Reprezentari iconografice rare

[Demetrius]

În prealabil postat de Mihailc

Ceva frumos şi reconfortant:

https://www.arhiepiscopiasucevei.ro/...cheia-suceava/

Intr-adevar!

[Byzantion]

Această reprezentare este frecvent întâlnită în Grecia, iar grecii cu greu pot fi surprinși de ea; în schimb, restul lumii poate manifesta o nedumerire la vederea Maicii Domnului înfățișată ca o sirenă.

Poetul grec Myrivilis a lăudat această icoană neobișnuită, inspirându-se de fresca capelei Fecioarei Maria de pe insula Lesbos.

În icoana „Fecioara Maria Sirenă”, Maica Domnului este înfățișată de la brâu în sus în formă umană, în timp ce partea de jos a corpului este reprezentată cu o coadă de pește, similară sirenelor din mitologia greacă antică.

O explicație logică pentru apariția acestei icoane, ar putea fi faptul că această capelă este situată în apropierea unui sat de pescari, ai cărui locuitori au combinat într-un mod inedit credința ortodoxă cu tradiția la nivel local.

[Byzantion]

Cea mai veche reprezentare a acestei teme datează din sec. al XVII-lea și este păstrată în mănăstirea Limónos, de pe insula greacă Lesvos. Este remarcabil faptul că Iisus Hristos este înfățișat la vârsta de 2-3 ani, ci nu ca un copil foarte mic, așa cum ne-am aștepta de la cineva care face primii pași.

Pruncul divin întinde mâinile către Mama Sa, iar Ea se apleacă cu bucurie asupra Lui. O posibilă explicație a acestei teme, ar putea fi legată de evanghelia apocrifă a lui Iacov, în care se vorbește despre copilăria timpurie a Maicii Domnului și despre primii săi șapte pași.

[Byzantion]

În această icoană, Maica Domnului este înfățișată torcând lână și legănând Pruncul Iisus Hristos în pătuț.

Icoana se păstrează în mănăstirea patriarhală a Sfântului Gheorghe din Cairo, unde Iisus s-a refugiat în timpul fugii. Aceasta este considerată rară, nu pentru că astfel de reprezentări nu ar mai exista în altă parte, ci pentru că Maica Domnului este prezentată ca o femeie pământească, preocupată de grijile vieții cotidiene — torcând pentru a face o haină Fiului Său.

Este demn de remarcat faptul că Maica Domnului cu fusul în mână, apare de obicei în scenele Bunei Vestiri, unde este înfățișată împreună cu Arhanghelul Gavriil. Astfel, această scenă capătă o semnificație simbolică secundară, bine exprimată în troparul Maicii Domnului din cântarea a 8-a a Marelui Canon de pocăință al Sfântului Andrei Criteanul:

„Ca din porfiră s-a țesut trupul lui Emmanuel înlăuntru în pântecele tău, Preacurată, ceea ce ești porfiră înțelegătoare”.

Traducere din slavona bisericească: „Preacurată! Purpura minții – trupul lui Emanuel s-a țesut în pântecele Tău ca dintr-o materie purpurie, de aceea Te cinstim pe Tine, adevărata Născătoare de Dumnezeu.”

Astfel, în pântecele său, Maica Domnului „a țesut” Pruncul dumnezeiesc „din materie purpurie,” adică din propriul Ei trup și sânge.

[Byzantion]

Această icoană este considerată cu adevărat unică, fiind singura reprezentare a Maicii Domnului în care Ea nu ține Pruncul Iisus în brațe, ci îmbrățișează cu blândețe o cruce. Icoana este considerată ocrotitoarea insulei grecești Lipsi, situată în sud-estul țării.

Maica Domnului a lui Haron și-a primit denumirea datorită crucii pe care este răstignit Hristos, acesta fiind asociat conceptual cu personajul mitologiei grecești antice, Haron. Haron (gr. veche Χάρων) - este cel care transporta sufletele morților peste râul Styx către Tartar (lumea subterană a morților a zeului Hades, echivalentă cu Άδης — iadul în creștinism). Un alt nume al icoanei este „Maica Domnului în fața morții”.

Icoana făcătoare de minuni este păstrată la mănăstirea Maicii Domnului de pe insula Lipsi, situată la un kilometru de satul omonim. Icoana și mănăstirea datează de la în. sec. al XVII-lea, când doi călugări au sosit aici de pe insula Patmos. Este de remarcat că pe Patmos, Ioan Evanghelistul a scris Evanghelia și Apocalipsa (Revelația).

[Byzantion]

Aceasta este o icoană extrem de rară și puțin cunoscută. Unii teologi au considerat-o erezie, deoarece această reprezentare se abate de la toate descrierile cunoscute din această perioadă a vieții Maicii Domnului. Cu toate acestea, reprezentări similare apar în arta bizantină, începând cu sec. al XI-lea.

Pruncul Iisus era înfățișat înconjurat de un medalion, simbolizând Cuvântul lui Dumnezeu, aflat în pântecele Fecioarei Preacurate. Nu este surprinzător faptul că această icoană ajută, în primul rând, femeile însărcinate și cuplurile fără de copii, care își doresc urmași.

În Grecia, această icoană poate fi văzută, de exemplu, în biserica Sfântului Stelian din orașul Katerini, situat în partea de nord a țării.

[Byzantion]

Icoana Sfântului Ierarh Nicolae ‒ Streidas („cu scoică”) este o Icoană făcătoare de minuni ce se află în Mănăstirea Stavronikita din Muntele Athos.

În perioada iconoclastă, călugării din Sfântul Munte obișnuiau să arunce în mare Sfintele Icoane, încredințându-le voii lui Dumnezeu. Ei motivau că măcar în valurile mării Icoanele mai au o șansă de supraviețuire, pe când dacă ajung în mâinile prigonitorilor, vor fi distruse complet.

Odată, când mănăstirea a fost atacată de corsari, pentru a salva o parte din odoarele mănăstirii, călugării au mers și le-au aruncat în mare după vechiul obicei. Printre aceste odoare sfinte s-a aflat și o Icoană rară a Sfântului Ierarh Nicolae.

Icoana este rară nu doar prin vechimea pe care o are, dar și datorită faptului că a fost realizată într-o tehnică foarte veche, mozaic pe lemn.

În anul 1589, Icoana Sfântului Nicolae a fost descoperită în mreje de niște călugări Mănăstirea Stavronikita, ce ieșiseră la pescuit. Ridicând Icoana din mreajă, monahii au constatat că de fruntea Sfântului era prinsă o scoică. Când au desprins scoica din locul unde era prinsă, a început să sângereze, lucru care este încă vizibil pe Sfânta Icoană. În locul scoicii, pe Icoană a rămas o crăpătură de 8 cm.

Învelișul scoicii este păstrat ca mărturie a minunii. O jumătate se află în mănăstire, iar cealaltă jumătate a fost dăruită Patriarhului Iov al Rusiei. Jumătatea de scoică dăruită Patriarhului Iov a fost folosită pentru confecționarea unui engolpion cu Maica Domnului, care se află în prezent în Muzeul Patriarhiei Moscovei.

Se crede că Icoana a fost aruncată în mare în anul 1306, stând în apele mării până în anul 1589, adică vreme de 283 de ani.

[Byzantion]

Icoana Născătoarei de Dumnezeu este principalul obiect de cult din Mănăstirea Rila. Se execută în tipul iconografic Hodigitria. Moaștele a 32 de sfinți creștini ale căror nume sunt scrise pe plăci metalice sunt amplasate în adâncituri speciale din jurul acesteia. În partea de sus se află inscripția „Hodigitria” (Ghid)

Icoana, cel mai probabil, a fost pictată în secolul al XIV-lea din dorința aristocrației bizantine.

Într-un articol dedicat Mănăstirii Rila, Mihail Enev consideră că icoana a fost adusă în mănăstire după cucerirea Belgradului (1521), în secolul al XVI-lea, rămânând probabil o vreme la Constantinopol.

Conform altei ipoteze, icoana a fost o danie către mănăstire, dăruită de Mara Brankovic (cunoscută sub numele de Mara sultana sau Mara Regina, care a adus înapoi la mănăstire moaștele Sfântului Ioan de la Rila de la Veliko Tărnovo), fiind fiica despotului Gheorghe Brancovici al Serbiei. Mara a donat icoana Sfintei Născătoare de Dumnezeu Sfintei Mănăstiri Rila, care a păstrat limba bulgară, cât timp a fost sub turban turcesc.

În istoriografie, există și o versiune bazată pe încredere și interpretări ale datelor din viața Sfântului Cuvios Ioan de la Rila de către Gheorghe Skilitsa, conform căreia icoana a fost un dar pentru mănăstire încă din timpul domniei lui Manuel I Comnen - ca recunoștință pentru vindecarea acestuia primită de la moaștele Sfântului Cuvios Ioan de Rila.