Am nevoie urgent de un sfat!

[costel]

Eu nu sunt de parere ca vietuirea fara oficierea Cununiei in biserica este cauza neintelegerilor voastre. Sigur, nu este bine sa vietuiesti asa. Eu cred ca nu trebuie sa dai buzna in biserica si sa ceri casatoria. Ai toate sansele sa duci o viata in neintelegere.

Eu sunt de parere ca mergi in biserica ca sa intaresti o intelegere, o iubire care exista. Nu mergi ca ea sa se nasca in urma casatoriei.

[Nico11]

Vreau sa mentionez si sa imi cer scuze ca nu am fost destul de explicita in primul mesaj, certurile, geloziile si jignirile provin din partea amandurora, nu numai din a lui.
Va multumesc mult pentru sfaturi, Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va dea multa sanatate!

[AlinB]

Pasii sunt simpli:

1. Nu mai stati impreuna, asta inseamna fara relatii intime.

2. Incepeti amandoi sa frecventati biserica, va spovediti.

3. Vedeti cum merge relatia o perioada, daca va intelegeti bine in urmatoarele 6 luni, un an poate, va casatoriti.

[Pelerinul]

În prealabil postat de camivero19

Am trecut si eu prin asta...nu iti spun ce am facut eu ca poate nu e asta si calea ta. Am aflat insa ce e de facut prin rugaciune. Multa. La Maicuta Domnului, la Cuvioasa Parascheva, la toti sfintii pe care incepeam sa ii cunosc citindu-le viata si incercand sa le inteleg dorul si dragostea.

Sunt perfect constient de subiectivismul situatiei tale si nu o preiau ca un sablon pentru altii, dar, de curiozitate, daca poti spune, cum ai trecut prin asta si ce ai facut?

În prealabil postat de Nico11

Am 22 de ani, am o relatie de 3 ani si jumatate si locuiesc cu prietenul meu cam de 8 luni de zile.la inceput totul a fost frumos dupa care totul a luat o alta intorsatura, certuri in fiecare zi, jigniri, gelozii, etc. avem planuri de casatorie doar ca... nu stiu daca e bine.imi pare atat de rau ca am facut acest pas de a ma muta cu el, ma simt atat de vinovata, plang din orice, sunt trista si nu-mi gasesc linistea.imi doresc enorm sa ma schimb, am inceput sa ma apropii mai mult de biserica, de Dumnezeu. Doar ca nu stiu ce sa fac cu prietenul meu, sa ne casatorim sau sa luam o pauza? va rog din suflet sa imi dati si mie un sfat!

Gresesti ca ceri sfatul pe forum. Indiferent ce raspuns ai primi nu trebuie sa fi multumita. Pentru ca numai tu stii ce se intampla. Nu uita ca ai niste parinti care odata au fost tineri si au iubit si dragostea de parinte este cea mai sincera si mai puternica si nimeni nu o poate inlocui. Ei te vor sfatui cel mai bine si nu orice strain si vor veni cu sfaturi potrivite tie caci ei te cunosc cel mai bine si iti doresc tot binele. Eu asa zic. "Cinsteste si iubeste pe parintii tai ca sa ti se lungeasca zilele !". Porunca a 5-a

Iar pana la urma in problemele acestea vei hotari singura.

Totusi relatiile extraconjugale nu au binecuvantare si sunt chiar uraciune in fata lui Dumnezeu (vezi si porunca a 7-a) si a lumii..

Sa nu facem nimic fara Dumnezeu !

[camivero19]

În prealabil postat de Pelerinul

Sunt perfect constient de subiectivismul situatiei tale si nu o preiau ca un sablon pentru altii, dar, de curiozitate, daca poti spune, cum ai trecut prin asta si ce ai facut?

Pai, mi-am intrebat duhovnicul si mi-a zis ca nu el nu stie ce sa fac... dar sa cer ajutor de la cine stie: Maicuta Domnului si Cuvioasei Parascheva... daca tot e aici langa mine. Si asa am facut. Le-am cerut mult mult sa imi spuna ce cale sa urmez... si mi-a spus... am ajuns la racla sfintei Parascheva cu iubitul meu (el nu merge de obicei, nu e prieten cu BIserica) si m-a luat de mana si mi-a zis ca nu ma lasa, ca intram asa in Biserica ca el trebuie sa ii spuna la Doamne si Sfintei ca ma iubeste. Si am simtit o liniste mare la gandul casatoriei, o pace adanca, asa... ca o rugaciune... peste cateva zile a venit si cererea si la un an si nunta.
Dar pana la nunta duhovnicul mi-a fost aproape de fiecare data, caci nu a fost deloc usor. De asta spuneam ca nu e usor sa lasi pacatul... mai ales cand iei decizia de unul singur... dar se poate... si Doamne iti sta alaturi si traieste cu tine si te ridica mereu si mereu. E atat de bun!!!! Nu incetez sa ma minunez de bunatatea Lui, de rabdarea Lui, de dragostea Lui! Totul e sa indraznesti sa gusti putin si viata capata un cu totul alt sens iar relatiile incep sa treaca prin rugaciune. Si singura tragedie devine despartirea de Doamne.
Slava Tie Doamne, ca ii auzi si pe cei din iadul cel mai adanc si ii scoti la lumina!

Atat de frumos ai povestit ! M-am topit tot !

Sa-ti ajute Dumnezeu !

PE TOTI SA VA AJUTE DUMNEZEU !

IUBESC SA TE IUBESC !

[teodorabiriuc]

În prealabil postat de Nico11

Am 22 de ani, am o relatie de 3 ani si jumatate si locuiesc cu prietenul meu cam de 8 luni de zile.la inceput totul a fost frumos dupa care totul a luat o alta intorsatura, certuri in fiecare zi, jigniri, gelozii, etc. avem planuri de casatorie doar ca... nu stiu daca e bine.imi pare atat de rau ca am facut acest pas de a ma muta cu el, ma simt atat de vinovata, plang din orice, sunt trista si nu-mi gasesc linistea.imi doresc enorm sa ma schimb, am inceput sa ma apropii mai mult de biserica, de Dumnezeu. Doar ca nu stiu ce sa fac cu prietenul meu, sa ne casatorim sau sa luam o pauza? va rog din suflet sa imi dati si mie un sfat!

Draga Nico,

Ma numesc Teodora,am citit mesajul tau pe forum si am zis sa-mi dau si eu cu parerea vis-a vis de problema ta.
Parerea mea este sa o lasi balta,sa-ti vezi de viata ta.Daca de acum se comporta asa,cum o sa se poarte cu tine cand sunteti sot si sotie?
Crezi ca o sa-i vina mintea la cap?Eu nu cred.
Nu vei face casa buna cu un om gelos.Doamne fereste,din gelozie se poate ajunge la crima.Nu vezi cite se intimpla si la televizor din cauza geloziei?Te ingrozesti cind vezi stirile.Sotul isi omoara sotia din te miri ce motiv.
Si daca te iubeste,nu ar trebui sa te jigneasca.Eu zic sa-ti faci bagajele cit mai repede si sa te intorci acasa la tine.Nu cred ca parintii tai nu te primesc inapoi.
Inainte de a face un pas gresit,gindeste-te foarte bine.Bunica mea imi spunea asa:
"Inainte de a te marita,fa ochii cit cepele,nu te grabi,du-te peste tot cu el,incearca-l,vezi cum se poarta cind iesiti cu prietenii,sa nu bea,sa nu te faca de ris in societate,ai mare grija".
Atunci,cind mi-a zis asta,n-am dat mare importanta,dar acum realizez ca avea mare dreptate.
Cam asta e si sfatul meu.
Ai grija de tine si tine-ma te rog la curent cu ce hotarire ai luat.

[Eliana]

Puteti sa aruncati cu pietre in mine dupa ce cititi ce voi scrie insa mi se pare ca sfaturile pe care le-ti dat fetei suna can asa " lasa mama ca vine altul , tu sa fii fericita indiferent de numarul celor cu care te vei desfrana si daca nici celalalt nu o fi sa fie...ia altul si tot asa".

Ea l-a ales, s-au mutat impreuna, au avut parte si de clipe frumoase si de greutati..IMPREUNA. Daca era sa fie casatoriti ce le sugerati, divortul? Lasati-o sa fie chibzuita nu destrabalata sau cum se zice mai nou "femeie emancipata". O sa aibe de suportat toane si mai si din partea oricarui barbat si-ar lua insa, asemeni lui Hristos, toti trebuie sa ne purtam crucea si smerenie. Daca iubesti asa cum ne iubeste pe noi toti Domnul nu exista nimic care sa te faca sa-ti iei dragostea inapoi si sa pleci mai departe...numai sa te lepezi de Dansul sa nu faci.

Atat timp cat niciunul dintre voi nu a inselat pe celalalt eu zic ca poate ar trebui sa iti iei logodnicul frumos de mana, sa va spovediti dupa care sa stabiliti data nuntii si S-O FACETI. Casatoria nu inseamna numai belsug si fericire. Ea este asemeni unei barci pe mare, timp indelungat. Veti avea de infruntat si furtuni si vreme buna. Important este ca ajungeti impreuna la mal. Scopul casatoriei este sa va mantuiti impreuna, scopul casatoriei este ca impreuna sa mergeti spre Hristos.

In concluzie ai doua optiuni: ori va casatoriti si impreuna cu Hristos veti reusi, ori puneti punct aici si atunci Domnul sa fie cu fiecare pe drumul lui. Sper sa alegeti bine.

Sa ne ierte Dumnezeu pe toti pentru ca judecam si sa ne rugam Lui ca judecata Sa asupra noastra tuturor sa nu fie la fel de aspra. Doamne ajuta!

[Nico11]

imi cer scuze ca nu am mai scris nimic dar nu am mai avut ocazia.vreau sa va povestesc ce s-a mai intamplat de atunci.nu mai locuim impreuna, eu m-am mutat la ai mei si el la ai lui, am mers la un duhovnic amandoi si ne-am spovedit.la o saptamana insa ne-am certat si eu am hotarat sa ne despartim.am stat despartiti cam o saptamana, timp in care eu am suferit foarte mult si i-am trimis un mesaj in care ii spunem cat de greu imi este, dupa care el m-a sunat si m-a convins sa ne impacam.problema e ca si acum eu nu-mi gasesc linistea, am ceva pe suflet care nu imi da pace, nu sunt fericita.el ar vrea sa ne casatorim dupa ce termina de renovat pe-acasa insa eu nu sunt sigura, nu pot sa ma hotarasc ce sa fac.si ma doare pentru ca ii spun anumite lucruri care nu imi plac in comportamentul lui iar el imi da dreptate, imi spune sa am rabdare ca o sa se schimbe insa mereu ma dezamageste.