Harul nu se impartaseste doar prin Sacramente

[Decebal]

De multe ori am auzit pe ortodocşi vorbind despre har şi despre cum vine harul şi tot de multe ori am simţit ca subînţeles din partea lor că harul le vine ortodocşilor doar prin Sfintele Taine. Totuşi tot teologia ortodoxă, spre exemplu cea a lui Grigorie Palama sau a lui Simeon Noul Teolog, vorbeşte despre împărtăşirea harului şi chiar despre îndumnezeirea prin har dar în afara a ceea ce de obicei este denumit sacrament al Bisericii. Din punctul de vedere ortodox prin urmare harul dumnezeiesc nu se împărtăşeşte doar prin sacramente, iar dacă totuşi vrem să menţinem această poziţie că harul se împărtăşeşte numai prin Sfinte Mistere atunci probabil soluţia ar fi extinderea noţiunii de Sfânt Mister; îndumnezeirea prin har de care vorbeşte Grigorie Palama sau Simeon Noul Teolog este propriu-zis o experienţă tainică, misterică sau misterială chiar dacă ea are loc propriu-zis în afara unui sacrament administrat de Biserică.

Asta nu înseamnă că spun că harul sfinţitor şi îndumnezeitor lucrează pentru cei care nu sunt încorporaţi în Trupul Mistic sau Tainic al Bisericii prin Sfintele Taine, dar spun că ortodoxia învaţă, spre deosebire de ceea ce susţin mulţi iubitori de preoţi care taie frunza la câini, că harul, pentru cei încorporaţi în biserică şi implicit în viaţa sacramentală, nu lucrează exclusiv prin Sacramente.

Dacă există obiecţii ortodoxiste, sau ale celor care iubesc tăierea ortodoxistă a frunzelor la câini, sau ale unor încrâncenaţi, le aştept.

Fii bun si da-ne si cateva referinte concrete (o carte, un link ceva catre scrierile sfintilor amintiti) ca sa putem cugeta mai bine, te rog!

[Lucian008]

În prealabil postat de Decebal

De multe ori am auzit pe ortodocşi vorbind despre har şi despre cum vine harul şi tot de multe ori am simţit ca subînţeles din partea lor că harul le vine ortodocşilor doar prin Sfintele Taine. Totuşi tot teologia ortodoxă, spre exemplu cea a lui Grigorie Palama sau a lui Simeon Noul Teolog, vorbeşte despre împărtăşirea harului şi chiar despre îndumnezeirea prin har dar în afara a ceea ce de obicei este denumit sacrament al Bisericii. Din punctul de vedere ortodox prin urmare harul dumnezeiesc nu se împărtăşeşte doar prin sacramente, iar dacă totuşi vrem să menţinem această poziţie că harul se împărtăşeşte numai prin Sfinte Mistere atunci probabil soluţia ar fi extinderea noţiunii de Sfânt Mister; îndumnezeirea prin har de care vorbeşte Grigorie Palama sau Simeon Noul Teolog este propriu-zis o experienţă tainică, misterică sau misterială chiar dacă ea are loc propriu-zis în afara unui sacrament administrat de Biserică.

Asta nu înseamnă că spun că harul sfinţitor şi îndumnezeitor lucrează pentru cei care nu sunt încorporaţi în Trupul Mistic sau Tainic al Bisericii prin Sfintele Taine, dar spun că ortodoxia învaţă, spre deosebire de ceea ce susţin mulţi iubitori de preoţi care taie frunza la câini, că harul, pentru cei încorporaţi în biserică şi implicit în viaţa sacramentală, nu lucrează exclusiv prin Sacramente.

Dacă există obiecţii ortodoxiste, sau ale celor care iubesc tăierea ortodoxistă a frunzelor la câini, sau ale unor încrâncenaţi, le aştept.

Nu te supara, dar te intereseaza cumva vreun raspuns sau doar vrei, din start, sa demonstrezi inutilitatea preotilor conform unei "certitudini" pe care tu o ai deja?

[Decebal]

Nu cred că am mers atât de departe încât să vorbesc despre inutilitatea preoţilor, chiar dacă mulţi preoţi au talentul de a se face inutili, inoportuni, deranjanţi şi chiar de-a dreptul disperanţi. Unii preoţi leagă blesteme asupra unor oameni fără măcar să îşi dea seama din cauza prea multei lor "competenţe". Aşa se poate întâmpla când sunt puşi să lucreze cu cele sfinte tot felul de ignoranţi, şpăgari, "competenţi", "iniţiaţi" şi alte specii triste de cântăreţi de strană promovaţi pe funcţii care nu sunt de nasul lor. Dacă se compară cum gândea un Ioan Chrisostom despre preoţie şi cum gândesc cântăreţii recenţi ai zilei de azi o să se observe o diferenţă extrem de mare. Unii dintre aceşti specializaţi în mânuirea cădelniţei chiar şi-o iau în cap şi vor să pună monopol pe lucrarea harului lui Dumnezeu, mulţi dintre ei răspândind mitul (lor preferat) că "harul vine numai prin sacramentele lor". Aşa vor ei să îi facă pe oameni să creadă. Ba chiar i-am auzit pe unii că lor le vine harul dacă fac tot felul de închinăciuni şi sărutări la icoane şi ştim din practica zilnică a bisericii ce obiceiuri şi tradiţii au unii, majoritari, de a face tot felul de închinăciuni superstiţioase pe la icoane "că poate aşa (simplu, fără prea mult efort spiritual, fără prea multă jertfă, fără prea multă cruce creştină) le vine harul". Mulţi şi-au cam luat-o în cap cu monopolizarea harului şi a relaţiei dintre credincioşi şi Dumnezeu. Ba am înţeles că ei au nişte canoane conform cărora numai ei, preoţii, ar avea voie să predice cuvântul lui Dumnezeu, adică ar vrea să pună monopol şi pe această lucrare.

Referinţe am dat, Palama, Simeon; alţii care se pricep la teologie pot să vă dea referinţe mai multe şi mai concrete, titluri, etc..

[tabitha]

În prealabil postat de Decebal

Asta nu înseamnă că spun că harul sfinţitor şi îndumnezeitor lucrează pentru cei care nu sunt încorporaţi în Trupul Mistic sau Tainic al Bisericii prin Sfintele Taine, dar spun că ortodoxia învaţă, spre deosebire de ceea ce susţin mulţi iubitori de preoţi care taie frunza la câini, că harul, pentru cei încorporaţi în biserică şi implicit în viaţa sacramentală, nu lucrează exclusiv prin Sacramente.

Eu sunt de acord cu ce spui. Welcome to the (forum) club !

[catalin_]

În prealabil postat de Decebal

De multe ori am auzit pe ortodocşi vorbind despre har şi despre cum vine harul şi tot de multe ori am simţit ca subînţeles din partea lor că harul le vine ortodocşilor doar prin Sfintele Taine. Totuşi tot teologia ortodoxă, spre exemplu cea a lui Grigorie Palama sau a lui Simeon Noul Teolog, vorbeşte despre împărtăşirea harului şi chiar despre îndumnezeirea prin har dar în afara a ceea ce de obicei este denumit sacrament al Bisericii. Din punctul de vedere ortodox prin urmare harul dumnezeiesc nu se împărtăşeşte doar prin sacramente, iar dacă totuşi vrem să menţinem această poziţie că harul se împărtăşeşte numai prin Sfinte Mistere atunci probabil soluţia ar fi extinderea noţiunii de Sfânt Mister; îndumnezeirea prin har de care vorbeşte Grigorie Palama sau Simeon Noul Teolog este propriu-zis o experienţă tainică, misterică sau misterială chiar dacă ea are loc propriu-zis în afara unui sacrament administrat de Biserică.

Asta nu înseamnă că spun că harul sfinţitor şi îndumnezeitor lucrează pentru cei care nu sunt încorporaţi în Trupul Mistic sau Tainic al Bisericii prin Sfintele Taine, dar spun că ortodoxia învaţă, spre deosebire de ceea ce susţin mulţi iubitori de preoţi care taie frunza la câini, că harul, pentru cei încorporaţi în biserică şi implicit în viaţa sacramentală, nu lucrează exclusiv prin Sacramente.

Dacă există obiecţii ortodoxiste, sau ale celor care iubesc tăierea ortodoxistă a frunzelor la câini, sau ale unor încrâncenaţi, le aştept.

Salutari! incep cu o intrebare : stii cumva ce este harul ?
Dumnezeu e vesnic, fara mutare sau umbra de schimbare, atottiitor si izvorul vietii. Omul e un "vas " care in functie de cat este de curat si deschis primeste darurile Sfantului Duh dar....care " sufla unde voieste". Din acest motiv sectantii si ereticii nu inteleg(eti)ortodoxia pentru ca ea este traire si nu dogma . Duhul da viata dogmei iar litera ucide . Deci daca esti traitor si saruti o icoana cu sufletul si cu mintea in Dumnezeu nu vei putea explica ce simti cu toate vrafurile de carti pe care le-ai studiat. Spunea Sfantul Serafim de Sarov ca toata viata crestinului (autentic) este incercarea de a dobandi harul dar mai ales de a-l pastra. Ca sa-l dobandesti s-au macar sa-l intalnesti trebuie batuta aceiasi carare : ortodoxia. Eu nici nu l-am dobandit deci nu am ce pastra. Dar tu se vede ca esti plin de "el".

[Eugen7]

În prealabil postat de Decebal

De multe ori am auzit pe ortodocşi vorbind despre har şi despre cum vine harul şi tot de multe ori am simţit ca subînţeles din partea lor că harul le vine ortodocşilor doar prin Sfintele Taine.

Sfintii Parinti afirma ca ne facem partasi harului Dumnezeiesc prin Sfintele Taine. Inceputul este Taina Sfantului Botez cand Hristos Iisus se salasluieste tainic in adacul inimii noastre (minte) si culminarea este deplinatatea unirii cu Hristos Iisus in Sfanta Taina a Euharistiei.

Harul este lucrarea (energia) lui Dumnezeu deci de om depinde doar sa accepte conlucrarea cu Dumnezeu (in Sfanta Biserica prin Sfintele Taine), sa il lase pe Hristos Iisus din ce in ce mai mult si mai profund sa traiasca in el scopul fiind afirmatia: "NU mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine" (Galateni).

Acest proces continuu de conlucrare cu harul lui Dumnezeu in vederea mantuirii ("cu frica si cutremur lucrati mantuirea voastra" (Filipeni) )intru Hristos Iisus se numeste hristificare, sfintire si evident are ca ultim efect indumnezeirea prin har (intru Hristos Iisus).

Referinta:
Pr.Prof Dumitru Staniloae - Ascetica si mistica Bisericii Ortodoxe

În prealabil postat de Decebal

Totuşi tot teologia ortodoxă, spre exemplu cea a lui Grigorie Palama sau a lui Simeon Noul Teolog, vorbeşte despre împărtăşirea harului şi chiar despre îndumnezeirea prin har dar în afara a ceea ce de obicei este denumit sacrament al Bisericii.

Afirmatia aceasta este eronata. Sfintii Parinti afirma inechivoc mantuire pe nivele de iluminare(contemplatie) si desavarsire (indumenzeire) nu este posibila in afara Sfintei Biserici, fara conclucrearea deplina cu Hristos Iisus in Sfintele Taine, intrucat doar prin Sfanta Taina a Euharistiei "ne facem partasi dumenzeiestii firi" (II Petru) caci "in Hristos Iisus locuieste trupeste toata deplinatatea Dumnezeirii" (Coloseni 2,9).
referinta:
Pr.Prof Dumitru Staniloae - Ascetica si mistica Bisericii Ortodoxe

În prealabil postat de Decebal

îndumnezeirea prin har de care vorbeşte Grigorie Palama sau Simeon Noul Teolog este propriu-zis o experienţă tainică, misterică sau misterială chiar dacă ea are loc propriu-zis în afara unui sacrament administrat de Biserică.

Afirmatia dvs este eronata intrucat baza vietii duhovnicesti o reprezinta Sfintele Taine.
Nu putem vorbi de viata duhovniceaca pe nivelul desavarsirii intru Hristos Iisus in cazul uni om care nu este botezat si nu s-a impartasit cu adevarat trupul si sangele Domnului in Taina Sfintei Euharistii
(si aici nu conteaza cantitatea ci calitatea dragostei).

Parintii Filocalici afirma inechivoc ca nu poate exista "vedere duhovniceasca", mistica, spiritualitate in afara Bisericii, in afara Sfintelor Taine.
Referinta:
Gheron Iosif - Marturii din viata monahala

În prealabil postat de Decebal

Asta nu înseamnă că spun că harul sfinţitor şi îndumnezeitor lucrează pentru cei care nu sunt încorporaţi în Trupul Mistic sau Tainic al Bisericii prin Sfintele Taine, dar spun că ortodoxia învaţă, spre deosebire de ceea ce susţin mulţi iubitori de preoţi care taie frunza la câini, că harul, pentru cei încorporaţi în biserică şi implicit în viaţa sacramentală, nu lucrează exclusiv prin Sacramente.

Afirmatia dvs este pertinenta si oportuna.
Consider imperios necesar de subliniat cu acesta ocazia diferenta intre har si harisma conform invataturii ortodoxe.

Sfintele Taine tin exclusiv de harul divin, deci sunt independente de om. Astfel preotii sunt "iconomi ai sfintelor taine" adica adiministratori ceea ce implica responsabilitate atat pentru propria persoana cat si pentru ceilalti, si nu implicit mantuire caci Hristos spune: "Plecati de aici, nu va cunosc pe voi"; celor ce afirma "Doamne nu am scos noi demoni in numele Tau... "

Harismele sunt daruri ale Duhului Sfant care sunt daruite oamenilor (clerici si mireni) spre slava lui Dumnezeu.
Este bine ca barbatul sa aiba atat harul preotiei cat si harisme (sunt mult cazuri de asemnea Sfinti) insa imporanta este mantuirea, cu sau fara harisme. Trebuie sa cautam prezenta lui Hristos Iisus in noi, harul lui Dumnezeu... iar cea mai de pret cale este dragostea adevarata de Dumenzeu si de semeni (I Cor 13).
In Epistola catre Galateni sunt expunse roadele Duhului Sfant in om: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdarea...

[Decebal]

În prealabil postat de Eugen7

Sfintii Parinti afirma ca ne facem partasi harului Dumnezeiesc prin Sfintele Taine. Inceputul este Taina Sfantului Botez cand Hristos Iisus se salasluieste tainic in adacul inimii noastre (minte) si culminarea este deplinatatea unirii cu Hristos Iisus in Sfanta Taina a Euharistiei.

Sfinţii Părinţi nu afirmă că ne facem părtaşi harului dumnezeiesc doar prin sacramente. Şi repet încă o dată că poate unii nu au înţeles, eu vorbesc despre cei care deja sunt încorporaţi în Biserică prin Botez, nu despre cei care sunt în afara Bisericii lui Christos. Grigorie Palama vorbeşte foarte clar despre harul îndumnezeitor care vine prin rugăciunea inimii pe calea isihastă. În isihasm se vorbeşte foarte clar despre lucrarea HARULUI îndumnezeitor, luminător în timpul rugăciunii, pe calea ascetică şi mistică. Altfel spus, harul nu lucrează exclusiv doar prin ceea ce îndeobşte este recunsocut ca sacrament al Bisericii. Experienţele mistice de care vorbesc marii asceţi şi mistici ai Bisericii sunt experienţe tainice prin care se împărtăşeşte har dumnezeiesc chiar dacă nu sunt sacramente propriu-zise; ele pot fi asimilate într-o oarecare măsură Sfintelor Mistere. Iar dacă tot l-aţi adus ca referinţă pe Stăniloaie atunci tocmai tratatul de ascetică şi mistică este cel care ne ajută cel mai mult să înţelegem această poziţie ortodoxă.

În prealabil postat de Eugen7

Harul este lucrarea (energia) lui Dumnezeu ...

Harul este lucrarea lui Dumnezeu, dar el nu este distribuit în interiorul Bisericii exclusiv prin sacramente. Dumnezeu poate comunica direct, tot tainic, tot misteric, dar fără intermediul unui sacrament propriu-zis o comunicare de iubire din inima lui Christos în inima credinciosului, sau în mintea lui, iluminând spiritul.

În prealabil postat de Eugen7

Afirmatia aceasta este eronata. Sfintii Parinti afirma inechivoc mantuire pe nivele de iluminare (contemplatie) si desavarsire (indumenzeire) nu este posibila in afara Sfintei Biserici, fara conlucrearea deplina cu Hristos Iisus in Sfintele Taine, intrucat doar prin Sfanta Taina a Euharistiei "ne facem partasi dumenzeiestii firi" (II Petru) caci "in Hristos Iius locuieste trupeste toata deplinatatea Dumnezeirii" (Colosseni 2,9).

Această afirmaţie este eronată din punctul dumneavoastră de vedere. Nu şi din punctul de vedere al sfinţilor apostoli şi al sfinţilor părinţi. Şi repet încă o dată pentru cei care sunt obişnuiţi să citească în diagonală că vorbesc despre cei care deja fac parte din Trupul lui Christos. Şi dacă tot s-au dat citate apostolul Pavel este cel care spune că Christos a turnat Sfântul Spirit în inimile noastre, iar apostolul Petru vorbeşte despre lumina care străluceşte în inimă. Îndumnezeirea nu este văzută în Biserica Ortodoxă doar prin Euharistie, ci şi prin ceea ce s-ar putea numi Euharistia mintală sau împărtăşirea minţii şi a inimii de Logosul cel necreat. Când Grigorie Palama vorbeşte despre îndumnezeirea prin har el se referă la modul cel mai direct la experienţa harului dumnezeiesc prin rugăciune mistică, mai exact prin ceea ce este denumită rugăciunea inimii. Trăirea harului în rugăciune poate fi una reală şi neintermediată propriu-zis de un îndeobşte numit sacrament.

În prealabil postat de Eugen7

Afirmatia dvs este eronata intrucat baza vietii duhovnicesti o reprezinta Sfintele Taine. Nu putem vorbi de viata duhovniceaca pe nivelul desavarsirii intru Hristos Iisus in cazul uni om care nu este botezat si nu s-a impartasit cu adevarat trupul si sangele Domnului in Taina Sfintei Euharistii. Parintii Filocalici afirma inechivoc ca nu poate exista "vedere duhovniceasca", mistica, spiritualitate in afara Bisericii, in afara Sfintelor Taine.

Afirmaţia mea nu este eronată pentru că am specificat de la bun început că vorbesc despre cei care deja fac parte din Biserică. Într-adevăr nu poate exista vedere spirituală în afara Sfintelor Taine, dar poate exista vedere duhovnicească şi implicit comunicare de har dumnezeiesc la nivel pur spiritual, mintal şi afectiv în afara administrării propriu-zise a unui sacrament pentru cei care deja fac parte din Biserică.

În prealabil postat de Eugen7

Afirmatia dvs este pertinenta si oportuna.
Consider imperios necesar de subliniat cu acesta ocazia diferenta intre har si harisma conform invataturii ortodoxe.

Sfintele Taine tin exclusiv de harul divin, deci sunt independente de om. Astfel preotii sunt "iconomi ai sfintelor taine" adica adiministratori ceea ce implica responsabilitate atat pentru propria persoana cat si pentru ceilalti, si nu implicit mantuire caci Hristos spune: "Plecati de aici, nu va cunosc pe voi"; celor ce afirma "Doamne nu am scos noi demoni in numele Tau... "

Harismele sunt daruri ale Duhului Sfant care sunt daruite oamenilor (clerici si mireni) spre slava lui Dumnezeu.

Este bine ca barbatul sa aiba atat harul preotiei cat si harisme (sunt mult cazuri de asemnea Sfinti) insa imporanta este mantuirea, cu sau fara harisme. Trebuie sa cautam prezenta lui Hristos Iisus in noi, harul lui Dumnezeu... iar cea mai de pret cale este dragostea adevarata de Dumenzeu si de semeni (I Cor 13).

Dumneavoastră vorbiţi din perspectiva care presupune că unii pot fi autentici administratori de Taine fără ca să fie iniţiaţi de Dumnezeu prin har în acele Taine sau Mistere ale credinţei. Cel pe care l-aţi citat avea însă o altă poziţie şi asta pentru că el trăise Damascul, el fusese urcat până la al treilea cer, el avusese o experienţă mistică cu totul specială a lui Christos. Vorbiţi de pe poziţia celor care privesc, să zic aşa, harul exterior nu harul interior. Nu întâmplător vorbeşte Scriptura despre cunoaşterea mântuirii, nu întâmplător vorbeşte evanghelia după Ioan despre viaţa veşnică drept cunoaştere a lui Dumnezeu, pentru că mântuirea este, la modul ei cel mai autentic, şi o experienţă de cunoaştere, nu doar o credinţă aşa pe auzite. O mântuire care nu este cunoscută, şi care nu se vede, care nu produce roade autentice ale mântuirii, este o mântuire îndoielnică, în cazurile când nu este direct condamnare.

Mântuirea în sensul ei autentic ortodox, şi vă rog să reţineţi, chiar înseamnă transformarea de la "eu trăiesc în mine" la "Christos trăieşte în mine"; ori această trăire nu este exclusiv una inconştientă, Simeon Noul Teolog învăţând foarte clar despre posesiunea conştientă a Sfântului Spirit. De aceea Christos Şi-a unit firea umană şi S-a făcut hipostasă a acestei firi, pentru ca în fapt umanitatea să aibă temelia ei sau esenţa ei "ancorată" în Christos, în Dumnezeu. Altfel ea nu poate ieşi din ciclul morţii. Mântuirea în sensul ei autentic ortodox echivalează cu reîntemeierea la modul real, autentic, inclusiv conştient a vieţii personale şi comunitare în Christos şi în Sfântul Spirit. Firea umană a fost enipostaziată în Fiul lui Dumnezeu şi unită cu firea dumnezeiască tocmai şi pentru ca esenţa persoanei noastre să îşi găsească hipostasa sau subsistenţa în Persoana lui Christos, şi ca astfel Christos să locuiască şi să trăiască "în mine" iar omul să devină templu al Spiritului.

[AlinB]

În prealabil postat de Decebal

Nu cred că am mers atât de departe încât să vorbesc despre inutilitatea preoţilor, chiar dacă mulţi preoţi au talentul de a se face inutili, inoportuni, deranjanţi şi chiar de-a dreptul disperanţi. Unii preoţi leagă blesteme asupra unor oameni fără măcar să îşi dea seama din cauza prea multei lor "competenţe". Aşa se poate întâmpla când sunt puşi să lucreze cu cele sfinte tot felul de ignoranţi, şpăgari, "competenţi", "iniţiaţi" şi alte specii triste de cântăreţi de strană promovaţi pe funcţii care nu sunt de nasul lor. Dacă se compară cum gândea un Ioan Chrisostom despre preoţie şi cum gândesc cântăreţii recenţi ai zilei de azi o să se observe o diferenţă extrem de mare. Unii dintre aceşti specializaţi în mânuirea cădelniţei chiar şi-o iau în cap şi vor să pună monopol pe lucrarea harului lui Dumnezeu, mulţi dintre ei răspândind mitul (lor preferat) că "harul vine numai prin sacramentele lor". Aşa vor ei să îi facă pe oameni să creadă. Ba chiar i-am auzit pe unii că lor le vine harul dacă fac tot felul de închinăciuni şi sărutări la icoane şi ştim din practica zilnică a bisericii ce obiceiuri şi tradiţii au unii, majoritari, de a face tot felul de închinăciuni superstiţioase pe la icoane "că poate aşa (simplu, fără prea mult efort spiritual, fără prea multă jertfă, fără prea multă cruce creştină) le vine harul". Mulţi şi-au cam luat-o în cap cu monopolizarea harului şi a relaţiei dintre credincioşi şi Dumnezeu. Ba am înţeles că ei au nişte canoane conform cărora numai ei, preoţii, ar avea voie să predice cuvântul lui Dumnezeu, adică ar vrea să pună monopol şi pe această lucrare.

Referinţe am dat, Palama, Simeon; alţii care se pricep la teologie pot să vă dea referinţe mai multe şi mai concrete, titluri, etc..

Tu ai niste probleme concrete cu anumite persoane, anumite situatii care te-au deranjat personal si din ele vrei sa faci teologie cu caracter generalizator.

Ei bine, din gandirea patimasa izvorata din orgoliu si razbunare ma indoiesc ca poate iesi o stralucita idee teologica, indiferent cu ce mai impanezi ingredientele sus amintite: citate din Sf. Parinti, enunturi aparent logice, etc.

Nu stiu cum te raportezi tu la Sf. Taine, dar cel putin Sf. Botez si Sf. Impartasanie sunt indispensabile pentru crestin si altfel decat de la un preot nu poti avea.

[Decebal]

În prealabil postat de AlinB

Nu stiu cum te raportezi tu la Sf. Taine, dar cel putin Sf. Botez si Sf. Impartasanie sunt indispensabile pentru crestin si altfel decat de la un preot nu poti avea.

Am spus eu că nu sunt indispensabile? Ceea ce am spus, şi de fapt nu ci Tradiţia Bisericii (nu nişte citate împănate ci Tradiţia Sfântă a Bisericii pe care ortodocşii o calcă în picioare ceas de ceas) că harul lui Dumnezeu nu se comunică exclusiv prin sacramente.

Raportarea însă la Sfintele Taine depinde şi de preot. Asimilarea autentică a harului presupune faptul că preotul nu poate fi oricine, orice absolvent care crede el că ştie ceva pentru că a terminat un seminar sau o facultate, nu orice "dinastic din tată în fiu" ca să ducă "tradiţia familiei" (aceea că doar nu Tradiţia) mai departe, nu orice şpăgar sau pcr-ist care a ştiut cum să încline balanţa în favoarea lui prin tot felul de pile, şi relaţii sau şpăgi iniţiale şi ulterioare. Sfintele Taine presupun o raportare anume, o dispoziţie anume fără de care ele în loc să devină binecuvântare pot să devină trăznete de la Dumnezeu şi asta pe baza "competenţei" incompetentului în materie teologică şi spirituală.

Dacă dumneavoastră credeţi că Dumnezeu lasă mântuirea pe spatele unor şpăgari, pcr-işti şi a tot felul de artişti cântăreţi şi mânuitori de cădelniţe, eu vă spun că nu ştiţi ce vorbiţi, fără ca asta să fie o insultă, este doar o apreciere.