Intelepciunile monahului

[florin.oltean75]

Intelepciunile monahului

Monahul nu se recunoaste dupa faptul ca se retrage in manastire sau pustie.

Monahul este cel ce intelege si in inima lui ard, cel putin, aceste cugetari contemplative:
- efemeritatea sau impermanenta lumii
- propria moarte
- natura acestei lumi care este in chipul suferintei
- renuntarea la cautari lumesti, bogatii, status, placeri...

Cu totii le intelegem intelectual, chiar si cei ce nu cred in Dumnezeu, dar aceste intelesuri nu se lipesc de inima, ca uleiul de apa.

Putini matureaza aceste intelegeri la inaltimea cugetarii contemplative.
Adica, aceste ganduri devin vii, permanente, iar intelegerea lor invaluie cu totul fiinta.

Ce este Intelepciunea?

Inima are un aspect duios si un aspect intelegator.
Intelepciunea este aspectul intelegator al inimii.

Sa vedem care sunt intelepciunile monahului.

Desi acestea sunt multe, pot fi identificate cinci mari intelepciuni:
-intelepciunea abisala
-intelepciunea vazatoare
-intelepciunea individualitatii
-intelepciunea egalitatii
-intelepciunea lucratoare

Prima intelepciune este ‚intelepciunea abisala’ sau adancirea mintii in inima unde il gaseste pe Dumnezeu. Aceasta cunoastere sau vedere se manifesta cand monahul este aprofundat in isihie si rugaciunea fara de chipuri. Acolo il afla pe Dumnezeu, in curatia desavarsita a mintii, fara forme si inchipuiri. Aceasta intelepciune este ca o intindere nesfarsita, fara oprelisti, fara nici o umbra, fara ganduri. Este o adancire cu totul in infinitatea lui Dumnezeu.

A doua intelepciune este ‚intelepciunea vazatoare’ sau intelegerea lumii. Cand monahul iese din rugaciune el priveste lumea inconjuratoare si o intelege in chip suprafiresc. Aceasta intelepciune il vede pe Dumnezeu in toate fiintele si lucrurile, dupa cum spune rugaciunea ‚Duhul Adevarului care pretutindenea esti si toate le plinesti”.

A treia intelepciune este ‚intelepciunea individualitatii’ sau intelegerea unicitatii fiecarei fapturi sau lucru. Aceasta cunoastere deosebeste clar intre lucruri, rationamente si fapturi, recunoscand valoarea inestimabila a fiecarui aspect al realitatii, in parte.

A patra intelepciune este ,intelepciunea egalitatii’ sau intelegerea ca toate fapturile sunt egale in fata lui Dumnezeu. Dumnezeu lumineaza ca un soare peste lumi, dar razele Sale intra mai mult sau mai putin in suflete, dupa curatia fiecaruia.

A cincea intelepciune este ‚intelepciunea lucratoare’ sau intelegerea ca toate fiintele, fara deosebire, au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Astfel, monahul lucreaza cu toata puterea, neincetat, cu fapta si rugaciunea pentru mantuirea tuturor.