De ce sunt considerati cei casatoriti pacatosi/murdari?

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

Observ ca se poarta dou discutii diferite pe acest fir, dar nu conteaza.
Eu nu vorbeam de barbati, femei si atractia fizica dintre ei, sau adulter.
Vorbeam de relatia trupeasca intre soti.
Unii leaga asta de pericolul de infidelitate, de adulter si de cadere in pacat si ca se tine post trupesc ca sa nu uitam de Dumnezeu.
Eu intreb altceva:
1. De ce nu e voie sa se aibe relatii decat in anumite zile ale saptamanii, fix stabilite?
2. De ce nu e voie sa ai relatii cu sotul/sotia daca te duci a doua zi la biserica? Si nu ai voie acolo anumite lucruri religioase.
Pentru mine asta inseamna ca cei casatoriti sunt considerati pacatosi si murdari.
Si de ce daca ai relatii 1-2 ori pe saptamana, normal si cuminte si in rest iti vezi de rugaciune si viata crestina, inseamna ca uiti de Dumnezeu?

Ce thread interesant! Il urmaresc dar nu am acum prea mult timp...
Eu cred ca se pune prea mult accentul de catre unii care vorbesc despre astea pe frecventa relatiilor si se vorbeste in termeni categorici de 'e voie' sau 'nu e voie'. E o probema a ortodoxiei actuale, acea de a inlocui libertatea si dragostea cu regulile.

Ideea la baza e buna, cum au zis Anna si altii, ca e bine sa-ti pui o zabala, sa nu faci tot ce ai avea chef, ca si cu postul, ca sa te bucuri de lucrurile astea fara sa te atasezi de ele prea tare. In fond, dupa post vine sarbatoarea si ar trebui ca la fiecare popst relatia noastra cu mancarea sa fie mai putin patimasa, mai recunoascatoare.

Dar adesea se uita ca omul este pentru sabat, nu sabatul pentru om. Se pun regulile inaintea principiului care le-a facut sa apara. Regulile in ortodoxie nu ar trebui vazute ca legile in Islam sau in Iudaism. Eu cunosc putin purtarea cotinidana a musulmanului simplu pt ca aici sunt foarte multi musulmani, mai ales la scolile unde predau - la ei daca nu faci ramadamul este ca si cum ai fi facut un pacat de moarte. Ii judeca pe cei care nu il tin, chiar pe cei care nu sunt musulmani..
Uite, cateodata am impresia ca noi ne comportam ca ei, desi nu suntem o religie a legii, ci a legii implinite in Hristos, a legii dragostei.

Se face din numarrul relatiilor sexuale un fel de norma pentru calitatea lor, cum zicea parca Anna. Pai de asta e vorba? E vorba sa ajungem ca relatia asta sa fie intr-adevar o manifestare a iubirei jertfelnice in acelasi timp cu o placere. La calitate ar trebui sa se lucreze, nu la cantitate. Si de altfel cand cei doi se iubesc si se respecta, cam asa se intampla, ci cred ca exista si o crestere, o transfigurare continua...
Vorbesc si eu, pentru ca nu sunt casatorita de asa multa vreme.. Din pacate e si multa teorie in spusele mele.

Mi se mai pare si ca la noi in ortodoxie spriritaulitatea a fost marcata putin cam mult de monahism. Asta are si explicatii istorice - ca monahii au pastrat credinta si vremurile cand Bizantul era sub turci, si mai inainte, ei au pastrat-o de la diluare cand imperium se facea crestin in exterior. Dar totusi, asta a avut si efecte negative. Cu tot respectul si admiratia pentru calugarii sfinti, sunt lucruri pe care ei nu le pot intelege din viata oamenilor casatoriti. Cum sa spui ca relatiile sunt permise doar (daca e sa facem media pe an, cu toate posturile si sarbatorile) cam odata la doua saptamani. Noi nu suntem automate sau animale sa ne acuplam cand a venit ziua in care 'avem voie'.

Insa multi mari asceti au vorbit foarte profund de casatorie. Am uitat numele celui care a facut sa se declare erezie condamnarea relatiilor trupesti in cadrul casatoriei la un sinod ecumenic de ex. (am sa caut datele exacte cand o sa am timp) Sau a altora care zic ca pe primul plan sta dragostea si comuniunea in Hristos si apoi conceperea copiilor; parca si sf. Ioan Gura de Aur zicea asta de ex.

Numai ca atunci cand se vorbeste in zilele noastre, prea adesea prredomina vorbele aspre cu 'e voie si nu e voie' care ne fac sa credem apoi ca suntem necurati si ca viata noastra de dragoste binecuvantata de Dumnezeu este incompatibila cu impartasania... Ca asa ni s eprezinta lucrurile uneori, din pacate, chiar daca nu direct.

Faptul ca unirea sotului si a sotiei este imaginea unirii lui Hristos cu biserica n-au inventat-o teologii asazisi liberali asazisi ecumenisti si fantezisti ai secolului 20! Este de la Sf. Pavel, deci de la sf. Duh.
Ca in tot ce e omenesc exista slabiciune si pacat, asta e clar. Dar nu in sex mai mult de cat in altele, mai mult de ex. decat in viata fara sex. Care are adesea ispite mult mai mari. Va spun tot din experienta, pentru ca am dus-o pana la 35 de ani.

Eu cred ca ar mai trebui facuti niste pasi pentru construirea sau hai sa-i zicem repararea unei spiritualitati a mirenilor.

[Fani71]

Anna, in ceea ce priveste problema pe care o pui tu, de ce sexul nu este legat de dragoste la unii (la barbati, dar sunt fi femei asa, gandeste-te la prostituate sau la nimfomane), este pur si simplu o consecinta a caderii cred.
Hai sa zicem ca asta se intampla mai des la barbati. Ca energia lor sexuala este mai prezenta in tot ce fac. Mie personal nu mi se pare un lucru asa de rau, daca ei invata sa si-o redirectioneze spre sotie si spre celelalte activitati (ca energia sexuala poate fi si redictionata, cred ca nu numai la calugari). Este o dovada a virilitatii lor ca au aceste ispite de a privi alte femei, nu neaparat a pacatoseniei si a lipsei de fidelitate.

Poate mi-e mie usor sa gandesc asa pentru ca nu m-am lovit asa direct de problema asta..

Femeile hai sa le zicem tipice au alte ispite legate de feminitatea lor. Nu stiu, poate tendinta de a vorbi mult si de nimicuri, de a se afunda in nimicurile zilnice, de a se certa pentru nimicuri (ce zicea AlinB mai sus). De ce vin astea din feminitate? Pentru ca feminitatea oglindeste modul 'a fi,' si calitatea ei este dragostea pentru ce este, ingrijirea lui, pana in detaliu.

Ce vreau eu sa zic este ca exista si virilitate si feminitate deviata, nu numai in aspectul sexual al problemei. Important e sa ne dam seama si sa incercam sa ne redirectionam aceste energii care ne vin din apartenenta sexuala spre modul cum a vrut Dumnezeu sa fie cand le-a creat.

[Anna]

În prealabil postat de Fani71

Anna, in ceea ce priveste problema pe care o pui tu, de ce sexul nu este legat de dragoste la unii (la barbati, dar sunt fi femei asa, gandeste-te la prostituate sau la nimfomane), este pur si simplu o consecinta a caderii cred.
Hai sa zicem ca asta se intampla mai des la barbati. Ca energia lor sexuala este mai prezenta in tot ce fac. Mie personal nu mi se pare un lucru asa de rau, daca ei invata sa si-o redirectioneze spre sotie si spre celelalte activitati (ca energia sexuala poate fi si redictionata, cred ca nu numai la calugari). Este o dovada a virilitatii lor ca au aceste ispite de a privi alte femei, nu neaparat a pacatoseniei si a lipsei de fidelitate.

Poate mi-e mie usor sa gandesc asa pentru ca nu m-am lovit asa direct de problema asta..

Femeile hai sa le zicem tipice au alte ispite legate de feminitatea lor. Nu stiu, poate tendinta de a vorbi mult si de nimicuri, de a se afunda in nimicurile zilnice, de a se certa pentru nimicuri (ce zicea AlinB mai sus). De ce vin astea din feminitate? Pentru ca feminitatea oglindeste modul 'a fi,' si calitatea ei este dragostea pentru ce este, ingrijirea lui, pana in detaliu.

Ce vreau eu sa zic este ca exista si virilitate si feminitate deviata, nu numai in aspectul sexual al problemei. Important e sa ne dam seama si sa incercam sa ne redirectionam aceste energii care ne vin din apartenenta sexuala spre modul cum a vrut Dumnezeu sa fie cand le-a creat.

Multumesc de raspuns. Inteleg ce vrei sa spui. Dar dupa cum am spus, e o chestie irationala de-a mea. N-o pot controla nici n-o pot indopa cu oricate teorii, oricat de bune ar fi. Cred ca-mi ramane doar de a descoperi cauza si solutia. Cred ca e ceva adanc, din copliarie. Sau din psihicul meu. Nu stiu. Cand eram mica desenam ffff mult si numai femei frumoase. Pentru mine nu era ceva sexual, doar ma fascina enorm frumusetea feminina. Si le faceam asa, miss, nu oricum, stiam sa fac un corp pe care daca acum l-ar vedea un barbat ar ramane cu ochii holbati. Dar mai mult ma axam pe fatza. Oricum, mereu imi doream sa fiu una din fetele pe care le desenam. Desenam ce imi doream sa fiu, poate pentru ca imi imaginam ca asa o sa fascinez. Sunt femei fffff frumoase ca si pe mine ma lasa gura casca. Daca as fi barbat eu n-as putea fi monogam. Poate de la asta imi porneste totul. In mintea mea n-as putea fi unica fascinatie sexuala a unui barbat niciodata si asta ma doare. Pentru ca tot in interiorul meu, dragostea adevarata e mereu intre un barbat si o femeie si e vesnica. Nu azi cu unul, maine cu altul. Nu stiu, e o invalmaseala in capul meu, dar sunt sigura ca ceva pacat am si eu, ca altfel nu se poate. Mintea mi-e murdarita cu ceva si nu stiu ce.

[heaven]

În prealabil postat de Anna

Multumesc de raspuns. Inteleg ce vrei sa spui. Dar dupa cum am spus, e o chestie irationala de-a mea. N-o pot controla nici n-o pot indopa cu oricate teorii, oricat de bune ar fi. Cred ca-mi ramane doar de a descoperi cauza si solutia. Cred ca e ceva adanc, din copliarie. Sau din psihicul meu. Nu stiu. Cand eram mica desenam ffff mult si numai femei frumoase. Pentru mine nu era ceva sexual, doar ma fascina enorm frumusetea feminina. Si le faceam asa, miss, nu oricum, stiam sa fac un corp pe care daca acum l-ar vedea un barbat ar ramane cu ochii holbati. Dar mai mult ma axam pe fatza. Oricum, mereu imi doream sa fiu una din fetele pe care le desenam. Desenam ce imi doream sa fiu, poate pentru ca imi imaginam ca asa o sa fascinez. Sunt femei fffff frumoase ca si pe mine ma lasa gura casca. Daca as fi barbat eu n-as putea fi monogam. Poate de la asta imi porneste totul. In mintea mea n-as putea fi unica fascinatie sexuala a unui barbat niciodata si asta ma doare. Pentru ca tot in interiorul meu, dragostea adevarata e mereu intre un barbat si o femeie si e vesnica. Nu azi cu unul, maine cu altul. Nu stiu, e o invalmaseala in capul meu, dar sunt sigura ca ceva pacat am si eu, ca altfel nu se poate. Mintea mi-e murdarita cu ceva si nu stiu ce.

Mintea iti este murdarita de nesiguranta,care in acelasi timp iti altereaza si sufletul.
De ce unor oameni le place sa se chinuie?Greu de raspuns...
Anna,te intreb ceva simplu: tu te iubesti pe tine?
M-ai intrebat cum poti vedea daca raspunsul vine de la suflet ori rational: incearca sa iti golesti mintea de orice gand,iar in momentul in care esti suficient de linistita intreaba-ti sufletul ce vrei sa stii:raspunsul va veni ca un impuls,vei simti efectiv ce ai nevoie sa stii.
Numai mare grija,ca mintea te poate induce in eroare.

[Anna]

În prealabil postat de heaven

Anna,te intreb ceva simplu: tu te iubesti pe tine?
M-ai intrebat cum poti vedea daca raspunsul vine de la suflet ori rational: incearca sa iti golesti mintea de orice gand,iar in momentul in care esti suficient de linistita intreaba-ti sufletul ce vrei sa stii:raspunsul va veni ca un impuls,vei simti efectiv ce ai nevoie sa stii.
Numai mare grija,ca mintea te poate induce in eroare.

Ce inseamna sa ma iubesc? Ca nici asta nu mai stiu.
Dar chiar nu inteleg cum sa-mi golesc mintea de orice gand. Si raspunsul nu tot prin minte vine? Si daca nu vine prin minte, cum sa-l inteleg atunci?

[57Li]

În prealabil postat de sophia

Observ ca se poarta dou discutii diferite pe acest fir, dar nu conteaza.
Eu nu vorbeam de barbati, femei si atractia fizica dintre ei, sau adulter.
Vorbeam de relatia trupeasca intre soti.
Unii leaga asta de pericolul de infidelitate, de adulter si de cadere in pacat si ca se tine post trupesc ca sa nu uitam de Dumnezeu.
Eu intreb altceva:
1. De ce nu e voie sa se aibe relatii decat in anumite zile ale saptamanii, fix stabilite?
2. De ce nu e voie sa ai relatii cu sotul/sotia daca te duci a doua zi la biserica? Si nu ai voie acolo anumite lucruri religioase.
Pentru mine asta inseamna ca cei casatoriti sunt considerati pacatosi si murdari.
Si de ce daca ai relatii 1-2 ori pe saptamana, normal si cuminte si in rest iti vezi de rugaciune si viata crestina, inseamna ca uiti de Dumnezeu?

As dori sa spun ceva din experienta mea de viata legat de acest subiect.
Am inceput relatia mea intima cu sotul meu ca o puternica pasiune, chiar distructiva, care a facut ca fiecare sa ne pierdem casnicia anterioara.Casnicia noastra a inceput cu un pacat de moarte, o calcare peste cadavre, care ne-a adus enorm de multa suferinta , incat placerea initiala a devenit o povara incredibila.Oricat de fascinante mi s-au parut sentimentele si trairile, fiind in stare sa-mi dau viata , realmente, pentru fiinta iubita, acesta experienta imi dadea mereu un sentiment de vinovatie, de sovaire si nesiguranta.In adancul fiintei mele nu simteam ca sunt intr-adevar, "sotia' lui,desi fizic si emotional totul era extraordinar.Nici in urma casatoriei civile nu am capatat sentimentul implinirii totale. Apoi... s-a intamplat ceva cu totul nemaipomenit! Domnul, Dumnezeu, in marea Sa mila a facut o minune mare prin Maicuta Sfanta si Sf. Arhanghel Gavril, prin mijlocirea sfintitilor parinti duhovnicesti, ca eu sa descopar ortodoxia. Am avut imensa oportunitate sa pot primi Sf. Taina a Botezului Ortodox in dimineata Sf. Invieri, precum si Sf. Taina a Cununiei in Biserica Ortodoxa in ziua Sf. Imparati Constantin si Elena si viata mea a capatat o cu totul alta turnura si orientare. Nu a fost din mintea sau din calculul meu tot ce s-a intamplat,mult mai tarziu am aflat semnificatia profunda a acestor sarbatori si cum de viata mea a fost marcata in aceste momente cheie ca un semn de aducere aminte( " Va spun aceste lucruri ca atunci cand se vor intampla sa 'credeti' ca Eu sunt").In acest contest,am experimentat trairea intima , cu aceeasi persoana , in aceste doua ipostaze.As dori sa spun ca trairea de dupa cununie a fost o experienta cu totul si cu totul de exceptie, o diferenta ca de la cer la pamant, nu fizic ci sufletesc.Numai cine a trait acesta taina de iubire si simtire poate intelege !
Si ma intreb nedumerita : Ce fel de intrebari sunt acestea? Cand? unde? De ce atunci si de cate ori?
Daca ai fi avut parte de acea atingere binecuvantata, de acea calauzire in Duh si Adevar pentru marea menire de creatori de oameni pentru cer,pentru marea Taina a acestei uniri atat de profunde, dar atat de inalte totusi, toate aceste raspunsuri le-ai fi primit de sus, le-ai fi simtit cu siguranta in adancul fiintei tale si nu ar trebui sa ceri explicatii pe forumuri.

"Adevarat, adevarat iti spun ca daca nu se naste cineva din apa si din Duh nu poate intra in imparatia Mea."
Doamne, te rog, ajut-o pe Sophia sa descopere Marea Taina a Cununiei !!

[Anna]

În prealabil postat de 57Li

As dori sa spun ceva din experienta mea de viata legat de acest subiect.
Am inceput relatia mea intima cu sotul meu ca o puternica pasiune, chiar distructiva, care a facut ca fiecare sa ne pierdem casnicia anterioara.Casnicia noastra a inceput cu un pacat de moarte, o calcare peste cadavre, care ne-a adus enorm de multa suferinta , incat placerea initiala a devenit o povara incredibila.Oricat de fascinante mi s-au parut sentimentele si trairile, fiind in stare sa-mi dau viata , realmente, pentru fiinta iubita, acesta experienta imi dadea mereu un sentiment de vinovatie, de sovaire si nesiguranta.In adancul fiintei mele nu simteam ca sunt intr-adevar, "sotia' lui,desi fizic si emotional totul era extraordinar.Nici in urma casatoriei civile nu am capatat sentimentul implinirii totale. Apoi... s-a intamplat ceva cu totul nemaipomenit! Domnul, Dumnezeu, in marea Sa mila a facut o minune mare prin Maicuta Sfanta si Sf. Arhanghel Gavril, prin mijlocirea sfintitilor parinti duhovnicesti, ca eu sa descopar ortodoxia. Am avut imensa oportunitate sa pot primi Sf. Taina a Botezului Ortodox in dimineata Sf. Invieri, precum si Sf. Taina a Cununiei in Biserica Ortodoxa in ziua Sf. Imparati Constantin si Elena si viata mea a capatat o cu totul alta turnura si orientare. Nu a fost din mintea sau din calculul meu tot ce s-a intamplat,mult mai tarziu am aflat semnificatia profunda a acestor sarbatori si cum de viata mea a fost marcata in aceste momente cheie ca un semn de aducere aminte( " Va spun aceste lucruri ca atunci cand se vor intampla sa 'credeti' ca Eu sunt").In acest contest,am experimentat trairea intima , cu aceeasi persoana , in aceste doua ipostaze.As dori sa spun ca trairea de dupa cununie a fost o experienta cu totul si cu totul de exceptie, o diferenta ca de la cer la pamant, nu fizic ci sufletesc.Numai cine a trait acesta taina de iubire si simtire poate intelege !
Si ma intreb nedumerita : Ce fel de intrebari sunt acestea? Cand? unde? De ce atunci si de cate ori?
Daca ai fi avut parte de acea atingere binecuvantata, de acea calauzire in Duh si Adevar pentru marea menire de creatori de oameni pentru cer,pentru marea Taina a acestei uniri atat de profunde, dar atat de inalte totusi, toate aceste raspunsuri le-ai fi primit de sus, le-ai fi simtit cu siguranta in adancul fiintei tale si nu ar trebui sa ceri explicatii pe forumuri.

"Adevarat, adevarat iti spun ca daca nu se naste cineva din apa si din Duh nu poate intra in imparatia Mea."
Doamne, te rog, ajut-o pe Sophia sa descopere Marea Taina a Cununiei !!

Incredibil!! multumesc pentru marturie, imi da multa speranta. Nu inteleg ce-i cu mine de o tot pierd.

[anna21]

În prealabil postat de 57Li

As dori sa spun ceva din experienta mea de viata legat de acest subiect.
Am inceput relatia mea intima cu sotul meu ca o puternica pasiune, chiar distructiva, care a facut ca fiecare sa ne pierdem casnicia anterioara.Casnicia noastra a inceput cu un pacat de moarte, o calcare peste cadavre, care ne-a adus enorm de multa suferinta , incat placerea initiala a devenit o povara incredibila.Oricat de fascinante mi s-au parut sentimentele si trairile, fiind in stare sa-mi dau viata , realmente, pentru fiinta iubita, acesta experienta imi dadea mereu un sentiment de vinovatie, de sovaire si nesiguranta.In adancul fiintei mele nu simteam ca sunt intr-adevar, "sotia' lui,desi fizic si emotional totul era extraordinar.Nici in urma casatoriei civile nu am capatat sentimentul implinirii totale. Apoi... s-a intamplat ceva cu totul nemaipomenit! Domnul, Dumnezeu, in marea Sa mila a facut o minune mare prin Maicuta Sfanta si Sf. Arhanghel Gavril, prin mijlocirea sfintitilor parinti duhovnicesti, ca eu sa descopar ortodoxia. Am avut imensa oportunitate sa pot primi Sf. Taina a Botezului Ortodox in dimineata Sf. Invieri, precum si Sf. Taina a Cununiei in Biserica Ortodoxa in ziua Sf. Imparati Constantin si Elena si viata mea a capatat o cu totul alta turnura si orientare. Nu a fost din mintea sau din calculul meu tot ce s-a intamplat,mult mai tarziu am aflat semnificatia profunda a acestor sarbatori si cum de viata mea a fost marcata in aceste momente cheie ca un semn de aducere aminte( " Va spun aceste lucruri ca atunci cand se vor intampla sa 'credeti' ca Eu sunt").In acest contest,am experimentat trairea intima , cu aceeasi persoana , in aceste doua ipostaze.As dori sa spun ca trairea de dupa cununie a fost o experienta cu totul si cu totul de exceptie, o diferenta ca de la cer la pamant, nu fizic ci sufletesc.Numai cine a trait acesta taina de iubire si simtire poate intelege !
Si ma intreb nedumerita : Ce fel de intrebari sunt acestea? Cand? unde? De ce atunci si de cate ori?
Daca ai fi avut parte de acea atingere binecuvantata, de acea calauzire in Duh si Adevar pentru marea menire de creatori de oameni pentru cer,pentru marea Taina a acestei uniri atat de profunde, dar atat de inalte totusi, toate aceste raspunsuri le-ai fi primit de sus, le-ai fi simtit cu siguranta in adancul fiintei tale si nu ar trebui sa ceri explicatii pe forumuri.

"Adevarat, adevarat iti spun ca daca nu se naste cineva din apa si din Duh nu poate intra in imparatia Mea."
Doamne, te rog, ajut-o pe Sophia sa descopere Marea Taina a Cununiei !!

Ce-ai postat tu aici imi ridica noi intrebari.. Tot ce am citit despre Taina Cununiei presupunea casatoria intre doi credinciosi. Sotul meu este ateu.. dar si-a definit pozitia in timp. Deci se poate vorbi despre asa ceva in casatoria noastra?? (Da, ne-am cununat religios).

[andrei25]

În prealabil postat de Anna

Nu intelegi pentru ca nu esti. Mie imi place sa admir oamenii, eu vreau barbati pe care sa-i admir, nu sa fiu de partea "minunata" si ei sa fie de partea maimute, molau, animal, condus de instincte, prostut sau mai stiu eu cum. Vreau sa admir si eu barbatii, asta vreau

Acum am inteles. Dar eu nu la asta ma refeream. Spuneam ca femeile au primit din parea lui Dumnezeu mai multe daruri decat barbatii. Deci un barbat si o femeie daca s-ar afla amandoi in punctul maxim, femeia tot are avantaj, datorita acelor daruri.

[andrei25]

În prealabil postat de heaven

Ai sa razi: cunosc destule femei care separa actul sexual de sentimente si barbati care nu pot face acest lucru.Tot ce spui tu este relativ si se aplica doar pe un segment de oameni.
Fiecare individ este unic.

Corect.............