Parinti si copii

[maria55]

In acest topic asi dori sa vorbim despre relatiile Parinti(trupesti)-copii .
Sa ne aducem aminte de parintii nosti , unii mai traiesc ,altii sant deja plecati .
A fost atitudinea noastra fata de ei mereu aceeasi ,sau s-a schimbat de la an la an ...?
Le datoram ceva , mult , putin ?
Au reusit sa ne imprime o anumita conceptie despre viata , buna sau rea ?
Ne-au dat exemple bune ,rele ?
Datorita lor santem cum santem ?
S-au ocupat de noi , sau am fost lasati in "plata Domnului " ?
Exista ceva pentru care vrem sa le multumim in mod deosebit?
Am fost copil orfan , nimeni nu m-a iubit ?
Sufar din cauza lor si astazi ?
I-am iertat pentru tot , sau nici azi nu pot sa-i vad?
Asa parinti n-asi dori nimanui !
Si tot ce va mai aduceti aminte si ce credeti ca a contribuit cel mai mult la devenirea noastra ca om ,crestin , cetatean al tarii , sau un om cu numai si mumai probleme ?
Cine are cea mai mare influienta asupra mea ?
etc..................

maria

[maria55]

Nu trebuie sa raspundem la toate intrebarile deodata !

Asa cum pica , cum ni le aducem aminte , sa nu fie efortul pre mare .
Eu de ex . abia acum imi dau seama ca amintirea lor mi-e tare draga ,n-a fost asa mereu . Din pacate nu mai sant .

maria

[Sylvie]

Parintii ne imprima in memorie cele mai frumoase respectiv urate amintiri,prin faptele lor.Mama,de ex.a trebuit sa se descurce singura de la varsta de 13 ani.Aceasta,din invataturile mamei sale,a invatat cele mai frumoase lucruri(sa fie cinstita mereu,sa fie cuminte,sa invete,sa nu minta,sa nu cerseasca niciodata,s.a.)A invatat-o sa citesca lb.chirilica de mica,sa se spovedeasca,ii povestea si ii citea din carti sfinte,a invatat-o sa nu stea la taina cu oameni rai sau barfitori,a invatat-o sa lucreze,sa toarca sa fie gospodina s.a.Acestea toate,impreuna cu darul lui Dumnezeu a avut efect benefic asupra ei.Caci a urmat sfaturile mamei sale si nu a avut decat de castigat.Din intamplarile ei de-o viata si eu am avut ce invata.Si se intelege ca mi s-a imprimat numai ceea ce a fost frumos.Caci,prin toate greutatile si incercarile ei,a razbit cu ajutorul lui Dumnezeu si al Maicii Domnului,care au ajutat-o si au tinut-o departe de toate rautatile.

[maria55]

Tatal meu facuse 7 ani de razboi .Ii ura pe comunisti de groaza .
Noi nu-l intelegeam ,chiar ne amuzam de pozitia lui .

Numele de Pr. Galeriu , Pr. Calciu etc . de la el le-am auzit prima data .
Mereu se anunta prin vecini , "a mai inchis pe unul" .

Daca ar trai astazi cred ca am fi cei mai buni prieteni .
Pacat ca n-am valorificat timpul petrecut impreuna !

maria

[Sylvie]

Copiii invata si din greselile parintilor,daca sunt afectati direct,din "prea multa dragoste".Caci sunt unii parinti,care dintr-o dragoste parinteasca prea mare,pot sa greseasca in educatia copilului.
De ex.un parinte care tine ca,copilul lui sa creasca asa cum "nu a putut el",vrand sa ii ofere aceasta,nu face altceva decat sa-l retina,sa-l opreasca de la o anumita libertate pe care trebuie sa o aiba oblgatoriu un copil.
Am vazut cazuri in care copilul crescand si ajungand la varsta maturitatii,nu era in stare sa ia o decizie,sau era lenes,sau era dependent de acel parinte,ce-i protejase.
"Dragul meu,lasa ca fac eu acest lucru",sau "invata tu,sau fa alta treaba mai usoara,ca eu o fac pe cea mai grea" sau "Nu vezi dragule,ca nu te pricepi?Lasa-ma pe mine ca stiu eu mai bine."s.a.

[cozia]

În prealabil postat de Sylvie

"Dragul meu,lasa ca fac eu acest lucru",sau "invata tu,sau fa alta treaba mai usoara,ca eu o fac pe cea mai grea" sau "Nu vezi dragule,ca nu te pricepi?Lasa-ma pe mine ca stiu eu mai bine."s.a.

Bine zis Sylvie,ai atins un punc forte... si cu cit ne ajustam noii situatii mai repede cu atit mai bine pentru toti.
Noul indemn parintesc pentru tinerii adolescenti trebuie sa fie:
"Nu va de ce nu ai putea munci si invata in acelasi timp"...in conditii de democratie si capitalism primar nu se poate altfel. Munca(cu umilirile, etica muncii invatata cu sudoarea fruntii) modeleaza in tinar trasaturi de caracter care nu pot fi invatate in familie. Printre multele lucruri care le avem de invatat din Apus NECESARE pentru supravietuire in ziua de azi, relatia occidentala Parinte-copil este esentiala, zic eu. La inceput zici: Ia uite si la anglo-saxonii astia ce reci sunt si fara suflet, ii trimit pe copii de tineri la munca in detrimnetul invataturii, ce fraieri sunt, nu stiu ei care-i treaba...dar daca stai sa analizezi mai profund ai o revelatie...si vezi cita dreptate au, efectiv, nu am cuvinte sa va redau cita dreptate au.

[maria55]

Imi aduc aminte de unele episoade din viata mea care intr-un fel m-au marcat .

Tot de tatal meu vreau sa vorbsc :
Problema care ma preocupa de fapt este ca nu l-am inteles cat am fost impreuna , toata stima si recunostinta vne astazi cand nu mai exista .

Avea un fel special de a se manifesta impotriva comunistilor , prin mine .
Nu ma lasa sa ma fac pioniera , nu ma lasa sa merg la scoala in zi de sarbatoare .
Eu am fost si pioniera si secretar de UTC pe scoala , nu stiu ce aveau cu mine de nu ma lasau in pace . Dar toate fara sa stie el .

Interesant e ca ideile lui nu le-am acceptat aproape de loc , dar daca ma uit astazi la mine sant copie fidela .
Care-i fenomenul ?
Veti zice indoctrinare . Si comunistii ne-au bagat in cap pana la liceu tot felul de aberatiii . Nimic nu s-a prins . Interesant !

mai revin

maria

[cozia]

În prealabil postat de maria55

Care-i fenomenul ?
Veti zice indoctrinare . Si comunistii ne-au bagat in cap pana la liceu tot felul de aberatiii

Daaa, ce nenorociti!...
Ne-au ciopartit copilaria, tineau fast-food-urile, horror-ul si pornografia ascunse de noi, ne indopau cu ciorbe si Cintarea Romaniei si ne minteau ca occidentul te corupe, te indeamna la adictii, cica de tot felul si neascultare de parinti. Prostii!, minciuni, trebuie doar sa vedem in jur cita dragoste de parinti, pentru aproapele nostru vedem de cind suntem inveliti de grija americana, nu? iar copiii devin tot mai sensibili pe zi ce trece pentru traditia si credinta noastra. Numai despre asta vorbesc prin scoli si universitati. Asta este sigur ceva ce numai Apusul ne poate invata

[maria55]

Deci dupa mine tot familia are primul rol in educarea omului .

Societatea e intotdeauna "un strain " si in straini nu prea avem incredere .
Influienta ei este mare ,dar nu ireversibila ,in cele mai multe cazuri .
Sant si exceptii.

De ex .o deceptie care ai trait-o in familie nu ti-o va vindeca societatea , ci tot ea.
Dar ce a stricat societatea se poate vindeca acasa , ca-n Evanghelia fiului risipitor .

maria

[ory]

Intr-adevar,familia are primul rol in educarea noastra ca indivizi,apoi societatea...si in cele din urma experientele proprii.Daca ar fi sa ma gandesc la viata mea din familie,ar insemna sa incep iarasi sa cartesc,cum de altfel observati aceasta atitudine din partea mea.Sincer nu este o placere si nu a fost niciodata,este doar partea importanta si integranta a vietii mele reale,dar am si destule parti bune si foarte bune pe care le-am intampinat si care m-au bucurat si inca ma bucura in viata.
In ceea ce priveste viata de familie,a copilariei mele,nu va spun decat ca ma trag dintr-o familie cu 7 frati,cu o mama care a crescut la tara,de asemenea cu multi frati,si care pe vremea ei nu a avut posibilitatea sa termine nici 4 clase,si am crescut cu un tata alcoolic,de cand ma stiu era in stadiul acesta.Rudele mele s-au rezumat la aproape 0,deci mama a luptat absolut singura sa razbata greutatile vietii si cresterea celor 7 copii.Tata a lucrat practic,toata viata ,ca asa era pe timpul acela,nici daca vroiai nu puteai sa somezi,insa mereu a avut probleme cu alcoolul,a fost muncitor necalificat,cu toate ca era un om inteligent,si terminase 8 clase pe undeva pe la rusi.
a fost si greu a fost si bine in copilaria mea,la stadiul in care ne aflam cred ca am dus-o destul de bine,pentru faptul ca mama muncea foarte mult ca sa avem strictul necesar.
In toti anii de scoala pe care i-am facut,parintii mei nu au venit niciodata la scoala,decat o singura data mama,in clasa a 8a,sa se certe cu diriginta ca mi-a scazut nota la purtare,mie si surorei mele geamana,fiindca nu am adus planul economic.Pe mama o durea faptul ca invatam f.bine,nu lipseam de la scoala,si doar pe motive financiare(care,de altfel se stia ca erau precare)sa fim sanctionate atat de aspru,avand nota 8 la purtare pentru aceasta.
Tata s-a stins acum 5 ani,pe acelasi motiv pe care l-a dus cu greu in spinare toata viata,si-am suferit si am ramas cu regretul ca,chiar si-asa alcoolic cum era,l-am cam ignorat in multe priviinte,ar fi trebuit sa fiu mai aproape de el,ar fi trebuit sa-i ascult pasul si sa-l ajut in multe priviinte,chiar daca aceasta deprindere am invatat-o in timp,nu doar eu ci intreaga familie.