Infricosatele Vami ale Vazduhului!

[adam000]

Anna21, chiar in sursa citata de tine, cei din ROCOR recunosc faptul ca teoria vamilor vazduhului nu este o dogma si ca nu exista indicatii directe despre ea in scriptura:

Actually, no one can dogmatically establish the existence of the toll-houses precisely in accordance with the form described in the dream (of Gregory recounted in the life) of Basil the New, insofar as no direct indication thereto is to be found in the Scriptures.

In prezent P.S. Lazar Puhalo face parte din Orthodox Church in America (OCA) care este recunoscuta canonic de catre bisericile ortodoxe. Unele biserici ortodoxe nu ii recunosc autocefalia fata de biserica ortodoxa rusa, insa toate o recunosc canonic.

The autocephalous Orthodox churches that recognize the OCA as autocephalous are the [COLOR=#0000ff]Church of Russia[/COLOR], which granted the tomos of autocephaly, the [COLOR=#0000ff]Church of Georgia[/COLOR], the [COLOR=#0000ff]Church of Bulgaria[/COLOR], the [COLOR=#0000ff]Church of Poland[/COLOR] and the [COLOR=#0000ff]Church of the Czech Lands and Slovakia[/COLOR].

Those autocephalous churches that have not recognized the autocephaly but which have not opposed it are the [COLOR=#0000ff]Church of Antioch[/COLOR], the [COLOR=#0000ff]Church of Serbia[/COLOR], the [COLOR=#0000ff]Church of Romania[/COLOR], and the [COLOR=#0000ff]Church of Albania[/COLOR].

The autocephalous churches which oppose the OCA's autocephaly are the [COLOR=#0000ff]Church of Constantinople[/COLOR], the [COLOR=#0000ff]Church of Alexandria[/COLOR], the [COLOR=#0000ff]Church of Jerusalem[/COLOR], the [COLOR=#0000ff]Church of Cyprus[/COLOR], and the [COLOR=#0000ff]Church of Greece[/COLOR].

However, these Churches recognize the OCA as a canonical church and their representatives concelebrate services with OCA clergy.

Prin urmare P.S. Lazar Puhalo e episcop a unei biserici ortodoxe recunoscute canonic de celelalte biserici ortodoxe.

[0rtodoxia]

bun, ca sa fie LUMINA STRALUCITOARE si incontestabila, sa vada tot crestinul si sa nu se abata pe cai gresite si lesnicioase cum ca nu ar fi cumplitele, infricosatoarele, prea temutele teribile vami ale vazduhului, am sa postez aici cateva dovezi incontestabile ale unor sfinti al caror calibru si a caror sfintenie depasesc puterea noastra de intelegere, dar nu inainte sa adaug un fapt simplu spre rusinarea acestor oameni care nu cunosc aceasta dogma, care nu stiu de unde vine ea, ca am auzit aici ca ar fi avut Cuvioasa Teodora viziuni:) ma pufneste rasul, cu cine stau de vorba dar in fine, fac asta pentru cei care dau enter si nicmeresc pe aici sa nu ramana cu idei eretice de la acestia(caci au facut niste afirmatii nesimtite la adresa unor Sfinti TITANICI..) teologia se invata in practica nu la facultate.. pentru cine spune rugaciunea inimii stie foarte bine de aceste vami ,in special cea a inchipuirii sau a imaginatiei si cea a ratiunii sau a teologiei care se interpun pe traiectul mintii care doreste sa se scufunde sau mai bine zis sa se inalte caci "cine se smereste se va inalta" , sa se inalte asdara in Cerul Inimii catre imparatia lui Dumnezeu.. acolo sunt aceleasi tribunale dracesti, aceleasi piedici, dupa cum se spune in vamile vazduhului magistral si anume ca aceia care nu au trecut aceste tribunale in timpul vietii lor vor fi cernuti si cercetati la iesirea diaceasta viata de catre diavolii ce se afla su Cer in cele 20 de statii despre care se specifica inca din inceput caci sunt numite vami si sunt redate astfel caci cele din calalta lume nu au CORESPONDENT in lumea aceasta dara acestea sunt cele mai apropiate exprimari cu putinta de inteles de catre tot omul. si acum postarile ca sa nu mai fie dubii si sa piara si sa se rusineze vrajmasii nostri, cei car e nu vor ca noi sa stim si sa ne ingrijoram de existenta acestor cumplite vami ,cu care se intalneste tot sufletul crestinesc(caci cei care nu cred coboara direct in iad).

[0rtodoxia]

Astfel, citim in Pateric ca "ava Teofil zicea: Ce fel de frica si cutremur si nevoie avem sa vedem cand sufletul se desparte de trup! Ca vine la noi oaste si putere de la stapanirile cele potrivnice, stapanii intunericului, stapanitorii viclesugului si incepatoriile si stapaniile, duhurile rautatii, si ca la judecata il tin pe suflet, aducand asupra-i toate pacatele lui cele intru stiinta si cele intru nestiinta, de la tinerete pana al varsta la care a raposat, Deci stau parandu-1 de toate cele facute de dansul. Ce fel, dar, de cutremur socotesti ca are sufletul in ceasul acela, pana ce va iesi hotararea si i se va face slobozenia lui? Acesta este ceasul nevoii lui, pana ce va vedea ce sfarsit va lua el. Si iarasi dumnezeiestile puteri stau in preajma fetei celor potrivnici si ele aducand cele bune ale lui. Ia seama, dar, ca sufletul stand la mijloc cu multa frica si cutremur sta pana ce judecata lui va lua hotarare de la Dreptul Judecator".

Ava Antonie, inca in trup fiind, a vazut in duh ce se intampla cu sufletul in asemenea clipe: "Voind odata sa manance si ridicandu-se sa se roage pe la ceasul al noualea, s-a simtit pe sine rapit cu mintea. Si lucru minunat, aflandu-se asa, s-a vazut pe sine ca iesit in afara de sine si calauzit de multe fiinte prin vazduh. Apoi simti niste vrajmasi amarnici si cumpliti stand in vazduh si voind sa-l impiedice sa treaca. Dar fiintele care-l calauzeau, luptand impotriva acelora, aceia le cereau sa li se dea voie sa afle daca Antonie nu le e supus lor prin ceva. Deci cerandu-i aceia socoteala de pacatele lui, incepand de la nasterea lui, cei ce conduceau pe Antonie ii impiedicara, spunand: Pacatele lui incepand de la nasterea lui le-a sters Domnul, iar de cand s-a facut monah si s-a fagaduit lui Dumnezeu, poate sa dea socoteala [...]. Atunci invinovatindu-l ei, dar neputandu-l dovedi ca vinovat, i s-a facut calea sloboda si neimpiedicata. Apoi indata s-a vazut pe sine intorcandu-se in sine [...]. Dar uitand sa manance, a ramas restul zilei si toata noaptea suspinand si rugandu-se. Caci ramasese coplesit afland cu cati vrajmasi avem de luptat si cata spaima are sa indure omul cand va avea sa treaca prin vazduh. Si-si amintea ca aceasta e ceea ce a spus Apostolul despre "stapanitorul puterilor vazduhului" (Efes. 2, 2). Caci in aceasta sta puterea vrajmasului: in a se razboi si a incerca sa impiedice pe cei ce trec".

Multe alte texte vorbesc despre intalnirea sufletului cu demonii in timpul inaltarii sale la cer. Astfel, Avva Isaia ii indeamna pe ucenicii sai: "in fiecare zi sa aveti inaintea ochilor moartea si sa va ganditi cum veti iesi din trup si cum veti trece de puterile intunericului care va vor intampina in vazduh". In Scara Sfantului loan Scararul ne sunt infatisati unii care, in ceasul mortii, se intrebau cu durere: "Oare va putea strabate sufletul nostru puhoiul de nesuferit al duhurilor vazduhului?"

Intalnim de asemenea texte in care ni se spune limpede ca toata stradania diavolilor este sa scoata la iveala orice fapta rea si patima a omului, pentru a-1 putea opri din calea catre cer. Sfantul Macarie Egipteanul, indemnand la trezvie duhovniceasca, spune: "Tu, auzind ca sunt [...] puteri intunecate sub cer [...], nu tii seama de toate acestea, pentru ca n-ai inteles ca, daca nu primesti arvuna Duhului Sfant, atunci cand sufletul tau va iesi din trup, acestea vor tine sufletul tau si nu te vor lasa sa te ridici la ceruri". Isihie Sinaitul zice si el: "Va veni peste noi ceasul infricosat al mortii; va veni si a-l ocoli nu este cu putinta. Fie ca Stapanitorul acestei lumi si al vazduhului, venind atunci, sa gaseasca faradelegile noastre putine si neinsemnate si invinuirea sa nu-i fie adeverita". Sfantul Grigorie cel Mare scrie si el: "Se cuvine sa cugetam temeinic la inspaimantatorul ceas al mortii, la groaza ce cuprinde sufletul care-si aminteste de raul facut si, uitand de fericirea vietii, se inspaimanta si se teme de Dreptul Judecator. Atunci, duhurile rele cerceteaza faptele sufletului care s-a despartit de trup si-i infatiseaza pacatele spre care s-a plecat, ca sa-l tarasca la chin pe cel ce li s-a facut lor partas. Si nu doar la sufletul pacatos, ci si la cei drepti vin, ca sa vada daca nu afla ceva rau in ei si daca nu i-au biruit cumva".

[0rtodoxia]

Uneori, vedem ca omul insusi este chemat sa raspunda I invinuirile ce i se aduc de catre duhurile rele, si care nu rareori sunt cu totul mincinoase. Astfel, Sfantul Ioan Scararul scrie despre un oarecare Stefan, ca mai inainte de a se savarsi din viata i s-a descoperit in chip minunat ceea ce avea sa se petreaca cu el dupa moarte: "Cu o zi inainte de a se savarsi, fu rapit cu mintea si cu ochii larg deschisi privea spre dreapta si spre stanga patului. Si ca tras la socoteala, zicea in auzul celor de fata, cand: Da, asa e, e adevarat, dar am postit pentru aceasta atatia ani; cand: Nu, mintiti, aceasta n-am facut-o. Apoi iarasi: Da, aceasta e adevarat, dar am plans si mi-am implinit slujirea. Si iarasi: Cu dreptate ma invinuiti. Si mai zicea inca: Da, e adevarat, pentru acestea n-am ce sa spun. Dar la Dumnezeu este si mila. Era o priveliste infricosatoare si inspaimantatoare aceasta tragere la socoteala nevazuta si neindurata. Si ceea ce era si mai infricosator era ca-l osandeau si pentru cele ce n-a facut. Vai, ce lucru groaznic! Sihastrul si pustnicul acela spunea la unele din gresalele sale: La acestea n-am ce zice!, el care era de patruzeci de ani calugar".

Pentru infruntarea unor asemenea parasi vicleni si plini de rautate, care fac si mai anevoioasa si primejduita trecerea sufletului, e mare nevoie de ajutor ingeresc si ceresc. Sfantul Ioan Carpatiul, vorbind si el despre aceasta incercare, arata ca sufletul celui drept, intarit prin credinta in Dumnezeu si imbarbatat de ingerii care-l insotesc, ii biruieste in cele din urma pe cei ce-l invinuiesc fara temei: "Cand sufletul iese din trup, vrajmasul da navala asupra lui razboindu-l si ocarandu-l cu indrazneala si facandu-se paras amarnic si infricosat al lui pentru cele ce a gresit. Dar atunci se poate vedea cum sufletul iubitor de Dumnezeu si preacredincios, chiar daca a fost mai inainte ranit adeseori de pacate, nu se sperie de navalirile si amenintarile aceluia, ci se intareste si mai mult intru Domnul si zboara plin de bucurie, incurajat de sfintele Puteri care il conduc, si imprejmuit ca de un zid de luminile credintei, strigand si el cu multa indrazneala diavolului viclean: Ce este tie si noua, instrainatule de Dumnezeu? Ce este tie si noua, fugarule din ceruri si sluga vicleana? Nu ai stapanire peste noi, caci Hristos, Fiul lui Dumnezeu, are stapanirea peste noi si peste toti. Lui I-am pacatuit, Lui ii vom raspunde, avand zalog al milostivirii Lui fata de noi si al mantuirii noastre cinstita Lui cruce. Iar tu fugi departe de noi, pierzatorule! Caci nimic nu este tie si slugilor lui Hristos. [...] Iar sufletul aflandu-se deasupra, zboara asupra vrajmasului, lovindu-l, ca vulturul repede zburator pe corb. Dupa aceasta e dus cu veselie de dumnezeiestii ingeri la locurile hotarate lui, potrivit cu starea sa".

[0rtodoxia]

Sfantul Vasile cel Mare, talcuind acest verset din psalmul 7: "Doamne, Dumnezeul meu [...], mantuieste-ma de toti cei ce ma prigonesc si ma izbaveste. Ca nu cumva sa rapeasca sufletul meu ca un leu", scrie: "Asadar, cel in primejdie de moarte, stiind ca unul este Cel ce mantuie, unul este Cel ce izbaveste, zice: "in Tine am nadajduit, mantuieste-ma de slabiciune si izbaveste-ma de robie!" Socot insa ca atletii viteji ai lui Dumnezeu au luptat din destul in toata viata lor cu dusmanii cei nevazuti; dar dupa ce au scapat de toate prigonirile lor, cand ajung la sfarsitul vietii, sunt cercetati de stapanitorul veacului, ca sa-i ia in stapanire de ar gasi ca au rani de pe urma luptelor sau unele pete si urme de pacat; daca insa vor fi gasiti fara rani si fara pete, ii lasa sa se odihneasca liberi in Hristos, pentru ca au fost nebiruiti. Psalmistul se roaga deci atat pentru viata de aici, cat si pentru viata ce va sa fie; si zice: Mantuieste-ma, aici, de cei ce ma prigonesc, dar izbaveste-ma acolo in vremea cercetarii, ca nu cumva sa rapeasca ca un leu sufletul meu. Si acestea le poti afla de la insusi Domnul, cand a grait mai inainte de patima Sa: "Acum vine stapanitorul lumii acesteia, si in Mine nu va avea nimic". Domnul, nefacand pacat, spunea ca in El nu are nimic; omului insa ii este de ajuns daca va indrazni sa spuna: Vine stapanitorul lumii acesteia si in mine va avea putine si mici".

Sfantul Diadoh al Foticeii spune ca "cel ce se va afla (la vremea iesirii din viata) in frica, nu va trece slobod peste capeteniile iadului. Fiindca are, ca si aceia, in frica sufletului o marturie a pacatului sau. Dar sufletul care se veseleste in dragostea lui Dumnezeu in ceasul dezlegarii de trup, se inalta atunci cu ingerii pacii deasupra ostilor mtunecate". Avva Isaia, la randul sau, suspina, zicand: Vai mie, vai mie ca inca n-am fost eliberat de focul gheenei! Cei ce ma atrag spre ea rodesc inca in mine si misca in inima toate lucrurile ei. Cei ce ma scufunda in foc se misca in trupul meu, voind sa rodeasca. inca n-am cunoscut de acum unde voi merge in alta parte, inca nu mi s-a gatit calea dreapta, inca n-am fost eliberat de lucrarile celor aflati in vazduh, ale celor ce ma vor impiedica, pentru lucrurile lor rele care sunt in mine". Insa tot el zice: "credinta in El si pazirea poruncilor Lui si iubirea fata de toti, aceasta este pecetea ceruta sufletului cand iese din trup; precum a poruncit ucenicilor Sai, zicand: "in aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei. Daca va veti iubi unii pe altii" (In. 13, 35). Dar cine sunt cei despre care zice ca vor cunoaste, daca nu Puterile ce vor sta la dreapta si la stanga, adica ingerii si diavolii? Caci de vor vedea vrajmasii semnul iubirii unit cu sufletul, se vor departa de el cu frica. Si atunci se vor bucura de el toate Puterile sfinte". Si iarasi, vorbind despre cel desavarsit, spune ca "cei din cer vor marturisi despre el ca a trecut peste stapanitorii de-a stanga. Atunci pomenirea lui este cu cei din cer", si-si indeamna ucenicii "sa se cerceteze in toata clipa de a trecut peste cei ce-l tin in vazduh, de s-a eliberat de ei avandu-i inca in jur".

Despre vami si vamesii din vazduh vorbeste si Sfantul Macarie cel Mare, spunand: "Dupa cum vamesii, stand la stramtorile drumurilor, opresc pe calatori si-i scutura de bani, tot asa si demonii pandesc sufletele si le opresc atunci cand ies din trup. Daca ele nu sunt curate cu desavarsire, le ingaduie sa se ridice la salasele ceresti si sa ajunga preajma Stapanului lor, ci sunt trase in jos de diavolii din vazduh".

Alti Parinti vorbesc inca si mai limpede. Astfel, de la Sfantul Efrem Sirul aflam urmatoarele: "Acestea vorbindu-le spre noi cel ce se sfarseste, deodata i se leaga limba lui, i se schimba ochii, ii tace gura, i se opreste alasul si ostile cele infricosatoare se pogoara, slujitorii dumnezeiesti cheama sufletul sa iasa din trup, demonul cere sa ne traga pe noi la judecata. [...] Atunci ingerii, luand sufletul, se duc prin vazduh, unde stau incepatoriile, stapaniile si capeteniile puterilor celor potrivnice, parasii nostri cei amari, vamesii cei cumpliti, cei ce tin socoteala faptelor, care intampinandu-1 in vazduh, cer seama si il iscodesc si aduc inainte pacatele omului si inscrisele lui, cele din tinerete, cele din batranete, cele de voie si cele fara de voie, cele prin fapte si cele din ganduri, cele prin aduceri aminte. Multa frica este acolo, mult cutremur pentru sarmanul suflet, nepovestita este nevoia pe care o patimeste atunci de la multimea milioanelor de vrajmasi, fiind tinut de dansii, fiind frant, clevetit, impins si oprit sa nu se salasluiasca in lumina si sa nu intre in latura celor vii. insa pe suflet il duc sfintii ingeri".

[0rtodoxia]

bun! domnule danyel, sunt parinti "razleti" " cativa", acestia citati mai sus? sunt suficienti pentru dumneata?acestia sunt ortodoxia domnule danyel.. sa adaug aici pe Parinele Cleopa? pe Sfantul Paisie Aghioritul? Siluan Athonitul? pe Maxim Marturisitorul? Isaac Sirul? Ignatie Briancianinov? de fapt toti! acum te rog eu pe tine sa dai exemple de sfinti care contrazic vamile vazduhului!!!! astept!

[Erethorn]

În prealabil postat de 0rtodoxia

spre rusinarea acestor oameni care nu cunosc aceasta dogma, care nu stiu de unde vine ea,

Domnule, va aflati intr-o eroare imensa. Asa zisele "vami" nu sunt o dogma a Bisericii Ortodoxe.

În prealabil postat de 0rtodoxia

acestia sunt ortodoxia domnule danyel

Ortodoxia este Biserica Ortodoxa, care prin ierarhii sai, episcopii, urmasi ai sfintilor Apostoli, adunati in sinod, are caderea sa decida asupra dogmelor.

Atata timp cat Biserica dumneavoastra nu a stabilit ca existenta "vamilor ceresti" este un adevar de credinta, dumneavoastra nu aveti dreptul sa faceti acest lucru in locul ei, indiferent cati sfinti s-ar fi pronuntat intr-un fel sau altul.

[Mihnea Dragomir]

Aceste "vămi ale văzduhului" (cărora noi le spunem: purgatoriu) nu trebuie să ne arunce în deznădejde în faţa morţii. Cu ajutorul harului lui Dumnezeu şi prin rugăciunile, faptele de credinţă şi în mod deosebit pomenirile la Liturghie ale celor vii, vor fi trecute. Cu mai mult sau mai puţin zbucium şi suferinţă, în funcţie de păcate, dar cu certitudinea că vor fi trecute.

[0rtodoxia]

În prealabil postat de Erethorn

Domnule, va aflati intr-o eroare imensa. Asa zisele "vami" nu sunt o dogma a Bisericii Ortodoxe.



Ortodoxia este Biserica Ortodoxa, care prin ierarhii sai, episcopii, urmasi ai sfintilor Apostoli, adunati in sinod, are caderea sa decida asupra dogmelor.

Atata timp cat Biserica dumneavoastra nu a stabilit ca existenta "vamilor ceresti" este un adevar de credinta, dumneavoastra nu aveti dreptul sa faceti acest lucru in locul ei, indiferent cati sfinti s-ar fi pronuntat intr-un fel sau altul.

dom'le erethorn, te rog sa te iei la tranta cu Sfintii citati mai sus si citatele lor ,nu cu mine..tu dai in mine ca sunt usor de daramat ca eu si daca spun cel mai mare adevar nu se uita nimeni la mine, da cand citesti(sau n-ai citit?) acei URIASI SFINTI CA VASILE CEL MARE, ANTONIE CEL MARE, MACARIE CEL MARE, IOAN SCARARUL, EFREM SIRUL,PAI STII CEVA:)) ASTIA SUNT CEI MAI MARI TITANI AI ORTODOXIEI.. daca dumneata stii mai bine ca ei... eu te plang.. ce-o sa te mai tanguiesti pe la vami.. pare rau pentru dumneata, daca esti asa de trufas ca nu vrei tu sa crezi ca vami caci ti se par abesti, caasta e de fapt problema cu voi.. sunteti trufasi si judecati cu inaltare.. e imposibil sa te smeresti, sa te umilesti sa iti plangi pacatele si sa nu crezi in vami! e imposibil! asadar.. pocaiti-va si temeti-va, pomeniti momentul iesirii din trup si cum ne vor apuca dracii cei prea rai si ne vor ... asta este ortodoxie! venita din pustie! de la sfinti adevarati! cat despre sinoade.. apoi nu s-a pus problema mai sa nu creada cineva, ca e asa de evident! ganditi exact ca sectarii! te invit si pe tine si pe ceilalti care aveti dubii sa cititi citatele pe care vi le-am oferit pe tava si apoi sa cititi chiar vamile vazduhului ca s-au facut de ras mai toti cei care i-au grait impotriva.. nici macar nu stiu ce contrazic.. ca insasi inima depune marturie ca ele sunt reale cand citesti!

[0rtodoxia]

Amin! Amin! Amin!