Versete si pasaje Biblice care v-au impresionat

[Mihailc]

În prealabil postat de Annyta

Puteţi vă rog să îmi spuenţi care sunt "roadele făgăduinţei"?

Răspunde Scriptura:

"Ca, prin Hristos Iisus, să vină la neamuri binecuvântarea lui Avraam, ca să primim, prin credinţă, făgăduinţa Duhului." (Galateni 3:14).

[dobrin7m]

Rom. Cap. 2

1. Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care judeci, eşti fără cuvânt de răspuns, căci, în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuţi te osândeşti, căci acelaşi lucruri faci şi tu care judeci.
2. Şi noi ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr, faţă de cei ce fac unele ca acestea.
3. Şi socoteşti tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
4. Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii Lui răbdări, neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?
5. Dar după învârtoşarea ta şi după inima ta nepocăită, îţi aduni mânie în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6. Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui:
7. Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune,
8. Iar iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci se supun nedreptăţii: mânie şi furie.
9. Necaz şi strâmtorare peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul, al iudeului mai întâi, şi al elinului;
10. Dar mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului.
11. Căci nu este părtinire la Dumnezeu!
12. Câţi, deci, fără lege, au păcătuit, fără lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit în lege, prin lege vor fi judecaţi.
13. Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi.
14. Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege,
15. Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără,
16. În ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor.
17. Dar dacă tu te numeşti iudeu şi te reazimi pe lege şi te lauzi cu Dumnezeu,
18. Şi cunoşti voia Lui şi ştii să încuviinţezi cele bune, fiind învăţat din lege,
19. Şi eşti încredinţat că tu eşti călăuză orbilor, lumină celor ce sunt în întuneric,
20. Povăţuitor celor fără de minte, învăţător celor nevârstnici, având în lege dreptarul cunoştiinţei şi al adevărului,
21. Deci tu, cel care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu cel care propovăduieşti: Să nu furi - şi tu furi?
22. Tu, cel care zici: Să nu săvârşeşti adulter, săvârşeşti adulter? Tu cel care urăşti idolii, furi cele sfinte?
23. Tu, care te lauzi cu legea, Îl necinsteşti pe Dumnezeu, prin călcarea legii?
24. "Căci numele lui Dumnezeu, din pricina voastră, este hulit între neamuri", precum este scris.
25. Căci tăierea împrejur foloseşte, dacă păzeşti legea; dacă însă eşti călcător de lege, tăierea ta împrejur s-a făcut netăiere împrejur.
26. Deci dacă cel netăiat împrejur păzeşte hotărârile legii, netăierea lui împrejur nu va fi, oare, socotită ca tăiere împrejur?
27. Iar el - din fire netăiat împrejur, dar împlinitor al legii - nu te va judeca, oare, pe tine, care, prin litera legii şi prin tăierea împrejur, eşti călcător de lege?
28. Pentru că nu cel ce se arată pe din afară e iudeu, nici cea arătată pe dinafară în trup, este tăiere împrejur;
29. Ci este iudeu cel întru ascuns, iar tăierea împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă; a cărui laudă nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.

Ev. Ioan
Capitolul 16

... Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
21. Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul ei; dar după ce a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s-a născut om în lume.
22. Deci şi voi acum sunteţi trişti, dar iarăşi vă voi vedea şi se va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi.

Mă puteţi ajuta, vă rog, cu pasajul din Noul Testament în care se spune cum au venit dimineaţa femeile mironosiţe la mormânt?

Mulţumesc :-)

[Mihailc]

În prealabil postat de Annyta

Mă puteţi ajuta, vă rog, cu pasajul din Noul Testament în care se spune cum au venit dimineaţa femeile mironosiţe la mormânt?

Mulţumesc :-)

Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. (Marcu 16:1)

În prealabil postat de Mihailc

Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. (Marcu 16:1)

Mulţumesc foarte mult! Iată şi continuarea:

1. Şi de'ndată ce a trecut ziua sâmbetei a, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă.
2 Şi foarte de dimineaţă, în prima zi a săptămânii, au venit la mormânt în răsăritul soarelui
3 şi-şi spuneau între ele: „Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?“
4 Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese răsturnată.
5 Şi intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb; şi s'au înspăimântat.
6 Dar el le-a zis: „Nu vă'nspăimântaţi! Pe Iisus Nazarineanul Îl căutaţi, pe Cel răstignit. A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus.
7 Mergeţi însă şi spuneţi-le ucenicilor Săi şi lui Petru că va merge mai înainte de voi în Galileea; acolo Îl veţi vedea, aşa cum v'a spus“.
8 Şi, ieşind, au fugit de la mormânt, că de tremur erau cuprinse şi de uimire; şi n'au spus nimănui nimic, fiindcă se temeau.

[Florin-Ionut]

Psalmul 3

1.

Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea;

2.

Mulţi zic sufletului meu: "Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui! "

3.

Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu.

4.

Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui.

5.

Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.

6.

Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară.

7.

Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit.

8.

A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.


Psalmul 37

1.

Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.

2.

Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta.

3.

Nu este vindecare în trupul meu de la faţa mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la faţa păcatelor mele.

4.

Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine.

6.

Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă umblam.

7.

Că şalele mele s-au umplut de ocări şi nu este vindecare în trupul meu.

8.

Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele.

9.

Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.

10.

Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei şi aceasta nu este cu mine.

11.

Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat.

12.

Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau.

13.

Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa.

14.

Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări.

15.

Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,

16.

Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit.

17.

Că eu spre bătăi gata sunt şi durerea mea înaintea mea este pururea.

18.

Că fărădelegea mea eu o voi vesti şi mă voi îngriji pentru păcatul meu;

19.

Iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept.

20.

Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, mă defăimau, că urmam bunătatea.

21.

Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine;

22.

Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.


Psalmul 62

1.

Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă.

2.

Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu,

3.

În pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel sfânt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi slava Ta.

4.

Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda.

5.

Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea şi în numele Tău voi ridica mâinile mele.

6.

Ca de seu şi de grăsime să se sature sufletul meu şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.

7.

De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu

8.

Şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.

9.

Iar ei în deşert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei, părţi vulpilor vor fi.

10.

Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.

[Florin-Ionut]

Psalmul 87

1.

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta.

2.

Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne,

3.

Că s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat.

4.

Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morii slobod.

5.

Ca nişte oameni răniţi ce dorm în mormânt, de care nu ţi-ai mai adus aminte şi care au fost lepădaţi de la mina Ta.

6.

Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii.

7.

Asupra mea s-a întărâtat mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus spre mine.

8.

Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor.

9.

Închis am fost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de suferinţă.

10.

Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua, întins-am către Tine mâinile mele.

11.

Oare, morţilor vei face minuni? Sau cei morii se vor scula şi Te vor lăuda pe Tine?

12.

Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevărul Tău în locul pierzării?

13.

Oare, se vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pământ uitat?

14.

Iar eu către Tine, Doamne, am strigat şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întâmpina.

15.

Pentru ce Doamne, lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine?

16.

Sărac sunt eu şi în osteneli din tinereţile mele, înălţat am fost, dar m-am smerit şi m-am mâhnit.

17.

Peste mine au trecut mâniile Tale şi înfricoşările Tale m-au tulburat.

18.

Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua şi m-au cuprins deodată.

19.

Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe vecin, iar pe cunoscuţii mei de ticăloşia mea.


Psalmul 102

1.

Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.

2.

Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui.

3.

Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;

4.

Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări;

5.

Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale.

6.

Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.

7.

Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.

8.

Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv.

9.

Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia.

10.

Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,

11.

Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.

12.

Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.

13.

În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El;

14.

Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem.

15.

Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori.

16.

Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său.

17.

Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,

18.

Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui

19.

Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte.

20.

Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui.

21.

Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui.

22.

Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.


Psalmul 142

1.

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.

2.

Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.

3.

Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri.

4.

Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu.

5.

Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.

6.

Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat.

7.

Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.

8.

Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.

9.

Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.

10.

Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.

11.

Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.

12.

Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

[bluester]

Psalmul 138:

7. Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi?
8. De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti.
9. De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării
10. Şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta.

19. Nu va strangeti comori pe pamant, unde le mananca moliile si rugina si unde le sapa si le fura hotii;

20. ci strangeti-va comori in cer, unde nu le mananca moliile si rugina si unde hotii nu le sapa, nici nu le fura.

21. Pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra.