Aparitii editoriale

[cristiboss56]

Chemarea Credinţei. Revista Patriarhiei Române pentru copii și familia creștină, nr. 21, lunile septembrie-octombrie, 2012, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă (Ed. IBMO), București, 32p.


La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române a apărut, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, nr. 21 (septembrie-octombrie) / 2012 al publicației Chemarea Credinţei. Revista Patriarhiei Române pentru copii și familia creștină.

La începutul unui nou an bisericesc, Revista Chemarea Credinţei, publicaţia Patriarhiei Române adresată întregii familii, a ajuns la nr. 21 din noua serie, iniţiată în urmă cu patru ani, după cum ne informează Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă.

Revista doreşte să atragă copiii, dar şi adulţii, să le vorbească despre valorile vieţii creştine într-un mod adaptat necesităţilor şi nivelului lor de înţelegere, oferindu-le posibilitatea să aleagă o viaţă frumoasă, care să îmbine valorile creştine autentice cu ceea ce este mai bun în cultura modernă actuală.

Publicaţie creştină şi culturală, cu scop formativ şi informativ, adaptată structurii psihice şi gusturilor estetice ale copiilor şi familiilor acestora, Chemarea Credinţei se împarte în două părţi: prima parte a revistei este adresată copiilor, iar partea a doua a revistei este adresată părinţilor.

Copiii de toate vârstele sunt invitaţi să înveţe să deseneze peisaje cu tema „Toamna”, să lectureze pasaje din Vechiul şi Noul Testament adaptate vârstei lor, să descopere tehnica origami prin realizarea unor „Fructe de toamnă”, să ia aminte la viaţa şi învăţăturile Sfântului Neagoe Basarab şi să exploreze spaţiul cosmic prin intermediul rubricii „Lumea lui Dumnezeu”. Întrucât copiilor le place să cânte, îi invităm să înveţe cântecul „Tot ce e pe lume” din cadrul rubricii „Cântecul care zideşte”.

La începutul anului bisericesc, oamenii de la ţară obişnuiesc să spună poveşti despre cum a creat Dumnezeu lumea. Astfel că, în numărul 21 al revistei am adunat şi noi câteva „Legende despre Soare şi Lună” pentru copii. De asemenea, invităm la lectură şi adulţii să înţeleagă regulile ţăranilor pentru a avea recolte bogate citind „Cum e vremea mâine? Lecţie de meteorologie ţărănească”.

Anul omagial, 2012, este evidenţiat de Revista Patriarhie Române pentru copii şi familia creştină cu un reportaj despre medicul Sergiu Stoica, specializat în neurochirurgie, numit de către copii „doctorul-înger” şi cu un articol despre „Laringitele acute”.

Şi nu în ultimul rând, pentru că jocul descreţeşte frunţile, revista invită toţi cititorii la cunoaştere prin joc a valorilor religioase prin intermediul rubricii „Năpârstoc, hai la joc! (pp. 14-15) şi al jocului „Să cunoaştem locaşul bisericii!” (pp. 16-17).

[cristiboss56]

La Editura Cuvântul Vieţii a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei a apărut un volum al fostului Papă şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Copte, Shenouda al III-lea, intitulat „Să mulţumim totdeauna!”, informează TRINITAS TV.

Volumul, de mici dimensiuni, reuneşte, după mărturia autorului, trei conferinţe susţinute cu diferite ocazii la Alexandria şi Cairo. Tonul scrierii aminteşte de înţelepciunea monahilor egipteni de odinioară, semnalează Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în Prefaţă, şi spune multe despre statura duhovnicească a păstorului Bisericii Copte care s-a mutat la cele veşnice de curând, la mijlocul lunii martie.

Puteţi achiziţiona volumul de la magazinele de carte bisericească şi de la pangarele bisericilor.

Papa Shenouda III s-a născut cu numele de Nazeer Gayed Raphael, în satul Abnoub, în apropiere de Assiut - Egipt, la 3 august 1923 şi a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Copte în 1971, după moartea Patriarhului Chiril al VI-lea.

[cristiboss56]




La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române a apărut, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, lucrarea Viaţa şi Acatistul Sfântului Cuvios Onufrie de la Vorona, în noua colecţie de „Acatiste şi Vieţi de Sfinţi”.

Între numeroşii Părinţi care au sfinţit pământul ţării noastre prin înalta lor viaţă duhovnicească se numără şi Cuviosul Onufrie, cel mai mare sihastru al ţinuturilor botoşănene. El s-a născut în jurul anului 1700, în Rusia, într-o familie nobilă, ajungând să fie guvernator al unui ţinut.

Dorind viaţa pustnicească şi aprinzându-se cu dumnezeiasca râvnă, a lăsat familia, cinstea rangului şi patria sa, în jurul anului 1749, venind în ţinuturile Moldovei. Îl atrăsese aici renumele unor mari pustnici, nevoitori în osteneli tăcute şi smerite, ascunşi de ochii lumii în adâncul codrilor. S-a îndeletnicit cu citirea Scripturii şi a altor cărţi folositoare, pe care le va copia mai târziu cu multă râvnă şi răbdare, împodobindu-le cu o scriere frumoasă. A vieţuit astfel timp de 15 ani, crescând duhovniceşte în preajma unor aleşi Părinţi duhovniceşti, precum Sfinţii Vasile de la Poiana Mărului şi Paisie de la Neamţ. Acesta din urmă îl va afla pe Cuviosul Onufrie la Mănăstirea Dragomirna, în jurul anului 1763, la venirea sa din Muntele Athos. Între cei doi se va înfiripa o strânsă legătură duhovnicească, povăţuindu-se unul pe altul pentru a deprinde desăvârşita rugăciune a inimii, Cuviosul Paisie fiindu-i şi duhovnic.

Auzind de alţi pustnici români şi ruşi sporiţi duhovniceşte, care vieţuiau în codrii Voronei, va intra în anul 1764 în obştea Schitului Sihăstria Voronei, retrăgându-se în pustie spre liniştire. Timp de 25 de ani va vieţui într-o peşteră pe malul pârâului Vorona, într-o aspră nevoinţă, petrecând în smerenie, înfrânare, tăcere şi neîncetată rugăciune. Mânca doar o dată în zi, după apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, aţipind doar două-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului, după cum mărturiseşte ucenicul său, Ieromonahul Nicolae.

Cuviosul a îmbrăcat schima cea mare, pe care a primit-o din mâna duhovnicului său, stareţul Paisie, în anul 1774. Astfel va stărui în chemarea numelui preadulcelui Iisus, pentru a stinge toată patima trupului, învrednicindu-se de vederea luminii dumnezeieşti şi primind roua Duhului Sfânt. Făcând inima sa locaş neprihănit Mântuitorului Hristos, se va bucura întru adâncul ei de mari daruri şi mângâieri duhovniceşti, odihnindu-se cu lacrimile cele aducătoare de bucurie. Şi atât monahii, cât şi credincioşii de rând îl căutau, iar el pe mulţi i-a îndreptat pe calea cea bună, risipind cursele vrăjmaşilor şi arătându-se făcător de minuni încă din timpul vieţii sale.
Când a săvârşit călătoria cea bună şi a sosit timpul să încredinţeze curatul său suflet Stăpânului Hristos, a fost vestit mai înainte de aceasta. În noaptea Sfintelor Paşti, dorind a se împărtăşi pentru ultima dată cu Trupul şi Sângele Mântuitorului, un înger s-a arătat preotului din satul Tudora, aflat în apropiere, şi i-a cerut să ia cu sine Sfintele Taine şi să meargă la robul lui Dumnezeu Onufrie. Acelaşi înger îl va călăuzi până la peştera Cuviosului, pe care îl va afla foarte slăbit. Şi, cerând să meargă la Sihăstrie, după câteva zile a adormit întru Domnul, la 29 martie 1789, fiind înmormântat de către câţiva călugări în livadă, la rădăcina unui măr.

Nu după mult timp, la mormântul Cuviosului au început să se petreacă fapte minunate, care adevereau sfinţenia sa. În iarna anului 1846 s-a arătat din nou puterea făcătoare de minuni a Cuviosului Onufrie. Pe când domnitorul Mihail Sturza (1834-1849) se afla la vânătoare, a găsit un fruct mare şi frumos la rădăcina mărului ce străjuia mormântul Cuviosului, l-a luat cu sine şi l-a dat fiicei sale care era bolnavă de epilepsie. Cu harul lui Dumnezeu, aceasta s-a vindecat de boală. Minunându-se, domnitorul se va întoarce la Vorona şi, aflând despre viaţa nevoitorului pentru Dumnezeu, va porunci să se dezgroape osemintele lui şi să fie aşezate spre cinstire într-o raclă în altarul bisericii Mănăstirii Vorona.

Zece ani mai târziu, în urma unui vis în care însuşi Cuviosul Onufrie s-a arătat stareţului Mănăstirii Vorona, cerându-i să fie dus în Sihăstrie, racla cu sfintele sale moaşte a fost aşezată într-o firidă din pronaosul bisericii „Buna-Vestire“ din Sihăstria Voronei, unde se află şi astăzi. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinţilor în anul 2005, prăznuindu-l în data de 9 septembrie. Cuviosul Onufrie continuă să săvârşească numeroase minuni pentru cei care îi cer ajutorul cu multă credinţă şi smerenie.

După cum ne informează Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, lucrarea poate fi achiziţionată de la Librăria Cărţilor Bisericeşti (Intr. Miron Cristea nr. 6, accesul se face din strada 11 Iunie), Librăria „Ortodoxia” (Calea Victoriei nr. 45, lângă biserica Kreţulescu), prin comandă pe internet la adresa magazin@editurapatriarhiei.ro, precum și de la pangarele bisericilor şi mânăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor.

[Mihailc]

O bijuterie editorială:

Arhangheli si îngeri (volum colectiv)

Cuprinsul volumului:

Îngerul hermeneut

Andrei Pleşu
Îngerul autorităţii: o interpretare la Parabola lucrătorilor nevrednici ai viei

Arhangheli şi îngeri

Alexandru Mihailă

- Angelologia Vechiului Testament si a literaturii apocrife: cateva aspecte istorice generale

Bogdan Tataru-Cazaban

- Între Dionisie Areopagitul şi Grigorie Palama: fundamente patristice ale angelologiei părintelui Dumitru Staniloae

Vlad Bedros

- Cultul arhanghelilor — surse literare şi iconografie: Moldova secolelor XV–XVI

Ovidiu Victor Olar

- Taxis hiera: minunile Arhanghelilor de la Stavropoleos

Înger în trup

Mihail Neamţu

- Crucea între laudă şi calomnie: despre vocaţia monahului-înger

http://edituradeisis.ro/opencart/ind...product_id=193

[cristiboss56]

La Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române au apărut, în colecţia „Credinţa ortodoxă”, noi volume, potrivit TRINITAS TV. Unul dintre acestea cuprinde opera lui Tertulian „Despre botez”, primul tratat din literatura creştină dedicat Tainelor Botezului şi Mirungerii, realizat la începutul veacului al III-lea. Cel de-al doilea volum adună o parte din omiliile Sfântului Epifanie de Salamina, promotor al monahismului şi apărător neîntrecut al credinţei în secolul al IV-lea. Tot din acelaşi secol sunt si scrierile Sfântului Grigorie de Nazianz, din perioada controverselor doctrinare din preajma celui de-al doilea Sinod Ecumenic, intitulate: „Cuvântul la Sfânta Lumină (Bobotează), „Cuvântul la Cincizecime” şi „Cuvântul 37”.

Cele trei ediţii, tipărite cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pot fi achiziţionate de la magazinele de carte bisericească şi de la pangarele bisericilor din Patriarhia Română.

[Mihailc]

Nu este o apariţie proaspătă, dar fiindcă s-a pomenit destul de des în ultima vreme pe forum şi s-au mai găsit câteva exemplare vă recomand şi eu:

pr. Ioan Ică, dr. Alexandros Kalomiros, diac. Andrei Kuraev, pr. Doru Costache - Sfinţii Părinţi despre originile şi destinul cosmosului şi omului



Cum se împacă relatarea biblică a creaţiei cu teoriile ştiinţei despre apariţia şi evoluţia vieţii pe Pământ?
Cum se împacă bunătatea lui Dumnezeu cu existenţa unui iad veşnic?
Cum se împacă destinul spiritual ultim al omului şi al lumii cu existenţa materiei?
În acest volum, dr. Alexandros Kalomiros, teolog şi medic, ne oferă trei lecturi incitante având drept temă: 1) referatul biblic al creaţiei într-o dublă exegeză: ştiinţific-naturală şi profetic-hristologică; 2) natura ultimă a iadului şi raiului ca experienţe cauzate de disponibilitatea spirituală a omului ale aceluiaşi Râu de foc al Iubirii divine; şi 3) adevăratul creştinism ca o credinţă a mântuirii trupului, nu de trup. Credinţă a Întrupării lui Dumnezeu şi a îndumnezeirii/învierii omului întreg, Ortodoxia face din creştinul ortodox un „materialist”, dar, în acelaşi timp, omul cel mai duhovnicesc.
În două excelente eseuri, diac. Andrei Kuraev şi pr. Doru Costache, doi remarcabili tineri teologi ortodocşi din noua generaţie, demontează inconsistenţa „creaţionismului ştiinţific” opus prea facil evoluţionismului materialist. Dincolo de evoluţionism şi creaţionism, de materialism şi spiritualism, de biologism şi de angelism, Ortodoxia adevarată oferă reale deschideri unui dialog autentic între ştiinţă şi credinţă.
Într-un context problematic — arată pr. Ioan Ică — în care transmiterea credinţei creştine ortodoxe este o urgenţă misionară, dar este serios pusă în criză nu numai de ideologii sau gnoze anticreştine, dar şi de schematismul unui „creştinism” schizofrenic, deformat abuziv şi crispat defensiv, eseurile din volumul de faţă se pot constitui — nu în ultimul rând pentru preoţi şi profesorii de religie — într-o binevenită terapie purificatoare a discursului catehetic şi a pedagogiei religioase a Bisericii.

http://edituradeisis.ro/opencart/ind...&product_id=81

[cristiboss56]




Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Cuvântul Vieţii a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei a publicat volumul de studii intitulat Sfântul Voievod Neagoe Basarab – ctitor de biserici şi cultură românească (484 p.). Volumul va fi lansat, marţi, 25 septembrie 2012, în cadrul Sinaxei stareților și starețelor, egumenilor, egumenelor și duhovnicilor mănăstirilor și schiturilor din cuprinsul Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, desfăşurată în Aula Magna Teoctist Patriarhul a Palatului Patriarhiei, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

Patriarhul României va prezenta lucrarea şi va înmâna celor şaisprezece autori ai studiilor acestui volum diploma omagială şi medalia 500 de ani de la întronizarea Sfântului Neagoe Basarab ca domnitor al Ţării Româneşti.

Această apariţie editorială de excepţie este legată de sărbătorirea împlinirii a 500 de ani de la întronizarea Sfântului Neagoe Basarab ca domnitor al Ţării Româneşti, anul 2012 fiind proclamat An comemorativ al voievodului isihast şi cărturar în Mitropolia Munteniei şi Dobrogei.

În „Cuvântul înainte” al volumului, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel notează: „În contextul aniversării a 500 de ani de la înscăunarea sa ca domn al Țării Românești, apariția volumului de față, intitulat Sfântul Voievod Neagoe Basarab – ctitor de biserici și cultura românească, la editura Cuvântul Vieţii a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, se constituie într-un act de omagiere a memoriei lui Neagoe Basarab, fiu credincios al Bisericii strămoșești care a devenit un ocrotitor al Bisericii ortodoxe universale, domn iubitor de cultură, evlavios, înțelept și drept. Exprimăm recunoştinţa şi preţuirea noastră față de cei 16 oameni de știință care au acceptat invitația de a face cunoscute rezultatele cercetărilor și reflecțiile lor privind personalitatea marelui domnitor român. Lucrarea rezultată din înmănuncherea studiilor acestor specialiști recunoscuți din mai multe discipline – istorici, teologi, istorici ai literaturii și ai artei – are o structură echilibrată: atât de utilele priviri de sinteză alternează cu studii care tratează teme circumscrise. Deși orizontul cercetării s-a mărit în ultimele decenii grație progreselor făcute, valorificarea teologică și filosofică a Învățăturilor [către fiul său Theodosie] trebuie să continue, ca un prinos adus Sfântului Voievod Neagoe Basarab. Prezentul volum colectiv, a cărui apariție o binecuvântăm, credem că slujește acestui scop, oferind noi premise de cercetare, precum și o edificare spirituală și culturală a cititorilor” (pp. 8-9).

Despre personalitatea domnitorului muntean, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel menţionează: „Între rugătorii fierbinţi ai neamului românesc către Dumnezeu se înscrie și Sfântul Voievod Neagoe Basarab, cea mai de seamă personalitate a spiritualităţii şi culturii ortodoxe româneşti din secolul al XVI-lea, voievod-teolog și ctitor de biserici. Înscrierea sa în ceata sfinților s-a făcut la începutul arhipăstoririi noastre, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa solemnă din data de 8-9 iulie 2008, a hotărât ca binecredinciosul domnitor muntean să se numere cu sfinţii şi să se cinstească după pravilă ca mijlocitor și rugător pentru neamul românesc în faţa Preasfintei Treimi. Proclamarea generală a canonizării acestui domn cucernic și cărturar a avut loc în cursul aceluiași an, cu prilejul resfinţirii Catedralei patriarhale din Bucureşti (26 octombrie 2008). [...] Urcat în scaunul domnesc la 23 ianuarie 1512, în jurul vârstei de 30 de ani, a avut tot restul vieții sale pământești conștiința alegerii divine și a responsabilității imense pe care o incumbă această demnitate: «Iar Tu fiind […] cel nescris, cel fără de început și negrăit cu mila Ta cea nespusă, m-ai ridicat pre mine, săracul, din gunoi […] și m-ai pus păstorul și învățătorul turmei Tale»”.

În ordinea dispunerii în volum, studiile sunt semnate de: Prof. Univ. Dr. Radu Ştefan Vergatti, Prof. Univ. Dr. Dan Ioan Mureşan, Pr. Conf. Univ. Dr. Mihai Săsăujan, Prof. Univ. Dr. Florin Marinescu, Pr. Conf. Univ. Dr. Ioan Moldoveanu, Pr. Prof. Dr. Nicolae Moraru,Prof. Univ. Dr. Tudor Teoteoi, Prof. Univ. Dr. Tereza Sinigalia, Monahia Dr. Atanasia Văetişi, Arhim. Dr. Policarp Chiţulescu,Prof. Univ. Dr. Dan Zamfirescu, Pr. Prof. Univ. Dr. Florin Şerbănescu, Pr. Prof. Univ. Dr. Nicu Dumitraşcu, Prof. Univ. Dr. Nicolae-Şerban Tanaşoca, C.S. Dr. Alexandru Simon, Prof. Univ. Dr. Manole Neagoe, ne informează Biroul de presă al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

[Mihailc]

Povestirile unui pelerin în căutarea rugăciunii neîncetate — textul integral al redacţiei Optina


În 1881, la 110 ani de la publicarea Filocaliei greceşti, apărea la Kazan în condiţii precare şi obscure prima ediţie a Povestirilor sincere ale unui pelerin către părintele său duhovnicesc. Ele vor cuceri prin traduceri întreaga lume devenind unul din clasicii literaturii devoţionale. Prospeţimea şi sinceritatea naraţiunii, precum şi singularitatea şi frumuseţea duhovnicească a textului Povestirilor au fermecat şi continuă să fascineze generaţii întregi de cititori. Poem al „celeilalte Rusii”, al „sufletelor vii”, al oamenilor simpli şi credincioşi din popor, ele au devenit un veritabil „ambasador” al spiritualităţii ortodoxe în lume. Roman pios destinat propagandei rugăciunii lui Iisus, Povestirile pelerinului oferă „o minunata introducere şi o cheie a Filocaliei” (A. Scrima). Aceasta este şi perspectiva care justifică includerea Povestirilor pelerinului, înţelese ca un neuitat poem şi epilog al Filocaliei, în seria „Filocalica” a Editurii Deisis.
Versiunea de faţă are avantajul de a fi prima ştiintifică, fiind elaborată pe baza textului în sfârşit integral şi sigur, cel al „redacţiei Optina”, descoperit şi publicat in 1992 de Aleksei Pentkovski, care într-un amplu studiu reconstituie fascinanta şi complicata geneză a acestei nemuritoare capodopere duhovniceşti.
Veritabil „abecedar al rugăciunii mintale”, „un tratat practic, admirabil socotit şi fermecător expus”, un exemplu desăvârşit de „mistică popularizată, care nu trebuie confundat cu ceea ce se numeşte misticism popular” (N. Crainic), Povestirile pelerinului sunt restituite aici ştiintific, în textul cel mai sigur şi complet, ca o unică în felul ei iniţiere narativă şi dialogică în Filocalie, ca un epilog existenţial al acesteia deschis fiecăruia.

Cuprinsul volumului

Un epilog anonim al Filocaliei (diac. Ioan I. Ică jr)

I

1. Povestirea unui pelerin despre felul în care a dobândit darul rugăciunii lăuntrice neîncetate a inimii, 6 noiembrie 1859
2. Povestirea pelerinului la a doua întâlnire, 13 decembrie 1859
3. Povestirea pelerinului la a treia întâlnire de rămas-bun, 20 decembrie 1859
4. Povestirea pelerinului la cea de-a patra (neaşteptată) întâlnire, 23 decembrie 1859

II

5. Povestirea pelerinului la a cincea întâlnire
6. A şasea întâlnire
7. A şaptea întâlnire

*

Cele trei chei ale comorii rugăciunii lăuntrice

*

Complicata geneză a textului unei capodopere duhovniceşti (Aleksei Pentkovski)


http://edituradeisis.ro/opencart/ind...product_id=105

[myself00]

În prealabil postat de Mihailc

Povestirile unui pelerin în căutarea rugăciunii neîncetate — textul integral al redacţiei Optina


În 1881, la 110 ani de la publicarea Filocaliei greceşti, apărea la Kazan în condiţii precare şi obscure prima ediţie a Povestirilor sincere ale unui pelerin către părintele său duhovnicesc. Ele vor cuceri prin traduceri întreaga lume devenind unul din clasicii literaturii devoţionale. Prospeţimea şi sinceritatea naraţiunii, precum şi singularitatea şi frumuseţea duhovnicească a textului Povestirilor au fermecat şi continuă să fascineze generaţii întregi de cititori. Poem al „celeilalte Rusii”, al „sufletelor vii”, al oamenilor simpli şi credincioşi din popor, ele au devenit un veritabil „ambasador” al spiritualităţii ortodoxe în lume. Roman pios destinat propagandei rugăciunii lui Iisus, Povestirile pelerinului oferă „o minunata introducere şi o cheie a Filocaliei” (A. Scrima). Aceasta este şi perspectiva care justifică includerea Povestirilor pelerinului, înţelese ca un neuitat poem şi epilog al Filocaliei, în seria „Filocalica” a Editurii Deisis.
Versiunea de faţă are avantajul de a fi prima ştiintifică, fiind elaborată pe baza textului în sfârşit integral şi sigur, cel al „redacţiei Optina”, descoperit şi publicat in 1992 de Aleksei Pentkovski, care într-un amplu studiu reconstituie fascinanta şi complicata geneză a acestei nemuritoare capodopere duhovniceşti.
Veritabil „abecedar al rugăciunii mintale”, „un tratat practic, admirabil socotit şi fermecător expus”, un exemplu desăvârşit de „mistică popularizată, care nu trebuie confundat cu ceea ce se numeşte misticism popular” (N. Crainic), Povestirile pelerinului sunt restituite aici ştiintific, în textul cel mai sigur şi complet, ca o unică în felul ei iniţiere narativă şi dialogică în Filocalie, ca un epilog existenţial al acesteia deschis fiecăruia.

Cuprinsul volumului

Un epilog anonim al Filocaliei (diac. Ioan I. Ică jr)

I

1. Povestirea unui pelerin despre felul în care a dobândit darul rugăciunii lăuntrice neîncetate a inimii, 6 noiembrie 1859
2. Povestirea pelerinului la a doua întâlnire, 13 decembrie 1859
3. Povestirea pelerinului la a treia întâlnire de rămas-bun, 20 decembrie 1859
4. Povestirea pelerinului la cea de-a patra (neaşteptată) întâlnire, 23 decembrie 1859

II

5. Povestirea pelerinului la a cincea întâlnire
6. A şasea întâlnire
7. A şaptea întâlnire

*

Cele trei chei ale comorii rugăciunii lăuntrice

*

Complicata geneză a textului unei capodopere duhovniceşti (Aleksei Pentkovski)


http://edituradeisis.ro/opencart/ind...product_id=105

Fiți binecuvântat!

[claudiadcd]

Stiti daca "Noul Theotokarion.Canoanele aghiorite ale Maicii Domnului " este aceeasi carte cu "Octoihul.Canoanele Maicii Domnului"?