Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sfanta Scriptura > Despre Sfanta Scriptura
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #21  
Vechi 18.06.2008, 10:55:10
vsovi vsovi is offline
Banned
 
Data înregistrării: 16.02.2007
Locație: har†>>>s'C'e'r
Religia: Ortodox
Mesaje: 4.024
Implicit

voi va ganditzi la sange shi carne la sufletul sangelui shi al carnii, Jenica sarmana vorbea de duhul dragostei curate intru Hristos :)
Reply With Quote
  #22  
Vechi 19.06.2008, 18:16:36
sanziana62 sanziana62 is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 16.05.2007
Mesaje: 27
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru sanziana62
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Eutifiev_EMI
Care este aproapele tau, cand este vorba de dragoste ?
Sfântul Ierarh Ignatie Brianceaninov

Despre iubirea de aproapele

Ce poate fi mai minunat, mai desfătător decât iubirea de aproapele?

A iubi este o fericire, a urî este un chin.

Toată Legea și prooroci, stau în iubirea către Dumnezeu și către aproapele.
Iubirea către aproapele este calea care duce la iubirea către Dumnezeu. Căci Hristos a binevoit a se îmbrăca tainic în fiecare aproape al nostru, iar în Hristos este Dumnezeu (1 Ioan).

Să nu crezi, preaiubite frate, că porunca iubirii de aproapele a fost prea apropiată inimii noastre căzute: porunca este duhovnicească, iar pe inima noastră au pus stăpânire trupul și sângele; porunca este nouă, iar inima noastră -veche.
Iubirea noastră firească a fost vătămată de cădere; ea trebuie omorâtă -Hristos o poruncește - pentru a putea agonisi din Evanghelie iubire sfântă către aproapele, iubire în Hristos.

Însușirile omului nou trebuie să fie toate noi; nici o însușire veche nu i se potrivește.

Căderea a supus inima stăpânirii sângelui și, prin mijlocirea sângelui, stăpânirii stăpânitorului acestui veac. Evanghelia slobozește inima din această robie, din această silnicie, și o aduce sub călăuzirea Sfântului Duh.
Sfântul Duh ne învață să iubim pe aproapele în chip sfânt.

Iubirea aprinsă, hrănită de Sfântul Duh este foc. Prin acest foc se stinge focul iubirii firești, trupești, stricate de căderea în păcat. (Scara, Cuvântul 15, cap. 3).

"Cel ce spune că poate avea pe amândouă aceste iubiri se amăgește pe sine însuși", a spus Sfântul Ioan Scararul (Cuvântul 3, cap. 16).


Adevărata iubire de aproapele se întemeiază pe credința în Dumnezeu, "Ca toți să fie una", a strigat Mântuitorul lumii către Părintele Sau, "după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una" (Ioan 17, 21)

Fă pentru cei pe care îi iubesti ceea ce poți să faci folositor și ceea ce este legiuit; dar totdeauna să îi încredințezi lui Dumnezeu - și iubirea ta oarbă, trupească, nesocotită se va preface, încetul cu încetul, într-o iubire duhovnicească, înțelegătoare, sfântă.
Iar dacă iubirea ta este o împătimire ce se împotrivește legii, atunci s-o lepezi ca pe o urâciune.
Atunci când inima ta nu este liberă, acesta este un semn al împătimirii. Atunci când inima ta este înrobită, acesta este semnul patimii nebunești, păcătoase.
Iubirea sfântă este curată, liberă, întreagă în Dumnezeu. Ea este o lucrare a Sfântului Duh, care lucrează în inimă în măsura curațirii acesteia.

Dă cinstire aproapelui ca unui chip al lui Dumnezeu -cinstire care să fie în sufletul tău, nevăzută pentru ceilalți, descoperită doar conștiinței tale. Faptele pe care le săvârsești să fie, în chip tainic, pe potriva stării tale sufletești.
Dă cinstire aproapelui, fără sa iei seama la vârstă, fără să faci deosebire între bărbat și femeie, fără să te uiti la rangul pe care îl are în lume -și iubirea sfântă va începe, treptat, să se facă arătată în inima ta. Pricina acestei iubiri nu sunt trupul și sângele, nu înrâurirea simțurilor, ci Dumnezeu.

Cei lipsiți de slava numelui de creștin nu sunt lipsiți de cealaltă slavă, pe care au primit-o când au fost zidiți: ei sunt chipul lui Dumnezeu.
Dacă chipul lui Dumnezeu va fi aruncat afară, în văpaia cea cumplită a iadului, și acolo sunt dator să îl cinstesc.
Ce treabă am eu cu văpaia, cu iadul! Chipul lui Dumnezeu a fost aruncat acolo potrivit judecătii lui Dumnezeu: treaba mea este să păzesc cinstirea față de chipul lui Dumnezeu, și prin aceasta să mă păzesc pe mine însumi de iad.

Dă cinstire orbului, și leprosului și celui bolnav la minte, și pruncului de țâță, și răufăcatorului, și păgânului - cum se cuvine chipului lui Dumnezeu. Ce ai tu cu neputințele și neajunsurile lor! Ia seama la tine însuți, ca să nu sufere un neajuns iubirea ta.
În creștin să dai cinstire lui Hristos, Care a spus spre povățuirea noastră, și încă va mai spune atunci când se va hotărî soarta noastră în veșnicie: "Ceea ce ați făcut unuia dintre acești frati ai mei prea mici, Mie Mi-ați făcut". (Mt. 25, 40).
Atunci când ai de-a face cu aproapele să ai în minte acest cuvânt evanghelic și te vei face tăinuitor al iubirii de aproapele. Tăinuitorul iubirii de aproapele intră prin ea în iubirea de Dumnezeu.

Dar dacă socoți că îl iubești pe Dumnezeu, iar în inima ta trăiește un simțământ de neplăcere fie și față de un singur om, să știi că te afli într-o veșnică amăgire de sine.
"Dacă zice cineva:", grăiește Sfântul Ioan Cuvântatorul de Dumnezeu, " - iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăște, mincinos este... Această poruncă avem de la El, că cine iubește pe Dumnezeu să iubească și pe fratele său". (1 In. 4, 20, 21).
A arăta iubire duhovnicească față de aproapele este semnul înnoirii sufletului prin Sfântul Duh. "Noi știm că am trecut din moarte la viață", grăiește iarăși Cuvântatorul de Dumnezeu, "pentru că iubim pe frați; cine nu iubește pe fratele său rămâne în moarte". (1 In. 3, 14).

Desăvârșirea creștină stă în desăvârșita iubire de aproapele. Desavârșita iubire de aproapele stă în iubirea de Dumnezeu, care nu cunoaște desavârșire, întru care nu este sfârșit sporirii. Creșterea în iubirea de Dumnezeu este nesfârșită, pentru că iubirea este Nesfârșitul Dumnezeu. (1 Ioan 4, 16). Iubirea de aproapele este temelia zidirii iubirii. Iubite frate! Caută să sporești în tine iubirea duhovnicească de aproapele: intrând în ea, vei intra în iubirea de Dumnezeu, pe porțile învierii, pe porțile Împărăției Cerurilor. Amin.

Despre iubirea de Dumnezeu

Iubește-L pe Dumnezeu așa cum a poruncit El să fie iubit, iar nu așa cum socot să Îl iubească visătorii care se amăgesc pe sine.
Nu-ți născoci ție extaze, nu-ți pune în mișcare reverii, nu te aprinde cu flacăra materialnică - flacăra sângelui tău. Jertfa bine primită de Dumnezeu este smerenia inimii, străpungerea duhului. Cu mânie își întoarce Dumnezeu fața de la jertfa adusă cu nădăjduire în sine, cu părere trufașă de sine, de-ar fi jertfa aceasta și ardere de tot.

Trufia pune în mișcare nervii, aprinde sângele, stârnește închipuirea, trezește viața căderii; smerenia linistește nervii, potolește mișcarea sângelui, nimicește visarea, omoară viața căderii, deșteaptă viața în Hristos Iisus.

"Ascultarea este" înaintea Domnului "mai bună decât jertfa, și supunerea mai bună decât grăsimea berbecilor", a grăit Proorocul către împăratul israilitean, care îndrăznise a aduce lui Dumnezeu jertfa nepriincioasă (1 Împ. 15, 22): voind a aduce lui Dumnezeu jertfa iubirii, nu o aduce după bunul plac, sub o înrâurire nechibzuită; adu-o cu smerenie, la vremea și în locul pe care le-a poruncit Domnul.

Locul duhovnicesc, singurul în care ni s-a poruncit a aduce jertfele duhovnicești, este smerenia. (Pateric. Din spusele Preacuviosului Pimen cel Mare).

Domnul a însemnat trăsăturile cele adevărate și vrednice de crezare ale celui ce iubește și ale celui ce nu iubește. El a spus: "Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu. Cel ce nu mă iubește nu păzește cuvintele Mele". (In. 14, 23, 24).
Vrei să deprinzi iubirea Dumnezeiască? Îndepărtează-te de orice faptă, cuvânt, gândire, simțire care sunt oprite de Evanghelie. Prin vrăjmășia ta față de păcat, care este atât de urât Atotsfântului Dumnezeu, arată-ți și dovedește-ți dragostea către El.

Vindecă neîntârziat prin pocaință păcatele în care ți s-ar întâmpla să cazi din neputință; cel mai bine este, însă, ca printr-o neslăbită luare-aminte la sine, să nu-ți îngădui nici aceste greșeli.

Vrei să deprinzi iubirea Dumnezeiască? Cercetează cu osârdie în Evanghelie poruncile Domnului și silește-te a le plini cu fapta, silește-te ca să prefaci virtuțile evanghelice în deprinderi, în însușiri ale tale. Se cuvine celui ce iubește să plinească întocmai voia celui iubit.

"Iubit-am poruncile Tale mai mult decât aurul și topazul; penru aceasta către toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreptății am urât" (Ps. 118, 127, 128), spune Proorocul. O asemenea putere este numaidecât trebuincioasă pentru pazirea credincioșiei față de Dumnezeu. Credincioșia este o condiție de neînlăturat a iubirii. Fără aceasta iubirea se destramă.

Prin fuga necontenită de rău și prin plinirea statornică a poruncilor evanghelice, în care se cuprinde toată învățătura morală a Evangheliei, ajungem la iubirea Dumnezeiască. Acesta este mijlocul prin care petrecem în iubirea de Dumnezeu: "Daca veți păzi poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea" (In. 15, 10), a spus Mântuitorul.

Desăvârșirea iubirii se cuprinde în unirea cu Dumnezeu; sporirea în iubire este împreunată cu o negrăita mângâiere, desfătare și lumină duhovnicească. La începutul nevoinței, însă, ucenicul iubirii trebuie să poarte o luptă crâncenă cu sine însuși, cu firea sa adânc vătămată: răul care a intrat prin cădere în firea noastră s-a făcut pentru ea lege, care luptă și se răzvratește împotriva Legii lui Dumnezeu, împotriva legii sfintei iubiri.

Iubirea de Dumnezeu se întemeiază pe iubirea de aproapele. Atunci când se va șterge în tine ranchiuna, să știi că te-ai apropiat de iubire. Atunci când inima ta va fi umbrită de o pace sfânta, plină de har, cu întreaga omenire, să știi ca ești chiar la porțile iubirii.
Aceste porți, însă, nu se deschid decât prin Duhul Sfânt. Iubirea de Dumnezeu este un dar al lui Dumnezeu în omul care s-a pregatit prin curăția inimii, a minții și a trupului pentru primirea acestui dar. Pe măsura treptei pregătirii este și treapta darului, pentru că Dumnezeu este Drept-Judecător și în milostivirea Sa.

Iubirea de Dumnezeu este pe de-a-ntregul duhovnicească: "ce este născut din Duh, duh este" (In. 3, 6).
"Ce este născut din trup, trup este" (In. 3, 6): iubirea trupească, născută fiind din trup și sânge, are însușiri materialnice, stricăcioase. Ea este nestatornică și schimbătoare: focul ei depinde în întregime de materie.

Auzind din Scriptură că Dumnezeul nostru este foc (Evr. 12, 29), că iubirea este foc, și simțind în tine focul iubirii firești, să nu crezi că este vorba de unul și același foc. Nu! Aceste focuri sunt potrivnice și se înabușă unul pe celalalt. (Scara, Cuvântul 15).
"Să slujim lui Dumnezeu după bună plăcerea Lui, cu evlavie și cu sfială: căci Dumnezeul nostru este foc mistuitor". (Evr. 12, 28, 29).

Iubirea firească, iubirea căzută, aprinde sângele omului, îi pune în mișcare nervii, îi stârnește închipuirea; iubirea sfântă răcorește sângele, odihnește și sufletul, și trupul, atrage omul lăuntric la ruga tăcuta, îl afundă în dulceața smereniei și desfătării duhovnicești.

Mulți nevoitori, luând iubirea firească drept iubire Dumnezeiască, și-au înfierbântat sângele, și-au înfierbântat și închipuirea. Starea de înfierbântare se preschimbă foarte ușor într-o stare de frenezie (ieșire din minti). Cei ce se află în starea de înfierbântare și de frenezie au fost socotiți de multă lume ca oameni plini de har și de sfințenie, iar ei, nefericiții, erau jertfe ale amăgirii de sine.

Mulți asemenea nevoitori au fost în Biserica Apuseană, începând din vremea căderii ei în papism, care în chip hulitor atribuie unui om însușiri dumnezeiești și îi dă acestuia o închinare cuvenită și potrivită numai lui Dumnezeu; mulți dintre acești nevoitori au scris cărți din starea lor de înfierbântare, în care amăgirea de sine extatică li se părea iubire dumnezeiască și în care închipuirea lor zdruncinată le zugrăvea o mulțime de vedenii care le măguleau iubirea de sine și trufia.

Fiule al Bisericii Răsăritene! Ferește-te de citirea unor asemenea cărți, ferește-te de a urma povețele celor ce s-au amăgit pe sine. Călăuzindu-te după Evanghelie și după Sfinții Părinti ai adevăratei Biserici, suie-te cu smerenie la înălțimea duhovnicească a iubirii Dumnezeiești prin mijlocirea lucrării poruncilor lui Hristos.
Să ții neclintit în minte că iubirea de Dumnezeu este cel mai înalt dar al Sfântului Duh, iar omul poate doar să se pregătească, prin curăție și smerenie, pentru primirea acestui mare dar, prin care se schimbă și mintea și inima și trupul.
Osteneala noastră este deșartă, stearpă și vătămătoare atunci când căutăm a descoperi în noi, mai înainte de vreme, înaltele daruri duhovnicești: pe acestea le dăruiește Milostivul Dumnezeu, la vremea lor, plinitorilor statornici, răbdători și smeriți ai poruncilor evanghelice. Amin.

p. 134-138

Despre Înșelare
Schitul românesc Lacu
Sfântul Munte Athos
1999

Sfântul Ierarh Ignatie Brianceaninov
Pomenit pe 13 mai

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mã pe mine pãcãtosul!

Copyright © 2002-2007, Biserica Memoriala "Mihai Viteazul"Alba Iulia
Reply With Quote
  #23  
Vechi 30.07.2008, 20:44:21
alynnna alynnna is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.12.2007
Mesaje: 386
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Eutifiev_EMI
Care este aproapele tau, cand este vorba de dragoste ?
Iata o intrebare ce ar trebui sa ocupe un loc f.important in mintea si inima noastra zi de zi! Daca am avea acesta trezvie duhovniceasca am trai toti ca o mare familie. Nu ar mai exista mesaje de genul ca: popa mi-a cerut bani, tu esti prea inchis sa pricepi ceea ce eu am vrut sa iti comunic si altele. Ci am spune: parinte, frate, sora, sa ne rugam impreuna. Rugaciunea este ca o aripa ce se inalta la Domnul. Dar cum nimeni nu poate zbura cu o singura aripa e nevoie de doi. E nevoie de comunine. Dar ce comunine este aceea fara dragoste? Nimic! Insa in dragoste, rugaciunea pentru semeni se desprinde din inima precum frunzele uscate ce pregatesc pamantul pentru un nou rod. Sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti este cea mai frumoasa porunca si cea mai usor de realizat. Pentru ca radacina ei este chiar in noi.:)
Reply With Quote
  #24  
Vechi 06.04.2009, 21:29:27
windorin's Avatar
windorin windorin is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.10.2006
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.403
Implicit

Indraznesc sa spun astfel: "Nu-l iubi pe aproapele tau ca pe tine insuti, ci asa cum Hristos te-a iubit pe tine."

Spun asta pentru ca noi nu prea ne mai iubim. Suntem la pamant cu sanatatea sufleteasca si trupeasca, deci e absurd sa sustinem ca ne iubim pe noi insine.
Reply With Quote
  #25  
Vechi 06.04.2009, 21:44:24
coralina's Avatar
coralina coralina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 03.03.2009
Religia: Ortodox
Mesaje: 708
Implicit

Doamne ajuta!

Eu sunt in stadiul in care invat multe lucruri de la voi asa ca va rog sa-mi iertati nestiinta. Imi permit sa va intreb cum impacam, ideatic vorbind, aceste doua afirmatii:

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
Să nu fii iubitor de tine însuți , și nu vei deveni urâtor de frați. Să nu fii egoist, și vei deveni iubitor de Dumnezeu. Pe fiecare om trebuie să-l iubim cu sufletul nostru, însă doar în Dumnezeu să ne punem năejdea, și Acestuia să-I slujim din toate puterile. Pentru că, atâta timp cât ne ține Acela, și prietenii noștri se îngrijesc de noi , și vrăjmașii noștri nu pot să ne vateme. Când însă ne părăsește Acela, și prietenii noștri își întorc fața, și vrăjmașii primesc putere împotriva noastră. Iată ce înțelepciune se revarsă în câteva cuvinte de folos lăsate de Sfântul Nectarie al Pentapoliei.
si

"Iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti".

Mi-e permis sa ma iubesc pe mine insami / insumi si sa iau dragostea pe care-o simt pentru propria persoana drept etalon al aprecierii aratate celorlalti? Nu cadem in mandrie iubindu-ne "fatis" / nesmerit pe noi insine?

Doamne ajuta, post binecuvantat tuturor!
__________________
Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatoasa!
Preach the Gospel and, if necessary, use words.
Reply With Quote
  #26  
Vechi 06.04.2009, 21:55:23
windorin's Avatar
windorin windorin is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.10.2006
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.403
Implicit

A te iubi pe tine insuti inseamna a'ti dori cele sfinte.

A te iubi pe tine insuti inseamna [COLOR=red]a deveni iubire intrupata[/COLOR].
Reply With Quote
  #27  
Vechi 07.04.2009, 00:52:15
Anca-Miha
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Cat timp ne hranim, ne imbracam si nu dormim in ploaie, ci la caldura, inseamna ca ne iubim.
Tot asa sa facem si cu aproapele, chiar daca ne e dusman: sa-i dam ce-i trebuie, sa nu-l uram.
Reply With Quote
  #28  
Vechi 07.04.2009, 14:52:12
Thheo Thheo is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.10.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 183
Implicit

Să-ți iubești aproapele ca pe tine insuți....
Aproapele meu de este un străin,vecin, coleg de servici sau dușman, nu-l pot ajuta decât cu un sfat, o rugăciune, depinde de ce anume dorește și eu il pot ajuta.
Dar dacă aproapele meu face parte din familia mea, atunci datoria față de el crește, trebuie ajutat, certat și indrumat. Eu așa văd lucrurile, dacă greșesc corectați-mă.
__________________
"Și Iisus i-a zis:Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău:iată întâia fi cea mai mare poruncă.Iar cea de a doua asemenea cu aceasta:Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți".
Reply With Quote
  #29  
Vechi 07.04.2009, 16:05:26
windorin's Avatar
windorin windorin is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.10.2006
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.403
Implicit

Mai bine spus: aproapele meu este mai cu adevarat acela care imi incearca iubirea.

Omul pe care nu'l iubim, pe care nu'l ajutam, caruia nu ii zmabim.. tocmai acela este aproapele nostru.
Reply With Quote
  #30  
Vechi 15.04.2009, 15:23:06
sergiu's Avatar
sergiu sergiu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.06.2007
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 451
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Eutifiev_EMI Vezi mesajul
Care este aproapele tau, cand este vorba de dragoste ?
Eu asa inteleg: daca tu ai face o prostie si din greseala ti-ai da foc la masina/casa probabil ca ai fi foarte suparat pe tine insuti o perioada (1 sapt/1 luna/ 1 an) dupa care te-ai ierta si ai zice "ei, asta e, Dumnezeu a dat Dumnezeu a luat!" si ai uita toata patania. Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti inseamna sa ierti pe cineva care a facut acelasi lucru proprietatii tale dupa acelasi interval de timp.

Se poate aplica si altfel: daca ai avea 2 copii si cel mai mare l-ar ucide pe cel mai mic (poate neintentionat) probabil ca l-ai ierta dupa o perioada pt ca este copilul tau si i-l iubesti. Daca ai aplica aceiasi iertare si unui vecin care a facu acelasi lucru asta ar insemna ca i-l iubesti ca pe copilul tau (deci cam ca si pe tine sau poate mai mult). Aici cred ca suntem f f f putini care am putea aplica acelasi tratament (iertare).
Eu cred ca este cea mai grea porunca din Scriptura!
__________________
Doamne, Dumnezeul meu, desi nu am facut nici un bine inaintea Ta, da-mi dupa harul Tau, sa pun inceput bun.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Iubeste aproapele ca pe tine insuti dobrin7m Spiritualitatea ortodoxa 54 16.05.2013 15:58:37
Cunoaste-te pe tine insuti florin.oltean75 Generalitati 12 10.01.2012 17:39:59
Daca vrei sa omori pe aproapele, pe tine te omori spre_rasarit Generalitati 6 21.09.2011 12:21:24
Ce presupune sa iti iubesti aproapele? glykys Despre Biserica Ortodoxa in general 46 03.01.2010 16:46:38
RUGACIUNE PENTRU TINE INSUTI icamilin Rugaciuni 1 07.05.2009 09:22:15