Apel la rugaciune pentru o fetita bolnava

[glykys]

Iata ce am primit pe mail:


Dragi colegi si prieteni,

Diana este o fetita de aproape 5 anisori care ar vrea, ca toti copii de varsta ei, sa mearga la gradinita, sa se joace in curtea parintilor cu alti copii. Din pacate, natura pe care noi, oamenii, o suparam din ce in ce mai rau, i-a dat ei, Dianei, sa suporte consecinte prea grele pentru varsta ei.

Diana este unicul copil al vecinilor mei din Ogrezeni, satul meu natal. Si chiar daca ar fi al zecelea, suferinta ei tot nu ar putea sa lase pe cineva indiferent. De aceea, va rog sa va faceti putin timp pentru a citi acest mesaj insotit de o imagine cu Diana pe patul din spital alaturi de bunica ei, precum si articolul din Jurnalul National (vezi link-ul mai jos), scris de Carmen Preotesoiu, fiica directorului scolii din Ogrezeni, jurnalista la acest ziar.

Diana are leucemie limfoblastica si are nevoie urgent de ajutorul nostru, oricat de mic. Conturile in care puteti dona le veti gasi la finele articolului din ziar.

Va multumesc pentru rabdarea de a citi acest mesaj si nadajduiesc sa-i fiti alaturi Dianei, fie doar si prin transmiterea mai departe a acestui e-mail.
Va multumesc,

Vasilica Stan


Pe Diana am văzut-o ultima dată la nunta mătuşei ei. Avea o rochiţă albă, cu volane, iar părul blond, bogat îi încadra chipul bucălat, scăldat de lumina caldă a verilor de la ţară.

N-a trecut mult de-atunci. Diana însă, şi-a pierdut buclele, este mereu îmbrăcată în pijamale şi nici nu mai are veselia acea molipsitoare, cu care umplea toată casa. De două luni de zile, fetiţa de 4 ani şi 7 luni stă în spital. Cu branula în mâna ciuruită de acele care-i caută vena. S-a închis în ea şi, ca un om mare, te priveşte serioasă şi abia dacă vorbeşte cu tine. Pe peretele din salon, mama i-a agăţat mulţime de jucării, care mai de care mai vesele şi mai colorate. Diana nu le bagă în seamă. Nici de cele de acasă nu mai întreabă. Abia după o lună de zile, bunica a auzit din gura nepoatei sale câteva cuvinte. Atunci lacrimile i s-au rostogolit pe obraji şi inima i s-a bucurat, de parcă copila se făcuse bine, dintr-o dată.

Diana suferă de leucemie. Boala s-a vârât în trup, ca un şarpe veninos ce i-a supt seva din picioare şi i-a înfipt cuţite în partea dreaptă a burţii. Apoi au început durerile îngrozitoare de cap. Era timpul colindelor. Copiii îl aşteptau pe Moş Crăciun. În vremea aceea, Diana era purtată pe braţe de tatăl ei, prin mai toate spitalele, disperat să afle cauza suferinţelor copilei lui. Cadoul adus de Moş, un cărucior pentru păpuşi, a rămas nedesfăcut. „La început ni s-a spus că trebuie operată de apendicită. Am operat-o. Diana tot rău se simţea.

Apoi am crezut că ar putea avea hepatită, pentru ca era foarte palidă, nu mânca, îi venea să vomite. Ne-am dus şi la control la ORL. Am cutreie*rat Budimexul, spitalul Grigore Alexandrescu. I-am dat, la indicaţia medicului fier, pastile pentru întărirea imunităţii. Degeaba. Nu mai mânca, nu putea să meargă. Nu avea vlagă”, povesteşte Mirela Lupu, mama fetiţei. Abia într-un târziu, după tomografii, analize dureroase, puncţii, diagnosticul a fost pus fără tăgadă: leucemie acută limfoblastică, îngenunchindu-i pe cei doi părinţi. Diana este vecina mea de la ţară.

O dată cu îm*bol*năvirea ei, am simţit, pentru prima oară, cum boala şi necazul au pătruns şi în satul meu natal, cum globul de cristal în care îmi aşezasem oamenii dragi, se sparge, lăsând să intre suferinţa. Cum boli grele, de neînţeles câteodata chiar şi pentru medici, ajung în trupuri de copii şi le răpesc copilăria.

Se împlinesc două luni de când Diana n-a mai mers acasă. Pe la patul ei se perinda mulţi oameni dragi. Fata parcă nici nu-i vede. Nici pe tatăl ei nu-l mai întâmpină cu veselia de altă dată, când îi spunea mamei, de-ndată ce vedea că Soarele trece la culcare: „Mami, dar tati nu ştie că are o fetiţă acasă, de ce nu mai vine?”. Tânăra mamă povesteşte şi lacrimile i se amestecă cu vorbele ca-ntr-un vârtej care ucide suflete. „S-a schimbat atât de mult. Dintr-o dată, parcă e mai matură, parcă nu mai este ea”, spune bunica fetei, în timp ce o leagănă pe picioare, în speranţa că cea mică va aţipi. Picăturile din perfuzie se adună sacadat în branulă. Copila ţine ochii închişi şi mârâie fără încetare. De sub genele lungi, lacrimile îi ung obrajii palizi.

Doar când vine părintele Nectarie, un apropiat al familie, Diana îşi ridică mânuţele şi-i atinge crucea de pe piept. Preotul se apleacă la căpătâiul ei, îi citeşte, o îm*păr*tăşeşte în fiecare duminică şi-i spune cât de mult iubeşte Dumnezeu copiii. Seară de seară, Diana priveşte pe geam şi îşi roagă mama să-i citească rugăciunile din cele două cărticele aduse de preot. La nesfârşit, iar şi iar, de parcă ar fi înţeles că adevărata credinţă face minuni. Când vocea mamei tremură, gâtuită de suferinţă, fetiţa îi atinge mâna şi-i spune serioasă: „Mami, nu mai plânge, eu nu o să mor”. Şi aţipeşte până ce următoarea perfuzie, cea de la ora 12:00 noaptea, îi aminteşte că trebuie să stea în spital, „până ce nenea doctorul mă va face bine”.

Copila a urmat deja prima cură cu citostatice. La început, organismul a respins medicamentele, i-au apărut afte la gură, pe esofag, pe intestinul gros. Două săptămâni, a fost hrănită cu seringa. Şi fiecare înghiţitură era pentru copilă ca un fier înroşit în inimă. Organismul i-a slăbit şi mai mult. Dar Diana a învăţat că trebuie să lupte şi aşa, cu gura arzându-i de durere, strângea din dinţi şi înghiţea mâncarea. Medicii i-au sfătuit pe părinţi să caute alte citostatice. Numai o fiolă însă costă 53 de milioane de lei vechi. Iar pentru a ţine în frâu boala, Diana are de parcurs „drum lung”, după cum i-au spus doctorii mamei. Şi multe fiole de cumpărat.

Abia după trei cure de citostatice, analizele se repetă pentru a vedea stadiul bolii. Până atunci, soarta fetiţei stă şi în mâinile noastre. Să ne deschidem inimile şi să-i fim alături! Să o ajutăm pas cu pas, să se facă bine, căci Dumnezeu lucrează neîncetat prin noi, oamenii.



Să-i sporim şansele la viaţă!
Pentru cei care vor să pună zâmbet în privirea Dianei, la BRD, sucursala Bolintin-Vale, pe numele tatălui, Lupu Dănuţ Cris*tian, s-au deschis următoarele conturi:
– în lei: RO16BRDE190SV13609641900
– în euro: RO19BRDE190SV13171141900
– în dolari: RO12BRDE190SV13609721900

http://www.jurnalul.ro/trup-minte-su...ria-605817.htm






[b]Ce putem face pentru aceasta fetita? V-ar placea sa ne organizam la rugaciune 40 de zile, asa cum am facut-o si pentru Radu-Stefan? Astept raspunsurile voastre.[b]

În prealabil postat de glykys

[b] V-ar placea sa ne organizam la rugaciune 40 de zile, asa cum am facut-o si pentru Radu-Stefan? Astept raspunsurile voastre.[b]

Da. Astept sa-mi spuneti ce trebuie sa fac.

[glykys]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Da. Astept sa-mi spuneti ce trebuie sa fac.

Eu ma gandeam sa ne alegem fiecare o data, ca la Radu-Stefan, in care sa facem, pe rand, paraclisul Maicii Domnului si o catisma din Psaltire. Daca incepem de maine, 7 martie, terminam pe 14 aprilie, in Sambata Mare, daca am calculat corect. Timp in care o punem fiecare pe fetita la Sfanta Liturghie la o manastire, sa poata fi pomenita zilnic, si la Sfantul Maslu.

Aveti alte propuneri / sugestii?...

În prealabil postat de glykys

Eu ma gandeam sa ne alegem fiecare o data, ca la Radu-Stefan, in care sa facem, pe rand, paraclisul Maicii Domnului si o catisma din Psaltire. Daca incepem de maine, 7 martie, terminam pe 14 aprilie, in Sambata Mare, daca am calculat corect. Timp in care o punem fiecare pe fetita la Sfanta Liturghie la o manastire, sa poata fi pomenita zilnic, si la Sfantul Maslu.

Aveti alte propuneri / sugestii?...

Eu fac ce se hotaraste.
La manastire nu cred ca pot sa ajung acum, nu am cum.
Intrebare: Psaltirea poate s-o citeasca oricine si oricum? Eu aici nu ma pricep si nu stiu ce inseamna o catisma si cum se citeste.
Acatiste am citit, ca rugaciune.

Sunt doua Paraclise ale Maicii Domnului.
Care din ele?

Din cate stiu Psaltirea nu poate fi citita de oricine, eu asa am inteles, din acest motiv am ales totdeauna sa ma rog cu acatist cand a fost pentru mine sau pentru altii.

Nu stiu cum sa fac, nu ajung la manastire si uneori nu ajung nici la slujba Sfantului Maslu, iar cand stiu ca nu ajung ma duc cu o zi inainte si las pomelnic, e bine asa?

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Adriana Cluj

Eu fac ce se hotaraste.
La manastire nu cred ca pot sa ajung acum, nu am cum.
Intrebare: Psaltirea poate s-o citeasca oricine si oricum? Eu aici nu ma pricep si nu stiu ce inseamna o catisma si cum se citeste.
Acatiste am citit, ca rugaciune.

Sunt doua Paraclise ale Maicii Domnului.
Care din ele?

Din cate stiu Psaltirea nu poate fi citita de oricine, eu asa am inteles, din acest motiv am ales totdeauna sa ma rog cu acatist cand a fost pentru mine sau pentru altii.

Nu stiu cum sa fac, nu ajung la manastire si uneori nu ajung nici la slujba Sfantului Maslu, iar cand stiu ca nu ajung ma duc cu o zi inainte si las pomelnic, e bine asa?

Pt. ziua de astazi, 07.03. s-a implinit nevointa pt. prunca Diana asa precum a fost cuvintul.


1. Pt. orice fel de rugaciune pe care voieste crestinul sa o faca , el trebuie sa aibe binecuvintare de la duhovnicul sau .
Daca pt. rugaciunile care compun pravila individuala/canonul se subintelege ca este binecuvintare (caci astfel o si da, o si reconda, o si porunceste duhovnicul) atunci pt. rugaciunile pe care acesta (crestinul) voieste sa le faca suplimentar (in plus de canon) trebuie sa aibe binecuvintare .
Ca regula generala de vietuire pt. un crestin : tot ce face in viata lui , indiferent de ce este legat acest ,,tot", el trebuie sa aibe binecuvintare .
Nevointa fara binecuvintare este de un neinsemnat folos . Aceasta este rinduiala pt. crestinul angajat pe drumul mintuirii si care nu poate fi comparat cu starea celui care nu prea are multa treaba cu biserica dar care mai face si el sporadic, cind isi aduce amninte , cite o rugaciune fara nici o binecuvintare .
Deci , cei care se spovedesc regulat , care de buna voie au luat calea mintuirii si a dragostei pt. Hristos , intr-un grad mai mare sau mai mic, atunci una din rigorile vietii duhovnicesti este ca va face totul din viata lui numai cu binecuvintare . Ce nu este cu binecuvintare, veti vedea in timp, ca nu este cu mare folos sau de nici un spor .
Sa nu va sperie sau sa va surprinda reactia anumitor preoti de mir care nepriceputi fiind dar confruntati des cu aceasta cerere de binecuvintare ajung sa blameze sau sa minimalizeze aceasta conditie elementara dar esentiala a vietii duhovnicesti .

In concluzie , cei care au binecuvintare pt. cititul Psaltirei , se pot ruga cu aceasta molitva/rugaciune.
Binecuvintarea se obtine cind se merge la spovedit sau cu orice imrejurare, pina ca si telefonic se poate obtine.
Glykys a propus ca fiecare sa citeasca cite o catisma (veti gasi la cuprinsul Psaltirei insiruirea catismelor si veti intelege pina la urma ca ea reprezinta o grupare de citiva psalmi) la care se adauga obligatoriu rugaciunile de la sfirsitul fiecarei catisme dar si cele de la sfirsitul Psaltirei unde sunt rugaciunile pt. biserica, pt. cei vi, pt. adormiti, pt. monahi, etc.

Acum a aparut o problema : un ciclu de 40 de zile de rugaciune nu are ca importanta numai numarul de 40 de zile continue, ci la fel de importanta este rostirea uneia si aceleiasi rugaciuni pe aceasta perioda.
Adica nu ne putem ruga pestrit , fiecare cum crede de cuviinta , crezind ca astfel facem vreo nevointa deoasebita ! Toti trebuie sa ne rugam cu aceleasi rugaciuni pe toata perioada . Adica, cei care nu au binecuvintare pt Psaltire, de exemplu, sa si-o obtina cit mai repede . Iar pt. cele 3 zile de la sfirsitul celor 40 , adica zilele de 12; 13; 14.04.2012 , cind nu se citeste Psaltirea se va citi acatistul Pantanasa.

2. Pt. aceiasi constanta a rugaciunii, trebuia ca initiatorul sa propuna de la inceput care din paraclise se vor citi (parerea mea este ca initiatorul s-a grabit putin , ori spuneam despre graba , ca este buna cind este cu folos !!!!) din toate cele 3 existente .
Pt. ca nu s-a precizat , eu am ales al II-lea Paraclis al MD , acesta fiind pt. situatii deosebite.
Dar va spun ca rugaciunea pestrita nu ne este de un MARE folos. Conteaza , desigur , dar nu are forta unui ciclu cunoscut asa-zis de 40 de zile de rugaciune, corect infaptuit .

Si pt. ca tot vorbim despre rugaciune si despre binecuvintare , bine ar fi , de mare folos ar fi , ca aceasta nevointa pe care in mod comun o punem noi la cale,sa fie facuta cu binecuvintare , adica fiecare dintre noi sa aibe binecuvintarea duhovnicului pt. a putea participa intro asemenea asociere crestina pt. rugaciune .
Cei care ignora sau desconsidera aceste indemnuri ... este treaba lor ! In viata duhovniceasac nimic nu se face cu forta . Binele, dreptatea si adevarul , ca si corectitudinea si inima buna nu se fac prin constringere ... ci numai daca se voieste !!

3. Despre pomenirea pruncilor (si in general a celor care cer ajutor) la slujbele publice este musai sa stim ce credinta are pruncul si cam ce viata are familia respectiva (conteaza daca se spovedesc regulat, daca sunt in patimi grele dar pe care le tolereaza la nesfirsit nevrind sa-si schimbe viata , etc). Minim, sa stim ca solicitantul este botezat ortodox deoarece altminteri nu poate fi pomenit .
Iarasi zic, acest criteriu este doar pt. cei care traiesc cu adevarat invatatura BO. In rest , adica daca ignora , poate face cum voieste fiecare. Va simti pe propria piele ce insemneaza sa te rogi pt. cine este oprit sa faci asta . Nu avem ce discuta mai mult !

Deci : pomenirea la minastire se va face de catre cei care au aceasta posibilitate . Daca nu este posibil (din orice motiv) atunci macar la slujbele bisericilor de mir este bine sa facem pomenirea .
Eu unul nu pot face aceasta dar o pot pe cea de a doua.

4. Despre milostenie am discutat cum si cind se face , nu ami reluam !

În prealabil postat de zaharia_2009

Pt. ziua de astazi, 07.03. s-a implinit nevointa pt. prunca Diana asa precum a fost cuvintul.


1. Pt. orice fel de rugaciune pe care voieste crestinul sa o faca , el trebuie sa aibe binecuvintare de la duhovnicul sau .
Daca pt. rugaciunile care compun pravila individuala/canonul se subintelege ca este binecuvintare (caci astfel o si da, o si reconda, o si porunceste duhovnicul) atunci pt. rugaciunile pe care acesta (crestinul) voieste sa le faca suplimentar (in plus de canon) trebuie sa aibe binecuvintare .
Ca regula generala de vietuire pt. un crestin : tot ce face in viata lui , indiferent de ce este legat acest ,,tot", el trebuie sa aibe binecuvintare .
Nevointa fara binecuvintare este de un neinsemnat folos . Aceasta este rinduiala pt. crestinul angajat pe drumul mintuirii si care nu poate fi comparat cu starea celui care nu prea are multa treaba cu biserica dar care mai face si el sporadic, cind isi aduce amninte , cite o rugaciune fara nici o binecuvintare .
Deci , cei care se spovedesc regulat , care de buna voie au luat calea mintuirii si a dragostei pt. Hristos , intr-un grad mai mare sau mai mic, atunci una din rigorile vietii duhovnicesti este ca va face totul din viata lui numai cu binecuvintare . Ce nu este cu binecuvintare, veti vedea in timp, ca nu este cu mare folos sau de nici un spor .
Sa nu va sperie sau sa va surprinda reactia anumitor preoti de mir care nepriceputi fiind dar confruntati des cu aceasta cerere de binecuvintare ajung sa blameze sau sa minimalizeze aceasta conditie elementara dar esentiala a vietii duhovnicesti .

In concluzie , cei care au binecuvintare pt. cititul Psaltirei , se pot ruga cu aceasta molitva/rugaciune.
Binecuvintarea se obtine cind se merge la spovedit sau cu orice imrejurare, pina ca si telefonic se poate obtine.
Glykys a propus ca fiecare sa citeasca cite o catisma (veti gasi la cuprinsul Psaltirei insiruirea catismelor si veti intelege pina la urma ca ea reprezinta o grupare de citiva psalmi) la care se adauga obligatoriu rugaciunile de la sfirsitul fiecarei catisme dar si cele de la sfirsitul Psaltirei unde sunt rugaciunile pt. biserica, pt. cei vi, pt. adormiti, pt. monahi, etc.

Acum a aparut o problema : un ciclu de 40 de zile de rugaciune nu are ca importanta numai numarul de 40 de zile continue, ci la fel de importanta este rostirea uneia si aceleiasi rugaciuni pe aceasta perioda.
Adica nu ne putem ruga pestrit , fiecare cum crede de cuviinta , crezind ca astfel facem vreo nevointa deoasebita ! Toti trebuie sa ne rugam cu aceleasi rugaciuni pe toata perioada . Adica, cei care nu au binecuvintare pt Psaltire, de exemplu, sa si-o obtina cit mai repede . Iar pt. cele 3 zile de la sfirsitul celor 40 , adica zilele de 12; 13; 14.04.2012 , cind nu se citeste Psaltirea se va citi acatistul Pantanasa.

2. Pt. aceiasi constanta a rugaciunii, trebuia ca initiatorul sa propuna de la inceput care din paraclise se vor citi (parerea mea este ca initiatorul s-a grabit putin , ori spuneam despre graba , ca este buna cind este cu folos !!!!) din toate cele 3 existente .
Pt. ca nu s-a precizat , eu am ales al II-lea Paraclis al MD , acesta fiind pt. situatii deosebite.
Dar va spun ca rugaciunea pestrita nu ne este de un MARE folos. Conteaza , desigur , dar nu are forta unui ciclu cunoscut asa-zis de 40 de zile de rugaciune, corect infaptuit .

Si pt. ca tot vorbim despre rugaciune si despre binecuvintare , bine ar fi , de mare folos ar fi , ca aceasta nevointa pe care in mod comun o punem noi la cale,sa fie facuta cu binecuvintare , adica fiecare dintre noi sa aibe binecuvintarea duhovnicului pt. a putea participa intro asemenea asociere crestina pt. rugaciune .
Cei care ignora sau desconsidera aceste indemnuri ... este treaba lor ! In viata duhovniceasac nimic nu se face cu forta . Binele, dreptatea si adevarul , ca si corectitudinea si inima buna nu se fac prin constringere ... ci numai daca se voieste !!

3. Despre pomenirea pruncilor (si in general a celor care cer ajutor) la slujbele publice este musai sa stim ce credinta are pruncul si cam ce viata are familia respectiva (conteaza daca se spovedesc regulat, daca sunt in patimi grele dar pe care le tolereaza la nesfirsit nevrind sa-si schimbe viata , etc). Minim, sa stim ca solicitantul este botezat ortodox deoarece altminteri nu poate fi pomenit .
Iarasi zic, acest criteriu este doar pt. cei care traiesc cu adevarat invatatura BO. In rest , adica daca ignora , poate face cum voieste fiecare. Va simti pe propria piele ce insemneaza sa te rogi pt. cine este oprit sa faci asta . Nu avem ce discuta mai mult !

Deci : pomenirea la minastire se va face de catre cei care au aceasta posibilitate . Daca nu este posibil (din orice motiv) atunci macar la slujbele bisericilor de mir este bine sa facem pomenirea .
Eu unul nu pot face aceasta dar o pot pe cea de a doua.

4. Despre milostenie am discutat cum si cind se face , nu ami reluam !

In aceasta situatie atunci va rog pe mine sa ma programati mai tarziu, pentru ca sa cer binecuvantare pentru citirea Psaltirei si nu am fost inca la spovedit in acest post.
Va spun drept ca nu mi s-a dat niciodata de catre preot sa o citesc si atunci nu vreau ca incercand sa fac bine, si gresind, sa fac rau.
Doar pentru Acatist am cerut voie si binecuvantare, cu alte ocazii, si mi-a dat parintele, dar s-a exprimat cam asa, cum ca sa nu exagerez, cam ceva de felul asta.

Pentru Radu Stefan fiind rugaciune cu Acatiste, nu mi-am pus intrebarile acestea.

Daca veti gasi de cuviinta sa ma excludeti, ca nevrednica, nu ma supar.

Dumnezeu sa le ajute acestor copilasi!
Doamne-ajuta!

[glykys]

Scrisesem un mesaj, dar intre timp vad ca a postat fratele Zaharia. Deci avem asa:

1. Paraclisul 2 al Maicii Domnului:
http://www.doxologia.ro/paraclis/al-...re-de-dumnezeu

2. Psaltire - as adauga la cele spuse ca ar fi bine sa tinem post atunci cand citim, deci aceasta este o perioada potrivita. Se subintelege, dar e bine sa amintim... Deci rugaciunile incepatoare, catisma si la final, pomelnicul care se gaseste la sfarsitul cartii. Psaltirile mici de buzunar nu il au, este acesta -
http://crestinortodox.wordpress.com/...lnic-psaltire/.

3. Inteleg ca unii doresc o confirmare asupra religiei fetitei, stiu ca la rugaciunile individuale ne putem ruga pentru oricine, dar pentru a fi pomeniti la slujbele Bisericii trebuie sa stim ca fac parte din Biserica. Mai inteleg ca unii nu puteti ajunge la manastire / sfantul maslu,dar aveti dragoste sa va rugati pentru ea. Asa ca eu propun in felul urmator: cine are aceste impedimente de a nu putea ajunge, cine se teme sa nu greseasca, sa o pomeneasca asa cum stie, cum si cand poate.

4. Pentru rugaciunea individuala a forumistilor daca sunteti de acord:

7 martie - Zaharia 2009 - paraclisul II al Maicii Domnului + catisma 1
8 martie - Adriana Cluj - paraclisul II al Maicii Domnului + catisma 2 - daca doamna este de acord si daca are timp sa primeasca biencuvantare de la duhovic, daca nu, poate face o rocada si citesc eu maine.
9 martie - Silvia 55 - paraclisul II al Maicii Domnului + catisma 3
10 martie - glykys - paraclisul II al Maicii Domnului + catisma 4
11 martie - un user anonim care mi-a dat PM - paraclisul II al Maicii Domnului + catisma 5
12 martie - anna 21 - paraclisul II al Maicii Domnului + catisma 6

Asteptam...

[zaharia_2009]

În prealabil postat de glykys

Iata ce am primit pe mail:


Dragi colegi si prieteni,

Diana este o fetita de aproape 5 anisori care ar vrea, ca toti copii de varsta ei, sa mearga la gradinita, sa se joace in curtea parintilor cu alti copii. Din pacate, natura pe care noi, oamenii, o suparam din ce in ce mai rau, i-a dat ei, Dianei, sa suporte consecinte prea grele pentru varsta ei.

Diana este unicul copil al vecinilor mei din Ogrezeni, satul meu natal. Si chiar daca ar fi al zecelea, suferinta ei tot nu ar putea sa lase pe cineva indiferent. De aceea, va rog sa va faceti putin timp pentru a citi acest mesaj insotit de o imagine cu Diana pe patul din spital alaturi de bunica ei, precum si articolul din Jurnalul National (vezi link-ul mai jos), scris de Carmen Preotesoiu, fiica directorului scolii din Ogrezeni, jurnalista la acest ziar.

Diana are leucemie limfoblastica si are nevoie urgent de ajutorul nostru, oricat de mic. Conturile in care puteti dona le veti gasi la finele articolului din ziar.

Va multumesc pentru rabdarea de a citi acest mesaj si nadajduiesc sa-i fiti alaturi Dianei, fie doar si prin transmiterea mai departe a acestui e-mail.
Va multumesc,

Vasilica Stan


Pe Diana am văzut-o ultima dată la nunta mătuşei ei. Avea o rochiţă albă, cu volane, iar părul blond, bogat îi încadra chipul bucălat, scăldat de lumina caldă a verilor de la ţară.

N-a trecut mult de-atunci. Diana însă, şi-a pierdut buclele, este mereu îmbrăcată în pijamale şi nici nu mai are veselia acea molipsitoare, cu care umplea toată casa. De două luni de zile, fetiţa de 4 ani şi 7 luni stă în spital. Cu branula în mâna ciuruită de acele care-i caută vena. S-a închis în ea şi, ca un om mare, te priveşte serioasă şi abia dacă vorbeşte cu tine. Pe peretele din salon, mama i-a agăţat mulţime de jucării, care mai de care mai vesele şi mai colorate. Diana nu le bagă în seamă. Nici de cele de acasă nu mai întreabă. Abia după o lună de zile, bunica a auzit din gura nepoatei sale câteva cuvinte. Atunci lacrimile i s-au rostogolit pe obraji şi inima i s-a bucurat, de parcă copila se făcuse bine, dintr-o dată.

Diana suferă de leucemie. Boala s-a vârât în trup, ca un şarpe veninos ce i-a supt seva din picioare şi i-a înfipt cuţite în partea dreaptă a burţii. Apoi au început durerile îngrozitoare de cap. Era timpul colindelor. Copiii îl aşteptau pe Moş Crăciun. În vremea aceea, Diana era purtată pe braţe de tatăl ei, prin mai toate spitalele, disperat să afle cauza suferinţelor copilei lui. Cadoul adus de Moş, un cărucior pentru păpuşi, a rămas nedesfăcut. „La început ni s-a spus că trebuie operată de apendicită. Am operat-o. Diana tot rău se simţea.

Apoi am crezut că ar putea avea hepatită, pentru ca era foarte palidă, nu mânca, îi venea să vomite. Ne-am dus şi la control la ORL. Am cutreie*rat Budimexul, spitalul Grigore Alexandrescu. I-am dat, la indicaţia medicului fier, pastile pentru întărirea imunităţii. Degeaba. Nu mai mânca, nu putea să meargă. Nu avea vlagă”, povesteşte Mirela Lupu, mama fetiţei. Abia într-un târziu, după tomografii, analize dureroase, puncţii, diagnosticul a fost pus fără tăgadă: leucemie acută limfoblastică, îngenunchindu-i pe cei doi părinţi. Diana este vecina mea de la ţară.

O dată cu îm*bol*năvirea ei, am simţit, pentru prima oară, cum boala şi necazul au pătruns şi în satul meu natal, cum globul de cristal în care îmi aşezasem oamenii dragi, se sparge, lăsând să intre suferinţa. Cum boli grele, de neînţeles câteodata chiar şi pentru medici, ajung în trupuri de copii şi le răpesc copilăria.

Se împlinesc două luni de când Diana n-a mai mers acasă. Pe la patul ei se perinda mulţi oameni dragi. Fata parcă nici nu-i vede. Nici pe tatăl ei nu-l mai întâmpină cu veselia de altă dată, când îi spunea mamei, de-ndată ce vedea că Soarele trece la culcare: „Mami, dar tati nu ştie că are o fetiţă acasă, de ce nu mai vine?”. Tânăra mamă povesteşte şi lacrimile i se amestecă cu vorbele ca-ntr-un vârtej care ucide suflete. „S-a schimbat atât de mult. Dintr-o dată, parcă e mai matură, parcă nu mai este ea”, spune bunica fetei, în timp ce o leagănă pe picioare, în speranţa că cea mică va aţipi. Picăturile din perfuzie se adună sacadat în branulă. Copila ţine ochii închişi şi mârâie fără încetare. De sub genele lungi, lacrimile îi ung obrajii palizi.

Doar când vine părintele Nectarie, un apropiat al familie, Diana îşi ridică mânuţele şi-i atinge crucea de pe piept. Preotul se apleacă la căpătâiul ei, îi citeşte, o îm*păr*tăşeşte în fiecare duminică şi-i spune cât de mult iubeşte Dumnezeu copiii. Seară de seară, Diana priveşte pe geam şi îşi roagă mama să-i citească rugăciunile din cele două cărticele aduse de preot. La nesfârşit, iar şi iar, de parcă ar fi înţeles că adevărata credinţă face minuni. Când vocea mamei tremură, gâtuită de suferinţă, fetiţa îi atinge mâna şi-i spune serioasă: „Mami, nu mai plânge, eu nu o să mor”. Şi aţipeşte până ce următoarea perfuzie, cea de la ora 12:00 noaptea, îi aminteşte că trebuie să stea în spital, „până ce nenea doctorul mă va face bine”.

Copila a urmat deja prima cură cu citostatice. La început, organismul a respins medicamentele, i-au apărut afte la gură, pe esofag, pe intestinul gros. Două săptămâni, a fost hrănită cu seringa. Şi fiecare înghiţitură era pentru copilă ca un fier înroşit în inimă. Organismul i-a slăbit şi mai mult. Dar Diana a învăţat că trebuie să lupte şi aşa, cu gura arzându-i de durere, strângea din dinţi şi înghiţea mâncarea. Medicii i-au sfătuit pe părinţi să caute alte citostatice. Numai o fiolă însă costă 53 de milioane de lei vechi. Iar pentru a ţine în frâu boala, Diana are de parcurs „drum lung”, după cum i-au spus doctorii mamei. Şi multe fiole de cumpărat.

Abia după trei cure de citostatice, analizele se repetă pentru a vedea stadiul bolii. Până atunci, soarta fetiţei stă şi în mâinile noastre. Să ne deschidem inimile şi să-i fim alături! Să o ajutăm pas cu pas, să se facă bine, căci Dumnezeu lucrează neîncetat prin noi, oamenii.



Să-i sporim şansele la viaţă!
Pentru cei care vor să pună zâmbet în privirea Dianei, la BRD, sucursala Bolintin-Vale, pe numele tatălui, Lupu Dănuţ Cris*tian, s-au deschis următoarele conturi:
– în lei: RO16BRDE190SV13609641900
– în euro: RO19BRDE190SV13171141900
– în dolari: RO12BRDE190SV13609721900

http://www.jurnalul.ro/trup-minte-su...ria-605817.htm






[b]Ce putem face pentru aceasta fetita? V-ar placea sa ne organizam la rugaciune 40 de zile, asa cum am facut-o si pentru Radu-Stefan? Astept raspunsurile voastre.[b]

Situatia este grava si poate deveni si mai grava desi exista si multe posibilitati de a controla boala sau de a o vindeca (numai Dumnezeu face aceasta !)
Eu vorbesc doar in nume propriu : raspund cu dragoste la rugaciunile organizate si individuale , mai ales pt. copii.
Deci sunt cu totul si cu totul de acord sa particip, daca se va organiza si va demara, un nou ciclu de 40 de zile de rugaciune pt. ajutorarea Dianei .

NB: 1. asa cum a aratat si Glykys , daca sunt doritori , bine ar fi sa se anunte si sa nu pierdem timp fara rost .
2. si eu am vrut sa propun citirea unui paraclis al Maicii Domnului . Este bine si pomenirea la psaltire(citirea unei catisme) dar cred totusi ca citirea acatistului Pantanasa este mult indreptatit pt. asemnea cazuri .
Propun sa se observe mai multe pareri , sa discernem , sa alegem si sa ajutam cit putem fiecare : cu rugaciunea, cu milostenia, cu pomenirea la slujbele bisericii .
3. Trebuie ca totusi cineva sa-si asume raspunderea de a afla daca este botezata ortodox si citeva lucruri legate de religia parintilor , chiar daca nu ar fi niste practicanti mai sporiti . Este bine sa ne grabim dar cu discernamint .

De acord.Astept detalii.

[glykys]

În prealabil postat de zaharia_2009

Situatia este grava si poate deveni si mai grava desi exista si multe posibilitati de a controla boala sau de a o vindeca (numai Dumnezeu face aceasta !)
Eu vorbesc doar in nume propriu : raspund cu dragoste la rugaciunile organizate si individuale , mai ales pt. copii.
Deci sunt cu totul si cu totul de acord sa particip, daca se va organiza si va demara, un nou ciclu de 40 de zile de rugaciune pt. ajutorarea Dianei .

NB: asa cum a aratat di Glykys , daca sunt doritori , bine ar fi sa se anunte si sa nu pierdem timp fara rost .

Multumesc pentru promptitudine.
Deci sunteti de acord cu paraclisul Maicii Domnului + o catisma + pomenire la Liturghie 40 de zile Diana + pomenire la Sfantul Maslu?

Desi sunteti al treilea pe lista, va convine data de 7 martie? (am vazut ca se obisnuieste ca primul care incepe Psaltirea sa fie barbat, daca nu chiar preot, imi cer iertare fata de doamnele Silvia 55 si Adriana Cluj care au raspuns mai repede).

Si atunci ar fi:

7 martie - Zaharia 2009 - paraclisul Maicii Domnului + catisma 1
8 martie - Adriana Cluj - paraclisul Maicii Domnului + catisma 2
9 martie - Silvia 55 - paraclisul Maicii Domnului + catisma 3
10 martie - glykys - paraclisul Maicii Domnului + catisma 4

Plus pomenirea la 40 de Liturghii intr-o manastire care se face zilnic Sfanta Liturghie plus pomenirea la maslu.
Daca sunteti de acord cu lista, spuneti, va rog. Si daca aveti alte propuneri si daca mai sunt si alti doritori...