Pledoarie pentru nasterea naturala

[Noesisaa]

Nu, costul nasterii, acasa sau la spital este acoperit de asigurare, ca in Romania sau orinde in Europa. Mai putin spaga.

Mortalitatea materna sau infantila este foarte redusa. In ziua de azi exista tot felul de ecografii 3D care arata care este situatia copilului si daca sunt riscuri. Apoi moasa stie ce sa faca daca se naste copilul cu cordonul ombilical in jurul gatului.

In fine, mai multe detalii nu stiu, nu sunt eu in cauza.

Diferenta este ca sarcina si nasterea nu sunt considerate boli, ci lucruri firesti si naturale.

[AlinB]

Sarcina si nasterea comporta riscuri care nu sunt deloc neglijabile deci pentru ce sa-ti asumi mai mult decat este cazul?
Sau mai mult, sa dai cu zarul?

A, esti sarac, nu ai, nu-ti poti permite, ai credinta, ok - nasti si in autobuz si poate e ok.

Dar nu toata lumea intra in acelasi tipar.

Si nici ca toate nasterile in autobuz sunt neaparat fericite.

Si cum ai spus si tu, "nasterea acasa" e precedata de sofisticate analize si ecografii - asta inseamna ca sarcina/nasterea e o boala?
Deci, frecventezi ginecologul, faci analize, ecografii sofisticate, si in momentul cel mai critic renunti la orice asistenta medicala moderna, si in momentul cel mai critic, renunti la toata asistenta moderna si nasti acasa cu o persoana care, orice s-ar spune, nu are calificarea unui doctor si nu mai vorbim de dotarea tehnica.
Care e logica, unde este "naturalul"?

Apropo, bun de citit:

Sam's brain injury and his mother's near death
http://hurtbyhomebirth.blogspot.ro/2...hers-near.html

"Hurt by Homebirth has been created as a safe place where women can tell the stories of the babies who died or who were left injured by homebirth."
(mai sunt acolo si alte povesti similare)

Sau:

Yes, it is your fault that your baby died at homebirth
http://www.skepticalob.com/2012/09/y...homebirth.html

trateaza si problema ipocriziei, de care vorbeam intr-o postare anterioara, in cazul celor care aleg "naturalul" in defavoarea sigurantei iar lucrurile merg rau.

[Korina]

Nasterea acasa mi se pare o idee foarte frumoasa, mai ales in care totul se termina cu bine, dar din experienta mea nu reprezinta o optiune sigura. Din 4 prietene si 5 nasteri, doar una singura s-ar fi putut intampla foarte bine si acasa. Celelate au avut complicatii, una a avut chiar nevoie de reanimare dupa nastere, desi in timpul sarcinii totul a decurs perfect si nimeni nu s-ar fi gandit la asa ceva.
La mine sarcina a decurs aproape perfect.
In ultima luna, la testul de streptococ B am avut rezultat pozitiv. Asta inseamna ca in timpul unei nasteri normale, exista sanse ca streptocococul sa se transmita la copil si 1 din 5000 de cazuri dezvolta apoi meningita in primele 6 luni de viata. Solutia este ca mamei sa-i fie administrat intravenos antibiotic in timpul nasterii. Sotul meu mi-a spus ca el nu ar suporta intepatura pt antibiotic daca sansele de transmitere sunt asa mici, dar mie nu-mi place sa-mi asum riscuri, mai ales cand vorbim de o problema de viata si de moarte. Acel 1 caz din 5000 tot se intampla cuiva si n-as putea apoi sa traiesc cu vina ca am preferat sa refuz o intepatura in timpul nasterii.
Apoi copilul nu s-a grabit sa vina. Apa s-a rupt abia in a 6-a zi dupa termenul la care bebe ar fi trebuit sa se nasca. Pana atunci, insa bebe s-a dezvoltat bine si a devenit din ce in ce mai puternic. Dupa nastere era foarte vioi si toate analizele au fost perfecte.
Am nascut intr-un spital din Vest, in orasul in care locuiesc. Am vizitat spitalul inainte de nastere si am fost foarte incantata de ideea unei nasteri in apa. Probabil ca orice mamica la primul copil, am vazut "filmul" nasterii de zeci de ori inainte de ziua decisiva si mi-am inchipuit tot felul de scenarii placute, tot felul de nasteri care de care mai usoare.
Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la targ. In ziua nasterii nu aveam contractii! Nu avusesem eu nici inainte, dar nu prea stiam cum ar fi trebuit sa simt contractiile si nu m-am ingrijorat prea tare. La 18 ore dupa ce mi s-a rupt apa si dupa ce mersesem pe jos cel putin 4 ore in ture in jurul spitalului ca sa mi se declanseze contractiile, insa fara nici un rezultat, am intrat in sala de nastere. Desi nu aveam contractii, aveam niste dureri puternice de mijloc si spate.
Mi s-au prins la mana doua branule, una pt antibiotic impotriva streptococului B si una pt ca sa ma hidrateze, pt ca dupa parearea lor eram deshidratata. Eu nu mi-as fi dat seama, ma simteam normal in conditiile date, dar era vara si probabil ar fi trebuit sa beau mai multa apa. Inima bebeului trebuia monitorizata, din cauza ca trecuse atat de mult timp de cand se rupsese apa, asa ca mi s-au mai atasat niste fire cu senzori pe burta. Trebuia sa stau intinsa pe pat pe spate si pe cat posibil sa nu ma misc, ca sa nu deranjez senzorii/branulele. Adio nastere in cada cu apa!
Alt "fix" de-al meu: inainte de nastere am refuzat sa completez formularele pt anestezie. Am zis ca eu o sa nasc cat mai natural si cu asta basta! Ei, pe patul de nastere, in durerile acelea pe care inainte nici nu mi le inchipuisem, mi-a trecut orice mandrie si am cerut epidurala. Doctorii vazusera ca dupa 5 ore de chin nu m-am dilatat decat 2 cm si mi-au spus sa mai astept. A fost nevoie de injectie cu oxitocina ca sa pot naste. Contractiile mele erau pur si simplu inexistente. Am acceptat sa astept cu epidurala pana dupa oxitocina, pt ca doctorii mi-au zis ca asa este mai bine pt bebe. Insa imediat dupa ce au inceput cu oxitocina, durerile de dinainte, care mie mi se pareau maximul posibil, s-au dovedit a fi de fapt bagatele. Abia acum au inceput durerile adevarate! Si nu la mult timp dupa am primit o anestezie partiala si totul s-a desfasurat apoi mult mai usor. Dupa inca 4 ore, dilatatia era maxima si copilul a venit pe lume.
Au fost si rupturi, au fost cusute, m-au durut inca vreo luna pana la vindecarea completa, dar in final totul s-a incheiat cu bine.
Dupa nastere, mi-au asezat bebele pe burta si nu o sa uit niciodata privirea ei curioasa si vioaie. Parea ca vrea sa cunoasca in sfarsit persoana in al carei corp fusese gazduita atat de mult timp. Si eu eram foarte curioasa sa o cunosc.
Dupa ce bebe a fost cantarit si infasat, doctorii au plecat si ne-au lasat pe toti trei (tata, bebe si mamica) sa ne cunoastem unii pe altii si sa ne revenim un pic din emotii. Mi s-a parut ca a fost un crampei de eternitate, ca timpul a stat in loc. Nici acum nu stiu cat timp a trecut pana s-au intors, dar pentru noi acele momente vor ramane de neuitat.
In mod clar nasterea nu a decurs cum mi-am inchipuit eu inainte: nu a fost o nastere in apa, nu a fost fara epidurala, de oxitocina nici nu-mi trecuse prin cap, dar totul s-a incheiat cu bine, amandoua suntem sanatoase si asta este pana la urma cel mai important.
In mod sigur acasa nu m-as fi descurcat, ca sa nu mai spun ca la o nastere in evul mediu, fara medici, spitale si oxitocina, probabil am fi murit amandoua la nastere.

[Parascheva16]

Sunt o gramada de cazuri cand s-a nascut acasa si a fost un final fericit. Asa pot sa aduc si eu in discutie miile de cazuri triste din spitale. Doar nu credeti ca in spitale nu au fost multe cazuri in care copii si/sau mamele au murit,nu?(vezi SUA)

Persoana respectiva, adica moasa, are pregatire, adica 4 ani facultate in cadrul medicinei, nu face operatii. Are dotari in geanta ei...nu ati vazut geanta unei moase, nu? Nu se duce cu paracetamol si un bandaj. Si tot moasele au cabinet de consultatie, adica te monotorizeaza si in timpul nasterii si unele moaste prefera tehinicle mai vechi...(asta in tarile din vest,in Ro e inca stilul comunist)

In Olanda din cate stiu eu se naste cu medic..sistemul este facut in asa fel incat sa poti naste f.bine asistat acasa,iar in caz de urgenta sa ajungi repede la spital..daca in alte parti se poate, ar trebui sa se poata si la noi...sau macar sa se faca maternitatile mai umane...daca nasterea nu e boala, de ce se naste in casele de bolnavi? de ce este grabita mama sa nasca ? de ce se naste practic in public cand este ceva intim? de ce esti consultata fara acord de 100 de persoane?

Top 50 Midwife Blogs

Birth Trauma Truths
http://midwifethinking.com/
http://www.llli.org/
http://thinkbirth.blogspot.ca/
http://villagemidwife.blogspot.ca/


(nu am nimic cu spitalele, cezariana in caz de urgenta etc. ;consider ca ar trebui sa existe mai multe optiuni ptr. viitoarele mame si sa aiba dreptul de a alege cum doresc sa nasca,iar cele care prefera altceva decat majoritatea sau nu se iau dupa opinia publica nu ar trebui puse la zid, asa cum sunt de ex. mamele care alapteaza sau cele care nasc fara epidulara si alte interventii.)

[AlinB]

Nu stiu daca iti dai seama, dar practic n-ai adus nici un argument in favoarea nasterii acasa.

"sunt o gramada de cazuri" nu spune nimic.

In Olanda se oficiaza si casatorii intre homosexuali, prostitutia si drogurile sunt legalizate - nu inseamna ca daca ai zis "Olanda" e un model de referinta.

Faptul ca au murit la spital nu inseamna ca ar fi avut sanse mai bune acasa.
Dar faptul ca au murit acasa, poate insemna ca ar fi avut sanse mai bune in spital (a se vedea link -urile postate mai sus).

Are dotari in geanta..ce are in geanta? Un tub de oxigen? Defibrilator? Ecograf?

In caz de urgenta, teoretic poti ajunge, practic, nu este tocmai peste drum - de ce sa-ti asumi riscul?

Maternitate = case de bolnavi?
De unde ai scos-o?

Se naste public? Dar crezi ca sala de nasteri e sala de asteptari de la gara?

Mai bine sa te consulte 100 persoane in plus, decat una in minus - aia care iti putea salva viata ta sau a copilului tau.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Korina

Nasterea acasa mi se pare o idee foarte frumoasa, mai ales in care totul se termina cu bine, dar din experienta mea nu reprezinta o optiune sigura. Din 4 prietene si 5 nasteri, doar una singura s-ar fi putut intampla foarte bine si acasa. Celelate au avut complicatii, una a avut chiar nevoie de reanimare dupa nastere, desi in timpul sarcinii totul a decurs perfect si nimeni nu s-ar fi gandit la asa ceva.
La mine sarcina a decurs aproape perfect.
In ultima luna, la testul de streptococ B am avut rezultat pozitiv. Asta inseamna ca in timpul unei nasteri normale, exista sanse ca streptocococul sa se transmita la copil si 1 din 5000 de cazuri dezvolta apoi meningita in primele 6 luni de viata. Solutia este ca mamei sa-i fie administrat intravenos antibiotic in timpul nasterii. Sotul meu mi-a spus ca el nu ar suporta intepatura pt antibiotic daca sansele de transmitere sunt asa mici, dar mie nu-mi place sa-mi asum riscuri, mai ales cand vorbim de o problema de viata si de moarte. Acel 1 caz din 5000 tot se intampla cuiva si n-as putea apoi sa traiesc cu vina ca am preferat sa refuz o intepatura in timpul nasterii.
Apoi copilul nu s-a grabit sa vina. Apa s-a rupt abia in a 6-a zi dupa termenul la care bebe ar fi trebuit sa se nasca. Pana atunci, insa bebe s-a dezvoltat bine si a devenit din ce in ce mai puternic. Dupa nastere era foarte vioi si toate analizele au fost perfecte.
Am nascut intr-un spital din Vest, in orasul in care locuiesc. Am vizitat spitalul inainte de nastere si am fost foarte incantata de ideea unei nasteri in apa. Probabil ca orice mamica la primul copil, am vazut "filmul" nasterii de zeci de ori inainte de ziua decisiva si mi-am inchipuit tot felul de scenarii placute, tot felul de nasteri care de care mai usoare.
Dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la targ. In ziua nasterii nu aveam contractii! Nu avusesem eu nici inainte, dar nu prea stiam cum ar fi trebuit sa simt contractiile si nu m-am ingrijorat prea tare. La 18 ore dupa ce mi s-a rupt apa si dupa ce mersesem pe jos cel putin 4 ore in ture in jurul spitalului ca sa mi se declanseze contractiile, insa fara nici un rezultat, am intrat in sala de nastere. Desi nu aveam contractii, aveam niste dureri puternice de mijloc si spate.
Mi s-au prins la mana doua branule, una pt antibiotic impotriva streptococului B si una pt ca sa ma hidrateze, pt ca dupa parearea lor eram deshidratata. Eu nu mi-as fi dat seama, ma simteam normal in conditiile date, dar era vara si probabil ar fi trebuit sa beau mai multa apa. Inima bebeului trebuia monitorizata, din cauza ca trecuse atat de mult timp de cand se rupsese apa, asa ca mi s-au mai atasat niste fire cu senzori pe burta. Trebuia sa stau intinsa pe pat pe spate si pe cat posibil sa nu ma misc, ca sa nu deranjez senzorii/branulele. Adio nastere in cada cu apa!
Alt "fix" de-al meu: inainte de nastere am refuzat sa completez formularele pt anestezie. Am zis ca eu o sa nasc cat mai natural si cu asta basta! Ei, pe patul de nastere, in durerile acelea pe care inainte nici nu mi le inchipuisem, mi-a trecut orice mandrie si am cerut epidurala. Doctorii vazusera ca dupa 5 ore de chin nu m-am dilatat decat 2 cm si mi-au spus sa mai astept. A fost nevoie de injectie cu oxitocina ca sa pot naste. Contractiile mele erau pur si simplu inexistente. Am acceptat sa astept cu epidurala pana dupa oxitocina, pt ca doctorii mi-au zis ca asa este mai bine pt bebe. Insa imediat dupa ce au inceput cu oxitocina, durerile de dinainte, care mie mi se pareau maximul posibil, s-au dovedit a fi de fapt bagatele. Abia acum au inceput durerile adevarate! Si nu la mult timp dupa am primit o anestezie partiala si totul s-a desfasurat apoi mult mai usor. Dupa inca 4 ore, dilatatia era maxima si copilul a venit pe lume.
Au fost si rupturi, au fost cusute, m-au durut inca vreo luna pana la vindecarea completa, dar in final totul s-a incheiat cu bine.
Dupa nastere, mi-au asezat bebele pe burta si nu o sa uit niciodata privirea ei curioasa si vioaie. Parea ca vrea sa cunoasca in sfarsit persoana in al carei corp fusese gazduita atat de mult timp. Si eu eram foarte curioasa sa o cunosc.
Dupa ce bebe a fost cantarit si infasat, doctorii au plecat si ne-au lasat pe toti trei (tata, bebe si mamica) sa ne cunoastem unii pe altii si sa ne revenim un pic din emotii. Mi s-a parut ca a fost un crampei de eternitate, ca timpul a stat in loc. Nici acum nu stiu cat timp a trecut pana s-au intors, dar pentru noi acele momente vor ramane de neuitat.
In mod clar nasterea nu a decurs cum mi-am inchipuit eu inainte: nu a fost o nastere in apa, nu a fost fara epidurala, de oxitocina nici nu-mi trecuse prin cap, dar totul s-a incheiat cu bine, amandoua suntem sanatoase si asta este pana la urma cel mai important.
In mod sigur acasa nu m-as fi descurcat, ca sa nu mai spun ca la o nastere in evul mediu, fara medici, spitale si oxitocina, probabil am fi murit amandoua la nastere.

Foarte frumoasă poveste, realistă şi frecventă în secţiile de maternitate.
Cred că e de folos mai ales celor care nu au încă experienţa naşterii - atât mămicilor cât şi tăticilor.
Probabil că multe iluzii, multe închipuiri se pot spulbera prin postări ca aceasta. Moda naşterilor în apă, de exemplu, precum şi alte prejudecăţi care pun în pericol viaţa copilului şi a mamei, de dragul unui moft, a unei fiţe etc....

Permiteţi-mi să vă felicit pentru postare şi totodată ţin să vă mulţumesc pentru ce şi cum aţi scris.
(Printre altele, m-a emoţionat descrierea acelor momente de eternitate... Aşa este! Am trăit de 3 ori acest dar şi ... parcă aş vrea să îl retrăiesc din nou, la nesfârşit...:))

[Florin-Ionut]

Un alt fel de maternitate, în Oradea:

http://www.maternitateapelican.ro/
http://artificialmom.com/cum-se-naste-frumos-in-oradea/

Cîntăriți diferențele.

[cezar_ioan]

........:)
Medicina evoluează, oamenii ţin pasul cu moda şi cu mofturile,
sunt mii de dezbateri în lumea medicală privind graviditatea şi naşterea,
ca şi cum abia acum ar fi apărut problema,
unii au parte de clipe fericite, alţii de nenorociri şi suferinţă...

Cine iubeşte sclifoseala să se sclifosească mai departe, cine ia lucrurile în serios să le ia,
aşa e de când lumea şi aşa va fi.

Bine că se mai nasc copii, totuşi! Mai puţini, mai stresaţi, mai cum or fi... Dar se nasc! Slavă lui Dumnezeu!
Şi apoi?...
Apoi au parte de această lume plină de nesfârşite posibilităţi.
Şi, mai ales, de dezbateri şi inovaţii. Şi, nu-i aşa, de foarte multă "libertate", tot mai multă, până la extazul lăcomiei - pardon, libertăţii - depline.

Ce răsfăţ să fii graviduţă în ziua de azi! Ce jucărie nouă şi frumoasă! În acest părculeţ în care ne jucăm de-a viaţa, un părculeţ din cartea noastră de poveşti de grădi, croită şi gestionată de fiecare om între oasele tâmplei şi ale pieptului (precum, ca să rămân în topic - şi ale bazinului) designerul are grijă să ne fabrice mii de detalii personalizate privind graviditatea şi naşterea. Începînd cu planificarea sarcinii, trecînd prin avort şi nesfârşitele intervenţii medicaloide, continuînd cu naşterea şi cu viaţa bebeluşului şi a copilului, să stăm liniştiţi! Să stăm bine! Să fim fără de frică: totul e sub control! Ce roz e totul! Ce drăguţ! Ce perfect! Ce dulcic! Pupici, la toţi... Ne vedem în Majorca! (O aduc şi p-aia mică, o aduc degrabă... Să vezi ce suzeţele faine are!...)

P.S. În HongKong medicii americani şi chinezi au pus la dispoziţia publicului zece săli de naştere dotate cu intervenţii laser prin satelit. Graviduţele, printre care şi vecina mea care e acţionară principală (şi director, neapărat director/manager, ca orice femeie capabilă, realizată, frumos împlinită) la Billa şi Auchan, în piaţa Miniş, a primit bonus un card prin care, dacă doreşte, dacă aşa se simte confortabil şi liberă (musai liberă, ce dracu, fato!), va putea să nască în naveta spaţială "Provocarea", la 25000 km deasupra Pământului, pe direcţia stelei Sirius. La cererea soţului s-a amenajat un scăunel special şi pentru acesta pe motorul din spate al telecabinei. Naşterea poate fi urmărită în direct, săptămâna viitoare, la PROTV ori OTV, sau mai simplu cu ciobul de sticlă aburită pus pe ochi. Vizionare plăcută!

[Yasmina]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Un alt fel de maternitate, în Oradea:

http://www.maternitateapelican.ro/
http://artificialmom.com/cum-se-naste-frumos-in-oradea/

Cîntăriți diferențele.

Esti in Lima,Peru?
Foarte frumos pe acolo :)

[Jamaica]

În prealabil postat de AlinB

Se mai si exagereaza.

Sistemul functioneaza cam asa: Statul abuzeaza doctorii, asistentele (prost platiti) ei abuzeaza pacientii iar pacientii abuzati impreuna cu doctorii si asistentele sustin Statul abuziv, creditand un sistem politic orientat impotriva interesului general.
Cerc vicios, nu?

este clar ca se simt frustrati si sunt munciti pe branci din cauza lipsei de personal dar ei stiu ce si-au ales.... mai ales pe obstetrica, nu te porti cu un om care se mai si chinuie- si nu de diaree - ca si cu o bovina.

mi s-a facut pielea de gaina cand am citit.
din cate cunosc cele mai frecvente proceduri la privat sunt nasterile si cam tot ce tine de ginecologie, si in conditiile acestea nu ma mira. GROAZNIC