Lingurita de la impartasire

[carmina]

Uneori, pacatul si ispita, deoarece au acelasi stapan, se pot identifica prin diverse iluzii - olfactive, vizuale sau auditive.

Articolul cu pricina imi aminteste de perioada cand incercam sa renunt la tigari si nu reuseam.
Constientizam starea pacatoasa in care ma aflam prin mirosuri din ce in ce mai greu de suportat pe care le simteam permanent, dar nefacandu-mi probleme din punct de vedere al igienei proprii, eram ferm convinsa ca se datoreaza neaerisirii biroului. Pana intr-o zi cand, in disperare de cauza, cautand prin tot biroul, am constatat ca mirosul ingrozitor venea din locul pe care stam eu de obicei. Abia atunci am realizat ca este vorba de starea de pacat in care ma aflam, pe care o constientizam dar din care nu reuseam sa ma desprind.

Dupa o perioada de aproximativ 20 de ani, tigarile devenisera pentru mine refugiu si idol totodata. Nimic, nici una dintre retete nu a functionat in cazul meu. Credeam ca niciodata nu voi putea renunta la tutun. Doar un singur lucru am putut face insa:a-mi exprima dorinta de schimbare si rugaciunea de neputinta adusa Domnului. Promisiunea facuta Lui ca dupa impartasanie voi renunta la vechile metehne. Aveam sa constat mai apoi ca traiesc continuu o minune.

In aprilie se implineste un an de cand nu mai fumez, dar pot spune cu sufletul impacat ca de atunci nu mai simt acea nevoie imperioasa de dinainte, nu mai am nevoie nici de acel refugiu si momente de relaxare - desi nu de greutati am dus lipsa, nici mirosul de tutun din jur nu ma deranjeaza. Dar, ceea ce pentru mine este foarte important, n-a fost nici macar o data sa pot spune ca tusesc din cauza renuntarii la tutun.

Acea prima impartasanie dupa o perioada de mai multi ani de absenta, a fost si va ramane pentru mine o bucurie a sufletului, o raza de lumina nesperata si un ajutor concret pe care l-am primit de la Dumnezeu, dovada vie a dragostei cu care ne vegheaza pe toti.

(Ps:inainte am mai avut cateva tentative de renuntare, insa am fost nevoita sa renunt destul de repede din pricina tusei destul de agresive. )

Doamne, ajuta!

[zaharia_2009]

Aceasta poveste este extrem de cutremuratoare si arata ca preotul neavind cunostinte teoretice despre Imparatul a carui sluga este nici nu are cum sa traiasca existenta reala a Acestuia. Sfintul Ioan hrisostom spune despre sfintele taine ca se numasc : ,,doctoria vietii si a nemuririi".
Preotii au ficatul mare si nu se inteleg cu preotesele si au fete care ajung ca Elena Gheorghe de bine si de procopsite cu duhul lumii si nu al lui D.zeu, care au baietii ce se ocupa cu afaceri gen cluburi, discoteci, distilerii de alcool,restaurante sau sunt ajunsi diaconi si preoti direct pe la episcopii si mitropolii de nu le mai ajungi cu ,,prajina la nas", care traiesc in vile ,,modeste" si au ca masini pt. a putea starbate asfaltul capitalelor de judet sau a altor orase numai ,,tractoare" de teren sau limuzine , care se asociaza in clici tolerate de episcopi si de mitropoliti ocupindu-se cu vinzarea locurilor la intrarea in seminarii si in facultatile de teologie, care se lupta ,,pe la spate" in cadrul bisericii cu colegii sai (unde sunt 2-3 preoti incadrati)sa poata sa le ajunga sef si care spera ca la un moment dat sa iasa la pensie in mod magistral plingindu-l un cartier intreg pt. retragerea sa ... atunci intelegem , care vrem deisgur, de ce asa cum cum spun si parintii capadocieni in tilcuirile despre preotie ,, de ce le stinge D.zeu neamul intero singura generatie" !
Iubesc preotii si preotia si consider o extrem de mare cinste sa poti sluji lui Hristos, ii consider o mare autoritate moral-religioasa si ma incred in ei pina la a ma preda neconditionat in grija lor ... la fel iubesc medicii si nobila profesie a vindecarii omului in nevointa , profesorii si invatatorii care ne deschid ochii spre lumea materiala si spre primele prototipuri morale dar cu toate acestea sunt necrutator cu cei care sunt ,,parasutati'' in aceste doua situatii si nu renunta de buna voie, care pateaza si compromit demnitatea, cinstea sau ca sa zic asa onoarea acestor doua ,,nevointe" , care se comporta in mod comunist precum ,,baietii descurcareti " si priceputi la toate in stare sa supravietuiasca mirsav in orice , dar orice situatie, care sunt corupti si corup pina in maduva oaselor si care in ultima instanta se indulcesc si se pupa pe buze cu ispititorul in mod fintiial neavind nici o legatura citusi de mica cu Hristos.
Extraordinar de semnificativ si de frumos spunea si parintele Paisie aghioritul despre preotie in ,,Epistole" : ,, preotul care este bagat de mic, de la seminar, in scoala de parintii lui , care ajunge preot si vrea numai o parohie mare , la oras, care voieste sa cistige foarte bine , sa ajunga sa-si faca si el o vila si sa-si ia o masina procopsita, sa aibe unu sau maxim doi copii pe care sa-i dea pe la scoli prin strainatate si care viseaza la un moment dat sa iasa si el la pensie ,,dupa o viata de munca" " atunci mai bine si-ar pune patrafirul in cui si s-ar duce fugind de osinda cea mare .

In concluzie asa se intimpla cu preotii dar si cu mirenii care nu voisc cu adevarat sa-si ia crucea si sa-I urmeze lui Hristos facind jertfa din viata lor ci ramin aceiasi smecheri descurcareti . Cit de mare diferenta intre acestia si preotii de har . Si cita lume moderna si avangardista reusesc sa sminteasca cu invatatura lor !!!!!!
De asemenea , este un intreg comportament si o serie de rigori pe care trebuie sa le urmezi dupa ce te-ai unit cu Hristos(le afli linistit frecventind minastirile !) , adica dupa ce esti purtator de Hristos datorat tocmai importantei deosebite a prezentei Lui in noi (Imparatul Veacurilor) incit este o stare diferita de cea in care iei un medicament extrem de scump si de vital pt. tine . Dar cei care sunt nevoitori cu adevarat cauta sa invete si sa afle aceste obligatii practicindu-le apoi . Ceilalti, ca de obicei, se acopera de scuze si explicatii cerebrale, sunt cei care il aseamana pe Imparatul cerului si al pamintului cu presedintele Americii ... probabil si care-si gasesc ce cauta!

Faca fiecare cum o crede de cuvinta ... ca asa spune liberul arbitru, care desi exista este totusi mult mai mic decit Hristos !

dar daca vin cu lingurita mea ce are?

[Mihnea Dragomir]

Asta nu e o soluţie, decât dacă linguriţa este sfinţită mai întâi. Sfintele Daruri nu pot fi atinse de mâini profane sau de obiecte profane.
În principiu, dacă preotul este de acord, poate sfinţi linguriţa ca pe oricare Sfânt Vas, ceea ce presupune să nu mai folosiţi linguriţa respectivă pentru altceva şi să veniţi de fiecare dată cu aceeaşi linguriţă. Mă îndoiesc că va fi de acord.

[AlinB]

În prealabil postat de eduardd

Am incercat George, sa vorbesc cu ea cat am stat in spital....dar nu s-a gasit intelegere. Am sfatuit-o sa se spovedeasca la un Ierarh si sa faca canonul randuit.

Dar nu stiu ce a mai facut.
Din pacate nici numele ei nu mi-l mai amintesc.
Nici nu stiu daca mai traieste. Era intr-o stare de ciroza avansata.

Pai totusi de ce se mai impartasea?
Ca sa o vada lumea?
N-ai fost curios sa o intrebi?
Pentru ca strict material vorbind pana la urma nu se folosea cu nimic din impartasanie, scuipand-o jos.
De "cred Doamne si marturisesc..." nu mai zic ca e clar ca n-a luat niciodata aminte la cuvintele astea sau daca i-au ajuns vreodata la creer le-a tradus asa cum le traduc si protestantii.

Ca altfel pentru ce sa incerci sa o lamuresti ca are nevoie de canon, cand de fapt pentru ea n-a lepadat decat cativa stropi de vin si cateva firmituri de paine?


Un caz la fel de cutremurator dar oarecum opus este si cu bietii nostri ortodocsi care ajung la sectari si le beau mustul si le maninca biscuitele si daca ii intreaba cineva ce facura zic ca s-au impartasit (reflex de cand mai dadeau pe la biserica).

Cand de fapt n-au facut practic decat sa manince biscuite si sa bea un paharel de must - iar asta este scris chiar in invatatura lor.

[anna21]

Alin B, sa stii ca sunt crestini ortodocsi (cu vorba) care cred ca Sf. Euharistie este un SIMBOL.
Atat.
(Am mai auzit aiureli cum ca este un fel de sugestie - in sens de autosugestie.., ca minunea transformarii este o "minune interioara", sau ca este un fel de trup astral, nu material etc... toate nebuniile posibile.. spun ca la crestini le-am auzit, ca pe altii nu stau sa-i ascult)

Daca pui sa ridice mana cei ce cred ca Sf. Euharistie este cu adevarat Trupul si Sangele lui Hristos.. vei avea mari surprize! (de asemenea, chir aici pe forum, daca citesti cu atentie ce spun crestini practicanti despre Sf. Euharistie.. te ia plansul).

Multe-ar mai fi de spus, dar e usor sa vorbim din exterior. Teroria ar fi simpla, dar cand ajungi la practica si daca mai esti si un piculet mai sensibil cu "papilele gustative" sunt convins ca nu-i deloc usor sa treci peste aceasta imagine care ti s-a fixat cumva pe creier. Eu as fi tentat sa merg cu gandul in alta parte, dar ma tem ca voi fi blamat de unii preoti. Cu toate astea, o sa risc si o sa-mi spun totusi parerea, mentionand totusi ca este una subiectiva si total lipsita de probe.
Mergand pe principiul "Nimic nu-i intamplator" indraznesc sa cred ca, intr-un asemenea caz, parintele dezleaga pentru Sfanta Impartasanie si dintre acele persoane care au multe pe constiinta, dar sunt cu bani multi si cu obraz subtire, avand contributii semnificative din bani castigati in mod deloc ortodox... Si-atunci Dumnezeu ii arata preotului exact ceea ce trebuie sa vada: scarba fata de propriile lui fapte, dar intr-o alta nuanta. Mai spuneam ceva asemanator si pe-aici .
Cat despre cea care a "scuipat" sfanta impartasanie, in viata mea n-am intalnit un asemenea grad de ignoranta. Mi se pare cu totul absurd si ridicol. Mai degraba inteleg un ateu in ignoranta lui decat un credincios crestin capabil de o asa fapta. Cand de fapt Sfanta Impartasanie este luata pentru curatire nu doar a sufletului, ci si a trupului. Oricum mi se pare aiurea, pentru ca ea era cea care deja avea Hepatita C. Deci, ceilalti ar fi trebuit sa-si faca probleme, nu ea. Ideea este ca Hepatita C, NU se transmite astfel decat daca ai rana deschisa la gura, dar si-atunci sunt rare cazurile. Aciditatea gastrica oricum distruge virusul.
Si, apropo de Sf. Impartasanie, o mica problema am intampinat-o si eu uneori. S-a intamplat sa primesc Sf. Impartasanie intr-o zi in care se manca peste sau carne, adica de fapt dupa terminarea postului. Cu carnea, n-ar fi fost o problema, fiindca evitam sa introduc si osul in gura, dar la peste, oricat as fi fost de atent, uneori era imposibil sa nu mai ramana cate unul ratacit, care evident, trebuia scos. Inteleg ca in astfel de cazuri, acele oase trebuiesc arse, sau puse la radacina unei flori sau in gradina intr-un loc sigur si curat. Aceasta grija se termina odata cu sfarsitul zilei, sau se procedeaza la fel timp de trei zile de la primirea impartasaniei? Marturisesc ca eu in prima zi am cautat sa am grija, sa nu pup pe nimeni, sa nu ma spal pe dinti, sa nu stranut, etc Voi cum stiti?

[zaharia_2009]

În prealabil postat de OmuBun

Multe-ar mai fi de spus, dar e usor sa vorbim din exterior. Teroria ar fi simpla, dar cand ajungi la practica si daca mai esti si un piculet mai sensibil cu "papilele gustative" sunt convins ca nu-i deloc usor sa treci peste aceasta imagine care ti s-a fixat cumva pe creier. Eu as fi tentat sa merg cu gandul in alta parte, dar ma tem ca voi fi blamat de unii preoti. Cu toate astea, o sa risc si o sa-mi spun totusi parerea, mentionand totusi ca este una subiectiva si total lipsita de probe.
Mergand pe principiul "Nimic nu-i intamplator" indraznesc sa cred ca, intr-un asemenea caz, parintele dezleaga pentru Sfanta Impartasanie si dintre acele persoane care au multe pe constiinta, dar sunt cu bani multi si cu obraz subtire, avand contributii semnificative din bani castigati in mod deloc ortodox... Si-atunci Dumnezeu ii arata preotului exact ceea ce trebuie sa vada: scarba fata de propriile lui fapte, dar intr-o alta nuanta. Mai spuneam ceva asemanator si pe-aici .
Cat despre cea care a "scuipat" sfanta impartasanie, in viata mea n-am intalnit un asemenea grad de ignoranta. Mi se pare cu totul absurd si ridicol. Mai degraba inteleg un ateu in ignoranta lui decat un credincios crestin capabil de o asa fapta. Cand de fapt Sfanta Impartasanie este luata pentru curatire nu doar a sufletului, ci si a trupului. Oricum mi se pare aiurea, pentru ca ea era cea care deja avea Hepatita C. Deci, ceilalti ar fi trebuit sa-si faca probleme, nu ea. Ideea este ca Hepatita C, NU se transmite astfel decat daca ai rana deschisa la gura, dar si-atunci sunt rare cazurile. Aciditatea gastrica oricum distruge virusul.
Si, apropo de Sf. Impartasanie, o mica problema am intampinat-o si eu uneori. S-a intamplat sa primesc Sf. Impartasanie intr-o zi in care se manca peste sau carne, adica de fapt dupa terminarea postului. Cu carnea, n-ar fi fost o problema, fiindca evitam sa introduc si osul in gura, dar la peste, oricat as fi fost de atent, uneori era imposibil sa nu mai ramana cate unul ratacit, care evident, trebuia scos. Inteleg ca in astfel de cazuri, acele oase trebuiesc arse, sau puse la radacina unei flori sau in gradina intr-un loc sigur si curat. Aceasta grija se termina odata cu sfarsitul zilei, sau se procedeaza la fel timp de trei zile de la primirea impartasaniei? Marturisesc ca eu in prima zi am cautat sa am grija, sa nu pup pe nimeni, sa nu ma spal pe dinti, sa nu stranut, etc Voi cum stiti?

Stind la usa unui cabinet medical in asteptarea unei examinari si vaccinari am citi o brosurica editata de un ,,Sanepid" judetean in care scria :
Hepatita cu virus C este mult mai agresiva decit hepatitele cu virus A si B. Virusul se transmite pe toate cele 3 cai ,parenterala, digestiva si mucoasa, adica prin manopere de mica si mare chirurgie care presupune taierea si inteparea oriunde a organismului (inclusiv stomatologica), consumarea de alimente , vesela si material moale pt. toaleta contaminate(mincare gustata, muscata sau stropita cu picaturi Pfluge de secretie orofaringiana, pahare, sticle sau vesela folosita, servetele sau prosoape de pinza folosite in comun) . Aciditatea (mediul acid sau bazic) gastrica sau vaginala existenta in mod fiziologic in zonele omonime nu influenteaza defavorabil semnificativ capacitatea de inoculare a virusului hepatitic C in substrat dar poate fi influentata de imunitatea specifica locala a mucoasei cit si de sistemele nespecifice ale imunitatii locale. Contactele sexuale fiziologice sau variante cu oricare din pacient infectat predispune la transmitere direct prin contact intre mucoase dar si prin intermediul singelui direct deoarece in timpul actelor sexuale voluptoase se pot produce in mod firesc eroziuni si fisuri de mucoase care sa permita insamintarea .
De asemenea , rezistenta in mediul extern (pe obiectele si natura inconjuratoare) a virusului hepatitic C este ridicata(multe zile in sir) , rezistenta la dezinfectantii curenti este oarecum asemanatoare cu a virusului B si se inactiveaza prin sterilizarea curenta a instrumentarului si a materialului moale (cearsafuri, prosoape, fete de perna, pijamale, fete pt. masa , etc).
Hepatita C o data facuta are o sansa aproape tripla (60-80%) fata de cea B sa se cronicizeze si sa evolueze spre ciroza in urmatorii 5 ani de la puseul acut(deci atentie, cind se face puseul acut) .

In aceste conditii se poate pune totusi intrebarea de ce in familiile in care un partener este cu hep. C celalalt nu face hepatita sau o face f. tirziu desi au viata fireasca si intima ?
Totul depinde de marimea dozelor infectante, de calea pe care actioneaza acestea (sansa de transmitere este diferita procentual de calea de inoculare)de sensibilitatea si vulneranta data de defecte de aparare naturala in fata agresiunii virusului C si de faptul de a se sta sau nu sub o agresiune permanenta (asemeni sotilor sau personalului medical in special cel din spitalele de boli infectioase) a virusului . Foarte important este ca sotii sau copii in cadrul familiei sa se supuna unor reguli de igiena generala si individuala sporita pt. protejarea celorlalti membrii . Toate aceste lucruri la un loc se numesc Dumnezeu , deoarece El hotareste daca va exista vreun moment sau care este acesta si pt. care motiv rezistenta organismului va permite insamintarea virusului C si daca s-a insamintat sa si desvolti boala.

In cocluzie sa nu uitam ca virusul hepatitic C este cel mai agresiv virus, are cele mai multe cai de transmitere, iar in momentul in care te-ai infectat exista o sansa f. mare sa evoluezi destul de repede(5-7ani) spre ciroza hepatica . Nu mai discutam ca de la ciroza hepatica se poate evolua in mai multe feluri spre exitus si in mai multi ani . Si tot in concluzie : totul este de la si depinde numai de D.zeu !!!

Nu am auzit eu insumi si nici nu am auzit pe la alti medici sau preoti , nici nu am citit in vreo carte de specialitate ca de la sf. si dumnezeiasca impartasanie sa se fi imbolnavit vreo data cineva de ceva . Nici nu are cum deoarece aceasta este ,,doctoria vietii si a nemuririi" iar daca este sa se puna problema de vreo boala putem spune ca se imbolnavesc cei care nu o consuma pe aceasta doctorie . Ca atare sa nu ne lasam ispititi cu asa fina inselatorie legata de sf. taine sau de sf. potir sau lingurita ! pt. ca rezultatul va fi ruperea de Hristos care insemneaza MOARTEA fizica si duhovniceasca !!

[cherub]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Această problemă se poate rezolva[...]
-fie se foloseşte linguriţa, dar se răstoarnă în gura celui care primeşte Sf Împărtăşanie, astfel neatingându-se buzele, cerul gurii ori limba. În cazul în care manevra nu reuşeşte şi acestea sunt atinse, totuşi, există acel ştergar alb consacrat pentru a şterge linguriţa şi care, de regulă, serveşte pentru curăţarea Sfintelor Vase la sfârşitul cuminecărilor.

Asa se procedeaza la manastirea Sf. Ioan Botezatorul, din Essex, Anglia. Fiecare trebuie sa deschida gura mare, pt. a le fi turnata Sf. Impartasanie, cu aceeasi linguritza. Au (sau aveau) si afise, printate pe cate o pagina format A4, cu 'demonstratzie' foto. Personal, cred ca astfel de practica/procedura este (sau ar fi) si cea mai corecta, ideala.

[AlinB]

În prealabil postat de cherub

Asa se procedeaza la manastirea Sf. Ioan Botezatorul, din Essex, Anglia. Fiecare trebuie sa deschida gura mare, pt. a le fi turnata Sf. Impartasanie, cu aceeasi linguritza. Au (sau aveau) si afise, printate pe cate o pagina format A4, cu 'demonstratzie' foto. Personal, cred ca astfel de practica/procedura este (sau ar fi) si cea mai corecta, ideala.

Anglia..

Dar ma mir ca nu se folosesc lingurite de unica intrebuintare pana la urma, care este ideea, de a pastra formal ortodoxia actului?

Pentru ca in ceea ce priveste credinta, cam pana aici a fost..