sotul cel neideal

[sergiu]

În prealabil postat de PISICUTA35

Ar fi bine sa mergeti dv. la un medic specialist, sa-i povestiti cum se manifesta si sa va dea vreun tratament pe o reteta pe numele dv., dar medicamente sub forma de solutie pt a le putea pune in mancare/suc fara stirea lui.

Soro, esti diabolica :))
Mi-ai adus aminte de ce nu ma insor :)
Ce propui dumneata nu mai e casnicie normala, cand lucruri se ascund intre soti etc. Si daca sotul ei e alergic la acel medicament sau are ceva contraindicatii si moare? Cine face puscaria? Dumneata?

Mirela, eu zic ca ar fi bine sa ne zici daca el macar realizeaza ca are acele crize. Asta este foarte important.
Ai incercat sa vorbesti cu el cand se linisteste despre acele crize? Sa-i explici ca te sperie, te pun pe ganduri si ca nu sunt deloc o manifestare normala? De aici trebuie pornit.
Lucru foarte important: da-ne cateva detalii despre starea voastra sociala: mergeti ambii la serviciu? Sunteti pozitionati material macar mediu? Cand ramane singur la calculator la ce se uita? Cand e plecat intra pe net si in browser ai optiunea History. Vezi ce pagini a vizitat pt ca s-ar putea sa aiba patimi ascunse si de acolo sa i se traga. Sunt curios daca se spovedeste de TOATE pacatele pe care si le aminteste sau mai lasa de samanta. Nu in ultimul rand zici ca ai avut "o parere proasta despre barbati". Ti se pare normal? Poate exista si la tine probleme.

Pentru mine sunt deci cinci zone de interes:
1) Sa constientizeze ca are o problema
2) Situatia dpdv social in care va aflati: casa, bani, serviciu pt fiecare din voi
3) Rolul mamei lui in toata povestea
4) S-ar putea sa aiba patimi ascunse sau probleme cu sexualitatea lui
5) Problema interrelationarii tale cu barbatii si a propriei tale sexualitati

Pune-ti intrebari serioase si abordeaza toate cele 5 puncte si s-ar putea sa ajungi undeva.

[tabitha]

În prealabil postat de CalmDown

Sunt femei care își întrețin partenerul de viață fără atâtea comentarii.

Da, dar asta nu este neapărat dovadă de înțelepciune, poate fi și prostie din partea lor.
Asta în cazul în care situația se prelungește sine die, adică soțul va găsi soluția la Sf. Așteaptă.
De fapt, să nu ne mai mirăm că feminismul e în floare.

In societatile moderne, de nu cumva si in vechime, regula nescrisa este ca sotul sa fie "stalpul casei", lucru care se refera si la capacitatea lui de a-si intretine familia. E atat de bine scrisa in constiinta colectiva aceasta regula incat putini oameni, poate doar cei cu totul rebeli ori poate mult prea detasati de cele lumesti, vor pune la indoiala justetea acestei practici.
Pe de alta parte, sunt perioade cand sotul e intretinut de sotie. Aici gasesc si o proba, o incercare uneori dificila a dragostei, a nadejdii etc. Multe nuante.

Eu inclin sa cred ca, dincolo de reguli, obiceiuri, mentalitati s.a.m.d., orice om adult, barbat sau femeie, simte nevoia fireasca sa munceasca, apoi sa obtina venituri (o rasplata) pentru a se bucura in plus de munca sa si pentru a asigura o serie de lucruri necesare vietii individuale si de familie.
Rau trebuie sa fie pentru omul sanatos sa suporte o perioada indelungata de timp cand nu are un serviciu sau o ocupatie rodnica si in sens material, nu doar spiritual, sa zic asa. Suntem educati sa capatam o rasplata pentru munca noastra.
Nu intamplator citim si, probabil, majoritatea dintre noi acceptam, ca legea copilului e jocul, a tanarului e dragostea, a adultului e munca si creatia, a batranului intelepciunea. Vad munca mai degraba ca pe o tendinta fireasca in noi, decat ca pe o constringere. Dumnezeu o spune lui Adam (nu Evei) ca solutie, iar nu ca blestem.

Unde sotul nu munceste si e intretinut de sotie, un timp prea indelungat, cred ca e vorba de boala. Sufleteasca (de pilda descurajare, rani narcisice, depresie, varii tulburari in sfera relatiilor sociale, mai frecvente la cei cu conduite antisociale/caracteropati/sociopati). E nevoie de tratament, de suport, iar rolul Bisericii poate fi substantial.

Categoric, a nu munci vreme indelungata induce sau semnaleaza boala, alienarea, regresia la un statut infantil. Un om ravasit.
Dumnezeu sa miluiasca pe cel bolnav!

[fallen]

În prealabil postat de ioan cezar

In societatile moderne, de nu cumva si in vechime, regula nescrisa este ca sotul sa fie "stalpul casei", lucru care se refera si la capacitatea lui de a-si intretine familia. E atat de bine scrisa in constiinta colectiva aceasta regula incat putini oameni, poate doar cei cu totul rebeli ori poate mult prea detasati de cele lumesti, vor pune la indoiala justetea acestei practici.
Pe de alta parte, sunt perioade cand sotul e intretinut de sotie. Aici gasesc si o proba, o incercare uneori dificila a dragostei, a nadejdii etc. Multe nuante.

Eu inclin sa cred ca, dincolo de reguli, obiceiuri, mentalitati s.a.m.d., orice om adult, barbat sau femeie, simte nevoia fireasca sa munceasca, apoi sa obtina venituri (o rasplata) pentru a se bucura in plus de munca sa si pentru a asigura o serie de lucruri necesare vietii individuale si de familie.
Rau trebuie sa fie pentru omul sanatos sa suporte o perioada indelungata de timp cand nu are un serviciu sau o ocupatie rodnica si in sens material, nu doar spiritual, sa zic asa. Suntem educati sa capatam o rasplata pentru munca noastra.
Nu intamplator citim si, probabil, majoritatea dintre noi acceptam, ca legea copilului e jocul, a tanarului e dragostea, a adultului e munca si creatia, a batranului intelepciunea. Vad munca mai degraba ca pe o tendinta fireasca in noi, decat ca pe o constringere. Dumnezeu o spune lui Adam (nu Evei) ca solutie, iar nu ca blestem.

Unde sotul nu munceste si e intretinut de sotie, un timp prea indelungat, cred ca e vorba de boala. Sufleteasca (de pilda descurajare, rani narcisice, depresie, varii tulburari in sfera relatiilor sociale, mai frecvente la cei cu conduite antisociale/caracteropati/sociopati). E nevoie de tratament, de suport, iar rolul Bisericii poate fi substantial.

Categoric, a nu munci vreme indelungata induce sau semnaleaza boala, alienarea, regresia la un statut infantil. Un om ravasit.
Dumnezeu sa miluiasca pe cel bolnav!

Hristos a inviat!
Sunt de acord, dar nu spun oare psihologii ca omul X nu este egal (=) cu profesia pe care o are (ex. Gigel soferul, etc) ?
Poate Gigel a fost artist de circ si a cazut de pe sarma si si-a rupt picioarele. Acum Gigel e paralitic si deprimat si a dat in patima betiei. Pentru ca nu-si mai regaseste identitatea. Cine o sa mearga in fata lui Dumnezeu la Judecata de apoi, Gigel artistul sau Gigel betivul?
Si nu-l putem acuza pe Gigel ca nu a inmultit talantii, ca doar n-a vrut el sa cada de pe sarma ... In cazullui, Domnul i-a dat, Domnul i-a luat... de ce, numai El stie. Sau poate o stie si Gigel, dar nu -si da seama sau nu recunoaste. poate Gigel artistul, cadn avea succes, a uitat de Dumnezeu si a crezut ca toate meritele ii apartin... Iar Domnul,in marea lui iubire, a vrut sa-l pedepseaca pe lumea asta si nu pe ailalta. Sau poate Gigel era credincios, iar diavolul a facut-o din invidie, ca sa-i piarda sufletul. Dar oare Gigel isi va da seama la timp? Mai poate face cineva ceva ca sa-i salveze sufletul? Parintele Boca spune ca nu tuturor pacatosilor le arata Dumnezeu ca gresesc, ci numai celor care ar putea suporta sa vada realitatea fara sa deznadajduiasca si sa se dea singuri in mainile necuratului.
Asa ca ... subscriu: Dumnezeu sa miluiasca pe cel bolnav!

Cat despre sotie, asta nu stiu nici eu cel ar trebui sa faca : sa stea cu el si sa-si manince amarul, ca pe o osanda de la Dumnezeu pentru pacatele ei, sau nu e neaparat necesar? Presupun ca daca e peste puterile ei, decat s-o piarda, Domnul ar "lasa-o " sa plece...Daca insa nu e inca maritata cu el, atunci e doar alegerea ei... dificila. Sau poate nu.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de caliyo

"Traiul cu socrii poate constitui reteta pentru dezastru...numai si numai in cazul in care nora nu este agreata de socri ."


Da-mi voie sa te contrazic. Chiar si in cazul in care nora este agreata de soacra, in momentul in care vor convietui in aceeasi casa vor aparea discutii. Daca, de exemplu, sotia faceo gluma cu sotul, soacra poate sa creada ca i-ai jignit ,,puiul´´. Daca sotul ridica tonul la sotie, soacra mama fetei, va interpreta ca ginerele se poarta urat cu fata ei. Cum in orice familie mai apar mici neintelegeri, e de preferat ca acestea sa se desfasoare fara martori, pt. ca atunci cand asista ,,avocatii apararii´´( socrii, in general soacrele)...s-a dus cu linistea acelei familii. Din afara reltia de cuplu apare cu totul altfel decat de cum o vad cei doi.
Si apoi, mai e un aspect deloc de neglijat. Orice femeie vrea sa fie stapana in casa ei( nu stapana peste sot, ci stapana alaturi de sot). Nu pot convietui doua femei in aceeasi casa si sa fie amandoua impacate si multumite. Fiecare are stilul ei de a aranja lucrurile, de a face mancare, curatenie, de a-si educa odraslele.
E asa deranjant cand soacra iti spune la orice pas( asta chiar fiind o femeie de treaba si placandu-te): mancarea cutare se face asa, furculitele se pun nu stiu unde, etc. Sau vine sotul de la serviciu si poate ai vrea tu sa ii spui niste vorbe frumoase, sa il alinti, si ii iese mamica inainte si il ia in brate pe,,baietel´´.
O repet: oricat de buna ar fi o soacra , oricat de multe te-ar agrea, oricat de buna ar fi mama ta si l-ar iubi pe sotul tau, trairea in aceeasi casa impiedica dezvoltarea fireasca a familiei si ii pune piedici.

Uite asa, mai gaseste omul topicuri din trecut...iar acum, iti dau voie sa ma contrazici, ai mare dreptate!:D

[Yasmina]

În prealabil postat de caliyo

Si eu sunt de parerea celor care au sfatuit sa stea sotii singuri( cu chirie). Statul impreuna cu socrii e un inamic pt. orice cuplu. Sincer, eu nu am auzit de prea multe cazuri fericite de convietuire cu socrii. Niciodata pentru o mama nu o sa considere 100% ca ginerele sau nora e destul de bun(a) pt. copilul ei. Si mai intervine si gelozia de mama, teama ca din nr. 1 devine nr. 2 pt. ,,puiul´´ei. Toate mamele au o doza din acest tip de gelozie.
Cuvintele Domnului: ,,Si va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup´´ sunt foarte greu de digerat pentru mame si multe gresesc foarte mult interpunandu-se intre soti.
A convietui impreuna cu socrii, e ca si cum ti-ai condamna casnicia. Desigur ca nici o soacra nu ar recunoaste ca ,,baga strambe´´. Poate unele nici nu isi dau seama, asa li se pare lor ca stau lucrurile.

Aiureli...sunt oameni si oameni!

Am cunoscut parinti si mame de baieti foarte de treaba,care m-au adorat insa relatia cu fiul lor nu a dat roade!
Cei care nu pot trai in comuniune cu altii sunt cei mandri,plini de propria persoana care nu pot accepta sfaturi si sugestii de la oameni mai in varsta,poate mai experimentati si trecuti prin toate cele.Tinere carora nu le lipseste tupeul si care cred ca le stiu pe toate,drept urmare nu au nici cea mai mica consideratie pt parintii sotului in a caror casa intra cat si faptul ca dupa casatorie s-au inrudit si acum parintii lui sunt ca si ai ei!
Totul porneste de la respect,bune maniere,politete dar si invatatura crestina care ne invata sa fim mai umili,lipsiti de mandria ca noi suntem cineva!
Depinde de toleranta pe care o are fiecare pt semenii sai,desi la cate cazuri sunt descrise pe aici se vede clar ca lipseste cu desavarsire!

Teama unei"soacre"pt puiul ei,este teama fiecarei mame!Inainte de a fi soacra este mama,si Slava Domnului sunt multe casatorii din interes pe lumea asta in care de obicei femeile"destepte"acapareaza pe plan sexual un mascul capabil sa le tina in puf si sa le puna pe pedestal...
Deci teama soacrei este uneori bine intemeiata in fata unor astfel de cazuri sau nejustificata in alte cazuri patologice.
Oricum ar fi,din ce am observat in alte cazuri,parintii au avut dreptate in majoritatea cazurilor atunci cand s-au opus casatoriei copiiilor lor;cei de pe margine vad mai limpede lucrurile, plus ca sunt si mai experimentati si pun problemele casatoriei la ordinul pragmatic nu emotional,cum fac tinerii indragostiti!

În prealabil postat de Yasmina

Aiureli...sunt oameni si oameni!

Am cunoscut parinti si mame de baieti foarte de treaba,care m-au adorat insa relatia cu fiul lor nu a dat roade!
Cei care nu pot trai in comuniune cu altii sunt cei mandri,plini de propria persoana care nu pot accepta sfaturi si sugestii de la oameni mai in varsta,poate mai experimentati si trecuti prin toate cele.Tinere carora nu le lipseste tupeul si care cred ca le stiu pe toate,drept urmare nu au nici cea mai mica consideratie pt parintii sotului in a caror casa intra cat si faptul ca dupa casatorie s-au inrudit si acum parintii lui sunt ca si ai ei!
Totul porneste de la respect,bune maniere,politete dar si invatatura crestina care ne invata sa fim mai umili,lipsiti de mandria ca noi suntem cineva!
Depinde de toleranta pe care o are fiecare pt semenii sai,desi la cate cazuri sunt descrise pe aici se vede clar ca lipseste cu desavarsire!

Teama unei"soacre"pt puiul ei,este teama fiecarei mame!Inainte de a fi soacra este mama,si Slava Domnului sunt multe casatorii din interes pe lumea asta in care de obicei femeile"destepte"acapareaza pe plan sexual un mascul capabil sa le tina in puf si sa le puna pe pedestal...
Deci teama soacrei este uneori bine intemeiata in fata unor astfel de cazuri sau nejustificata in alte cazuri patologice.
Oricum ar fi,din ce am observat in alte cazuri,parintii au avut dreptate in majoritatea cazurilor atunci cand s-au opus casatoriei copiiilor lor;cei de pe margine vad mai limpede lucrurile, plus ca sunt si mai experimentati si pun problemele casatoriei la ordinul pragmatic nu emotional,cum fac tinerii indragostiti!

Da, cam asa se pare ca stau lucrurile mai mereu...
greselile se tot repeta, cu fiecare generatie, de parca nu invatam nimic din pataniile altora. Totusi, unii iau aminte, ferice de ei.

[Ekaterina]

În prealabil postat de Yasmina

Aiureli...sunt oameni si oameni!

Am cunoscut parinti si mame de baieti foarte de treaba,care m-au adorat insa relatia cu fiul lor nu a dat roade!

Eu sunt curioasa daca ai stat sub acelasi acoperis cu aceste mame de baieti macar cateva luni. Consider postarea lui caliyo ancorata in realitate si sunt intru totul de acord cu ce a afirmat.

În prealabil postat de Yasmina

Cei care nu pot trai in comuniune cu altii sunt cei mandri,plini de propria persoana care nu pot accepta sfaturi si sugestii de la oameni mai in varsta,poate mai experimentati si trecuti prin toate cele.Tinere carora nu le lipseste tupeul si care cred ca le stiu pe toate,drept urmare nu au nici cea mai mica consideratie pt parintii sotului in a caror casa intra cat si faptul ca dupa casatorie s-au inrudit si acum parintii lui sunt ca si ai ei!
Totul porneste de la respect,bune maniere,politete dar si invatatura crestina care ne invata sa fim mai umili,lipsiti de mandria ca noi suntem cineva!
Depinde de toleranta pe care o are fiecare pt semenii sai,desi la cate cazuri sunt descrise pe aici se vede clar ca lipseste cu desavarsire!

Ma regasesc in aceste cuvinte, asa credeam si eu pana sa stau cu soacra mea. Cred totusi ca ii judeci mult prea aspru pe cei ce trec prin aceasta experienta. Nu doresc in aceasta postarea sa te contrazic gratuit, dar postarea ta ma face sa cred ca nu ai aceasta experienta a convietuirii cu soacra. Sa nu uitam totusi, ca nu avem masura si nici smerenia Parintilor din Pateric. Ideea este ca nu trebuie sa ai o soacra rea sau sa fii o nora lipsita de respect si fara principii crestine, insa aceasta formula soacra+nora in aceeasi casa, nu merge, de aceea cred ca caliyo are mare dreptate.

În prealabil postat de Yasmina

Teama unei"soacre"pt puiul ei,este teama fiecarei mame!Inainte de a fi soacra este mama,si Slava Domnului sunt multe casatorii din interes pe lumea asta in care de obicei femeile"destepte"acapareaza pe plan sexual un mascul capabil sa le tina in puf si sa le puna pe pedestal...
Deci teama soacrei este uneori bine intemeiata in fata unor astfel de cazuri sau nejustificata in alte cazuri patologice.
Oricum ar fi,din ce am observat in alte cazuri,parintii au avut dreptate in majoritatea cazurilor atunci cand s-au opus casatoriei copiiilor lor;cei de pe margine vad mai limpede lucrurile, plus ca sunt si mai experimentati si pun problemele casatoriei la ordinul pragmatic nu emotional,cum fac tinerii indragostiti!

Sunt de acord ca parintii sa-si spuna parerea in privinta unei viitoare casatorii, ai mare dreptate cand spui ca de pe margine ei vad mai limpede lucrurile, plus ca au si o experienta in spate, dar soacra iti devine mama sotului dupa casatorie si daca aceasta a avut loc parintii nu pot schimba prea mult lucrurile.

[Yasmina]

În prealabil postat de Ekaterina

de aceea cred ca caliyo are mare dreptate.

Da,intr-adevar nu spuneti de ce si cum vedeti dvs lucrurile,dar desigur sunteti f sigura ca,Caliyo are dreptate...

Eu mi-am spus punctul de vedere,si inca il repet.
Este normal ca persoana care este "adoptata",aici fiind vb de nora-este cea care va fi mai umila,mai putin indreptatita sa faca legea in casa unor oameni in care deocamdata,nu-i apartine nimic!

Degeaba imi spuneti ca nu se poate,eu stiu ca se poate, cu conditia ca cineva(si acel cineva ar trebui sa fie intotdeauna cel care vine ultimul in casa) lasa din mandrie!

Multe viitoare soacre au intuit de la prima intalnire cu cea care le devenea nora,ca nu se vor intelege.Antipatia este un sentiment evident,dar si aici daca faci eforturi si iti controlezi purtarile si incerci sa te dezveti de aroganta,ai toate sansele sa fi placut sau acceptat.
Aroganta este cea care indeparteaza pe oricine,oricate titluri ai avea si oricat ai fi de frumos:)

[Yasmina]

Pe principiul "ca nu avem masura si nici smerenia Parintilor din Pateric" nu putem face oarece progrese spirituale.
Desigur ca nu avem,dar cel putin sa pornim de undeva,sa tindem.