Ce a hotarat Sfantul sinod in legatura cu masonii

[Diana67]

Sunt mai multe ipoteze asupra inceputului masoneriei. Istoriceste se poate afirma ca francmasoneria exista sub forma actuala de la 1717. In aceasta epoca, mai multe loji engleze s-au reunit la Londra si au fondat “Marea Loja din Anglia”. James Andreson a fost insarcinat cu redactarea definitiva a Constitutiilor masonice. Lucrarea sa a aparut in 1723 si a servit drept baza la toate Constitutiile masonice actuale. Nascuta in Anglia, n-a întârziat a se extinde pe intregul continent, unde ea s-a raspândit in prima jumatate a secolului XVIII.
Din circumstantele istorice si din datele fondarii marei Loji din Anglia, specialistii sunt in unanimitate de aceeasi parere in ceea ce priveste originea si evolutia masoneriei pe glob. Asa de pilda Bernard Fay, profesor la Colegiul Frantei, in remarcabila sa lucrare “La Francmasonerie et la Revolution Intelectuelle du XVIII Siecle”, vol. V. din colectia Cluny, - consacra un studiu special maso-neriei engleze asupra careia vom reveni mai jos.
Eliminând teoriile fanteziste asupra istoricului masoneriei, citam dupa Vicontele Leon de Poncins: “La Dictature des Puissances Occultes” pag. 64:
I. - Originea pagâna. - Francmasoneria ar deriva din vechile mistere religioase ale grecilor si egiptenilor.
II - Originea templiera. - Ordinul templierilor (care fusese mai inainte un ordin eminamente crestin), dar din cauza ca se infiltrase francmasoneria in el si-i daduse o noua directiva contrara scopului pentru care fusese creat, a fost desfiintat de Papa) s-ar fi perpetuat in secret si reactiveaza sub forma masoneriei.
III. - Originea rosacruciana. - Francmasoneria ar proveni din ordinul ocultist al Rosei-Cruce (la acest grad, calcarea in picioare si strapungerea cu spada a crucifixului constituie un act ritual in masonerie).
IV. - Originea Corporativa. - Francmasoneria ar proveni din asociatiile de masoni (Corporatiile) din Evul Mediu.
V. - Originea stuartista. - Francmasoneria ar fi creata de Printul Charles Stuart in scop politic.
VI. - Originea deista. - Francmasoneria ar deriva din teoriile scolii deiste, al carei reprezentant principal a fost John Toland.
Vll. - Originea protestanta. - Francmasoneria ar fi internationala protestanta, de origine calvinista si puritana.
VIII. - Originea ocultista. - Francmasoneria si-ar avea sorgintea in diferite secte ocultiste ele insele, inspirate din Kabala evreiasca.
IX. - Originea evreiasca - (care e cea veridica). Evreii au creat toate piesele masoneriei in scopul dominatiei oculte mondiale.

[Diana67]

Filosofia masonica e diametral opusa filosofiei crestine. Aceasta filosofie atee si materialista le este inoculata masonilor treptat, pe masura ce trec de la un grad de initiere la un grad mai inalt, fara ca sa fie observata aceasta evolutie “spirituala” a masonului, din cauza ca ideile masoneriei se administreaza membrilor prin sugestie si saturatie lenta.
“Primul efect al initierii e de a purifica “ucenicul” de orice mentalitate crestina...”
“Copilul crescut in religia crestina vede, judeca si lucreaza crestineste; masonul nascut la lumina templului va vedea, judeca si lucra masonic” (Gustave Bord, “La Francmasonnerie en France”, des origines a 1815, preface, p. XVII).
Filosofia masonica e de esenta panteista, pentru ca neaga existenta lui Dumnezeu, inlocuind-o cu Natura, adica cu Omul.
Doctrina panteista masonica e redactata de iudeomasonul Adriano Lemni (fost primar al Romei) unul din sefii supremi ai magiei internationale:
I. Cred in eterna Materie-Mama...
II. Si in Om ce-i Fiul ei iubit...
III. Carele din materie s-a zamislit si s-a nascut din PamântuI ce-l sustine si-l nutreste...
IV. Cred in Cugetare, duh de viata facator... (citat dupa Dr. Emil Jouin: “Revue in-ternationalle des Societes Secretes” Nr.I, ian. 1930 pag. 20).
Francmasoneria contra religiei creştine
Dupa darâmarea Templului din Ierusalim- care a fost profetizata de catre Mântuitorul nostru Isus Hristos, ca o pedeapsa divina data evreilor pentru crucificarea lui Isus - iudaismul, prin formidabilul sau instrument, masoneria, a mobilizat toate fortele oculte pentru reconstituirea templului lui Solomon, prin descrestinarea omenirii.
Istoricul francez Maurice Muret in lucrarea sa: “L'Esprit Juif”, Paris, - defineste astfel actiunea iudaismului anticrestin: “Francmasonul, de când a faptuit cea mai mare crima contra Dumnezeirii (omorârea lui Hristos) a ramas dusmanul neimpacat al lui Dumnezeu. Din aceasta pricina, el ia proportiile si semnificatia unui simbol al luptei contra Bisericii; descrestinarea lumii fiind scopul suprem al francmasoneriei, rezuma toata actiunea iudaismului contemporan.”
“Descrestinarea lumii”, la aceasta se reduce actiunea francmasonilor contemporani. Din cauza doctrinei, educatiei si practicii masonilor, atât in conceptia lor despre viata si lume, cât si in activitatea lor in societate, ei vor avea o atitudine net anti-crestina, vor arata un sentiment de ura implacabila fata de religia crestina si mai ales vor caricaturiza prin diferite legende viata si activitatea preotului crestin.
Iata ce ne spune francmasonul Lafargue, la congresul international masonic de la Bruxelles: “Razboi lui Dumnezeu! Ura lui Dumnezeu”!
Iar francmasonul De Lanessan, fost ministru si guvernator al Indochinei, a spus intr-o cuvân-tare la Loja “La Clemente Amitie”: “Infamul este Dumnezeu”. Trebuie sa zdrobim infamul!”
Iudaismului, ca sa poata sa darâme crestinismul, i-a trebuit aceasta asociatie, aceasta pârghie - francmasoneria - recrutând diferiti adepti din diferite clase sociale ale societatii crestine ca prin ei sa poata da mai usor lovitura mortala religiei lui Hristos.
Serviciile crestinilor masoni au fost considerabile. Dar patrunderea lor in tainele masoneriei a constat in aceea ca unii masoni recrutati dintre crestini, atunci când au parvenit la gradul cel mai mare (gradul 33 - ce semnifica anii crucificarii lui Hristos) si au fost in posesiunea planurilor infernale ale iudaismului de a submina civilizatia crestina, s-au grabit sa iasa din infama congregatie, denuntând intre-gii lumi caracterul si scopul criminal al sectei.
Dupa Paul Rosen, fost Inspector General al masoneriei, care a dat o lovitura aproape mortala mafiei, un al mare mason, ocultist, membru in consiliul Ordinului Marelui Orient francez, M.I. Doinel, convertit in cele din urma la crestinism, a facut destainuiri pretioase asupra telurilor masoneriei: “De câte ori am auzit (e vorba aici de acei crestini “cu numele” care au avut nenorocul sa se vânda, prin masonerie, francmasonului) francmasoni gemând sub dominatia evreilor din loji, in atelierele filosofice in toate tarile, in marele Orient, in consilii, la toate punctele triunghiului cum zic ei, pe toata intinderea vastei lumi! Nu-mi apartine mie dreptul sa demasc aceasta tiranie din punct de vedere politic, nici din punct de vedere financiar. Insa in gândirea Satanei, Sinagoga are o parte imensa, preponderenta. El conteaza pe evrei pentru a guverna masoneria, asa cum conteaza pe Masonerie pentru a distruge Biserica lui Hristos... De la Revolutie (1787) evreii au invadat lojile. Invadarea a fost progresiva. Ea este acum completa. Kabala a fost regina in lojile secrete. Spiritul evreiesc a fost rege in atelierele simbolice. Celor care sunt dotati cu inteligenta le este prescris studiul Kabalei; ignorantilor, spiritul evreiesc; Kabala dogmatizeaza si face din aceasta filozofie o metafizica, metafizica lui Lucifer”.
“Spiritul francmason conduce actiunea. Si, atât dogma francmasona, cât si spiritul francmason, teoria si punerea ei in practica, totul este dirijat in contra Bisericii crestine, contra ei si numai contra ei si contra sefului Ei invizibil, Isus Hristos”. (Emmanuel Barbier, “Les Infiltrations massonniques dans l'Eglise”, pag. 12”.
Fondul anticrestin al masoneriei se poate vedea si din acest canon al rabinului Tharphon, citat de Bernard Lazare in lucrarea sa: “Antisemitisme”, pag. 47: “Evangheliile trebuiesc arse pentru ca pagânismul este mai putin periculos pentru credinta ebraica decât crestinismul”.
Un alt expert in materie, un cunoscator profund al tainelor hrubelor masonice, Jean Bidegain, fost secretar general al masoneriei franceze, in lucrarea sa, “Le Grand Orient de France”, Paris 1905 pag. 186, arata ca: “Francmasoneria, care incontestabil este de origine iudaica, este pentru israeliti un instrument de actiune si de lupta, de care se servesc in mod secret. Evreii - atât de remarcabili prin instinctul lor de dominatie si prin stiinta lor de a guverna - au creat francmasoneria, ca sa inroleze intr-insa oameni care, neapartinând neamului lor, se angajeaza totusi sa-i ajute in faptele lor, sa colaboreze cu ei la stabilirea domniei lui Israel, printre oameni”.

[Diana67]

Francmasonii naivi gândesc ca francmasonii cred in Dumnezeu. Aceasta e fals. Francmasonul Bernardin, gradul 33, a declarat formal: “Dumnezeu nu trebuie sa se confunde cu marele “Arhitect al Universului” (“Preçis historique du Grand Orient de France”, 1909 pag. 25). Afirmatia aceasta e clara si neta pentru toti francmasonii.
Fr. Sergent spunea la fel in anul 1904: “Acei care au primit o initiere superioara stiu ca aceasta formula: «Marele Arhitect al Universului», n-are nici o valoare religioasa. «Marele Arhitect al Universului», nu este Dumnezeu, este Francmasoneria Universala.”
“Constitutia si Codul Organic” al lojei Marelui Orient al României, care are imprimata data calendarului iudaic 5927, contine la pag. 8 aceasta minciuna grosolana: “Francmasoneria onoreaza pe Dumnezeu, Puterea Suprema; sub numele de: «Marele Arhitect al Universului»“.
Formula “Marele Arhitect al Universului”, dupa marturisirea unanima a fruntasilor masoni din supremele consilii, recunosc ca n-are nici o valoare religioasa, asa cum este propagata de ei, adica ei nu cred in Dumnezeu.
Ca sa spulberam orice urma de indoiala, citam aceste rânduri categorice din Oswald Wirth, “Le Livre de L'Aprenti”, pag. 22: “Sa avem curajul sa ne marturisim religiosi, sa ne afirmam apostolii unei noi religii, mai sfânta decât toate celelalte. Sa propagam Religia Republicei.”
“Francmasoneria este “Biserica lui Satan”, Seful ei Suprem isi avea sediul la Roma: Lemni (francmasonul condamnat la 1844 ca escroc, de tribunalul din Marsilia), Nathan.” (Tilloy: “Le peril judeo-maçconique”, Paris pag. 55).
Francmasonul Minat a scris despre acest din urma ex-Papa masonic: “Nathan e evreu, urmas al unei familii olandeze: Nathan la Roma este continuarea revolutiei... Asemanarea numelor este fatidica. Nathan este Satan, este puterea infernala”. (Revue maçonnique). “In imensa sa majoritate poporul iudaic a trecut de la adorarea lui Dumnezeu la adorarea lui Satan”.
“Kabala jidoveasca este traditia orala a lui Moise falsificata, pagânizata si, se poate spune, diabolizata”. (E. Barbier: “Infiltrations maçonniques dans I'Eglise”).
“In gândul lui Satan, sinagoga are o putere imensa, preponderenta. El conteaza pe evrei pentru a guverna masoneria, dupa cum conteaza pe masonerie pentru a distruge Biserica lui Isus Hristos”. (Doinel, francmason, grad mare, convertit, in: “Satan demasqué”.)
Iata o magistrala calificare data francmasoneriei de catre un episcop crestin: “Minciuna: este religia ei; Satan: Dumnezeul ei; Turpitudinea: sacrificiul ei”.
La gradul 25, Venerabilul zice Initiatului: “«Marele Arhitect al Universului» in onoarea caruia arde tamâia Lojilor si a Atelierelor nu este Dumnezeu, este Ingerul Luminii Luciferice, Geniul Muncii, Spiritul Focului Gheenei”.
Doctrina secreta a Ordinului francmasonic Odd Fellovs si a Paladistilor (a francmasonilor luciferieni), consta dintr-un sistem manechinist al dublei divinitati.
“Dumnezeul crestinilor este rau si trebuie sa-l combatem. Domnia lui se va sfârsi la venirea lui Anti-Crist”. Venirea Anti-Cristului, profetizata de Sfântul loan Evanghelistul in Apocalipsa, a fost realizata undeva in Eurasia si in marsul ei de actiune satanica ar fi cuprins toata Europa daca nu s-ar fi lovit de rezistenta viguroasa a marelui spirit european.
Voltaire si d'Alembert, francmasoni cu grade mari, se salutau intru Belzebut (Regele Demonilor) si intru Lucifer: “Voi iubi, scria Voltaire inainte de reconvertirea la crestinism, o buna carte de filosofie care va zdrobi pentru totdeauna Infamul. Imi pun toate sperantele in Enciclopedie”.
D'Alembert raspundea lui Voltaire: “Este evident cum spui tu, ca lucrarea (Enciclopedia) este iesita din mâini diferite; eu am recunoscut patru, acelea ale lui Belzebut, Astaroth; Asmodeu si Lucifer”.
La initierea in gradul 20, venerabilul rosteste: “Fiti ca steaua de dimineata (Luceafarul), care anunta venirea zilei, mergeti de duceti lumii lumina, in numele sfânt a lui Lucifer, dezradacinati intunericul.”
La gradul 21: “Oamenii care au intreprins constructia cladirii Turnului Babel, erau toti din urmasii lui Cain din Canaan. Acest turn era un monu-ment ridicat in gloria “Ingerului Luminii” si pentru salvarea umanitatii viitoare in cazul unui nou potop...”
In gradul 30 Kados (Sfânt), initiatul injun-ghie trei capete care reprezinta: Armata, Regele si Seful Bisericii.
N-ar trebui sa mai reamintim ca s-au gasit francmasoni in asa grad de imbecilitate, ca au ridicat statui lui Satan. Cazul francmasonului Herman Menz, din America, care a ridicat statuie lui Satan, aproape de New-York, impartind cu acest prilej brosuri gratuite prin care proclama credinta lui intr-un diavol unic.
Acesta nu este un caz izolat de satanism. Sunt rugaciuni si imnuri inchinate lui Satan si nu sunt create de un francmason oarecare, ci de conducatori, ca francmasonul Canducci, gradul 33, din Italia.
Francmasoneria contra religiei, Bisericii si preotimii crestine
Razboiul feroce al francmasoneriei contra religiei vizeaza adevarata religie: crestinismul.
Iata câteva dovezi despre cele afirmate: “Organizata asa cum este ea, francmasoneria poate, daca vrea, sa inlocuiasca Biserica Crestina” (Fr. Felix Pyat).
“Clericalismul; iata inamicul” - urla evreul francmason Gambeta.
“Clericalismul, acesta este dusmanul lumii moderne, pe care noi trebuie sa-l doborâm, si sa-l distrugem”. (Fr. Salva).
Autorul “Cursului de Masonerie practică” (un mason de grad foarte inalt) scrie (Tom. I. pag. 5, si b): “Descreştinarea Lumii prin toate mijloacele, mai ales strangulând crestinismul, câte putin, prin noi legi contra clerului, acesta este scopul nostru; in felul acesta se ajunge la lichidarea Bisericilor. Gratie instructiei laice, fara Dumnezeu, se va avea o generatie atee. Vom face atunci o armata si o vom lansa asupra intregii omeniri crestine, armata care va fi ajutata de catre toti fratii si amicii tarilor in care va navali armata”. (Conventul secret din 1879).
“Trebuie nu numai sa descrestinam Omenirea ci s-o si ateizam” (Fr. Beauguier).
“Razboi de moarte Crestinismului.” (Fr. Viviani)
Se pot inmulti aceste perle de ura din conventele si atelierele lojilor francmasonice, din care reiese ca francmasoneria, departe de a practica adevarul, isi impune ca dogma minciuna. Francmasonii sunt atei. Nutresc si duc o lupta inversunata contra bisericii, religiei si clerului crestin. Suntem siguri ca francmasonii nostri - cei mari - vor cauta sa le spuna francmasonilor mai mici, dar naivi, ca toate astea se intâmpla auirea, in lojile straine, sau la “cei de la Marele Orient”, dar “la noi”, la Loja Naţională, aici e cu totul altceva...
Raspundem acestor mistificatori ordinare precizând ca “Marele Orient Francez” a adresat catre toate Lojile din Franta si strainatate (Francmasoneria se stie ca e universala, inter-nationala si solidara, iar “Marele Orient al Ro-mâniei” si “Marea Loja” zisa “Nationala” sunt re-cunoscute de “Marele Orient Francez”), o ins-tructie secreta in care scrie:
“...Scopul nostru final este acela al lui Voltaire si a Revolutiei Franceze: «Nimicirea pentru totdeauna a ideii crestine.»“
“Templul masonic, trebuie sa inlocuiasca Biserica” (Fr. Charbonier la Congresul Masonic din 1885)
Lucrarea masonului Most: “La Peste religieuse”, e tradusa in româneste de un oarecare Neagu (Neghel) si publicata in biblioteca revistei “Idei”, a socialistului Petre Musoiu. Citez o parte din finalul lucrarii “Ciuma religioasa” a francmasonului Most. in traducere de Neagu: “Va veni vremea când crucile si icoanele vor fi aruncate in foc, potirele si vasele sfinte schimbate in unelte folositoare, bisericile prefacute in sali de concert, de teatru sau adunari si, când n-ar putea sluji unui asemenea scop, in hambare de grâne si in grajduri de cai. Sa na-dajduim ca va veni o zi când multimea luminata de asta data, se va minuna cum de nu s-a savârsit inca de mult o asemenea prefacere. Se va face atunci Tabula Rasa din tovarasii popimii... Statul, ca si Biserica, vor fi sterse de pe fata pamântului”.
Observând fenomenele sociale si revolutionare care au avut loc in Spania cu incendieri de biserici, preoti jupuiti de vii si pusi in panoplii, in macelariile din Madrid, vedem o identitate perfecta intre ideologia masonica si pragmatica comunista.
Telegramele de presa din vremea razboiului civil spaniol ne relateaza cazuri de incendieri care ilustreaza textele masonice de mai sus: “In Alcada de Henares, aproape de Madrid, comunistii au incendiat biserica si au facut in piata un foc in care au aruncat statuile, icoanele si sfintele odoare. Apoi au incercat sa incendieze mânastirea Madeleines si biserica Sf. Jacques.”
“La Torrevieja (aproape de Alicante), doua biserici au fost incendiate, apoi teatrul municipal, doua hoteluri si patru case particulare. La Centa, au fost incendiate biserica Remadias.” (Tel. Rador, ziarul “Universul” Nr. 70, 18 Martie 1936).
Mai citim intr-unul din numerele ziarului “Bezbojnik” ca, tribunalul U.R.S.S.. a condamnat la moarte pe preotii Prjuchin si Shuraw Iljoff, pentru crima grava de a fi slujit biserica si a fi propovaduit moralitatea si smerenia. Ei au vorbit in favoarea celui mai mare inamic al comunismului, care se numeste Dumnezeu si au trebuit sa-si rascumpere curajul cu viata. De altfel, insusi Lenin a spus: “Conceptia oricarui Dumnezeu este o mare infamie”.
Iata ce spune “Bezbojnik” (Ateul): “Vom da foc tuturor bisericilor din lume”; si trista soarta a Catedralei “Sfânta Camera” din Oviedo au mai avut-o si alte locasuri sfinte din Spania. (“Tara Noastra”, 20 Martie 1936).

[Diana67]

La sfârşitul anului 1930, Departamentul de Stat al Statelor Unite a început o cooperare strânsă cu Marele Orient al Franţei, aşa cum arată documentele incluse în arhivele Marelui Orient, documente care au fost confiscate şi plasate în arhivele speciale din Moscova în anul 1945.
În legătură cu ocupaţia germană din timpul celui de al doilea război mondial, francmasonii din Franţa au avut serioase probleme. Guvernul de la Vichy, în care Marshal Henri Philippe Petain a jucat un rol important, era împotriva francmasoneriei, şi a închis Marele Orient în anul 1940. Pe data de 13 august 1940, Marshal Petain a forţat prin legislaţie dizolvarea tuturor societăţilor secrete. Funcţionarii civili care aparţineau francmasoneriei au fost forţaţi să demisioneze chiar din posturile sau din lojile lor. Petain i-a arestat pe francmasonii mai importanţi (în jur de 500), şi i-a trimis în lagăre de concentrare. Oricum, conspiratorii şi-au continuat activităţile lor în lagăre.
Petain a profitat de ocazie şi a confiscat arhivele francmasonilor, care au fost predate germanilor. Francmasonii s-au răzbunat pe Petain în anul 1945, atunci când a fost mai întâi condamnat la moarte, apoi la închisoare pe viaţă. 96 de membri ai francmasoneriei au votat în favoarea lui Petain, pentru a-i încredinţa acestuia autoritatea de a guverna Vichy-Franţa (Ghislaine Ottenheimer, Renaud Lecadre – Fraţii invizibili, Paris, 2001, p. 63).
În anul 1945, Armata Roşie a transportat la castelul lui Altan din Nieder-Schlesien, 25 de vagoane cu materiale preţioase de arhivă, inclusiv documente ale diferitelor loji din Germania, Franţa, Belgia, Olanda, Luxemburg, Polonia şi Cehoslovacia (Platonov, op. cit. Vol. 1, p. 3).
Documentele au dat o imagine cuprinzătoare a puterii secrete exercitată de francmasoneria internaţională. Toate materialele au fost duse la Moscova, acolo unde au format baza pentru Arhivele Speciale ale Uniunii Sovietice (Osoby Arkhiv, 0A). Preşedintele Cehoslovaciei de dinaintea războiului, Edvard Benes (1884-1948) s-a dovedit a fi un francmason de grad înalt. Un alt membru important al Marelui Orient a fost Emile Vandervelde (1866- 1938), ministrul de externe socialist al Belgiei, care a reprezentat ţara sa la Liga Naţiunilor în perioada 1925-1927. El a fost preşedinte al Biroului Socialist Internaţional (1900-1920) şi al Muncitorilor Socialişti Internaţionali (1929-1935). Cu ajutorul arhivelor secrete masonice, Stalin a putut să şantajeze de câteva ori pe unii politicieni masoni occidentali, care se temeau să îşi dezvăluie activităţile suspecte.
Extremistul mason Andrei Kozyrev (pe numele real Aaron Friedman), care după căderea comunismului a devenit ministru de externe al Rusiei, a organizat restituirea documentelor secrete masonice la sediul masonic de la Paris. Pe data de 20 mai 1994, Rusia a predat Franţei un milion de documente secrete. Potrivit lui Pierre Mollier, bibliotecarul Marelui Orient, aceasta a fost „ca un adevărat dar de Crăciun”. Aceste documente conţineau informaţii importante despre conspiraţia masonică globală. Istoricul rus Oleg Platonov a reuşit să facă copii ale câtorva documente, înainte ca acestea să părăsească Rusia. În ianuarie 2002 francmasoneria scria despre aceste documente: „Pe data de 14 iunie 1940, armata Germaniei a intrat la Paris, şi în aceeaşi zi a preluat controlul asupra clădirilor Marelui Orient al Franţei din strada Cadet, situată în centrul oraşului... Pe data de 1 iulie 1940, ministrul de externe german, Alfred Rosenberg, l-a informat pe Martin Borman că au fost descoperite mari bogăţii în sediile masonice ocupate. Au fost stabilite echipe care au pus mâna pe documente în legătură cu activitatea Marelui Orient, cel mai mare corp organizat al francmasoneriei franceze. Ei au confiscat valoroase documente istorice, în special dosare care se refereau la relaţiile externe ale Marelui Orient, la mijlocul secolului 19, şi o atenţie specială a fost acordată anilor care au precedat imediat izbucnirea războiului din 1939. Arhivele au fost transportate în Germania.”

[Diana67]

H. G. Wells susţinea că persoanele care sunt mai puţin valoroase ar trebui să fie omorâte, iar „elita” ar trebui să decidă cine trebuie să fie omorât. Wells a scris: „Cetăţenii Noii Republici nu ar trebui să aibă nici un pic de milă şi bunăvoinţă faţă de numeroasele creaturi vrednice de dispreţ şi idioate, mânate de frică, neajutorate şi nefolositoare, nefericite, care trăiesc în dezonoare, debile şi hidoase, incapabile, proaste şi născute din desfrâu.”
Wells a subliniat: „Anticipez că o anumită parte a populaţiei, minoritară de altfel, profund tulburată de bolile transmisibile, precum şi de tulburările mentale, având obiceiuri respingătoare cum ar fi dorinţele nesăţioase de a se intoxica (n.t. - prin consum de alcool, tutun, alimentaţie nesănătoasă), îşi duce existenţa într-o suferinţă permanentă, şi presupun că nu ar ezita să ucidă atunci când suferinţa lor ar deveni insuportabilă. Idealul lor îi determină să ucidă la fel ca Abraham, având credinţa că trebuie să ucidă, fără a avea însă superstiţii în legătură cu moartea. Pedeapsa pentru aceasta nu ar fi moartea sau mutilarea corpului, nici mutilarea vieţii prin întemniţare, niciunul dintre aceste lucruri oribile, ci a le lua totul, în afară de memorie.” (Wells – Perspective ale reacţiei progresului mecanic şi ştiinţific asupra vieţii şi gândirii umane, Londra, 1901, pp. 299-300) În 1905, el a publicat cartea „O utopie modernă”. Wells era de părere că o conspiraţie ar putea foarte bine să fie publică, ca o opoziţie la planurile secrete ale francmasonilor francezi. În pamfletul său „Conspiraţia deschisă: Proiecte pentru o revoluţie mondială” (Londra, 1929), Wells a precizat trăsăturile esenţiale ale proiectului francmasonic:
- Controlul asupra resurselor naturale mondiale
- Reducerea numărului populaţiei prin declanşarea războaielor
- Înlocuirea ordinii mondiale multinaţionale, bazate pe suveranitatea naţiunilor, cu dictatura unilaterală.
Wells era de părere că existenţa statelor naţionale ar conduce inevitabil la războaie şi din acest motiv statele ar trebui să dispară. O rasă superioară ar pune atunci bazele unui nou stat mondial. Noua autoritate religioasă s-ar contura în această „conspiraţie deschisă”.
Toate acestea se potriveau cu scopurile Marelui Orient, aşa cum au fost ele publicate în 1982 în periodicul lor: „Conceptul de rasă se dovedeşte a fi nerealist faţă de descoperirile din biologie, conceptul de limite, anihilate de dezvoltarea comunicaţiilor, conceptul de clasă, slăbit de progresul egalităţii, toate aceste concepte depăşite urmează să fie abolite, pentru a integra pe deplin omul într-un cadru universal.”
Aceasta este de fapt revoluţia timpurilor moderne, adevărata revoluţie care are loc, şi de la care Marele Orient nu poate lipsi, dacă doreşte să rămână dedicat propriilor principii.” (Humanisme, noiembrie 1982, p. 84).
Wells a accentuat faptul că ideile şi moralitatea ar trebui să fie controlate într-o aşa măsură încât oamenii să dorească în mod „voluntar” instaurarea Noii Ordini Mondiale promovată de către „conspiraţia deschisă”, care va fi introdusă la momentul potrivit. „Conspiraţia deschisă” a fost plănuită ca o reţea insidioasă, un sistem care se dezvoltă ca o naţiune în interiorul unei naţiuni, care eventual înlătură naţiunea, stabilind un guvern mondial. Această reţea ar trebui să acţioneze ca „un gen de societate secretă deschisă”, ceea ce neoficial este chiar francmasoneria. Ea va influenţa şi va dirija guvernul în orice direcţie va dori. Acest tip de „conspiraţie deschisă” se va baza pe ideile lui Darwin. Wells a menţionat: „Toate aceste valori absolute şi atitudini cu care minţile noastre sunt împovărate vor trebui să fie îndepărtate, pentru a putea permite instalarea noilor convingeri. Şi nu numai din minţile noastre trebuie să fie îndepărtate aceste convingeri, ci şi din minţile celor care urmează să devină asociaţii noştri.” Wells a considerat că este necesar ca această „conspiraţie deschisă” să se folosească de metoda spălării creierului tinerei generaţii, pentru a crea oameni „mai buni”, folosindu-se de elemente de psihologie a maselor. El a denumit această mişcare „războiul cultural”. Potrivit lui Wells, scopul acestei „conspiraţii deschise” este acela de a distruge sufletul uman, conştiinţa şi moralitatea, şi de a transforma fiinţele umane în creaturi lipsite de voinţă. „Conspiraţia deschisă” ar conduce la devalorizarea omului, de vreme ce îl văduveşte de libertate şi îl determină să se supună unui imperiu mondial. Consecinţa acestei conspiraţii ar fi reducerea abilităţii oamenilor de a-şi da seama de cumplitele şi dementele scenarii ale psihopaţilor francmasoni.
Oamenii îi urmează pe francmasoni ca şi cum ar fi vrăjiţi, exact ca echipajul care îl urma pe demoniacul căpitan Ahab, care, rupt de realitate, îl vâna pe Moby Dick, fantomatica balenă albă. În cele din urmă, el a îngăduit chiar distrugerea vasului, de vreme ce majoritatea echipajului nu a îndrăznit să-i pună nicio întrebare lui Ahab, iar ceilalţi mai curajoşi nu i-au putut rezista. Erau vrăjiţi cu toţii de Ahab.

[Diana67]

Wells a recunoscut: „Conspiraţia deschisă nu este de factură socialistă, ci doar un produs al socialismului, de la care a asimilat tot ce se putea asimila.” „Conspiraţia deschisă nu este într-atât un proces al socialismului, cât mai degrabă un plan extins, care a devorat şi digerat tot ce a fost folositor de la înaintaşii socialişti.” Planul lui Wells a fost implementat într-un mod înspăimântător în ultimii 75 de ani. Wells a fost un partizan înfocat al „globalizării”, cel mai distructiv scop al „Iluminaţilor”. În zilele noastre conspiraţia deschisă a fabianiştilor a fost condusă de fostul prim-ministrul Tony Blair.
Întâlnirile secrete ale „Iluminaţilor” erau denumite sinoduri. Cei care, în interiorul oricărui district ajungeau să deţină grade medii, atingeau nivelul de epopt (în Grecia Antică, iniţiat în secretele eleusine) şi constituiau un sinod. Fiecare district avea nouă epopţi. Munca lor consta in propaganda prin care creau opinia publică. Potrivit constituţiei Weishaupt, pusă la punct de cel care a înfiinţat ordinul „Iluminaţilor”, cei care aveau gradul de epopt erau responsabili de formarea opiniei publice. În numele ştiinţei, scopul „Iluminaţilor” era acela de a întoarce lumea pe dos. Epopţii acţionează ca apostoli. Cei care ating acest grad trebuie să îşi abandoneze credinţa în Dumnezeu (Augustin Barruel – Studii care ilustrează istoria iacobinismului, Londra, 1797). Wells a fost un astfel de epopt.
Bineînţeles, există şi grade mai mari, ca Iniţiat al Sanctuarului Gnozei, Rex Summus Sanctissimus, Frater Superior, şi Cap în afara Ordinului (gradul al 12-lea). Deasupra tuturor este Consiliul Suprem al ordinului, ai cărui membri sunt denumiţi areopagi. Preşedintele lor este regele secret al „Iluminaţilor”, al cărui nume şi adresă este cunoscut doar areopagilor. Areopagii reprezintă clasa invizibilă, partea nevăzută a conspiraţiei.
Dacă datorită unor fapte penale săvârşite de un membru al „Iluminaţilor” există riscul ca unele secrete ale ordinului să ajungă pe mâini greşite, acesta trebuie să se sinucidă. Conducerea pretinde sinuciderea în astfel de cazuri. Pentru a proteja secretele ordinului, adeptul Serge de Portugalia s-a sinucis în anul 1790. Constituţia Weishaupt preciza: „Nici o putere din lume nu îl poate salva pe cel care ne trădează.”
Francmasonii aveau nevoie de o organizaţie internaţională, capabilă să monitorizeze toate naţiunile. Aceasta a fost înfiinţată la Paris, pe data de 28 aprilie 1919, purtând numele de Liga Naţiunilor, la iniţiativa francmasonilor Woodrow Wilson (1856-1924, Preşedinte al SUA în perioada 1913-1921) şi Jan Christiaan Smuts (1870-1950, prim-ministru al Africii de Sud în perioada 1919-1924), şi a fost iniţial condusă de francmasoni în frunte cu James Eric Drummond (politician englez liberal, 1876-1951) şi Joseph Avenol (1879-1952). Satutul Ligii Naţiunilor a intrat în vigoare pe data de 10 ianuarie 1920 şi potrivit propagandei sale ar fi trebuit să pună capăt tuturor războaielor.
Elita masonică a fost cea care a instigat Primul Război Mondial, care a durat patru ani, trei luni şi 11 zile. În timpul acestui război au fost omorâţi opt milioane de soldaţi, aproape 20 de milioane de civili au murit datorită bolilor, foametei şi a schimbărilor sociale. 20 de milioane de soldaţi au fost serioşi răniţi iar 3 milioane au fost scoşi din luptă. Războiul a costat 100 milioane de dolari pe zi. În timp ce guvernul francmason avea propriile preocupări, oamenii de afaceri englezi vindeau mâncare germanilor, prelungind astfel războiul cu câţiva ani. Livrările se efectuau prin intermediari din Scandinavia. Ceva mai târziu, elita masonică a oferit soluţia sa, şi anume, Liga Naţiunilor, care oficial ar fi trebuit să stabilească pacea şi cooperarea între naţiunile lumii, să devină un guvern mondial.
Convenţia Marii Loje din Franţa din anul 1922 a recunoscut că Liga Naţiunilor ar trebui să conducă Statele Unite ale Europei, precum şi o federaţie mondială a statelor (Vasili Ivanov – Serviciile secrete şi francmasoneria rusă de la Petru I până în ziua de azi, Moscova, 1997, p. 476). Această tentativă s-a soldat cu eşec. Pe data de 25 septembrie 1919, Senatul Statelor Unite a votat împotriva membrilor Ligii Naţiunilor. Atunci când preşedintele Woodrow Wilson a fost informat, a făcut o depresie nervoasă. La scurt timp după aceea el a suferit un atac cerebral în urma căruia i-a paralizat partea stângă a corpului. Pe data de 19 martie 1920, Senatul a votat din nou împotriva deciziei ca Statele Unite să se alăture Ligii Naţiunilor. Germania constituia cel mai mare obstacol în realizarea planurilor pe care şi le făceau membrii Mesei Rotunde britanice, de a implementa un guvern mondial care să fie condus de la Londra şi New York. Lordul Lionel Rothschild a fost membru cu puteri depline a Mesei Rotunde, a finanţat atât pe magnatul Cecil Rhodes, cât şi pe liderul francmasoneriei britanice Alfred Milner. În acest fel ei au fost capabili să construiască imperiile lor miniere (DeBeers Consolidated Mines) în Africa de Sud. Rothschild a fost mulţumit de Milner, mai apoi l-a numit preşedinte al companiei miniere Rio Tinto Zinc. Înainte de Primul Război Mondial francmasonul de grad înalt Rene Viviani (1863-1925), a fost prim-ministru al Franţei. După război el a reprezentat Franţa la Liga Naţiunilor

[Diana67]

Pe 17 noiembrie 1845, Karl Marx a devenit membru al Lojii Socialistul din Bruxelles. La insistenţa liderilor masoni, în februarie 1848 a apărut Manifestul Partidului Comunist. Marx şi Engels au fost amândoi francmasoni de gradul 31 (Vladimir Istrarkhov – “Lupta zeilor ruşi”, Moscova, 2000, p. 154). Profesorul suedez şi francmason Zimmermann a declarat la o Convenţie Masonică din Winterhur: “Marxismul este cel mai nobil fenomen al secolului al XX-lea.” Un alt francmason proeminent a considerat marxismul ca fiind “o filosofie a francmasoneriei, o ştiinţă socială pentru controlul maselor”.
În 1919, Wiener Freimaurer Zeitung scria: “profund mişcaţi, francmasonii au salutat steagurile roşii ale proletariatului revoluţionar”. Francmasonul Raimund Mautner a numit marxismul “încarnarea francmasoneriei” (“Der Zirkel”, No. 4, Vol. 37, p. 61). Aşadar, este limpede de înţeles de ce liderul socialist austriac, francmasonul şi asasinul politic Friedrich Adler discuta frecvent în secret cu liderul masonic Rothschild. În anul 1916, Adler a fost condamnat pentru uciderea prim-ministrului austriac Karl von Sturgkh, însă a fost eliberat după o scurtă perioadă de detenţie. Gărzile Albe au fost condamnate la dispariţie după trecerea puterii în mâna bolşevicilor, odată cu formarea guvernului alternativ al lui Kolchak, Yudenich, Denikin şi Wrangel, toate domeniile fiind controlate de către francmasoni. Francmasonii francezi aveau deseori pe ordinea de zi a întâlnirilor lor dezbaterea situaţiei din Rusia sovietică. Împreună cu bolşevicii, ei plănuiau măsuri împotriva aripii de dreapta şi a tendinţelor anti-sovietice din Vest. (Oleg Platonov – “Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei între 1731- 1996”, Moscova, 1996, p. 297).
Majoritatea francmasonilor din lumea întreagă susţineau regimul de violenţă al sovieticilor. Fără acest ajutor, regimul s-ar fi prăbuşit. Cu toate că au existat păreri diferite între francmasoni şi bolşevici, colaborarea acestora a continuat. Marele Orient al Franţei a condamnat atitudinile antisovietice ale unor loji. În anul 1933, biroul internaţional pentru cooperare în cadrul francmasoneriei a acceptat o rezoluţie, făcând excepţie de la propaganda antisovietică încurajată de către Loja franceză Steaua Nordului din Paris. Unii francmasoni activau ca revoluţionari de stânga, proclamând faptul că nu trebuie să se lupte împotriva bolşevicilor, deoarece a-l susţine pe Generalul Kolchak, personaj important al mişcării albe, ar constitui o crimă împotriva Rusiei.
“Anarhistul şi revoluţionarul Lenin reprezintă idealul politic al francmasoneriei internaţionale.” Această declaraţie a fost înregistrată la întrunirea Marii Loji a Germaniei din anul 1917. (Arhiva specială din Moscova 1421-1-9064 şi 815; Viktor Ostretsov -“Francmasoneria, cultura şi istoria Rusiei”, Moscova, 1999, p. 585).
Lenin slujea interesele Lojii Marele Orient al Franţei În 1919, după ce Lenin a ajuns la putere, acesta a stabilit contacte cu Marele Orient al Franţei în Paris. Cât timp a locuit la Paris, Lenin a vizitat ocazional această Lojă. (Viktor Ostretsov – “Francmasoneria, cultura şi istoria Rusiei”, Moscova, 1999, p. 584). De obicei nerecunoscător, Lenin şi-a arătat gratitudinea exclusiv faţă de şefii masoni din Paris care l-au ajutat să ajungă la putere. În anul 1919, el a trimis o sumă enormă de bani Marelui Orient pentru renovarea sediului lor din Paris, pentru propagandă şi alte activităţi, în timp ce milioane de ruşi răbdau de foame şi mureau pe străzile din Petrograd şi Moscova (Oleg Platonov – “Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei în secolul 20”, Volumul 1, Moscova, 1997, p. 577).
În 1920, ziarul “Parole Libre” publica informaţii despre întâlnirea Marelui Orient din 20 decembrie 1919, întâlnire care a avut loc pe strada Cadet. Oficial, conducătorul Lojii a dorit să aibă o atitudine antibolşevică. Ziarul a precizat însă că fratele Millet a declarat că Marele Orient a salutat cu entuziasm revoluţia bolşevică şi faptul că ei au ajuns la putere, menţionând că datorită bolşevicilor Marele Orient a reuşit să reconstruiască templul din strada Cadet. Marele Maestru portughez Sebastiao Magalhaes din Lima a fost de asemenea prietenos faţă de republica bolşevică din Rusia. Fratele Lankin din Paris a recunoscut că printre membrii Marelui Orient al Franţei sunt revoluţionari bolşevici şi că bolşevicii au fost încurajaţi de către francmasoni în activităţile lor din lumea întreagă.
Reprezentanţii francmasoneriei internaţionale au vizitat deseori Rusia sovietică, pentru a discuta diverse probleme cu Lenin, Trotsky, Bucharin, Petrovsky, Lunacharsky şi alţi fraţi masoni (Oleg Platonov – “Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei între 1731 - 1996”, Moscova, 1996 p. 283). Francmasoneria internaţională a urmărit cu satisfacţie distrugerile săvârşite de către bolşevici în Rusia, ţară prosperă şi cu o cultură înfloritoare. Marele Orient a răspândit minciuni despre această ţară înainte ca bolşevicii să ajungă la putere, susţinând că ea se afla într-o condiţie mizeră şi că lucrurile nu mergeau bine. Nu au fost menţionate părţile bune ale vechiului sistem, cum ar fi că în Rusia ţaristă companiile cu peste 100 de salariaţi ofereau asistenţă medicală gratuită acestora. În anul 1919, liderul Consiliului Marelui Orient a declarat că bolşevismul înseamnă evoluţie şi, ca urmare, reprezintă un fenomen pozitiv. În data de 5 iulie 1843, Ragon, liderul francmason al Lojii Socialistul din Bruxelles a prezentat o schiţă a programului de activitate revoluţionar, care avea să devină mai târziu Manifestul Partidului Comunist. Ziarul “Le Socialiste” a susţinut acest program, iar cea mai înaltă autoritate masonică belgiană, Consiliul Suprem al Belgiei, a convenit să accepte programul anarhist al lui Ragon ca fiind “corespunzător punctului de vedere masonic privind socialismul, şi toţi cei uniţi în credinţă faţă de Marele Orient trebuie să ducă la îndeplinire cu orice preţ acest program.” (Buletin intern al Lojii Marele Orient, iunie 1843).

[Diana67]

Masoneria a început să activeze în Moldova la începutul veacului al XVII-lea. din două direcţii principale: de la Istanbul prin intermediul marinarilor (genovezi) ce transportau grâu, miere şi berbeci către fosta capitală a Imperiului Otoman şi pe uscat, adusă din ţările germanice .
Primul mason din Principatele române (conform acestora), ar fi fost Anton Maria del Chiaro, secretar al domnitorului Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu, iar ulterior secretarul lui Constantin Mavrocordat, domnitorul Moldovei, alături de care a înfiinţat în 1734 o lojă masonică la Galaţi, urmată apoi de o alta la Iaşi .
În Fanarul Istanbulului, grecii erau iniţiaţi în loji masonice engleze, iar Constantin Mavrocordat domnitorul Moldovei la acea data, făcea probabil parte din acele loji, fiind deja iniţiat când a ajuns în principate, unde s-a implicat personal în calitate de Mare Maestru, la constituirea în anul 1734 a lojei de la Iaşi, intitulată “Moldova” şi în cadrul căreia au activat, nobili pământeni şi oameni de cultură ai Moldovei timpului, precum: Leon Geuca (episcop de Huşi), marele boier şi dregător Iordache Cantacuzino, spătarul Ioniţă Cuza, caimacanul Ioan Sandu Sturza şi alţii. Loja creată de Mavrocordat a fost condusă apoi de către mitropolitul Leon Gheuca. In 1787, o altă faţă bisericească, arhimandritul Gherasim, de la Mitropolia Moldovei, traducea din limba franceză un manuscris deosebit de important pentru istoria franc-masoneriei, „Taina francmasonilor“, scris de abatele Gabriel Perau în anul 1742 . „Masoneria a fost cultivata de pleiada de călugări şi de ierarhi aplecaţi spre cultură. Loja „Moldova“.
Se poate spune deasemeni, că prima mare personalitate moldoveană, afiliată la o societate secretă europeană, ar fi fost principele domnitor Dimitrie Cantemir, istoric, filozof dar mai cu seamă luptător pentru independenţa ţărilor române, care s-a implicat activ în masonerie .
Totuşi aceste loji masonice, apărute sub domnii fanariote, se adresau românilor doar ocazional .

[Grabriella]

În prealabil postat de Diana67

.
Primul mason din Principatele române (conform acestora), ar fi fost Anton Maria del Chiaro, secretar al domnitorului Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu, iar ulterior secretarul lui Constantin Mavrocordat, domnitorul Moldovei, alături de care a înfiinţat în 1734 o lojă masonică la Galaţi, urmată apoi de o alta la Iaşi .l .

Oare asa se explica tradarea si decapitarea amandurora???

[Diana67]

Prima lojă masonică română se consideră a fi cea înfiinţată la la Iaşi în anul 1825, de către Ionică Tăutu şi care se numea „Moldova“. La începutul secolului al XIX-lea, boierimea principatului Moldovei dar şi al Munteniei, devenise clar antifanariotă, iar un puternic curent naţional îşi facea apariţia în Principate. Constituirea francmasoneriei româneşti a avut loc la Paris, în jurul anului 1820. Influenţaţi de moda masonică occidentală şi cu precădere de origine franceză, mulţi fii de boieri, ajunşi la studii în ţara unde masonii au făcut la 1789 revoluţia franceză, au intrat în loja numită „Ateneul Străinilor” destinată străinilor, apoi reveniţi pe meleagurile natale, aceştia au pus, după modelul francez, bazele, primelor loje paşoptiste, „Fraternitatea“ în Iaşi şi „Lumina“ în Bucuresti, dar şi a unor alte societăţi cu nume inspirate din idealurile umaniste ale masoneriei. Membrii acestor loje sunt alţii intelectualii care vor moderniza ulterior România, prin revoluţia de la 1848 şi prin Unirea din 1859: Vasile Alecsandri, Mihail Kogâlniceanu, Costache Negri, Alecu Russo, Costache Negruzzi, Ion Ghica din Moldova şi Nicolae Bălcescu, Nicolae şi Dinicu Golescu din Muntenia. Lor li se adaugă apoi: Ionel Brătianu, C.A. Rosetti, Ion Heliade Rădulescu, Christian Tell, Gheorghe Magheru, Grigore Alexandrescu, Nicolae Bălcescu şi colonelul Ion Câmpineanu, dar şi Ion C. Brătianu, Titu Maiorescu ai generaţiei „Junimei“ Influenţa masoneriei de origine franceză s-a făcut cunoscută la noi şi în Unirea la 24 ianuarie 1859, a principatelor Moldova şi Ţara Românească, organizată în mare parte cu concursul fraţilor masoni şi încheiată cu dubla alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al principatelor române .
În prima jumatate a secolului al XIX-lea, francmasoneria din România a avut ca principale obiective înlăturarea dominaţiei otomane şi secularizarea domeniului public. Revoluţia de la 1848 din Principate, a fost în mare măsură un rod al eforturilor elitelor române care se instruiseră în universităţile franceze. Anul revoluţionar 1848 este anul când în diverse ţări din Europa, izbucnesc aproape simultan o serie de revoluţii, cunoscute în istorie drept „paşoptiste” iar principatele Moldova şi Ţara Românească, aflate în acea perioadă sub dominaţia Otomană, nu au făcut excepţie . Ideile de libertate, egalitate şi fraternitate, erau de inspiraţie masonică iar cum s-a dovedit mai târziu, toţi conducătorii revoluţiilor române de la 1848 au fost masoni. Prezentată ca luptă de eliberare de sub dominaţia străină, unii analişti consideră însă, că revoluţia de la 1848 din Principate, a reprezentat în realitate înlocuirea vechilor stăpâni cu alţii, (prin cuprinderea în spaţiul masonic european) şi înlocuirea unei dominaţii făţişe şi brutale, cu o alta mai voalată, perversă şi astfel mai periculoasă. În anii următori, revoluţiei de la 1848, s-au purtat adevărate lupte între exponenţii diferitelor masonerii europene, care doreau astfel să dobândească controlul asupra spaţiului Moldovei şi Munteniei .
În acea perioadă, în Moldova domnitor era prinţul Mihail Sturza, abil colportor al ideilor masonice. Dar în acelaşi timp acesta, datorită strânselor sale legături cu Imperiul Otoman şi implicit cu masoneria turcească, i-au permis ca în 1849, când în celelalte ţări europene revoluţiile au fost înăbuşite sângeros, să rezolve în Moldova această problemă într-un mod paşnic, favorabil intereselor masonice. Astfel că el a oferit agenţilor masoni paşoptişti din Moldova, prilejul să se salveze, refugiindu-se în exil, de undeei şi-au continuat activitatea. Printre aceştia, se aflau toţi cei care au înfăptuit apoi Unirea Principatelor la 24 ianuarie 1859. La 1859, în Moldova şi Ţara Românească, prin stăruinţa Ilustrului Frate Auguste Carance, se înfiinţaseră trei loji româneşti de obedienţă franceză toate întitulate la fel şi anume: „L’Etoile du Danube” (Steaua Dunării), din care una la Bucureşti, alta la Iaşi, iar a treia la Galaţi, avându-l ca venerabil pe colonelul Alexandru Ioan Cuza.
Tot atunci, în vederea supravegherii alegerilor în Moldova şi Muntenia, sosise în Principate o delegaţie europeană, compusă în exclusivitate din fraţi masoni, care au descoperit neregulile (falsificările) făcute cu prilejul alegerilor pentru noul Divan şi au impus refacerea alegerilor falsificate în Moldova de antiuniuniştii în frunte cu caimacamul Nicolaie Vogoridi şi câştigarea acestora de către partida unionistă .
Aşa s-au constituit Divanul Ţării, cu majoritate unionistă, care la 5 ianuarie 1859, au impus ca domnitor al Moldovei pe colonelul Alexandru Ioan Cuza (venerabilul lojii masonice Steaua Dunării) şi prin conoordonarea acţiunilor cu masonii munteni, la 24 ianuarie 1859 şi domn al Ţării Româneşti, creând premizele Principatelor Unite sub unica domnie a lui Alexandru Cuza. Aceştia (masonii europeni) i-au sfătuit pe masonii români să aleagă aceeaşi persoană în ambele principate, dejucând astfel interesele Turciei şi ale Rusiei .
După anul 1859, odată cu marele succes al unirii principatelor, masoneria românească cunoaşte o adevărată înflorire prin acţiunile lui Alexandru Ioan Cuza. Pornind cu un domnitor mason, structurile politice româneşti vor sprijini activ francmasoneria. Însuşi Cuza, ajuns cu timpul în conflict cu forţele masonice naţionale, acceptă înfiinţarea la Bucureşti, în anul 1863, a Lojii „Înţelepţii din Heliopolis”. Această Lojă va avea o istorie importantă. Venerabilii acesteia, au fost printre alţii: G. Filipescu, Dimitrie Sturdza şi doctorul Carol Davilla. Ea va avea un program concret de reformă morală şi socială şi printre altele a înfiinţat o Şcoală de Arte şi Meserii cu cursuri gratuite şi repartiţii asigurate pentru absolvenţi .
Cu timpul însă, datorită şi tendinţelor absolutiste ale lui A. I. Cuza, francmasonii români pun la cale lovitura de stat din 1866 şi aduc la tronul Ţării (respecând sugestia împăratului Napoleon al III-lea), pe prinţul Carol din familia Hohenzollern-Sigmaringen, deasemeni o familie de masoni. El va deveni domnul Principatelor Unite şi ulterior, regele Carol I, sub domnia lui, masoneria din România capătând o nouă şi mare dezvoltare. In anul 1878, după câştigarea independenţei, se înfiinţează „Marele Orient al României”, care se transforma apoi (în anul 1881) în Marea Lojă Naţională din România (M.L.NR.) .
Data de 24 ianuarie a intrat în istorie ca ziua Unirii. Ea este însă şi ziua Masoneriei române, aleasă special pentru a marca victoria acesteia în spaţiul românesc. Înainte de a ajunge domnitor al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza a fost Venerabil (conducător) al lojei „Steaua Dunării” din Galaţi. La acel moment mai existau încă două aripi ale aceleaişi loji, una tot în Moldova la Iaşi şi o alta în Muntenia la Bucureşti. Se poate spune astfel, că Unirea Principatelor a fost, precedată de unirea masonică simbolică a acestor trei loji sub o conducere unică, cea a lui Alexandru Ioan Cuza. În perioada de preajma înfăptuirii Unirii pe teritoriul ambelor principate româneşti, activau o multitudine de alte loji, care reprezentau interesele diferitelor masonerii europene. Fiecare dintre acestea, dorea să profite de acest moment istoric, pentru a obţine controlul asupra unor spaţii geografice cu o bună poziţie strategică între Occident şi Orient, cum erau cele româneşti.
În decembrie 1858, cu o lună înainte de Unire, Poliţia află de existenţa unui complot organizat împotriva sa de către lojile rivale. Principalul regizor al acestui complot a fost beizadea Grigorie Sturdza, fiul fostului domnitor al Moldovei, Mihail Sturza, care aspira şi el la tronul Moldovei. Şi acesta, Grigorie Sturdza era susţinut atât de lojile engleze (de care ţineau şi cele turceşti), cât şi de lojile ruseşti (de care ţineau şi cele poloneze) care nu vedeau deloc cu ochi buni infuenţa tot mai mare pe care o exercita asupra Moldovei masoneria franceză. Pentru a-l îndepărta pe Alexandru Ioan Cuza, Grigorie Sturdza s-a aliat cu o serie de alţi masoni străini care fuseseră infiltraţi pe teritoriul Moldovei. Printre aceştia, se afla polonezul Wirzbicki, cunoscut drept Murat Bei, pe vremea când acesta luptase în armata otomană. Aflând despre acest complot, poliţia începe să îi interogheze pe toţi străinii care se aflau în Moldova descoperind astfel că exista o adevărată reţea de agenţi ai diferitelor masonerii, care au misiunea de a atrage de partea lor pe cât mai mulţi boieri ai Moldovei. Printre aceşti agenţi se află şi William Solioms, un mason englez, care se afla în Moldova sub pretextul practicării medicinei şi care avea strânse relaţii cu polonezii. Scrisorile sale adsesate polonezului Tokarski şi dânsul cercetat cu acazia descoperii complotului (păstrate în Arhivele Statului din Iaşi), dezvăluie câteva din acţiunile subterane ale masoneriei din acea perioadă. În prima sa scrisoare, Solioms vorbeşte despre faptul că se află în Moldova pentru a „face bine Marelui Monarh”, o formă codată de a spune că a venit aici să racoleze noi membrii pentru masonerie.
În anul 1862 însă, domnitorul Alexandru Ioan Cuza intră în conflict cu masoneria şi din acest moment devine personă non-grata şi În cele din urmă el este înlăturat de la putere prin lovitura de stat din 1866, fiind înlocuit cu Carol I de Hohenzollern Sigmarinen .
(despre legaturile regilor Romaniei cu francmasoneria, voi vorbi cu alta ocazie)