intrebare

[costel]

În prealabil postat de Jamaica

de ce se zice ca sinucigasii merg in iad? si de ce nu au parte de o inmormantare ca si ceilalti? multumesc

Pentru ca au refuzat cel mai mare dar al lui Dumnezeu - viata. Daca in pilda talantilor se spune ca cel care nu inmulteste talantii ii pierde, tot asa si cel care refuza sa traiasca viata, o pierde pe cea vesnica intru fericire.

Daca Biserica ar oficia si pentru sinucigasi aceeasi slujba de inmormantare, ar insemna ca ea nu mai face distinctie intre omul care a refuzat viata si crestini si atunci s-ar dovedi nedreapta. Prin oficierea ei nu ar da dovada de multa dragoste, ci ar pune pe acelasi picior de egalitate minciuna si adevarul.

[Jamaica]

nu e vorba despre a refuza nimic, este vazuta ca iesirea dintr-o situatie fara rezolvare, asa cum s-a scris mai sus "Ademenirea, dulcea seductie a mortii, vraja ei cu iz eliberator "
nu a mai putut sa mai duca boala, nu a vrut sa mai fie povara nimanui, si a abandonat.

[costel]

În prealabil postat de Jamaica

nu a mai putut sa mai duca boala, nu a vrut sa mai fie povara nimanui, si a abandonat.

Cel care nu gaseste un sens in suferinta, nu poate sa o treaca. Si recurge la sinucidere. Dar asta nu inseamna ca a biruit, ci ca a fost biruit. Si mai grav e ca de multe ori in suferinta omul se revolta impotriva lui Dumnezeu si nu o vede ca pe un mijloc de comunicare cu El. Oare de ce martirii din primele secole nu au ales sa se sinucida pentru a pune capat torturilor sau cei din temnitele comuniste? Sa nu imi spuneti ca le-a fost frica de sinucidere. Rabdarea suferintei arata cata barbatie exista in ei.

[AlinB]

În prealabil postat de Jamaica

nu e vorba despre a refuza nimic, este vazuta ca iesirea dintr-o situatie fara rezolvare, asa cum s-a scris mai sus "Ademenirea, dulcea seductie a mortii, vraja ei cu iz eliberator "
nu a mai putut sa mai duca boala, nu a vrut sa mai fie povara nimanui, si a abandonat.

Ce boala suferea mai exact?

Sunt tot felul de boli, sunt unele care cauza suferinta majora - cancerul dar care poate fi intr-o buna masura controlata cu morfina (suferinta) si sfarsitul in general este rapid si previzibil.

Sunt altele care nu implica poate o suferinta asa mare dar omul nu mai poate avea viata dinainte si face tot ce facea inainte iar sfarsitul este impredictibil si poate dura multi ani pana se ajunge acolo.

Asta cu "nu a vrut sa fie povara nimanui" este un fals altruism atunci cand duce la sinucidere.
Probabil era prea mandru ca sa accepte sa fie ajutat sau pur si simplu un pretext, faptul ca nu se mai putea bucura de viata de dinainte si nici nu a vrut sa o inlocuiasca cu altceva mai profund, l-a impins la acest gest.

Omul in mod sigur nu era crestin, daca ar fi fost, ar fi stiut ca moartea este eliberare doar daca viata a fost una virtuoasa - ori pentru un crestin sinuciderea este antinomul tuturor virtutilor la o adica, deci ar fi trebuit sa stie ca pe acest drum nu va urma "eliberarea" ci o suferinta si mai crunta.

Iar daca nu a fost crestin sau crestinismul n-a fost un reper pentru el... cam greu se mai poate schimba ceva din starea lui de dupa moarte.

Asta nu inseamna ca rugaciunea nu i-ar fi utila .. daca te simti vinovat oarecum pentru starea in care a murit, ai putea sa te rogi pentru el.

[Jamaica]

da este asa cum ati spus, o boala ce nu implica suferinta mare dar omul nu mai poate trai viata de dinainte si incerca sa faca tot ce facea inainte, si pe langa era si un om mandru. nu cred ca a stiut sa gestioneze problema, incerca din rasputeri sa se vindece si nimic nu l-a ajutat. nici la munca nu se mai putea duce din cauza a ce avea.... asta i-a pus capac.


din cate am citit nu exista slujbe pt aceste persoane, dar macar in pomelnic pot sa il trec?? multumesc pt raspunsuri

[maria32]

În prealabil postat de Jamaica

da este asa cum ati spus, o boala ce nu implica suferinta mare dar omul nu mai poate trai viata de dinainte si incerca sa faca tot ce facea inainte, si pe langa era si un om mandru. nu cred ca a stiut sa gestioneze problema, incerca din rasputeri sa se vindece si nimic nu l-a ajutat. nici la munca nu se mai putea duce din cauza a ce avea.... asta i-a pus capac.


din cate am citit nu exista slujbe pt aceste persoane, dar macar in pomelnic pot sa il trec?? multumesc pt raspunsuri

daca vreti sa respectati canoanele bisericesti nu-l puteti trece nici in pomelnic. Daca insa il veti trece se spune ca oricum exista un inger care privegheaza atunci cand parintele citeste numele pomenite la Sfanta Liturghie si sterge numele celor care nu merita sa fie pomeniti. Ma rog, asta e o vorba populara.

În prealabil postat de Jamaica

din cate am citit nu exista slujbe pt aceste persoane, dar macar in pomelnic pot sa il trec?? multumesc pt raspunsuri

O "soluţie" ar fi să treceţi pe pomelnic alte rude decedate şi să menţionaţi "Cu tot neamul lor cel adormit".
Am auzit această părere şi la un preot. Nădejdea rămâne la Dumnezeu - în mila Lui cea mare poate să primească rugăciunea şi pentru cel care s-a sinucis...

[AlinB]

În prealabil postat de Jamaica

da este asa cum ati spus, o boala ce nu implica suferinta mare dar omul nu mai poate trai viata de dinainte si incerca sa faca tot ce facea inainte, si pe langa era si un om mandru. nu cred ca a stiut sa gestioneze problema, incerca din rasputeri sa se vindece si nimic nu l-a ajutat. nici la munca nu se mai putea duce din cauza a ce avea.... asta i-a pus capac.

Deci vezi tu, omul mai avea multa libertate de miscare semi-metaforic vorbind, dar a ales calea usoara dictata de orgoliu si frustrare.

din cate am citit nu exista slujbe pt aceste persoane, dar macar in pomelnic pot sa il trec?? multumesc pt raspunsuri

In baza judecatii enuntate mai sus + canoane as putea zice ca nu poate fi pomenit la serviciu public (asta da, include si pomelnicele). Dar nu as vrea sa iei aceasta afirmatie ca reper absolut.

Cred ca cel mai bine ar fi sa intrebati direct niste preoti mai induhovniciti, ca sa nu ispititi poate pe cineva care poate se gandeste doar la banii de pomelnic, ca sa zic asa.

"Povestea avva Macarie : umbland odata prin pustie am gasit o capatana de mort aruncata la pamant. Si clatindu-o cu toiagul cel de finic, mi-a grait capatana. Si am zis ei : tu cine esti ? Si mi-a raspuns capatana : eu am fost slujitor al idolitor si al elinilor celor ce au petrecut prin locul acesta, iar tu esti Macarie, purtatorul de duh si in orice ceas te vei milostivi spre cei ce sunt in chinuri si te vei ruga pentru dansii, se mangaie putin. I-a zis ei batranul : care este mangaierea si care chinul ? I-a raspuns lui : pe cat este de departe cerul de pamant, atata este focul de dedesubtul nostru, fiindca de la picioare pana la cap stam in mijlocul focului si nu este cu putinta sa se vada cineva fata catre fata, ci fata fiecaruia este lipita de spatele celuilalt. Deci cand te rogi pentru noi, din parte vede cineva fata celuilait. Aceasta este mangaierea. Si plangand batranul, a zis : vai zilei aceleia in care s-a nascut omul, daca aceasta este mangaierea muncii ! I-a zis ei batranul : este alta munca mai rea ? I-a raspuns lui capatana : noi, ca cei ce nu am cunoscut pe Dumnezeu, macar putin sunteni miluiti, iar cei ce au cunoscut pe Dumnezeu si S-au lepadat de El si nu au facut voia Lui, dedesubtut nostru sunt."

[Jamaica]

gresit...avea ceva libertate dar nu prea putea sa tina un serviciu din cauza afectiunii. nu doresc sa intru in detalii

si da frustrarea, disperarea, lipsa unei solutii au dus la o familie indurerata.

Sfantul Luca al Crimeei - Arhiepiscopul de Crimeea

Despre viata Sfântului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist înzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta în temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!



Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu în anii terorii bolsevice. După anii petrecuti în închisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord în timpul războiului cu Germania nazistă, episcopul-chirurg salvează vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicină face ocolul lumii.

La adânci bătrâneti, lipsit de vederea trupească avea să răspundă mirării stârnite de liturghisirea lui fără gres prin următoarele cuvinte: „Cel ce si-a închinat viata Domnului nu poate fi niciodată orb fiindcă Dumnezeu îi dă lumină la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfânt al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotrivă oferă lumii contemporane o extraordinară lectie de sfintire prin slujire si jertfă a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a înzestrat neamul omenesc.


E minunata aceasta carte, pe care o putem citi atunci cand ni se pare ca avem o cruce prea grea: