Alexandriei sunt superioare autorităţii părintelui Dumitru Stăniloae.

În al doilea rând, însuşi părintele Dumitru Stăniloae are învăţătura că umanitatea lui Hristos este deplin îndumnezeită de abia după Învierea din morţi. Cu alte cuvinte, dincolo de ceea ce aţi subliniat dumneavoastră în textul de mai sus, trebuie să ţinem cont de contextul mai larg al învăţăturii părintelui Stăniloae, şi de aceea datorită faptului că umanitatea lui Hristos nu era deplin îndumnezeită înainte de Jertfa de pe Golgota şi de Sfânta Înviere, nici Fecioara Maria nu putea să aibă deplinătatea harului, şi asta pentru că nu avea şi nu putea să aibă harul duhului Învierii. Eu nu am spus că nu avea har, sau că harul pe care îl avea nu ar fi "acoperit-o" pe deplin, ci că deplinătatea harului presupune pe Hristos înviat din morţi. Asta este ceea ce am spus până acum, nu pot să îmi dau seama ce aţi înţeles sau ce înţelegeţi dumneavoastră din spusele mele. De aceea consider că părintele Stăniloae, în citatul dat mai sus şi în sublinierea dumneavoastră "Fiul lui Dumnezeu umple pe Maica Sa de plinatatea harului abia din momentul in care umple umanitatea Sa", a avut o exprimare ambiguă şi care poate fi pusă în dezacord cu învăţătura sa de ansamblu.

În al treilea rând, după cum s-a putut vedea din citatele pe care le-am dat eu, de data asta de la autorităţi superioare părintelui Stăniloae, învăţătura Sfintei Scripturi şi a Sfântului Chiril este că Duhul este dat după preamărirea lui Hristos. Am dat deja citatele care spun foarte clar şi explică la nivel teologic, de aceea nu ţin neapărat să le reiau. Aceasta este învăţătura Sfintei Tradiţii. Prin urmare, chiar dacă Maica Domnului avea har sau era plină de har la Întruparea Logosului, totuşi ea nu avea deplinătatea harului, şi asta pentru că deplinătatea harului se dă după Învierea lui Hristos, chiar şi în cazul Fecioarei Maria. De ce? Pentru că în Hristos Înviat este deplina biruinţă asupra Morţii; sfântul Chiril spune că după Înviere Hristos este în mod deplin pârgă a firii înnoite!! Dacă aveţi neclarităţi, vă recomand încă o dată să citiţi cu atenţie textele Sfântului Părinte Chiril şi veţi vedea care este învăţătura autentică a Sfintei Tradiţii, aşa cum este dealtfel propovăduită inclusiv în Evanghelia după Ioan.

"Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred într'Însul. Că Duhul încă nu era dat, pentru că Iisus încă nu Se preamărise." (Ioan 7, 39)

<< Deci ni s-a dat nouă Duhul înnoitor, adică cel Sfânt, cauzatorul vieţii veşnice, după ce S-a preaslăvit Hristos, adică după învierea Lui, când, rupând legăturile morţii şi arătându-Se mai presus de toată stricăciunea, a revenit iarăşi ca om la viaţă, având în Sine întreaga noastră fire, întrucât era şi Unul dintre noi. Cercetând şi mai mult cauza pentru care nu înainte de Înviere, ci după ea, s-a produs revărsarea Duhului, vei auzi iarăşi aceasta: Hristos S-a făcut pârgă a firii înnoite (I Cor. 15, 20), atunci când, nemaifiind împiedicat de lanţurile morţii, a venit iarăşi la viaţă, precum am spus adineauri. Cum deci ar putea fi readuşi la viaţă înainte de începutul ei, cei de după acest început?

<< Căci, precum nu va odrăsli din pământ o plantă înainte de-a se forma rădăcina ei, fiindcă începutul plantei este din rădăcină, aşa este cu neputinţă ca noi să avem pe Domnul nostru Iisus Hristos ca rădăcină a nestricăciunii noastre înainte de-a se vedea El formându-Se ca rădăcină. Deci arătând venit timpul pogorârii Duhului la noi după învierea Lui din morţi, a suflat asupra Ucenicilor, zicând: „Luaţi Duh Sfânt” (In 20, 22). Căci atunci era cu adevărat la uşi, mai bine-zis înlăuntrul uşilor, timpul înnoirii. Şi să vadă iarăşi iubitorul de învăţătură dacă nu este adevărat şi cuvântul despre acestea. Căci la început, cum ne-a spus purtătorul de Dumnezeu Moise, luând Creatorul tuturor ţărână din pământ şi alcătuind pe om, a suflat în faţa lui suflare de viaţă. Şi ce este altceva suflarea de viaţă decât Duhul lui Hristos, Care zice: „Eu sunt viaţa şi învierea” (In 11, 25)? Iar deoarece S-a despărţit de umanitate Duhul cel Sfânt, Care ne poate menţine şi modela potrivit caracterului dumnezeiesc, Mântuitorul ni-L dăruieşte iarăşi pe Acesta, ridicându-ne spre demnitatea de la început şi remodelându-ne după chipul Său. De aceea şi Pavel zice către unii: „Copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii până ce Hristos va lua chip în voi” (Gal. 4, 19). (Sfântul Chiril al Alexandriei)

umanitatea lui Hristos este deplin îndumnezeită de abia după Învierea din morţi

Pe ce invatatura te bazezi?
Ce facem, Decebal, incepem sa schimbam dogme, ca sa cada in picioare cum vrei tu?!?

[Decebal]

Doamnă, v-am explicat în postarea anterioară ce era de explicat.

Nu ştiu despre ce "dogme" vorbiţi şi la ce sinod ecumenic au fost adoptate.

Cred că zbaterile dumneavoastră sunt de prisos; nu faceţi decât să vă luptaţi împotriva Revelaţiei, împotriva Sfintei Tradiţii a Sfinţilor Părinţi, şi chiar împotriva raţiunii şi logicii teologice.

În prealabil postat de Decebal

Doamnă, v-am explicat în postarea anterioară ce era de explicat.

Nu ştiu despre ce "dogme" vorbiţi şi la ce sinod ecumenic au fost adoptate.

Cred că zbaterile dumneavoastră sunt de prisos; nu faceţi decât să vă luptaţi împotriva Revelaţiei, împotriva Sfintei Tradiţii a Sfinţilor Părinţi, şi chiar împotriva raţiunii şi logicii teologice.

Eu sper ca "zbaterile" mele nu sunt de prisos. De fapt nu e vorba de zbateri ci de urmarirea cu consecventa a unei idei. Eu cand intalnesc un deal pe drumul meu, obisnuiesc sa-l trec; nu ma intorc din drum din cauza lui.

Iarta, ma, Decebal, dar mai am unele intrebari:
In afara de Chiril al Alexandriei, la care alti Sfinti Parinti faci trimitere?

În prealabil postat de Decebal

umanitatea lui Hristos este deplin îndumnezeită de abia după Învierea din morţi

Vrei sa spui ca moartea pe cruce I-a fost necesara lui Iisus Hristos personal pentru a-si indumnezei umanitatea?
E posibil ca eu sa nu inteleg prea bine ce scrii; de aceea te rog explica-te.

În prealabil postat de Decebal

În primul rând, este nevoie de a preciza că autoritatea Sfântului Apostol Ioan Teologul, precum şi a Sfântului Părinte Chiril al Alexandriei sunt superioare autorităţii părintelui Dumitru Stăniloae.

Asta de unde ai mai scos-o?
Iarta-ma, dar ma uimesti. Nu mai stiu pe nimeni, care sa fi masurat in felul acesta autoritatea cuiva; nici nu este o practica ortodoxa, caci punctul de vedere unitar al invataturii ortodoxe nu constituie prilej pentru asemenea ierarhizare. Catolicii il au pe papa; noi Il avem numai pe Hristos.

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

In analizele pe care le faceti pe aceasta tema ati putea aduce in discutie omilia Sfantului Nicolae Cabasilla referitoare la Bunavestire.Recomandarea mea nu este intimplatoare intrucat el este considerat a fi un isihast laic,un intelectual care a dobandit sfintenia in lume.Daca veti cauta pe tema asta veti observa ca mama sa,la randul ei, a facut parte dintr-un cerc isihast fondat la Tesalonic de un ucenic al Sfantului Grigore Sinaitul,pe nume Isiodor Buchir.Sa cautati omilia respectiva,ar fi un interesant punct de discutie.Numai bine.

Hristos S-a Inaltat!

Va multumesc frumos pentru indemn.

Am gasit Nicolae Cabasila, "Viata Maicii Domnului, Omilii la Nasterea Maicii Domnului, Bunavestire si Adormirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu" doar pe scribd.
http://ro.scribd.com/doc/71634484/Sf...aicii-Domnului

Dar nu pot nici macar s-o citesc pentru ca n-am cont de Facebook si nici nu vreau sa-mi fac.Nu vreau socializare.
Am sa incerc sa gasesc cartea la Libraria Sophia.

Am gasit totusi un articol pe care l-am citit aseara pe fuga dar aveam sufletul secat si n-am inteles mare lucru.
In fiecare an in perioada 13-15 iunie, mintea si sufletul meu retraiesc nenorocirile cu minerii. Si atunci e nevoie de multa rugaciune ca sa-mi treaca. Sunt om si mi-e greu sa uit. Si e pacat. Dar daca ar fi singurului pacat pe care-l fac??

(Nicoale Cabasila, Omilie la Slăvită Adormire a Preasfintei Maici a lui Dumnezeu)
http://www.voscreasna.com/358/sfantu...icii-domnului/

Cine vrea sa inteleaga si sa iubeasca Sfanta Liturghie poate ar trebui sa citeasca, intre altele; ”Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii” de Sfantul Nicolae Cabasila. (Cine a citit-o deja, iertare pentru indemn.)
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...tii-liturghii/
http://tineretulortodox.md/wp-conten...-Liturghii.pdf

Dumnezeu sa fie cu noi toti.

În prealabil postat de Miha-anca

Adica Dumnezeu i-a anulat liberul arbitru Fecioarei Maria?!?

Hristos S-a Inaltat!

Am gasit o Predica la Bunavestire (Buna Vestire), a parintelui Bartolomeu Anania(Dumnezeu sa-l aseze cu dreptii); in aceasta Predica parintele Bartolomeu parca „ar raspunde” interogatiei retorice pe care ati lansat-o dumneavoastra: „Adica Dumnezeu i-a anulat liberul arbitru Fecioarei Maria?!?”

<<Buna Vestire este praznuita pe 25 martie. Praznicul Bunei Vestiri a Maicii Domnului este cunoscut in popor sub denumirea de Blagovestenia. In aceasta zi Fecioara Maria a fost vestita de Arhanghelul Gavriil ca Il va naste pe Fiul lui Dumnezeu.

Exista in viata Maicii Domnului un moment de mare rascruce, atat pentru propria ei randuiala, cat si pentru istoria mantuirii noastre. Acest moment se intrupeaza intr’un singur cuvant. Fara el, ceea ce Dumnezeu intentiona in Buna Vestire ar fi fost un esec divin; prin el, conlucrarea dintre Dumnezeu si om se dovedeste biruitoare, iar consecintele ei razbat pana la sfarsitul veacurilor.>>

<<Cat va fi stiut ea din Sfintele Scripturi? Cat va fi cunoscut ea din proorocia Isaiei? In ce masura astepta si ea, ca intregul Israel, venirea lui Mesia? Iar daca Mesia, ca Fiu al lui Dumnezeu, urma sa Se nasca dintr-o fecioara, de ce tocmai ea trebuie sa fie aceea? E prea frumos ca sa fie si adevarat! Dar, dincolo si mai presus de aceasta, cum poate fi o zamislire de la Duhul Sfant, in ce chip poate Dumnezeu sa umbreasca o femeie pamanteana spre a I naste Lui un Fiu? Intelegerea in sine sovaie si se poticneste.>>

<<Cuvantul ingerului nu este o porunca. Poruncile se dau in vis, asa cum le va primi, ceva mai tarziu, logodnicul Iosif.

Cuvantul ingerului nu este nici vestirea unui fapt implinit, asa cum o avusese preotul Zaharia langa altarul tamaierii. Buna Vestire anunta, deocamdata, doar faptul ca Dumnezeu o alesese pe ea, Maria, sa devina mama Fiului Sau.

Ingerul poarta un mesaj, dar si o invitatie. E un apel la libertatea Fecioarei de a decide, de a se pronunta intre doua alternative, intre un da sau un nu. Pentru ca libertatea ei sa nu fie intru nimic viciata, i se pun in fata cele doua perspective: pe de o parte, harul de a deveni Nascatoare de Dumnezeu, pe de alta, jertfa de a purta o sarcina aparent reprobabila.

Spre a- i inlesni hotararea, ingerul ar fi putut s-o asigure ca Iosif, prin revelatie, va lua totul asupra lui si ca, in fata societatii si a legii, el va trece drept tatal Celui ce Se va naste dintr-insa.

Dar Mariei nu i se face o astfel de fagaduiala, e lasata sa cumpaneasca singura, in deplina libertate a cugetului. Un nu, ar insemna o amanare a planului dumnezeiesc, un da, implinirea lui imediata.

Ingerul asteapta din gura Mariei un singur cuvant. Il asteapta Dumnezeu, dar in acelasi timp il asteapta toata suflarea, caci, intreband-o pe ea, Dumnezeu ne intreaba pe noi, iar prin raspunsul ei urmeaza sa se rosteasca intreaga omenire. Iata, Eu stau la usa si bat! E clipa cand Fecioara insumeaza intr-insa setea universala de libertate.

- Fie! Sa-mi fie mie dupa cuvantul tau!
In acea clipa s-a petrecut Intruparea.
Din acest moment ingerul nu mai are nimic de spus si se face nevazut.>>

IPS Bartolomeu Anania
http://www.crestinortodox.ro/sarbato...re-140055.html

[catalin2]

În prealabil postat de Miha-anca

Ca sa nu ne lovim de o gresita interpretare a textelor Pr. Staniloae, redau mai jos, cuvant cu cuvant, ceea ce scrie acesta referitor la Maica Domnului, si anume din punct de vedere ortodox.

Anca, acest text e elocvent si clar, scrie explicit de umplerea cu har a Sfintei Fecioare. Doar ca Decebal deocamdata nu accepta nimic, putem da si 100 de citate. Pana la urma o sa se convinga singur, asa a facut si cu Filioque si si-a dat seama ca greseste.
La inceputul discutiei pe acest topic avea mai multe neintelegeri, si le-a lamurit si a ramas doar cu aceasta.

[catalin2]

Decebal, citatele sunt mai mult decat explicite, scrie negru pe alb ca Sfanta Fecioara primeste harul. De altfel stergerea pacatului original inseamna si primirea harului, asta pierdusera urmasii lui Adam.
Cand am vazut citatul dat de Anca am crezut ca o sa iti dai seama ca asta e adevarul, am fost surprins ca inca mai sustii acea neintelegere. Tu pana acum nu ai dat nici macar un singur citat legat de Intrupare, doar despre alte invataturi, despre primirea harului de catre oameni, neintelegand ca Sfanta Fecioara este o exceptie.

Uite ce clar spune Teofan al Niceii:

"Dar priveste legatura negraita a Mangaietorului cu Fecioara. Caci Dumnezeu Cuvantul si Fiul ei nu numai o curata pe ea mai dinainte si o sfinteste prin Duhul propriu, care e puterea curatitoare si sfintitoare, spre a o face apta spre salasluirea Lui negraita, ci si la intrupare se atinge de carnea ei nemijlocit prin Acesta, ca printr-un deget propriu, si asa o face pe aceasta sa subziste in El. Dar tupul Mantuitorului este si primul receptacol si izvor al insasi plenitudinii dumnezeiesti, din care primesc toti credinciosii, care e harul si energia naturala a Sfintei Treimi care e procurator si distribuitor pe seama zidirii a Mangaietorului. Iar locasul Maicii lui Dumnezeu al doilea, nemijlocit dupa acela. Caci Dumnezeu Cuvantul fiind prin fire procuratorul Duhului propriu dupa energie, intai umple locasul si templul propriu de intreg Acesta, apoi de acolo iese Acesta ca dintr-un izvor in al doilea locas si templu al Sau. "

Nu mai e nevoie de vreun alt mesaj, de fapt nu era nevoie de la inceput, doar ca tu ai tot insistat.

[Decebal]

În primul rând, este nevoie de a preciza că autoritatea Sfântului Apostol Ioan Teologul, precum şi a Sfântului Părinte Chiril al Alexandriei sunt superioare autorităţii părintelui Dumitru Stăniloae.

În al doilea rând, însuşi părintele Dumitru Stăniloae are învăţătura că umanitatea lui Hristos este deplin îndumnezeită de abia după Învierea din morţi. Cu alte cuvinte, dincolo de ceea ce aţi subliniat dumneavoastră în textul de mai sus, trebuie să ţinem cont de contextul mai larg al învăţăturii părintelui Stăniloae, şi de aceea datorită faptului că umanitatea lui Hristos nu era deplin îndumnezeită înainte de Jertfa de pe Golgota şi de Sfânta Înviere, nici Fecioara Maria nu putea să aibă deplinătatea harului, şi asta pentru că nu avea şi nu putea să aibă harul duhului Învierii. Eu nu am spus că nu avea har, sau că harul pe care îl avea nu ar fi "acoperit-o" pe deplin, ci că deplinătatea harului presupune pe Hristos înviat din morţi. Asta este ceea ce am spus până acum, nu pot să îmi dau seama ce aţi înţeles sau ce înţelegeţi dumneavoastră din spusele mele. De aceea consider că părintele Stăniloae, în citatul dat mai sus şi în sublinierea dumneavoastră "Fiul lui Dumnezeu umple pe Maica Sa de plinatatea harului abia din momentul in care umple umanitatea Sa", a avut o exprimare ambiguă şi care poate fi pusă în dezacord cu învăţătura sa de ansamblu.

În al treilea rând, după cum s-a putut vedea din citatele pe care le-am dat eu, de data asta de la autorităţi superioare părintelui Stăniloae, învăţătura Sfintei Scripturi şi a Sfântului Chiril este că Duhul este dat după preamărirea lui Hristos. Am dat deja citatele care spun foarte clar şi explică la nivel teologic, de aceea nu ţin neapărat să le reiau. Aceasta este învăţătura Sfintei Tradiţii. Prin urmare, chiar dacă Maica Domnului avea har sau era plină de har la Întruparea Logosului, totuşi ea nu avea deplinătatea harului, şi asta pentru că deplinătatea harului se dă după Învierea lui Hristos, chiar şi în cazul Fecioarei Maria. De ce? Pentru că în Hristos Înviat este deplina biruinţă asupra Morţii; sfântul Chiril spune că după Înviere Hristos este în mod deplin pârgă a firii înnoite!! Dacă aveţi neclarităţi, vă recomand încă o dată să citiţi cu atenţie textele Sfântului Părinte Chiril şi veţi vedea care este învăţătura autentică a Sfintei Tradiţii, aşa cum este dealtfel propovăduită inclusiv în Evanghelia după Ioan.

"Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred într'Însul. Că Duhul încă nu era dat, pentru că Iisus încă nu Se preamărise." (Ioan 7, 39)

<< Deci ni s-a dat nouă Duhul înnoitor, adică cel Sfânt, cauzatorul vieţii veşnice, după ce S-a preaslăvit Hristos, adică după învierea Lui, când, rupând legăturile morţii şi arătându-Se mai presus de toată stricăciunea, a revenit iarăşi ca om la viaţă, având în Sine întreaga noastră fire, întrucât era şi Unul dintre noi. Cercetând şi mai mult cauza pentru care nu înainte de Înviere, ci după ea, s-a produs revărsarea Duhului, vei auzi iarăşi aceasta: Hristos S-a făcut pârgă a firii înnoite (I Cor. 15, 20), atunci când, nemaifiind împiedicat de lanţurile morţii, a venit iarăşi la viaţă, precum am spus adineauri. Cum deci ar putea fi readuşi la viaţă înainte de începutul ei, cei de după acest început?

<< Căci, precum nu va odrăsli din pământ o plantă înainte de-a se forma rădăcina ei, fiindcă începutul plantei este din rădăcină, aşa este cu neputinţă ca noi să avem pe Domnul nostru Iisus Hristos ca rădăcină a nestricăciunii noastre înainte de-a se vedea El formându-Se ca rădăcină. Deci arătând venit timpul pogorârii Duhului la noi după învierea Lui din morţi, a suflat asupra Ucenicilor, zicând: „Luaţi Duh Sfânt” (In 20, 22). Căci atunci era cu adevărat la uşi, mai bine-zis înlăuntrul uşilor, timpul înnoirii. Şi să vadă iarăşi iubitorul de învăţătură dacă nu este adevărat şi cuvântul despre acestea. Căci la început, cum ne-a spus purtătorul de Dumnezeu Moise, luând Creatorul tuturor ţărână din pământ şi alcătuind pe om, a suflat în faţa lui suflare de viaţă. Şi ce este altceva suflarea de viaţă decât Duhul lui Hristos, Care zice: „Eu sunt viaţa şi învierea” (In 11, 25)? Iar deoarece S-a despărţit de umanitate Duhul cel Sfânt, Care ne poate menţine şi modela potrivit caracterului dumnezeiesc, Mântuitorul ni-L dăruieşte iarăşi pe Acesta, ridicându-ne spre demnitatea de la început şi remodelându-ne după chipul Său. De aceea şi Pavel zice către unii: „Copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii până ce Hristos va lua chip în voi” (Gal. 4, 19). (Sfântul Chiril al Alexandriei)