Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica ortodoxa > Biserica Ortodoxa Romana
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1401  
Vechi 09.01.2019, 02:52:53
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Păstorul cel bun își dă viața pentru noi. Nimic de comentat! Așa este! Păstorul cel bun dă viață veșnică. Ce este viața întrebare pe care oamenii și-au pus-o de multe ori, iar în ultimuj timp oamenii de știință sunt foarte porniți să afle răspunsul. Și cineva cu o amară ironie spunea: Ce să facă și ei? Ca să vadă ce-i viața omului taie broaște și cercetează broaște și cobai! Și, după ce că cercetează broasca, în loc să cerceteze omul, o mai cercetează și moartă! Cum să afli ce e viața omului scormonind o broască moartă? Nu negăm, știința are realizări colosale. Probabil se va ajunge la clonare, o să apară între noi clone, oameni care nu sunt oameni, dar tot nu se va afla ce este viața, pentru că viața nu este „ceva”, ci este „Cineva”. Știm că Păstorul nostru cel bun a zis: „Eu sunt Viață” și atunci El îmi dă viața care este El. Mulți dintre noi credem că viața noastră este viața biologică, dar aceasta nu e decât țărâna în care Dumnezeu a suflat viața mea. Ce a apărut în mine în clipa în care Dumnezeu a suflat suflarea de viață? Acolo, în adâncul acela al lăuntrului mamei mele, am fost eu de față când Dumnezeu a suflat suflarea de viață? Nu, n-am fost! Pentru că am părut atunci când a suflat și când eu am apărut El deja era cu “spatele”! Abia la Botez L-am văzut față către față. Nu ne amintim! să ne amintim când ne vom întâlni din nou față către față! Atunci, la suflarea aceea din adâncul, din pântecul mamei n-a apărut ceva, ci a apărut cineva. Eu am apărut. Eu nu am suflet, ci sunt suflet! Sufletul viu pe care L-a suflat Dumnezeu sunt eu.
Omul este suflet viu; Cum citim în Cartea Facerii: „…a suflat asupra sa și omul s-a făcut suflet viu!”. Eu sunt suflet viu, viața mea sunt eu, dar numai întrucât eu sunt locul în care El suflă, în are El vine. În clipa în care m-am întors cu spatele la Dumnezeu semăn cu un frigider scos din priză. Pentru că frigiderul e frigider atâta timp cât stă în priză. Dar dacă s-ar mândri, cum facem noi eori, și ar ieși din priză zicând: „Uite, eu am gheață și fară să primesc curent”, atunci ar mai avea gheață [viață] puțin timp, căci gheața se topește și nu mai are!
Iisus Hristos, Păstorul cel Bun, în parabola pe care ne-o spune Evanghelie, este Cel Care-și dă viața în mod liber. Această Parabolă este parabola libertății. Zice: „Eu îmi dau viața. Nimeni n-o ia de la Mine! Eu singur o dau și Eu o iau”. Vorbește despre Moartea de bunăvoie și învierea Lui ca Dumnezeu…
În clipa în care voi face voia lui Dumnezeu voi fi liberă de orice teamă, de orice grijă, de orice amenințare, de orice dorință. aca fac ce vreau eu, voi fi tot timpul manipulată de dorințele mele care sunt, la rândul lor, manipulate de context. Sunt situații în care nu știu ce vreau! Mă duc într-un magazin să cumpăr un detergent și nu sunt în stare să aleg, nu știu pe care să-l iau. Am intrat de curând într-un magazin și am văzut o cutie de ouă pe care scria: ouă naturale! Și am zis: Nu se poate! Or fi și ouă artificiale? Ce-o fi? Deci, trăim într-o lume în care informația e bulversantă și ne manipulează. Sunt foarte mulți oameni care cumpără un anumit detergent și dacă întrebi de ce, spun: pentru că în reclama de la televizor a spus că e așa, și așa, și așa…
Și pe mine mă întreabă: ce dovezi ai că există Dumnezeu? Și eu îl întreb: ce dovezi ai că detergentul acela-i cel mai bun. Păi, zice, a zis la televizor. Deci dacă eu îi spun că există Dumnezeu și că ne iubește nu mă crede, dar pentru că un om pe ecran i-a spus că detergentul acela e cel mai bun, crede, și a cumpărat. Și atunci, fiecare avem credință, depinde ce facem cu credința!?
Această relație cu Mântuitorul ca Păstor reiese din faptul că spune: Eu îmi cunosc oile Mele așa cum ÎI cunosc pe Tatăl Meu. Relația dintre mădularele Bisericii și Capul Bisericii, dintre credincioși și Iisus Hristos, este ca relația dintre Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul. Ce fel de relație este între Tatăl și Fiul? Știm că este iubire, știm și că Fiul se naște din Tatăl. Și atunci, relația noastră cu Mântuitorul (ca a Mântuitorului cu Tatăl Cel Ceresc) este o relație în care noi mereu ne naștem de sus; dacă nu ne naștem de sus, nu avem viață în noi. Relația cu Mântuitorul ca Păstor se face numai întrucât păstrăm mereu calitatea noastră de fii-Mântuitorul nu poate fi Păstorul nostru dacă noi nu suntem fii1 Lui, fiii lui Dumnezeu. Dumnezeu S-a făcut om pentru noi, iar cei care L-au primit au primit puterea să se facă fiii lui Dumnezeu. Noi nu suntem făcuți fiii lui Dumnezeu, noi primim putere “să ne facem”. Aceasta este demnitatea noastră. Dacă nu putem plini această demnitate atunci cerem să fim toți egali. Era atât de trist pe vremea comunismului când la un moment dat se aducea ceva de mâncare și era coadă și cei din spatele cozii ziceau: «Dați puțin, să ajungă la toată lumea”. Și la un moment dat era atât puțin încât nici nu mai puteai să mai guști. Nu era acea dăruire care ar putea spune: „Ia, mănâncă măcar tu. Azi ai tu și mâine mănânc eu, ca să avem amândoi”.
Această tendință a omului de a fi egal, de a avea toată lumea la fel, de a fi la fel, este din neputința de a suporta minunea făcută de Dumnezeu cu fiecare om. Asta ne dă nouă relația cu Mântuitorul ca Păstor, posibilitatea de a fi ceea ce suntem: făptură atât de minunată, posibilitatea de a deveni, de a fi cu adevărat ceea ce am devenit prin Sfântul Botez, mădular viu al Sfintei Biserici, posibilitatea de a fi aici, în lume. Nu suntem din lume, dar suntem în lume ceea ce suntem chemați să fim: fiii lui Dumnezeu.
Meșteșugul bucuriei, Cum dobândim bucuria deplină, ce nimeni n-o va lua de la noi, Monahia Siluana Vlad
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1402  
Vechi 09.01.2019, 22:55:05
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Toate ale omului pornesc de la gândul omului. Nu se face nimic din viața omului care nu trece prin gând. De aceea toată grija celui care vrea să-și curățească sufletul trebuie să fie grija de a-și curăți mintea de gândurile cele rele și de toate înfățișările răului câte sunt în gând.
Aici este toată cheia vieții sufletești și toată cheia curățirii sufletești, și anume, să-ți faci rânduială în minte. Cine își face rânduială în minte își face rânduială în viață.
Ar trebui să ne îmbogățim mintea cu cât mai multe gânduri plăcute lui Dumnezeu, cu gândurile care se potrivesc cu voia lui Dumnezeu. Și astfel de gânduri găsim în primul rând în Sfânta Scriptură, apoi găsim în cărțile de îndrumare duhovnicească, dar mai ales și mai întâi în sfintele slujbe. Așa că e de mare importanță să luăm parte la sfintele slujbe și e de mare importanță să învățăm texte de la sfintele slujbe, ca să ni se îmbunătățească gândirea și ca să avem o comoară de gânduri bune, care după aceea izvorăsc din inima noastră.
”Veniți de luați bucurie”, Părintele Teofan Părăian
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1403  
Vechi 13.01.2019, 03:13:10
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Iubiți credincioși, deci știm că la începutul propovăduirii, Domnul Hristos i-a îndemnat pe oameni la credință: „Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie”, și la sfârșitul propovăduirii Sale, după înviere, le-a spus ucenicilor: „Propovăduiți Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede și se va boteza se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi” (Marcu 16, 15-16). Și a mai spus Domnul Hristos: „Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine” (Ioan 14, 1). A mai spus Domnul Hristos: „De nu veți crede cine sunt, în păcatele voastre veți muri” (Ioan 8, 24). Știm de la Sfântul Apostol Pavel că fară credință nu este cu putință să fii plăcut lui Dumnezeu (Evrei 11, 6).
Faptele noastre ne apropie sau ne indeparteaza de Dumnezeu…
Cred că știți că ucenicii Domnului Hristos au spus: „Dă-ne mai multă credință”.
Avem noi câtă avem, dar vrem mai multă. Dă-ne mai multă credință. Nu este destulă credința noastră.Ce le cerea Domnul Hristos ucenicilor Săi? „De-ți va greși fratele tău, ceartă-l – asta o poți face tare ușor și fară îndemn -, și dacă se va întoarce, iartă-l” – asta merge mai greu.
„Și chiar dacă îți va greși de șapte ori într-o zi – și când zicem de șapte ori nu ne gândim să numărăm, și dacă cumva îți greșește de opt ori, gata, l-ai iertat de șapte ori, ajunge; nu-i așa! -, și de șapte ori se va întoarce, zicând: «Rău îmi pare», tu să-l ierți” (Luca 17, 3-4). Și atunci, ucenicii și-au dat seama că nu este chiar așa de simplu și au zis: „Dă-ne mai multă credință”. Dacă am avea mai multă credință, am putea face și asta, dar cu credința câtă o avem, încă nu putem.
Că trebuie să fie sporită credința înțelegem și din faptul că Domnul Hristos i-a spus Sfântului Apostol Petru: „Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă pe voi ca pe grâu; și Eu m-am rugat pentru tine ca să nu scadă credința ta. Și tu, oarecând întorcându-te, întărește pe frații tăi” (Luca 22, 31-32).
Deci, iubiți credincioși, acestea sunt rezultate ale credinței. Dacă crezi în Dumnezeu, dacă îl ai pe Dumnezeu în primul loc în viața ta, dacă ții seama de Dumnezeu, dacă Dumnezeu este pentru tine o ființă, o persoană, nu te mai raportezi la cuvintele Lui ca la niște reguli, ca la niște principii, ci te raportezi la cuvintele Lui cum a zis Sfântul Apostol Petru: „Tu ai cuvintele vieții celei veșnice”.
Prin cuvintele Lui ne raportăm la Domnul Hristos. Sfântul Marcu Ascetul, în Filocalie, având în vedere cuvintele Domnului Hristos referitoare la ucenicii Săi, anume: „Cel ce vă primește pe voi, pe Mine mă primește, și cel ce se leapădă de voi, de Mine se leapădă” (Luca 10, 16), spune că „cel ce primește cuvintele Cuvântului lui Dumnezeu primește pe Dumnezeu Cuvântul”. Deci dacă primim cuvintele Mântuitorului în viața noastră, în sufletul nostru, dacă facem faptele cele bune, le realizăm, le întrupăm în existența noastră, în cazul acesta prin cuvintele Cuvântului lui Dumnezeu primim în sufletul nostru pe Dumnezeu Cuvântul, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Amin.
Bucuriile credinței, Arhimandritul Teofil Părăian
27 iulie 2004, seara, Mănăstirea Oașa
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1404  
Vechi 13.01.2019, 21:21:59
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Bunul Dumnezeu rânduiește pentru fiecare om o cruce potrivită cu puterea lui de a rezista, nu pentru a se chinui, ci pentru a urca de pe cruce în cer, pentru că, în esență, crucea este scară către cer. Dacă am înțelege ce comoară ne învistierim din suferirea încercărilor, nu am mai murmura, ci am slavoslovi pe
Dumnezeu ridicându-ne cruciulița pe care ne-a hărăzit-o, astfel încât și în această viată ne vom bucura, dar și în cealaltă vom lua o pensie bună. Dumnezeu ne-a asigurat acolo în cer multe bogății. Însă atunci când cerem să ne ușureze de o încercare, el dă aceste bogății altora și astfel o pierdem. în timp ce, de vom face răbdare, ne va da și dobândă.
Fericit este cel care se chinuiește aici, pentru că, cu cât este pedepsit mai mult în această viată, cu atât mai mult se pregătește pentru cealaltă, deoarece i se șterg din păcate. Crucile încercă rilor sunt mai presus de “talanți”, de harismele pe care ni le dă Dumnezeu. Fericit este cel care are cinci cruci, iar nu una. O suferință sau o moarte mucenicească aduc cu adevărat răsplată cerească. De aceea la fiecare încercare să spunem: ‘îți mulțumesc, Dumnezeul meu, pentru că tocmai aceasta îmi trebuia pentru mântuirea mea”.
Viața de familie, Cuviosul Paisie Aghioritul
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1405  
Vechi 17.01.2019, 22:45:34
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

De însetează cineva, să vină la Mine și să bea. (Ioan 7, 37)
Mulți suferă de sete duhovnicească. Și cei ce sunt nemulțumiți de ei înșiși, roși de visuri și năzuințe neîmplinite, și cei care nu găsesc întrebuințare înzestrării lor, cărora îndatoririle lor li se par mai presus de putere și îndoielile lor – cu neputință de dezlegat, ar fi gata de orice jertfă, de orice schimbare în viață, de orice zguduire morală, dacă toate acestea i-ar curăța și i-ar umple de dragoste și de compasiune pentru întreaga omenire.
Fără îndoială că Cel ce a trezit în noi setea duhovnicească o va și potoli. Pentru toți cei ce flămânzesc și însetează, la El este cuvânt de mângâiere și îmbărbătare; aceștia sunt fericiți, căci se vor sătura: cuvântul lui Dumnezeu nu poate să amăgească!
Cel însetat duhovnicește îți va potoli setea. Voi, care doriți să fiți mai buni, care năzuiți spre tot ce este frumos! Veți fi îndestulați dacă vă veți duce la Cel ce a spus: Vino la Mine și bea. Ce s-a petrecut atunci când Însuși Fiul lui Dumnezeu a rostit pe pământ pentru prima dată, limpede și răsunător, spusele acestea? Niciun suflet nu s-a pornit spre El! Au început discuții, până și certuri: Îi cercetau din fir a păr obârșia, cuvintele, dar la chemarea Lui nemijlocită, limpede, personală, nimeni n-a dat răspuns!
Același lucru se întâmplă și acum. Oamenii rămân neîndestulați, fiindcă, deși vorbesc, poate, despre Hristos, nu merg la El cu inima ca să primească de la El apa vie ce potolește pentru totdeauna orice sete.
„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1406  
Vechi 19.01.2019, 02:03:47
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

În epoca de astăzi omul viețuiește în fiecare zi cu frică, și toți știm că s-au depășit cu mult limitele fricii pe care o aveau oamenii în generațiile trecute. De ce există, însă, atât de multă frică? Omul este plăsmuit să fie liber sub acoperământul și iubirea Părintelui Ceresc, Dumnezeu, ca și copiii mici care viețuiesc fără grijă sub acoperământul și iubirea părinților lor. De exemplu, dacă iei un copil și-l întrebi: „Te temi că nu ai ce să mănânci mâine?” îți va răspunde automat: „Nu, pentru că îmi va da să mănânc mama sau tata!” Și doarme liniștit, pentru că are încredere în părinții săi. La fel si noi, nu trebuie sa ne temem de necunoscut!
Noi, însă, oare avem această încredere în Părintele și Creatorul nostru? Desigur că nu, pentru că noi am luat viața, și toate grijile, și problemele, în mâinile noastre, și de dimineață până seara, uneori și nopțile, ne gândim ce vom face, cum ne vom îmbrăca, dacă vom avea de muncă, sau cum vom înmulți averea și, dacă este cu putință, cum vom dobândi întreaga lume. Dormim și ne trezim cu frică să nu ne îmbolnăvim, să nu se întâmple vreo nenorocire…
Să nu ne lăsăm pe noi înșine în largul durerii, al agoniei și al fricii! Hristos ne așteaptă să ne odihnească de osteneala vieții de zi cu zi, și de povara păcatelor noastre. El vrea să ne dăruiască iubirea Lui bogată și ajutorul lui: Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi (Matei 11, 28).
Sevasta E. Hasioti, Când vrei să-ți potolești setea
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1407  
Vechi 23.01.2019, 01:04:48
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Chiar dacă prin credință devenim creștini, numai prin iubire ne manifestăm cu adevărat creștini. Atât nădejdea, cât și credința devin virtuți desăvârșite numai când sunt pătrunse și însuflețite de iubire.
Dragostea ca virtute teologică este cea mai mare dintre toate, deoarece, prin natura sa, le implică pe celelalte virtuți. Nu poți să iubești dacă nu ai credință puternică și statorică, nu poți să iubești pe Dumnezeu și pe aproapele dacă nu ai spirit jertfelnic, nu poți să iubești dacă nu ai smerenie, nădejde, supunere, ascultare, răbdare îndelungă, bărbăție și multe altele.
Fără puterea dragostei, credința slăbește, iar nădejdea se ofilește și scade mereu. Virtutea dragostei se naște în om din multă nevoință, smerenie și rugăciune. Dragostea este podoaba cea mai frumoasă cu care Dumnezeu înveșmântează inima înfrântă și smerită.
Din păcate, omul contemporan este atât de plin de sine, încât nu mai vede frumusețea din jurul său; el se vede doar pe sine, că este nedreptățit, că nu este iubit sau ajutat și nu mai are ochi pentru suferințele altuia. Foarte puțină lume Îi mai mulțumește lui Dumnezeu pentru bune și pentru rele, cum făcea dreptul Iov. Mereu dorim ca Dumnezeu să ne dea și cerem multe, dar când vine vorba să ne dăruim lui Dumnezeu trup și suflet, atunci începem să ne scuzăm și să aruncăm vina pe societate. Dar de ce nu aruncăm vina și pe noi înșine, pentru că și noi facem parte din societatea acestui timp? Nimeni nu are dragoste dacă vedem doar răul celor din jur.
Maica Teodora Amariei
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1408  
Vechi 26.01.2019, 02:43:52
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Rugăciunea este singura modalitate de biruință asupra ispitelor... Lupta cu gândurile - temelia luptei cu patimile - devine osebit de intensă în timpul rugăciunii, atunci când lucrarea gândurilor se arată puternică și cu multă vădire față de timpul vieții noastre de zi cu zi... Cu ajutorul rugăciuni și al citirii din Sfânta Scriptură e nevoie să ne deprindem să deosebim gândurile - aceasta ne permite ca în toate împrejurările vieții noastre să primim gândurile cele bune și să le respingem pe cele rele, astfel încât ele să nu poată trece în cuvinte ori în fapte... Dacă noi rămânem în păcat, atunci ne pierdem capacitatea de a deosebi gândurile și de a ne vedea propriile păcate și patimi. (Arhimandritul Serghie Șevici)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1409  
Vechi 01.02.2019, 00:34:20
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Orice cuvant din Sfanta Evanghelie nu este un cuvant de pe pamant, ci cuvant adus din cer pe pamant. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca "citirea Scripturilor este deschiderea cerului si gurile proorocilor sunt gura lui Dumnezeu". Cuvantul lui Dumnezeu din Sfanta Evanghelie este un cuvant vesnic, mai presus de om si Domnul nostru Iisus Hristos a spus despre cuvintele Sale: "Cuvintele Mele sunt duh si viata" (Ioan 6, 63) si a mai spus Domnul Hristos: "Cerul si pamantul vor trece dar cuvintele Mele nu vor trece" (Marcu 13, 31). In Sfanta Evanghelie se cuprind invataturi ale Domnului nostru Iisus Hristos, cuvinte vesnice, cuvinte aduse din cer pe pamant.
Parintele Teofil Paraian
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1410  
Vechi 01.02.2019, 00:42:44
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Luptă-te creștine, în această mare luptă având ajutător pe Dumnezeu, și biruie tot păcatul și pe pricinuitorii lui, și vei străluci ca soarele în împărăția Tatălui Ceresc!
Scopul luptei este a înnoi firea omenească stricată de păcate, a curăți ceea ce este spurcat, a aduce la pocăință ceea ce este nedrept și păcătos, a înnoi și întări ceea ce este neputincios, a lumina ceea ce este întunecat, a vindeca ceea ce este bolnav, a învia ceea ce este pierdut, a îndumnezei, a face asemănător cu Dumnezeu ceea ce este satanizat.
Ce mari, ce vrednice de Dumnezeu sunt lucrurile bunătății, înțelepciunii, puterii și îndelungii Lui răbdări!
O, oameni pământeni, cunoașteți lucrurile lui Dumnezeu în lume și în Biserica lui Dumnezeu!
Biserica este purtătoarea și vestitoarea dreptății și sfințeniei, a pogorământului și a îndelungii-răbdări Dumnezeiești.
În afara Bisericii este întuneric, rătăciri fără număr, pierzare și chin aici și în veșnicie. Amin.
“Despre tulburările lumii de astăzi”, Sfântul Ioan de Kronstadt.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare