Urgia economica

[AlinB]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Cea mai importantă previziune pe care Marx a încercat să o susţină cu teoria sa economică este cea referitoare la inevitabilitatea dispariţiei capitalismului, fie ca urmare a tendinţei seculare de scădere a ratei profitului (tendinţă care nu s-a confirmat niciodată), fie ca urmare a contradicţiei între acumulare/producţie şi consum. Întrucât salariile sunt menţinute la nivel de subsistenţă, susţine Marx, creşterea producţiei depăşeşte capacitatea de consum a maselor şi apare "criza de supraproducţie" care eventual va duce la căderea capitalismului.Teama de consecinţele unei asemenea situaţii a făcut ca autorităţile să intervină din nou prin injectarea masivă de bani în sistem. Cu mici variaţii, astfel de politici au fost aplicate în majoritatea ţărilor lumii, iar consecinţele le cunoaştem: au fost evitate multe falimente mai mici cu preţul ajungerii la falimente naţionale."

Da, asa este, traim o criza de supraproductie, profitul acumulat de-a lungul timpului (inclusiv din venituri salariale) nu mai poate fi re-investit pentru ca pur si simplu piata este prea "inghesuita".

Si solutia politica/economica care ar putea fi?

[DragosP]

În prealabil postat de AlinB

Si solutia politica/economica care ar putea fi?

Transformarea în realitate a zicalei "nu te întinde mai mult decât îţi e plapuma".
Dar nu se poate, sau eu cel puţin, sunt pesimist.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de DragosP

Transformarea în realitate a zicalei "nu te întinde mai mult decât îţi e plapuma".

Eu văd invers: cu cât datoria creşte, cu atât cheluielile sunt mai nebuneşti. Bugetele sunt tot mai deficitare, în loc să fie mai excedentare.

A comanda statui de milioane de euro în mijlocul târgului este o cheltuială nebunească. A comanda pasaje de tip "Basarab", oricât de reuşite tehnic şi artistic, e o cheltuială nebunească. A moderniza fregate de război e o altă cheltuială nebunească pentru o ţară în criză. Când undeva în corp se petrece o hemoragie importantă, are loc un fenomen numit de fiziologi "centralizarea circulaţiei". Adică, printr-un mecanism complicat, sângele, atâta cât mai e, este îndreptat spre acele organe fără de care viaţa nu e cu putinţă. Un tată de familie care, aflat în situaţie de a nu fi sigur pe mâncarea copiilor, împrumută de la bancă spre a-şi împodobi pereţii cu tablouri ar fi socotit neînţelept, ba chiar nu tocmai întreg la minte.

De unde concluzia: oamenilor politici le lipseşte adrenalina. Înţelepciunea. Parcă şi-au pierdut minţile.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

De unde concluzia: oamenilor politici le lipseşte adrenalina. Înţelepciunea. Parcă şi-au pierdut minţile.

... responsabilitatea, viziunea pe termen lung. Mai bine spus, sunt interesaţi de ceea ce se va întâmpla pe termen scurt şi, mai ales, ce li se va întâmpla lor. La noi e prea amestecat economicul cu politicul, acţiunile politice fiind de prea multe ori determinate de interese economice de grup.
Pe de altă parte, clasa politică ne aparţine şi suntem responsabili cu toţii pentru politicienii pe care-i avem. Nu numai pentru că i-am ales (poate n-aveam de unde), dar şi pentru că le facem jocul, pentru că acceptăm situaţia şi ne conformăm, devenind noi înşine corupţi (dacă toţi fură...).

Nu văd altă soluţie la descompunerea care se accentuează tot mai abrupt, decât refuzarea compromisului de către noi. Dacă lumea se prăbuşeşte din pricina lăcomiei, a speculatorilor, a evaziunii fiscale, a şmecheriilor şi hoţiilor, a succesului bazat pe mită şi servicii reciproce, să refuzăm cu toţii să participăm la această prăbuşire, să nu facem noi compromisuri.

Nu putem schimba lumea decât schimbându-ne pe noi.

[DragosP]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu văd invers: cu cât datoria creşte, cu atât cheluielile sunt mai nebuneşti. Bugetele sunt tot mai deficitare, în loc să fie mai excedentare.

Foarte de acord cu tine. Eu spuneam ce cred că ar trebui făcut, nu vorbeam de realitate.

În prealabil postat de N.Priceputu

Nu putem schimba lumea decât schimbându-ne pe noi.

De acord, trebuie să aşteptăm "cuminţi" atingerea masei critice.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Povestea cu tâlc din seara asta a Scoţianului ar merita un pic de reflecţie. Indiferent de emisiunile de obligaţiuni comune cu chipul lui Merkel pe o parte şi a lui Sarkozy dacă întorci foaia, miasma unei economii pestilente se menţine în nări. La urma urmei, obligaţiunile înseamnă încă un împrumut nou pentru a achita datoriile vechi. Adevărul este că nu mai avem bani, şi atunci soluţia pe care o vedem e să împrumutăm de la copiii noştri. Se vor descurca ei, mai emit nişte obligaţiuni, ceva.

Cum a reuşit Europa contraperformanţa de a intra în colaps economic după 60 de ani de pace ? Actualele căderi bursiere, care se repetă după cele de anul trecut, nu au fost provocate de niciun tsunami. De nicio ameninţare de război ori de vreo secetă. Asta e rău: că sunt organice. Îmi amintesc bine: când eram copil, mă jucam cu jucării româneşti. Aveam şi jucării nemţeşti, de calitate exemplară. Când am crescut mai mare, ascultam muzică de pe casetofoane nemţeşti. Blaupunkt, Palladium, Grundig ori Telefunken nu se găseau în magazine, în schimb găseam casetofoane româneşti şi, când aveam noroc, din cele poloneze ori ruseşti, de calitate satisfăcătoare. Vroiam să ofer cuiva un cadou să epateze ? Un stilou Schaffer sau Mont Blanc. Un ceas elveţian sau rusesc (fost nemţesc) din magazin.

Dar acum ? Copiii mei se joacă cu jucării chinezeşti. Chiar şi copiii nemţilor se joacă cu jucării chinezeşti. Casetofoanele nemţeşti au avut aceeaşi soartă cu jucăriile nemţeşti: au dispărut. Telefunken a crăpat, de Palladium nu a mai auzit nimeni, iar Grundigurile sunt la Muzeul Tehnicii. Scriem cu pixuri chinezeşti, sub formă de hieroglife, deoarece ne-am pierdut uzul scrisului din pricina calculatoarelor chinezeşti. Dacă tot ai un laptop Lenovo, nu mai simţi nevoia să ai nici ceas. Chinezesc, desigur, mai există şi altfel de ceasuri ? Cu un timp în urmă, tatăl meu şi cu mine ne aflam într-un Hypermarket, fiecare cu dorinţa de a ne cumpăra un cuptor cu microunde. Eu am luat unul, la ofertă. Un no-name. Chinezesc, bineînţeles. Mi-au dat rest la 2 milioane. Bătrânul meu tată, om cu respect faţă de producător, a dat o sumă triplă pe un cuptor cu microunde Panasonic, care făcea acelaşi lucru cu al meu. Era foarte bucuros că aflase un produs japonez autentic. Acasă, am găsit o mică etichetă pe spate: "made in RPC".

Deci, cum să nu se resimtă o economie care nu mai produce nimic altceva decât şou-biz, şi acela de proastă calitate ? De unde PIB şi de unde creştere economică, dacă tot ce găseşti pe piaţă, de la pixuri la sisteme de navigare GPS este chinezesc ? Făcut la o asemenea calitate încât să te ţină cât mai puţin, pentru a cumpăra un alt produs chinezesc în loc ?

Cu aproape trei secole în urmă, un tânăr, probabil de origine tracă, pe nume Romulus, înfiinţa un oraş cum nu a mai fost altul. Agricultori harnici, oameni cu credinţă în zeii lor şi cu spirit gospodăresc au făcut o împărăţie fără seamăn. Începutul sfârşitului a fost atunci când nimeni nu mai cultiva grâu în Italia. Devenise mai ieftin să imporţi grâu din Egipt. Vite din Germania. Lemn din Dacia. Cu timpul, nici nu mai avea rost să încorporezi tineri romani, ci mai simplu era să plăteşti mercenari de prin toată lumea. Roma ajunsese la un milion de locuitori, dintre care 600 000 nu făceau nimic, dar se bucurau de pâine şi circ de la stat. Cariera politică (cursus honorum) începea cu funcţia de edil. Cei mai buni edili erau socotiţi cei care organizau cele mai mari petreceri, cu cele mai mari cheltuieli. Din funcţia de edil al Romei, dacă dădeai ceva şi promiteai mult, puteai fi ales şi împărat, chiar dacă, de fapt, erai marinar beţiv. Un beţiv care se considera şi filozof, şi poet, a dat foc Romei şi a pus asta în cârca exact a celor mai obedienţi statului: creştinii. În plină strălucire aparentă, începutul sfârşitului a fost când virtutea romană a fost înlocuită cu dezmăţul şi goana după căpătuială uşoară, când patriotismul a devenit ceva ce comandanţi corupţi predicau mercenarilor străini, când principala grijă a unui tânăr roman nu mai era să înveţe ceva ori să producă ceva, ci era în clientela cărui senator intră.

Sună cunoscut ?

Admirabil, frate Mihnea! Asa e, sa stam cu frica, si cu luare-aminte, macar pentru sangele nostru latin, daca nu pentru crestinii si oamenii care (se presupune ca) sunt romanii.

În prealabil postat de DragosP

De acord, trebuie să aşteptăm "cuminţi" atingerea masei critice.

Nu sunt pentru o cuminţenie bleagă. Dar nu cred în revolte. Revoltă faţă de cine? Nu ne-am revoltat o dată, în '89? Ce am pus în locul celor schimbaţi? De fapt, chiar i-am schimbat? Şi dacă i-am schimba pe actualii, de unde am lua alţii mai buni, incoruptibili, care să aibă valori, cărora să le pese de poporul pe care-l au în grijă? De unde, dacă societatea aşa îi formează?

Dacă totul e stricat în lume, nu ne rămâne decât să ne despărţim de ea; dar nu să plecăm în pustie, zic eu, ci să-i refuzăm doar relele, urâciunea, păcatul şi denunţând răul.

Câţi, oare, atunci când am văzut hoţii, şmecherii, corupţie le-am denunţat? Ba mai mult, nu numai că am închis ochii, dar poate am consimţit şi noi să corupem sau să ne lăsăm corupţi. Şi acum ne înecăm cu toţii în mizeria pe care am tolerat-o.

În prealabil postat de AlinB

Da, asa este, traim o criza de supraproductie, profitul acumulat de-a lungul timpului (inclusiv din venituri salariale) nu mai poate fi re-investit pentru ca pur si simplu piata este prea "inghesuita".Si solutia politica/economica care ar putea fi?

Stii melodia aceea a lui Marginean ,,Ecaterina"? Se zice acolo,,Ecaterino, vedeate-as moarta,Cu dric la poarta si cai mascati.":)Mergem spre asa ceva.Aline ce e putred va putrezi prietene.Poti sa carpesti cum vrei tu da tot va putrezi.

Solutii,teoretic,exista.Practic nu exista pentru ca ar inseamna o schimbare radicala a modului cum gandim,cum traim iar omul,singur,nu este capabil de asa ceva.Prin urmare ceva trebuie sa dispara ca altceva sa renasca.Un cer nou si o lume noua.Asta a expirat.Cam din toate punctele de vedere.A nu se intelege ca am o tendinta apocaliptica,sunt doar un cinic ratacit prin spatiu si timp :) Lumea va iesi in continuare din case,soarele va straluci,viata va merge inainte,cu sau fara probleme si aparent totul pare sa curga precum pe Donul linistit.Asa credem noi dar momentul cand vom fi fierti in propriul suc se apropie :)

[AlinB]

Ca un exercitiu de gandire, daca e sa se faca ceva, ce s-ar putea face?
Solutia cea mai apropiata de realitate, nu ceva utopic gen "sa renuntam la bani" sau mai stiu eu ce de genul asta.

Si inca o intreabare..aia mari de sus stiu spre ce ne indreptam si fara doar si poate nu au sa spuna, oare deja stiu ce o sa urmeze si se afla in plan, sau sunt spectatori la catostrofa fata de care ei sunt bine aranjati?

Stii, pe undeva e normal, daca stai sa te gandesti bine, n-a fost nici o generatie care sa nu aiba problemele ei, mai mult sau mai putin apocaliptice..

[AlinB]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

A comanda statui de milioane de euro în mijlocul târgului este o cheltuială nebunească. A comanda pasaje de tip "Basarab", oricât de reuşite tehnic şi artistic, e o cheltuială nebunească. A moderniza fregate de război e o altă cheltuială nebunească pentru o ţară în criză. Când undeva în corp se petrece o hemoragie importantă, are loc un fenomen numit de fiziologi "centralizarea circulaţiei". Adică, printr-un mecanism complicat, sângele, atâta cât mai e, este îndreptat spre acele organe fără de care viaţa nu e cu putinţă. Un tată de familie care, aflat în situaţie de a nu fi sigur pe mâncarea copiilor, împrumută de la bancă spre a-şi împodobi pereţii cu tablouri ar fi socotit neînţelept, ba chiar nu tocmai întreg la minte.

Eu stiu un oras unde acum se pun borduri de miliarde si se paveaza cu dale strazi si alei, chiar marginale la o adica.
In timp ce primaria isi plateste salariile angajatilor din imprumuturi in banca.

Probabil este ultima hotie si cu banii care ii vor strange spera sa se puna la adapost de ce va urma.