Din nou despre suflet

[osutafaraunu]

În prealabil postat de delia31

________

Citez aceasta postare a domnului 100-1, insa ce scriu, e pentru ceilalti, eventual interesati de subiect dar carora domnul 100-1 incearca sa le inoculeze propriile confuzii obsesive.

Domnului 100-1 i-am mai spus aceste lucruri in multe feluri, si nu doar ca n-a tinut cont de niste evidente incontestabile, ba s-a apucat sa caute alte si alte explicatii prin care sa le nege. Tipic adventist!

In versiunea originala Septuaginta, versetul din Facere 2, 7 e asa: „kai eplasen o Theos ton anthrōpon choun apo tēs gēs kai enephusēsen eis to prosōpon autou pnoēn zōēs kai egeneto o anthrōpos eis psuchēn zōsan”.

Iar traducerea corecta pentru „kai egeneto o anthrōpos eis psychēn zōsan” este: „s-a facut omul INTRU suflet viu”, iar nu „ un suflet viu”.

Ca adventistii au speculat ambiguitatea particulei „ εἰς (eis)”, folosind-o ca articol nehotarat „un” ca sa le iasa lor erezia adeventista, cand de fapt particula εἰς (eis)”, este prepozitie si inseamna „intru”, asta e strict problema lor.

In deplina conformitate cu Lexiconul de concordante biblice „Strong’s Concordance with Hebrew and Greek Lexicon”, mitropolitul Bartolomeu traduce particula εἰς (eis)”, ca prepozitie si nu ca articol nehotarat: „ şi s'a făcut omul întru suflet viu” , adica exact ce spune Septuaginta prin „ eis psychēn zōsan”.

Iar la notele de subsol, Mitropolitul precizeaza:

„Sufletul omului (altceva decât „viaţa“) s'a născut din suflarea lui Dumnezeu şi l-a învăluit (l-a îmbrăcat) pe om odată cu aceasta, dar şi cu tendinţa de a fi „absorbit“: particula eis înseamnă atat „întru“ (înlăuntru) cat şi „spre“ (direcţie, scop).

Aşadar, omul nu e o simplă „fiinţă vie“, asemenea tuturor celorlalte, ci trup cu suflet viu, aparţinând celor două lumi, materială şi spirituală. Având un caracter antinomic (în acelaşi timp exterior şi interior trupului), el este – ontologic – apt şi pentru experienţele mistice (extaz şi entaz).”


Pt. explicatii detaliate despre prepozitia εἰς (eis) din expresia „eis psychēn zōsan” , „intru suflet viu”, recomand celor interesati Lexiconul biblic http://concordances.org/greek/1519.htm


eis (a preposition) – properly, into (unto) – literally, "motion into which" implying penetration ("unto," "union") to a particular purpose or result.

eis: to or into (indicating the point reached or entered, of place, time, fig. purpose, result)
Original Word: εἰς
Part of Speech: Preposition
Transliteration: eis
Short Definition: into, in, among, till, for
Definition: into, in, unto, to, upon, towards, for, among.

OK, acum va trebui să explicaţi aceloraşi "ceilalţi", ce înseamnă arhaismul "întru", conform limbii literare române actuale, căci contemporanii mei trăiesc aşa.. din întâmplare în sec.XXI

[osutafaraunu]

În prealabil postat de stefan florin

da...dar asta arata ca omul ARE un suflet si NU este DOAR un suflet, ceea ce tu ai negat pana acum (ca omul ar avea un suflet)

Aceasta doar când ne referim la vorbirea figurată. De exemplu "un om rău şi fără suflet". Acel om îl consideraţi ca fiind chiar fără suflet?
Eu îl consider a fi un suflet. Un suflet rău. Un suflet fără caracter.

[stefan florin]

În prealabil postat de osutafaraunu

Aceasta doar când ne referim la vorbirea figurată. De exemplu "un om rău şi fără suflet". Acel om îl consideraţi ca fiind chiar fără suflet?
Eu îl consider a fi un suflet. Un suflet rău. Un suflet fără caracter.

ti se pare ca Pavel in 1 Tesaloniceni 5:23 vorbeste la figurat?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de stefan florin

ti se pare ca Pavel in 1 Tesaloniceni 5:23 vorbeste la figurat?

Pavel nu face aici un studiu al naturii umane, ci vrea să se asigure că nicio parte a vieţii convertiţilor nu va rămâne neatinsă de puterea sfinţitoare a lui Dumnezeu. În general Biblia pare să vorbească de o împărţire în două a naturii umane, fie trupul şi sufletul (în concepţia voastră), fie trupul şi duhul (în concepţia noastră). În Epistola către tesaloniceni termenii aceştia sunt puşi laolaltă pentru a scoate în evidenţă că nicio parte din om nu trebuie să rămână neatinsă de influenţa sfinţirii. Putem vedea o însemnătate specială în subîmpărţirile pe care le face Pavel.

Prin „duh” (πνεύμα) se poate înţelege principiul superior al inteligenţei şi al gândirii, cu care este înzestrat omul şi cu care Dumnezeu poate să comunice prin Duhul Său (aşa cum s-a căznit Delia să ne convingă). Omul este adus la asemănarea cu Hristos prin înnoirea minţii cu ajutorul Duhului Sfânt.

Prin „suflet”, (ψυχή), când este deosebit de cuvântul „duh” (spirit, suflare de viaţă), se poate înţelege acea parte a naturii umane care este formată din instincte, emoţii şi dorinţe. Aceasta poate fi sfinţită şi ea. Când, prin lucrarea Duhului Sfânt, mintea e adusă în conformitate cu mintea lui Dumnezeu şi raţiunea sfinţită predomină asupra naturii inferioare, atunci impulsurile, care altminteri ar fi împotriva voinţei lui Dumnezeu, ajung să fie supuse acesteia. În felul acesta creştinul umil poate să ajunge la un aşa grad de sfinţire încât impulsurile sale să fie în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Astfel creştinul îşi găseşte plăcerea în a face voia Sa. Legea divină este în inima lui.

Înţelesul cuvântului „trup” (σώμα) nu cred că mai trebuie să-l dezvolt, e destul de evident. Corpul – carne, sânge şi oase – care e condus fie de natura superioară, fie de cea inferioară. Când mintea este sfinţită, omul nu abuzează de trup. Atunci sănătatea este prosperă.

Cam asta vrea să spună apostolul Pavel, judecă tu însuţi dacă vobeşti direct, ori figurat. Oricum ar vorbi, se referă la ceva ce ţine de omul viu, nu de mort. E cât se poate de clar!

[stefan florin]

În prealabil postat de osutafaraunu

Sunt "mai multe", dar lipsesc cu desăvârşire!

P.S. De câte ori trebuie să repet: în povestirea aceea "SF", nu apare nici cuvântul "suflet", nici cuvântul "nemurire". Nu mă crezi? Verifică!

Isaia 14:9-17
Isaia 29:4
Iezechiel 32:21-32

[osutafaraunu]

În prealabil postat de stefan florin

Isaia 14:9-17
Isaia 29:4
Iezechiel 32:21-32

Asta numeşti tu verificat? Verifică parabola de care era vorba, nu altceva!

[ioanna]

Daca unii nu privesc prin “suflarea de viata” o insufluare in organismul biologic a omului a suportului spiritual al sufletului (caruia i se adreseaza chemarea Lui Dumnezeu si in acelasi timp ii da capacitatea sa raspunda), ci considera ca reprezinta aducerea la viata a trupului, adica viata fizica (materiala), atunci omul este un animal mai evoluat, doar si animalele au temperament si caracter. (ca sa nu spun ca ultimele studii au descoperit si o forma de constiinta) Fiinta vie e si animalul, dar noi avem suport spiritual insuflat, suflet viu (adica spiritualizat). Animalele-s trupuri vii,(trupuri insuflate cu viata, insufletite), noi suntem trupuri vii cu suflet viu.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de ioanna

omul este un animal mai evoluat, doar si animalele au temperament si caracter. (ca sa nu spun ca ultimele studii au descoperit si o forma de constiinta)

M-aţi terminat cu viziunea aceasta neo-evoluţionistă! Ca să rămânem în acelaşi plan, nu pot să spun decât că singura diferenţă între animal şi om este aceea că acesta din urmă poate ucide de la distanţă.

[r.mircea]

Nu v-ați convins că nu o duceți la capăt cu 99 și cu alți studenți străluciți, care "folosesc" Sfânta Scriptură în felul în care o folosesc? Părerea mea e că este un topic fără sens. Vorba unui mare părinte: nu trebuie să ”studiem” Cuvântul cu burta plină de friptură.... (aici mă includ și pe mine)...

Lăsați ereziile nebiblice (pleonasm intenționat) de genul: sola scriptura, Biblia e ușor de înțeles cu creionelul la ureche, oricine poate interpreta Biblia, Biblia este arhisuficientă pentru mântuirea omului (sine qua non mai degrabă, în sensul trăirii ei, ca hrană a sufletului - care se ia în fiecare Sfântă Liturghie)

Oameni buni! Sunteți ortodocși, și nu trebuie să vă justificați .... La noi oameni sfinți, care vorbeau cu Dumnezeu ne-au explicat Scripturile, oameni curați, despătimiți, nu ca mine ticălosul ...

[ucenic]

În prealabil postat de osutafaraunu

Ca să rămânem în acelaşi plan, nu pot să spun decât că singura diferenţă între animal şi om este aceea că acesta din urmă poate ucide de la distanţă.

:-))) Nu am mai ras demult pe acest forum.

Domnul cu tine, fratele meu. O zi binecuvantata!