Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sfinti Parinti (Patrologie)
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #21  
Vechi 04.07.2015, 00:00:31
ovidiu b.
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

• Fericit nu este cel ce începe bine, ci cel ce termină bine nevoința sa.

• Dacă-ți vei aduce totdeauna aminte de slăbiciunea ta, atunci niciodată nu vei călca hotarul vegherii. Cu un singur gând necuviincios poți pierde o sută de ani pe ogorul mântuirii.

• Iubește smerenia! Ea îți va descoperi toate păcatele tale.

• Fericiți sunt ochii pe care omul din princina smerniei nu îndrăznește să-i ridice spre Dumnezeu.

• Ferice de omul care se socotește mai rău decât toți și nu cade în deznădejde. Fericiți sunt aceia care neîncetat își văd păcatele lor.

• Fericit este acela care se smerește pe sine întru toate, că acela se va înălța
.

(Mărgăritare Duhovnicești, Părintele Arsenie Boca)
Reply With Quote
  #22  
Vechi 04.07.2015, 01:24:12
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.632
Implicit Semințe filocalice și ...buruieni cu aer meditativ

Citat:
În prealabil postat de ovidiu b. Vezi mesajul
Și i-am spus unui călugăr: << Oriunde aș intra aici, în mănăstire și schituri, pe oricine aș vedea, parcă l-am cunoscut din copilărie>>. Ce mi-a răspuns călugărul? Zice: << Noi, ortodocșii, ne iubim înainte să ne cunoaștem>>. Și am înțeles că este adevărat cuvântul lui. Esențial ne cunoaștem, mai ales cei care trăim cu rugăciunea."

(Celălalt Noica - mărturii ale monahului Rafail, însoțite de câteva cuvinte de folos ale părintelui Symeon, pag. 54-55)
După cum înclină mintea, după cum omul s-a statornicit să pună ochii minții,
în afară sau înlăuntru,
cu trufie ori cu umilință și nădăjduire la curăție:

se deschid nouă două lumi diferite. La început ele par cu totul distincte și antagonice.
Lumea dinafară e cea pe care o știm cu toții și despre care putem vorbi fără prea mari poticniri în comunicare (chit că uneori putem avea înțelegeri și opinii diferite ori contrarii). Este o lume nesfârșită, căreia tendința de explorare din noi nu-i dă niciodată de capăt. Are atâtea legi, forme, evenimente...
Lumea dinlăuntru apare la început ca o pâclă fără formă, ca o bănuială mai degrabă, ca o presimțire... Cât de puțin distinctă și chiar nesigură pare ea în raport cu obișnuita noastră lume exterioară. Cu aceasta din urmă suntem atât de deprinși, la ea participăm cu toate simțurile, cu tot corpul, cu tot sufletul, parcă. Ne captivează, la propriu.
Cu toate acestea, lumea dinlăuntru este mai consistentă și mai plină de viață decât lumea exterioară. Cei care o cunosc pe ea, cei familiarizați cu universul lăuntric, se recunosc deîndată între ei. Pentru că lumea aceasta îi conține pe toți deodată, într-o unime tainică... Pelerinii lăuntrici se simt frați, fără a avea ei nevoie de prea multe dovezi și asigurări.

Se întâmplă uneori ca un călător obișnuit cu universul interior să descopere că lumea din afară este cosubstanțială, într-un anume fel, cu cea lăuntrică. Atunci el nu mai este rănit ori sfâșiat de diferențele dintre cele două lumi, atunci el se simte unit, în pace. Și trăiește, cumva, sentimentul neîntrerupt al unui etern început, al unui continuu răsărit de soare, al unei copilării dulci și totodată împlinite, roditoare.
Cei care trăiesc acest simțământ se cunosc între ei dintotdeauna și se simt frați. Se iubesc nu înainte de a se cunoaște, ci tocmai pentru că s-au cunoscut când erau una cu Iubirea. S-au cunoscut prin Iubirea dinlăuntru, de dincoace...
Și mare e durerea lor când vreunul dintre ei cade din Iubire (în afară) - cu acela căzut, simte că a căzut fiecare.... Și atunci plânge, cu nesfârșită durere și groază pentru propriile păcate. Așa se reînnoiește rugăciunea.

Last edited by Ioan_Cezar; 04.07.2015 at 01:28:19.
Reply With Quote
  #23  
Vechi 04.07.2015, 22:08:09
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.894
Implicit Sfântul Ioan Maximovici ( cele două căi care stau înaintea oamenilor )

Iată cele două căi care stau înaintea oamenilor. În fața noastră stă Crucea Domnului, cea de viață dătătoare. Domnul a spus: „Cine vrea să vină după Mine să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie”. Încotro să meargă? La început, prin suferințe, așa cum a suferit și Hristos, iar apoi va merge cu Hristos și în Împărăția Cerească, unde Domnul Iisus Hristos stă pe Tronul Său.
Nu este altă cale, decât să mergem pe urmele Domnului. Și tâlharul spânzurat în partea dreaptă L-a cunoscut pe Dumnezeu și L-a urmat cu sufletul. Desigur, nu putea atunci să se transforme printr-un miracol, nu este nevoie de aceasta, ci a mers cu sufletul după Domnul, L-a recunoscut în El pe Dumnezeu, Care S-a smerit pentru mântuirea oamenilor, și [tâlharul] s-a smerit, și-a cunoscut păcatele și, împreună cu Hristos, a mers în Rai.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #24  
Vechi 04.07.2015, 22:13:24
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.894
Implicit Inima este omul cel tainic

În inimă domnește pacea lui Dumnezeu: „Și pacea lui Hristos... să stăpânească în inimile voastre" (Coloseni 3, 15).
Inima este chitara, coardele ei sunt simțirile, iar pana este mintea, „care mișcă cu pricepere desăvârșită simțirea prin pomenirea lui Dumnezeu; din această mișcare se ivește în suflet o plăcere negrăită, iar mintea curată face să se arate razele dumnezeiești" (Calist Patriarhul, Capete despre rugăciune, cap. 3, Filocalia, vol 8, pp. 227-228).
Inima este izvorul din care, prin rugăciune și căldură a simțirii harice, țâșnește apa „din Duhul de viață dătător" (Sfântul Grigorie Sinaitul, Scrieri, p.82).
Inima este omul cel tainic (Sfântul Grigorie Palama, Către Xenia. Filocalia (orig. gr.), vol. 4, p. 109).
Iată numeroasele analogii folosite de Sfinții Apostoli și de Sfinții Părinți pentru a ne înfățișa și descrie lucrarea inimii. În concluzie, inima este „omul cel tainic", locul unde Se revelează și Se sălășluiește Dumnezeu printr-o viață ascetică după har. Ea e biserica duhovnicească unde se săvârșește o neîncetată liturghie dumnezeiască și o neîncetată doxologie a lui Dumnezeu. Acest loc, care pentru mulți dintre noi este un loc întru totul necunoscut, e cunoscut de către sfinți. El este cel care dă omului viață.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #25  
Vechi 12.07.2015, 19:52:32
ovidiu b.
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

"Cu cât ne smerim mai mult întru pocăință, cu atât mai repede rugăciunea noastră Îl dobândește pe Dumnezeu. Când pierdem însă smerenia, atunci nici un fel de fapte bune nu ne pot ajuta. Acțiunea în noi a mândriei, judecarea fraților, vrăjmașa față de aproapele, ne aruncă departe de Dumnezeu."

(Arhimandrit Sofronie, Despre rugăciune, pag. 145)
Reply With Quote
  #26  
Vechi 12.07.2015, 20:03:01
ovidiu b.
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

"Biserica ortodoxă nu este o Biserică între altele, ci este, pur și simplu, firea în care Dumnezeu l-a creat pe om. Esența Ortodoxiei este firea omului. Și a luat în istorie nume de dreaptă slăvire, nume foarte frumos și foarte sugestiv, adică nume care trădează, dacă vreți, ceea ce au căutat Părinții cei adevărați, care n-au căutat nici slavă lumească, nici filosofie mai adevărată, ci au căutat un singur lucru: să rămână în dreapta slăvire, descoperită de Însuși Dumnezeu; au încercat să păstreze nestricată viziunea acestei firi omenești."

"Prin cădere, omul a ieșit din această fire, a căzut din firea lui și a trebuit ca Însuși Dumnezeu să vină în istoria omului, să-Și "suflece mâinile" și să spună: "Uite, omule, vin Eu să fiu om, căci tu n-ai aflat, n-ai știut cine ești". Dumnezeu a venit în istorie să fie El om, a trăit toate nefericirile noastre și toate rezultatele căderii noastre, a trebuit să trăiască și moartea noastră, să treacă și prin iad și acolo Dumnezeu a dat o singură lovitură. Până acolo Dumnezeu a fost blând ca un miel, dar acolo Mielul a distrus porțile iadului și, cum cântăm la Înviere, prin moartea Lui a biruit moartea, a săvârșit un lucru pe care primul Adam n-a știut și n-a putut să-l săvârșească, din cauza căderii. Dar prin Înviere, Înălțare și ședere de-a dreapta Tatălui, El a parcurs drumul pe care ar fi trebuit să-l facă măcar un om și, deci, în Hristos, omul s-a desăvârșit și s-a schimbat. Acesta este sensul Noului Testament."

(Celălalt Noica – mărturii ale monahului Rafail, pag. 25 și 38)
Reply With Quote
  #27  
Vechi 12.07.2015, 20:16:02
ovidiu b.
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Cum știi dacă viețuiești după voia lui Dumnezeu? Iată un semn: dacă te întristezi pentru un lucru oarecare, înseamnă că nu te-ai predat pe deplin voii lui Dumnezeu, chiar dacă ție ți se pare că viețuiești după voia Lui.

Cine viețuiește după voia lui Dumnezeu, acela nu se îngrijește de nimic.Și dacă are nevoie de vreun lucru, se predă pe sine însuși și lucrul de care are nevoie lui Dumnezeu. Și chiar dacă nu-l dobândește, rămâne la fel de liniștit, ca și cum l-ar avea.

Sufletul care s-a predat voii lui Dumnezeu nu se teme de nimic: nici de furtună, nici de tâlhari, de nimic. Și orice i s-ar întâmpla, el spune: "Așa i-a plăcut lui Dumnezeu". Dacă e bolnav, gândește: "înseamnă că am nevoie de boală, altfel Dumnezeu nu mi-ar fi trimis-o". Și așa se păstrează pacea în suflet și în trup.

Cine-și face griji pentru sine însuși, acela nu se poate preda pe sine voii lui Dumnezeu astfel ca sufletul lui să aibă pace în Dumnezeu. Dar sufletul smerit se predă voii lui Dumnezeu și viețuiește înaintea Lui cu frică și iubire: cu frică, ca să nu întristeze cu nimic pe Dumnezeu; cu iubire, căci sufletul știe cât de mult ne iubește Domnul.

(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznadejdii și iadul smereniei)
Reply With Quote
  #28  
Vechi 15.07.2015, 00:39:05
ovidiu b.
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

"Să luăm aminte la cuvântul Scripturii, la cuvântul rugăciunii, fiindcă în el se găsește ascuns izvorul vieții. Este ascuns, dar se dezvăluie în măsura în care dorim și ne cultivăm. Cuvântul este unul din numele lui Dumnezeu. Se numește Fiu, dar este și Cuvânt și lui Dumnezeu și de aceea Cuvântul, cum spunea de mult Părintele Sofronie, are rădăcini metafizice, adică nu-I așa doar o << gălăgie arbitrară>> prin care eu pot să spun ceva și voi puteți înțelege gândirea mea. Cuvântul provine din niște energii dumnezeiești. Prin cuvânt Dumnezeu a făcut cerul și pământul. Dumnezeu a spus << să fie>> și a fost. Cuvântul este o energie creatoare, o energie care devine periculoasă, mortală, când e rău întrebuințată. Dar cuvântul este, la modul pozitiv, o energie de comuniune, de împărtășire. Omul găsește puterea cuvântului tocmai în rugăciune, împărtășindu-se din gândurile lui Dumnezeu sau gânduri dumnezeiești, experiențe trăite de alții înaintea noastră, de sufletele cele mai luminate ale Bisericii. În rugăciune, deci, cuvântul începe să-și regăsească puterea sa adevărată, fiindcă în rugăciune cuvântul este comuniune reciprocă între Dumnezeu și om.

Așadar, trebuie să luăm în serios cuvântul, adică trebuie să trecem de la nivelul de informație al acestuia la cel de comuniune, de trăire. De exemplu, ziarul, în general, dă informații. Dar când doi care se iubesc își spun: << Te iubesc>>, aceasta nu mai este doar o informație; se împărtășesc unul de celălalt. Trăiesc cuvântul la nivelul acela la care le place să îl audă, dar și să-l spună. Acesta este planul duhovnicesc al cuvântului."

(Celălalt Noica – mărturii ale monahului Rafail, pag. 65)
Reply With Quote
  #29  
Vechi 15.07.2015, 01:13:20
Mosh-Neagu's Avatar
Mosh-Neagu Mosh-Neagu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.04.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.460
Implicit

Franturi de Rai! Slava lui Dumnezeu pentru toate. Iata "seminte"! Ne putem scuza cu "N-am stiut"? "Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie." - Ps. 50
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc)
Reply With Quote
  #30  
Vechi 15.07.2015, 11:02:49
ovidiu b.
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

"Este absolut necesar ca și noi să trecem peste nivelul informativ al cuvântului și să ajungem la nivelul de împărtășire, de rugăciune, în ascultarea Sfintelor Scripturi, în comunicarea noastră unul cu altul, pentru că atunci intrăm într-adevăr în împărtășire, în sfânta împărtășire, poate nu încă cu Trupul și Sângele lui Hristos, dar cu Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu. Vedeți că și Sfânta Liturghie este alcătuită în așa fel încât ea culminează mai întâi cu împărtășania cuvântului (de aceea se face ieșire cu Sfânta Liturghie) și după aceea, partea a doua a Liturghiei culminează cu Trupul și Sângele lui Hristos. Sfânta Liturghie amintește și momentul de la Cina cea de Taină, când Domnul, înainte de a-I împărtăși pe Sfinții Apostoli, le-a spus că ei sunt curați prin cuvintele pe care le-a rostit lor.

Cuvântul este energie care curăță, care sfințește, care odihnește (vorbesc de Cuvântul lui Dumnezeu, nu de cuvintele pe care noi le întrebuințăm în sens contrar) și, prin aceste energii, intrăm în energia creatoare a lui Dumnezeu. Se întâmplă foarte multor oameni să audă de multe ori unele cuvinte în rugăciuni, în cântări, în Scriptură și să nu le înțeleagă, dar, dintr-o dată, auzindu-le, să fie luminați și să priceapă înțelesul lor. Din acel moment nu vor mai fi niciodată străini, în întuneric, ca mai înainte. S-au împrietenit cu acestea, s-au împărtășit cu ele și ele i-au schimbat. Părintele Sofronie spunea că aceasta este clipa în care omul trăiește Cuvântul lui Dumnezeu ca Lumină. Este tocmai ca la început, când Dumnezeu a spus: << Să fie lumină!>>, și a fost lumină."

(Celălalt Noica – mărturii ale monahului Rafail, pag. 65)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare