Intrebare despre credinta

[Adrianna]

Multumesc de marturie.

Acest calugar de care spuneti, i-a vindecat si pe altii prin punerea mainilor, si de boli ceva mai serioase? Nu vreau sa spun ca o durere de cap nu ar fi serioasa, cine are dureri de cap stie cat se poate suferi de pe urma lor, dar ramane totusi o boala adesea foarte subiectiva si vindecabila chiar si prin punerea mainilor si de catre necrestini, exista suficiente marturii in aceasta directie. Iar persoana de care spuneti are in mod constant darul vindecarii prin punerea mainilor? Ati putea sa o intrebati?

Si apropos de semne, in Biblie scrie ca la Cincizecime, apostolii primind Duh Sfant vorbeau in limbi, cei prezenti intelegeau fiecare in limba sa cuvantul apostolilor. Am citit insa ca Apostolul Petru avea un translator cand predica la Roma dar nu mai stiu in ce context am citit. Este adevarat?
Si apropos de asta, o prietena catolica la care ii spusesem ca Duhul Sfant se afla doar in Ortodoxie, mi-a trimis prin e-mail o marturie de la Medjugorje in care un preot francez se trezeste la spovedanie cu o femeie italiana care incepe sa ii vorbeasca fara sa tina seama de faptul ca preotul incerca sa o faca sa inteleaga sa mearga la duhovnicul italian pentru ca el nu intelegea o boaba. In disperare de cauza preotul incepe sa se roage intrebandu-l pe Domnul Iisus ce sa faca. In clipa urmatoare, preotul vede in fata ochilor tot ceea ce femeia ii spunea, iar dupa ce aceasta a terminat de vorbit, preotul s-a trezit raspunzandu-i intr-o italiana perfecta pe care femeia o intelegea fara probleme. Si tot aceasta prietena mi-a dat marturia proprie de rugaciuni facute prin punerea mainilor cu vindecarile bolnavilor si nu de o simpla durere de cap.
Iar o alta prietena catolica italianca, pe care tocmai am vazut-o vacanta asta, mi-a dat doua marturii, una proprie cu punerea mainilor si vindecarea unui bolnav de cancer in faza terminala, cu cancer rezistent la chimioterapie si vindecat complet prin punerea mainilor si o alta marturie aflata de ea din gura celui vindecat, vindecat de mama sa - baiatul era dependent de droguri si bolnav fizic de pe urma acestora, tatuat etc iar mama lui se ruga mult pentru ca el sa se vindece iar intr-o zi, prietena ei, a mamei, neputand sa o duca la biserica ca de obicei, aceasta mama a cerut fiului sau sa o duca pana la biserica (cu masina). Acesta nu vroia, dar mama a insistat ca nu avea cine sa o duca si el nu era obligat sa intre, putea sa o astepte in masina. Pana la urma baiatul accepta si o duce la biserica. Femeia a intrat in biserica sa se roage pentru el, iar baiatul a ramas in masina sa asculte muzica. La un moment dat el aude vocea mamei care ii poruncea sa intre in biserica, dar nu o vedea nicaieri pe mama sa. Cum mama i-a poruncit inca o data, el iese din masina si intra in biserica, si imediat ce a intrat a cazut inconstient pe podea, iar oamenii stransi in jur au vazut cum fizionomia baiatului s-a schimbat in sensul ca i-au disparut toate urmele bolii si drogurilor de pe fata si corp, ramanandu-i doar tatuajele, iar baiatul s-a trezit si s-a sculat perfect vindecat si trupeste dar si vindecat de dependenta de droguri. Intreband-o pe mama lui de ce il chemase in biserica, aceasta i-a zis ca ea nu l-a chemat deloc, ea doar s-a rugat pentru el sa se vindece.

Auzind aceste marturii si stiind ca, conform invataturii ortodoxe Duhul Sfant nu se mai afla la occidentali de dupa Marea Schisma din 1053, am inceput si mai mult sa imi pun intrebarea cum de roadele evanghelice sunt prezente in viata anumitor catolici pe care ii cunosc si care mi le-au dat din cauza celor ce le spuneam eu de la ortodocsi legat de absenta Duhului Sfant la ei, dar nu am nici o marturie similara de la ortodocsii pe care ii cunosc si care sunt cu mult mai multi? Iar pentru pasajul citat mai sus din Marcu, si eu am acceptat pana acum explicatiile date de credinciosii ortodocsi tocmai pentru ca imi conveneau, nu imi puneau la indoiala faptul de a fi primit Duhul Sfant in Biserica Ortodoxa, insa anul acesta totul s-a schimbat dupa ce am auzit acest pasaj citit in Padova, in bazilica Sfantului Anton in chiar ziua sarbatorii sale, iar preotul de acolo a justificat aceasta alegere de lectura prin faptul ca Anton avea semnele Duhului Sfant scrise in acest pasaj.
Biserica Ortodoxa insa nu il considera sfant din cauza schismei. Cum atunci Anton a putut sa aiba roadele Duhului Sfant cand Domnul Iisus invata ca pomul rau nu poate face roade bune? Primind apoi si atatea marturii de roade ale Duhului Sfant la catolici in zilele noastre, roade pe care nu am avut niciodata sansa sa le vad la ortodocsii din jurul meu si la mine cu atat mai putin, am inceput sa imi pun problema daca intr-adevar am Duhul Sfant. Mai ales ca aceasta prietena catolica italianca pe care am vazut-o vara asta nu mi-a dat doar marturia vindecarii de cancer prin punerea mainilor dar si marturia unor puteri profetice personale, si va dau un exemplu ca sa intelegeti despre ce vorbesc: intr-o noapte o viseaza pe o prietena pe care nu o mai vazuse de multa vreme. Aceasta prietena era casatorita si cu doi copii. O viseaza insarcinata, nascand un baiat si viseaza si numele baiatului pe care il trec sub tacere aici. Prietena mea se trezeste cu o certitudine de neclintit, suprafireasca, ca aceasta prietena a ei este insarcinata. Pune mana pe telefon ca sa o sune si exact in acel moment telefonul suna. Era prietena ei care vroia doar sa vada ce mai face. Prietena mea o intreaba daca a sunat-o cumva sa ii dea vreo veste. Ce veste? raspunde cealalta. Nu avea nici o veste de dat, vroia doar sa vada ce mai face. Prietena mea o anunta deci ca este insarcinata pentru ca asa a visat-o. Cealalta incepe sa rada si ii raspunde ca este imposibil pentru ca nu ma dorea alti copii si ca atare avea mare grija cu sotul sa se protejeze. Prietena mea insista ca ea este gravida in ciuda protectiilor luate, certitudinea ei era suprafireasca. Prietena insa continua sa rada si acasa ii spune si sotului care se enerveaza si ii arunca ceva cuvinte grele la adresa prietenei mele spunand sa isi vada de treburile ei si sa nu mai umble cu astfel de glume. A doua zi, aceasta femeie face o gastroenterita puternica cu vrsaturi si diaree pentru care merge la urgente. Acolo decid sa ii faca un antibiotic injectabil, moment in care, femeia isi aduce aminte de cele spuse de prietena mea cu o zi in urma, ii intra in inima o indoiala si cere sa fie trimisa in serviciul de ginecologie inainte de a primi antibioticul pentru a vedea daca este insarcinata. Rezultatul iese pozitiv, era insarcinata in saptamana a 6-a.
Aceasta marturie nu este singura, am auzit mai multe de la prietena mea din viata ei personala, iar singura explicatie pe care am primit-o vreodata la ortodocsi pentru astfel de marturii a fost ori "nu stiu" ori "puterea celui rau". Cand insa marturiile se tot aduna nu pot sa continui sa ignor cuvintele Domnului care a spus sa cunoastem pomul dupa roada pentru ca pomul rau nu poate face roada buna, si nu pot sa ignor ca aceleasi raspunsuri de "nu stiu" sau "puterea satanei" erau si raspunsurile invatatilor din timpul Sau pentru minunile facute de El, de aceea Domnul Iisus a invatat ca pomul rau nu poate face roada buna si dupa aceasta roada sa il cunoastem. Asa ca, Ortodoxia fiind pomul bun, mi se pare tot mai legitim sa cer sa vad roada corespunzatoare lui pe care din pacate nu am avut sansa sa o vad pana acum asa cum am vazut-o in ultimul timp la altii. Poate a fost doar o lipsa de sansa, de aceea daca aveti si alte marturii din Ortodoxie va rog sa mi le indicati si mie.
Si daca aveti vreo explicatie cum de pomul rau (fara Duh Sfant conform Ortodoxiei) face roada buna in ciuda Cuvantului Domnului, va rog sa mi-o indicati si mie.

Multumesc!

[Adrianna]

Multumesc Glykys de marturie. Ati scris-o in timp ce eu am scris mesajul precedent.
Roadele Duhului Sfant pe care le-ati citat eu le-am vazut si in alte religii, sa nu va suparati pe mine pentru aceasta remarca. Pana la urma de unde stim daca avem Duh Sfant sau nu, ca sa intram in Imparatie? Aceasta este intrebarea.
Multumesc de raspuns!

[catalin2]

În prealabil postat de Adrianna

Eu nu caut Duhul Sfant cu scopul de a face minuni ci il caut pentru a putea intra in Imparatia lui Dumnezeu pentru ca altfel nu se poate intra, si neavand semnele prezentei Lui care sunt trecute in Evanghelie, eu nu am nici o certitudine ca as fi primit vreodata Duh Sfant desi am botezul ortodox.

Am inteles ce vrei sa spui. Duhul Sfant nu-L primeste nimeni pentru ca ar deveni divin, primim harul. Harul se primeste prin Sfanta Taina a Mirungerii, care se face impreuna cu Botezul. Este echivalentul punerii mainilor din vremea Apostolilor.
Dupa aceea harul se primeste prin Sfanta Taina a Impartasaniei de fiecare data. Chiar daca nu-l vedem noi primim har daca suntem si vrednici.
Citeste tot despre acest subiect in catehismul BOR, toata pagina explica exact aceste lucruri: http://www.patriarhia.ro/ro/documente/catehism10.html

[Adrianna]

Explicatiile ortodoxe le-am citit, insa nu m-au facut niciodata sa am darurile Duhului Sfant si fara Duh Sfant nu intru in Imparatie. Nu am nici o garantie ca as fi primit sau ca o sa primesc candva Duhul Sfant iar viata mea imi indica ca nu l-as avea in ciuda faptului de a fi urmat invataturile bisericii, si nici la altii din jurul meu nu am vazut roadele scrise, din pacate.
Multumesc de raspuns.

Adrianna, Duhul Sfânt este prezent în Biserică, de la Cincizecime, când a pogorât. Lucrarea lui se face cunoscută în toţi cei care Îl primesc şi conlucrează cu El. La botez şi mirungere primim darul, arvuna - prin acestea intrăm în Împărăţie, care este Biserica - însă lucrarea este a noastră. Şi, ca orice roade, ele apar mai târziu, după ce desţelenim şi lucrăm pământul inimii, după ce îl udăm cu lacrimi de pocăinţă şi după ce îl lăsăm să primească din plin lumina harului.

A noastră e lucrarea; roadele nu vor întârzia să apară dacă lucrăm bine.

Care sunt acele porunci ale Bisericii pe care, lucrându-le cineva, a rămas fără rod până la sfârşit?

[Adrianna]

Multumesc de raspuns.

La Cincizecime si dupa, Duhul Sfant s-a manifestat in chip vazut in lume, prin minunile promise de Domnul Iisus.
Este logic ceea ce spuneti, ca ogorul trebuie intai lucrat pentru a da roade, dar la fel de adevarat este ca nu ajunge doar lucrul ci trebuie intai semanata o samanta buna, si apoi trebuie si soare si ploaie. Deci trebuie invatatura buna/Cuvant bun, adevarat (samanta), lucrul omului dar si Duh Sfant (soarele si ploaia) care sa faca sa rodeasca samanta, toate acestea trebuie impreuna. Iar cand roadele apar, chiar si la batranete, ele trebuie sa se vada din moment ce pomul se cunoaste dupa roade. Acum poate ca eu inca nu oi fi lucrat destul ogorul, dar toti ceilalti din jurul meu, nici ei nu au lucrat? Chiar nici unul cu cateva exceptii pe care incerc din rasputeri sa le gasesc ca sa imi confirme ca samanta este totusi buna? Asta ma pune tot mai mult pe ganduri. Si cu atat mai mult cu cat intreband la altii am descoperit ca ei au roadele fara a fi nici ortodocsi si nici parinti imbunatatiti ci simpli credinciosi in religia lor. Cum se explica totusi?

Pe de o parte, felul în care pui problema arată că ştii foarte bine ce trebuie făcut şi cred că şi faci. Că nu-ţi vezi roadele cred că este bine, ca să nu încerci să te bucuri singură de ele, auto-admirându-te. Roadele noastre sunt pentru ceilalţi; ei trebuie să le guste şi să spună dacă sunt dulci sau acre. E adevărat că şi noi gustăm din roadele celorlalţi, pe care le găsim de multe ori acre sau găunoase şi închircite. Poate nici ei n-au lucrat, poate nici noi nu ne-am curăţat simţirile duhovniceşti ca să le simţim adevăratul gust. Pentru că altfel percepem gustul atunci când papilele gustative sunt curate, nepervertite de condimente, ţigări şi alcool, spre exemplu, şi altfel vedem lumina care vine de la celălalt atunci când ochiul nostru este curat.
Totuşi, dacă vrem să fim obiectiv, trebuie să recunoaştem că societatea în care trăim are prea multe fapte ale necredinţei şi prea puţine roade ale luminii. Prin urmare, fie n-a primit sămânţa, fie ea a căzut pe pământ uscat ş.a.m.d.
Dar asta nu e din cauză că suntem ortodocşi, ci din cauză că credem că suntem fără să fim.

Eu cred că şi alţii au roade, pentru că toţi suntem după chipul lui Dumnezeu şi, în infinita Sa bunătate, Îşi revarsă lumina peste toţi. Dar în Biserică avem totul: comuniunea cu Hristos, harul Sfintelor Taine, binecuvântările, ascultarea, posturile. Avem şi uneltele de lucru, şi învăţătura verificată de veacuri, care pe cei ce au luat-o în serios i-a sfinţit. Alte căi sunt primejdioase şi, mai devreme sau mai târziu, ajung în fundături; e ceea ce observ la cultele neoprotestante.
În Ortodoxie izvorul curge în permanenţă; nu seacă niciodată. Aşa simt.

[andra_v]

Pe de alta parte, Sfintii Parinti ne averiteaza asupra faptului ca noi, crestinii din vremurile apocaliptice, vom da mult mai putine roade comparativ cu fratii nostri din primele veacuri ale erei crestine. Avand in vedere ca dreapta credinta este in pragul disparitiei pe Pamant, in scurta vreme, simpla marturisire a Crezului ortodox va fi suficienta pentru a ajunge in Imparatia cerurilor.

[Adrianna]

Multumesc de raspunsuri.

Roadele sunt cu siguranta pentru ceilalti, insa cel care le are le vede si nu se admira pe sine insusi, cel putin din ceea ce am vazut la aceste doua prietene catolice, dimpotriva, aceste prietene il lauda pe Dumnezeu tot timpul si Lui ii atribuie tot meritul si ele dau marturie despre mila si bunatatea Lui si despre adevarul cuvintelor evanghelice fara a-si acorda lor nici un merit ci dimpotriva, cea italiana mi-a zis in felul urmator: cand faci rugaciuni de vindecare prin punerea mainilor simti intr-un mod suprafiresc ca esti o simpla unealta in mana altcuiva, simti ca prin tine curge ceva ce nu-ti apartine si ca tu esti acolo doar ca un vehicol pentru aceasta putere care se revarsa si vindeca bolnavul. Aceasta marturie a ei m-a convins si mai mult ca sunt intr-adevar roade ale Duhului Sfant, si cum le explica atunci Ortodoxia?

Daca mergeti si propovaduiti unor prieteni catolici la care tineti si doriti ca si ei sa aiba parte de mantuire, si deci le propovaduiti ca la ei nu este Duhul Sfant ci acesta este doar la ortodocsi, si fara Duh Sfant ei nu se pot mantui deci trebuie sa treaca la ortodocsi daca vor mantuire, si daca acesti prieteni incep sa va raspunda cu fapte din viata lor personala care arata ca au darurile Duhului Sfant, in timp ce dvs. nu puteti sa le aratati decat teorii invatate in Biserica fara nici o roada personala, nu stiu cum ati reactiona, dar va pot spune cum am reactionat eu: am bagat capul in pamant de rusine si nu mai am curajul sa le spun absolut nimic ci doar sa ii privesc sa vad cum fac ei. Eu am cuvantul in timp ce prietenele mele au roadele. Iar pomul bun dupa roade se cunoaste. Si iata ca sunt aici sa ma asigur ca si in Ortodoxie sunt suficiente roade chiar daca nu in viata mea sau a celor cunoscuti direct de mine, si in loc sa primesc cat mai multe marturii despre roade, primesc tot cuvinte din astea din care si eu am destule si care sa justifice lipsa vazuta a roadelor. Domnul insa a spus foarte clar: pomul dupa roade se cunoaste. Ceva cu siguranta gresesc eu de nu am roade, insa vad ca nu aici pot afla unde este greseala pentru ca, din cate citesc printre randuri (printre cele nemarturisite) nici in vietile dvs. nu aveti parte de aceste daruri la modul vazut ci doar le sperati si doar credeti in existenta lor fara sa le vedeti propriu-zis. Invatatura Domnului spune insa altceva si fiecare alege intr-adevar.

Va multumesc pentru ajutor si raspunsuri.

Să înţeleg că lucrezi cum te învaţă Biserica, adică te rogi cum trebuie (cu gură, minte şi inimă), la Liturghie şi acasă, posteşti (trupeşte şi sufleteşte), citeşti Evanghelia şi cărţile sfinte, străduindu-te să-ţi ghidezi viaţa după ele, să le transpui în viaţă, te spovedeşti cu pocăinţă şi te împărtăşeşti, faci bine după puteri... şi cu toate astea nu vezi nimic înflorind în sufletul tău? Sau ceilalţi nu văd în tine o schimbare?

Sau nu te referi la darurile duhovniceşti (bunătatea, înţelegerea, pacea, răbdarea, înfrânarea ş.cl.)? Doreşti să capeţi puteri vindecătoare? Darurile sunt după cum le dă Domnul, nu după cum vrem noi.