Zboara timpul...

[sovidiu]

Acelasi lucru se spunea cu anul 2000, apoi nu cu 2000 ci cu 2001, dar ca in 2012 sau 2013 va fi ceva, probabil ca va fi ceva, cutremurele s-au inmultzit, lumea se globalizeaza, inundatii sunt, sfarsitul lumii clar ce este aproape, au trecut 2 milenii de era noastra, si cateva de inaintea erei noastre, si cum se zice, trebuie sa veghem ca nu stim cand se intampla nenorocirea care te prinde nepregatit, iar timpul fizic trece pe langa noi, si poate ca va apare o noua dimensiune in viatza noastra, o poarta cu o gaura de vierme pe unde se ajunge in alt spatiu, hat departe, in alta galaxie, in 2012-13, poate ca timpul va curge altfel, poate ca polii pamantului se vor inversa, poate ne vor invada alte vietzuitoare din alte lumi, poate stiintza va face descoperiri de neimaginat, sau poate ca vom pacatui "engross" si ne vom atrage bataia divina, sau efectul de sera va face sa fie niste furtuni si ploi de ne va zbura de pe fatza pamantului, sau vor apare noi molime, sau razboaie, dar pana atunci sfatul lui corindb este de luat in seama, pai da, sa cerem si sa primim mila Domnului care prin bunatatea sa ne acorda timpului nostru vreme sa ne mantuim dupa voia sa... iar fizicii respectiv timpului fizic noi explicatii despre ce legi ne guverneaza sau ne va guverna lumea noastra mititica si ce pendule si ceasuri or suna:

Tudor Arghezi
--------------------------------
Ceasul de-apoi

In cer,
Bate ora de bronz si de fier.
Intr-o stea
Batu ora de catifea.
Ora de pasla bate
In turla din cetate.
In ora de lana
Se-aude vremea batrana
Si se sfasie
Ora de hartie.
Langa domnescul epitaf
Bate glasul orei de praf.

Aznoapte, sora,
N-a mai batut nici-o ora.

Sapte usi de Costache Ioanid

La o usa cu pacate
(cum sunt toate...)
A batut incetisor
mana cea cu sfant izvor.
A batut cu bunatate.
Insa omul cu zavor
era prins de Asmodeu
Intr-un somn adanc si greu.

Si-a batut din nou la usa
bratul dragostei divine.
-Cine bate? Cine bate?
-Eu sunt, Leul care vine;
astazi Mielul bland si mut,
dat la moarte pentru tine.
-Pentru mine? Cum se poate?
Dar ce crima am facut?
Eu nu mint, nu fac trafic,
casa nimanui nu stric,
nu ma-mbat, nu trag tutun,
nu ma cert, nu ma razbun...
Eu sunt omul cel mai bun.
La biserica ma duc...
si la Pasti si al Craciun...
Biblia ...am rasfoit-o...
hat, pe cand eram un tanc...
Si zicand acestea, gazda
adormi si mai adanc.

Si-a batut în alta parte
Calatorul milenar
coborat de pe Calvar.
-Este cineva la usa?
zice-o voce cu tepusa.
-Eu, Cuvantul ce da Har.
-Cum? Aici? La mine-n casa?
Eu sunt foarte ocupat.
Treburile nu ma lasa.
nici macar sa stau la masa.
Ma iertati, dar nu descui.
Cine are timp de sfaturi,
treaba lui!

Si-a batut Isus la usa
unui om la fel de rau.
-Cine-i?
Salvatorul tau.
-Salvator?! Eu n-am nevoie!
Daca-n cer, in tot inaltul,
la Iehova sau la Joe.
E un Rai mai sus de stele,
nu ma duc purtat de altul,
ci cu aripile mele!

Si-a batut Isus la alta usa
mana marelui proscris.
Usa s-a ...intredeschis.
-Cine-i si cu ce dorinta?
-Sunt de Tatal Meu trimis
ca sa va aduc salvare
prin credinta,
cum profetii au prezis.
-Da, credinta nu e rea...
Dar, de-i vorba de cainta,
eu nu las credinta mea!
Datina cea batraneasca!
Pastele cu miel, cu pasca,
anul nou cu baclava,
peste la Buna Vestire.
Uite, asta-i mantuire!
Sa ma las ca ratacitii
de atatea vechi traditii,
de petreceri bunaoara,
de minciuna... necesara...
de o gluma... de-o tigara
si... de tot ce se iveste?...
Sa se lase cine-o vrea!
Il priveste.
Eu nu las credinta mea!

Si, din nou, Acel ce-imbie
a batut la alt camin.
-O, Stapanul meu divin,
ce inalta bucurie!
Ai venit din Empireu
ca sa vizitezi in treacat
pe-un nevrednic cum sunt eu.
Uite, Iti sarut sandala
ca Maria din Magdala,
dupa cum Ti se cuvine.
Si-acum...du-Te si imparte
Vestea buna mai departe.
Si...mai vino pe la mine...

Si Isus S-a dus sa bata,

cu acelasi dor in piept,
la o usa departata.
-Domnul meu, de cand Te-astept!
Vino, caci Ti-am pregatit

o odaie-nmiresmata,
cea mai buna incapere,
cu fotolii si laicere,
ca sa stam mai mult, mai mult...
Tu sa-mi talcuiesti mistere,
eu sa stau sa Te ascult.
intra dar, Lumina vie,
fagure de mangaiere!
Insa...n-atinti prin casa
ochii Tai din alte sfere,
caci...e-atata murdarie
prin unghere...

Iar la urma Calatorul a batut la un pridvor.
Prin paienjenisuri sumbre si prin fum ametitor,
Se starni un joc de umbre
si se auzi un geamat:
"Ajutor! Ajutor!"
Si deodata
se cutremura pridvorul
de o lupta-nversunata.
Ca naluci in vai desarte,
umbrele loveau de moarte.
Zanganira geamuri sparte.
Apoi usa a fost data
la o parte.

-Doamne, hotii ma sugruma.
Uite-ma cum ma legara.
Casa mea...era un templu,
un Eden, odinioara.
Dar prietenii cu masca
au stiut sa ma-mbranceasca
in orgie si in viciu-
si din templul meu facura
o taverna si-un ospiciu.
Vino, Doamne, da-i afara!

Si Isus, luand in mana
bici de funii si curele,
iata-L...face-un pas cu ele.
sare usa din tatana.
Cade lantul pe podele.
Fug ca serpii prin tarana
toti prietenii de rele.
Fuge pofta si minciuna,
furtisagul si betia,
imbuibarea si trufia;
fug...fug pe totdeauna.
-Doamne, sunt salvat! Sunt liber!
Casa mea a Ta e toata!
Nu mai pleci de-aici Isuse,
niciodata!
Intra ca Stapan pe veci.
schimba totul cum Iti place,
fa ce vrei, dar nu mai pleci!...

Fericit si plin de pace,
Domnul iute Isi sumete
manecile Lui de in.
zboara sticlele de vin,
vestejitele buchete,
scrumiere si brichete,
toata spuma de venin.

Da. A fost invins dusmanul!
Se inalta-n soare schele...
Cu luciri de baionete,
bate, bate tarnacopul
in perete.

Lumea plina de mirare,
trecatori, prieteni, rude,
toti se-ntreaba: Ce-o fi oare?
Iar Zidarul le raspunde:

"deocamdata, demolare!"

[sovidiu]

Si poezia cat de profund drege timpul

George Toparceanu
-----------------------
Rapsodii de toamna

I

A trecut intai o boare
Pe deasupra viilor,
Si-a furat de prin ponoare
Puful papadiilor.

Cu acorduri lungi de lira
I-au raspuns fanetele.
Toate florile soptira,
Intorcandu-ai fetele.

Un salcam privi spre munte
Mandru ca o flamura.
Solzii frunzelor marunte
S-au zburlit pe-o ramura.

Mai tarziu, o cotofana
Fara ocupatie
A adus o veste-n goana
Si-a facut senzatie:

Cica-n munte, la povarna,
Plopii si rasurile
Spun ca vine-un vant de iarna
Rascolind padurile.

Si-auzind din departare
Vocea lui tiranica,
Toti ciulinii pe carare
Fug cuprinsi de panica...

Zvonul prin livezi coboara.
Colo jos, pe mlastina.
S-a-ntalnit un pui de cioara
C-un batlan de bastina

Si din treacat ii arunca
Alta veste stranie,
C-au pornit-o peste lunca
Frunzele-n bejanie!

II

Intr-o clipa, alarmate,
Ies din santuri vrabiile.
Papura pe lac se zbate
Leganandu-si sabiile.

Un lastun, in frac, apare
Sus pe-un varf de trestie
Ca sa tie-o cuvantare
In aceasta chestie.

Dar broscoii din rastoaca
Il insulta-n pauze
Si din papura-l provoaca
Cu prelungi aplauze.

Lisitele-ncep sa strige
Ca de mama focului.
Cocostarci, pe catalige,
Vin la fata locului.

Un tantar, nervos si foarte
Slab de constitutie,
In zadar vrea să ia parte
Si el la discutie.

Cand deodata un erete,
Politai din nastere,
Peste balta si boschete
Vine-n recunoastere

Cu porunca de la centru
Contra vinovatului,
Ca sa-l aresteze pentru
Siguranta statului...

De emotie, in surdina,
Sub un snop de bozie,
O pastaie de sulcina
A facut explozie.

III

Florile-n gradini s-agita.
Peste straturi, dalia,
Ca o doamna din elita
Isi indreapta talia.

Trei petunii subtirele,
Farmec dand regretelor,
Stau de vorba intre ele:
"Ce ne facem, fetelor?..."

Floarea-soarelui, batrana,
De pe-acum se sperie
C-au sa-i cada in tarana
Dintii, de mizerie.

Si cu galbena ei zdreanta
Sta-n lumina matura,
Ca un talger de balanta
Aplecat pe-o latura...

Intre gaze, fara frica
Se re-ncep idilele.
Doar o gargarita mica,
Blestemandu-si zilele,

Necajita cere sfatul
Unei molii tinere,
Ca i-a dispărut barbatul
In costum de ginere.

Imprejur ii canta-n saga
Greierii din flaute.
"Uf, ce lume, soro draga!"
Unde sa-l mai caute?

L-a gasit sub trei graunte
Mort de inanitie.
Si-acum pleaca sa anunte
Cazul la politie.

IV

Buruienile-ngrozite
De-asa vremi protivnice
Se vorbira pe soptite
Sa se faca schivnice.

Si cum stie-o rugaciune
Doamna masalarita,
Tot soborul ii propune
S-o aleaga starita.

Numai colo sus, prin vie,
Rumenele lobode
Vor de-acuma-n vaduvie
Sa traiasca slobode.

Vezi! de-aceea matraguna
A-nvatat un brusture
Sa le spuie-n fata una
Care sa le usture!...

Jos, pe-un varf de campanula
Pururea-n vibratie,
Si-a oprit o libelula
Zborul plin de gratie.

Mic, cu solzi ca de balaur,
Trupu-i fin se clatina,
Giuvaer de smalt si aur
Cu sclipiri de platina.

V

Dar deodata, pe coline
Scade animatia...
De mirare parca-si tine
Vantul respiratia.

Zboara vesti contradictorii,
Se-ntretaie stirile...
Ce e?... Ce e?... Spre podgorii
Toti intorc privirile.

Iat-o!... Sus în deal, la strunga,
Aaternand pamantului
Haina ei cu trena lunga
De culoarea vantului,

S-a ivit pe culme Toamna,
Zana melopeelor,
Spaima florilor si Doamna
Cucurbitaceelor...

Lung isi flutura spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste solduri triumfale
Haina iluzorie.

Apoi pleaca mai departe
Pustiind cararile,
Cu alai de frunze moarte
Sa colinde zarile.

. . . . . . . . . . . . . . .

Gaze, flori intarziate!
Muza mea satirica
V-a-nchinat de drag la toate
Cate-o strofa lirica.

Dar cand atiu c-o sa va-nghete
Iarna mizerabila,
Ma cuprinde o tristete
Iremediabila...


Balada unei stele mici

Tii minte tu, iubita mea,
O noapte de argint in care
Mi-ai aratat pe cer o stea
Din Carul mare?

Cu fata-n sus spre Dumnezeu,
Lasandu-ti capul sa se culce
Pe bratul meu,
Te leganam, povara dulce.

Deasupra noastra, un castan
Cu frunze pudic rasfirate
Pentru-a servi de paravan
Iubirilor nevinovate,

Tinzand o ramura-n zadar
Ca sa ne apere de stele,
Fusese martor ocular
La toate cele.

...................

Ce vesti din cerul departat
A nins pe fruntea ta zenitul?
Ce ganduri tainice-ai schimbat
Cu Infinitul?...

Sclipind departe, prin frunzis,
O stea smerita si albastra
Sta singuratica, piezis
Deasupra noastra.

Si ca un spin,
Cu raza-i rece si subtire,
Mi-a strecurat un gand strain
In visul meu de fericire.

Zicea: - Sub cerul vast si mut
V-a aruncat aceeasi soarta
Pe-un strop de lut
Ce-n invartirea lui va poarta.

Sarman atom sentimental!
Nu stii tu oare
Ca viata voastra-i colosal
De trecătoare?

Zicea:- Ma mir ca te-ai gandit
Sa-mi canti o oda.
De cand poetii s-au prostit,
Amorul nu mai e la moda.

Oricum, voi sunteti prea marunti
Si eu, prea mare...
N-ar fi mai bine sa renunti
Si sa va duceti la culcare?

Ca nu exista pe pamant
Mai venerabila manie
Decat - sub stele juramant
Pe vesnicie.

Si nu exista-n univers
Mai mare crima
Decat - la coada unui vers -
Sa pui o rima...

Toamna in parc

Cad grabite pe aleea
Parcului cu flori albastre
Frunze moarte, vorba ceea,
Ca iluziile noastre.

Prin lumina estompata
De matasa unui nor,
Visatoare trece-o fata
C-un plutonier-major.

Rumen de timiditate
El se uita-n jos posac.
Ea striveste foi uscate
Sub pantofii mici de lac.

Si-ntr-o fina discordanta
Cu privelistea sonora,
Merg asa, cam la distanta,
El major si ea minora...

[MARIUS_DANIEL]

Uite unde era Cenaclul FLACARA!
Lasand gluma la o parte,sper ca nu s-a inteles ca eu as crede ca in acel an va fi sfarsitul lumii,deoarece cred precum cea ce a zis ca in Biblie nu scrie asa ceva,cu atat mai putin anul,pe care nici ingerii nu-l stiu.Probabil ca face parte tot din semne...

[costel]

Nu sunt de parere ca timpul trece mai repede, ci doar ca noi am ajuns sa facem mai multe lucruri si din acesta cauza sa-l masuram altfel. De exemplu, bunicii, ba chiar si parintii,puteau spune in voie - facem acest lucru seara, dupa amiaza...acum noi suntem nevoiti sa spunem facem acest lucru la ora X.

[cozia]

tineretul nu are cum sa inteleaga cind noi cei de 30-40 de ani spunem ca timpul zboara incredibil de repede, deoarece ei s-au nascut in acest timp accelerat deci ei practic alta perspectiva nu o cunosc.

Vsovi a nimerit-o bine de data asta cu poeziile postate. Ele reflecta foarte bine perceptia timpului in vremea lui Topirceanu, cin sarbatorile cimpenesti durau o vesnicie, in fel de dolce farniente... simteai ca ziua nu se mai sfirseste, pe cind acum totul a luat-o in sus, exponential...ceva ceva se intimpla, si avem tot felul de perceptii chiar legate de viata, de bani, care parca in curind nu vor mai frolosi la nimic...nu se poate explica...insa este ceva din interior...si cu cit te rogi mai mult parca vezi si mai ales simti mai intens....insa asa este stind cu ochii pe ceas nu putem sa ne explicam fenomenul
....si nu este batrinetea de vina asa cum afirma unii, ci din contra batrinetea ajuta sa vedem mai bine diferenta tocmai pentru ca avem experienta diferitelor perceptii care in timp s-au schimbat

[pacifistul]

În prealabil postat de MARIUS_DANIEL

Probabil multi dintre voi simtiti ca timpul trece parca din ce in ce mai repede,de asemenea multa lume se plange de faptul ca nu este timp,iar lumea a devenit din in ce in ce mai grabita si a intrat intr-un ritm infernal de miscare.Ce se intampla?Fara a intra in detalii tehnice,niste specialisti au ajuns la concluzia si au demonstrat stiintific ca timpul chiar trece din ce in ce mai repede,mai exact se comprima.Tot in urma acestor studii s-a ajuns la concluzia ca timul se va comprima pana va ajunge la 0,ceea ce va declansa un fenomen inimaginabil,practic planeta va trece intr-o noua dimensiune cu o viteza maxima.Tot acesti specialisti au apreciat ca punctul culminant se afla undeva in jurul anului 2012-2013.Eu nu ma pot pronunta asupra acestui fenomen si a ceea ce se va intampla,dar este incontestabil ca timpul trece din ce in ce mai repede,si cel putin teoretic,acesti oameni au dreptate.Intrebare este ce se va intampla cu planeta,cu lumea,in acel moment.Unii spun ca este a doua venire a lui Iisus Hristos,eu nu sunt sigur de asta,practic se deschide astfel un culoar de speculatii,dar cert este ca un fenomen major se va intampla.Voi ati auzit despre asta,ce credeti?

Doamne ajuta!

hai sa-ti povestesc ceva: asta-vara m-am dus cu un prieten in bucovina, voiam sa vizitam manastiri. in timp ce mergeam cu trenul din radauti catre Putna, crede-ma ca timpul statea in loc. atat de incet se scurgea, si acele frumuseti din zonele acelea tineau o vesnicie. oamenii erau voiosi, fetitele cu basmalute pe cap, totul era mirific. aveam impresia ca sunt intr-o alta lume, o lume in care timpul nu exista. am stat doar doua zile, insa mi s-au parut o vesnicie... insa cand am revenit in mijlocul zapacelii din oras si in haosul asta timpul a inceput sa zboare. asa ca totul depinde de starea in care te afli si de ceea ce exista in jurul tau. ceea ce sustii tu din punct de vedere fizic este demonstrat doar matematic, deoarece practic nu se poate(inca). si daca ar fi sa ne luam dupa einstein: matematica exacta(sigura) este ireala, iar matematica aproximativa(nesigura) este reala. un lucru cat se poate de adevarat.

[sofiaiuga]

timpul ,ca unitate de masura este acelasi .Diferenta consta in faptul ca perceptia fiecaruia este diferita .Cind avem serviciu si treburi multe de razolvat si acasa si la serviciu,timpul trece repede ,dar cind sintem in concediu,chiar daca il petrecem in mod placut nu mai apare asa accelerat.Ar trebui sa-i intrebam si cei aflati in pensie cum li se pare ca trece timpul .Cei care muncesc ,pe lg pensie ,cred ca li se pare ca trece mai repede decit la cei care citesc doar ziarele si joaca table in parc.:)

[costel]

Cred ca e bine de retinut ca Dumnezeu nu intra cu forta in inima oamenilor, ci asteapta "cu indelunga rabdare" intoarcerea noastra la El: "Iata, Eu stau la usa si bat. Daca va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el"(Apoc. 3,20)E un argument pentru a trai timpul insotit de constiinta eternitatii.

[Dia20_diana]

si eu am auzit mai demult ceva de genul, dar nu stiu cat poate fi de adevarat
poate noi simtim ca timpul trece mai repede pentru ca nu mai stam sa ne bucuram de viata; din cauza modului de viata am intrat in cerc vicios, trezirea la 7 dimineata, fuga repede la lucru sa nu intarzii ca te cearta seful, stai de la 8 la 17, apoi fuga iar acasa, mai faci ceva treburi casnice si fara sa-ti dai seama e deja noaptea si trebuie sa te pui sa dormi pentru ca a 2-a zi sa o iei de la capat si autnci bineinteles ca simti ca timpul trece repede
bunici mei locuiesc la sat si lucreaza pamantul, iar de fiecare data cand ma duc la ei, pot zice cu adevarat ca simt ziua, chiar daca ei nu au toate aparatele casnice care sa ii ajute si fac totul cu mana lor totusi au timp si nu se grabesc cu nimic, iar ziua de lucru e zi de lucru, iar sarbatorile sunt de mers la biserica

[sofiaiuga]

kora,o exprimare plastica si f.placuta,dar si aceste clipe de implinire trec ..repede..din pacate:),caci pe lume totul este trecator.