|
#21
|
||||
|
||||
Citat:
Ma aflu in aceeasi situatie. Sunt adoptata, si habar nu am ce predispozitii as avea, in afara de 2 mari si late:ar fi trebuit sa fiu predispusa sa fac un copil la...15 ani.... ceea ce nu s-a intamplat si sa fiu desfranata, ceea ce oarecum, tot nu s-a intamplat. Nu m-am casatorit virgina, dar singurul si unicul barbat in viata mea, e chiar sotul si n-o sa se schimbe asta, pentru ca, cu siguranta n-o sa comit adulter. |
#22
|
||||
|
||||
Citat:
Cat despre cei credinciosi, ei nu trebuie sa isi mai ispaseasca pacatele. Aceasta este o invatatura romano-catolica, prin care se crede ca Iisus Hristos a ispasit numai o parte din pacatele fiecarui om, iar restul trebuie ispasit de fiecare in parte (parca asa zic ei). Prin jertfa Sa, Fiul lui Dumnezeu a ispasit complet pacatele neamului omenesc. Prin marturisirea cu pocainta a pacatelor si prin unirea cu Trupul si Sangele Sau, omul nu mai are nimic de ispasit. Suferinta care urmeaza in viata omului este o urmare a pacatelor, dar nu trebuie intreleasa ca ispasire. Incerc urmatoarea imagine. Pacatele sunt precum focul care incinge un fier. Ispasirea pacatelor este precum stingerea focului. Iar suferintele care urmeaza pacatelor sunt precum fierbinteala care ramane asupra fierului ars in foc, desi focul a fost stins. Suferintele, adica urmarile pacatelor, se imputineaza in masura in care se imputineaza si pacatele, adica fierul se racesc in masura in care nu se mai aprinde alt foc. Citat:
Spre exemplu. Doi tineri se apropie trupeste, ani de zile, folosind anticonceptionale. La un moment dat, din mila lui Dumnezeu, inteleg nefirescul faptei lor, se pocaiesc, se spovedesc, tin un canon de nevointa si rugaciune, apoi primesc dezlegarea pacatelor si impartasirea cu Sfintele Taine. Ei nu mai trebuie sa'si ispaseasca pacatele, adica sa fie pedepsiti pentru pacatele lor trupesti, insa trupul, care a fost gresit folosit, adica nu a functionat dupa "manualul" sau, nu isi mai poate reveni la normal. Prin urmare, faptul ca cei doi nu mai pot zamisli copii nu trebuie inteles ca si pedeapsa, ci ca urmare a pacatelor, care au stricat buna functionare a trupului. Aceasta schema se repeta in cazul fiecarui pacat.
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36) |
#23
|
||||
|
||||
Citat:
Smerenia tine harul lui Dumnezeu, iar increderea in sine il alunga, pentru a dobandi smerenia. Citeste: Cand Mântuitorul Hristos le spune apostolilor Săi că toți se vor lepăda de El, Petru are o reacție dură și foarte sigur pe sine spune că el nu se va lepăda orice se va întâmpla, chiar dacă toți ceilalți o vor face. Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuiește dumnezeiește acest gest: "Ce spui, Petre? Profetul a spus că se vor risipi oile când va fi bătut păstorul, Hristos a întărit cele spuse și tu spui: „Nu” Nu-ți sunt de ajuns cuvintele dinainte prin care Hristos ți-a închis gura, atunci cînd ai spus: „Fie-Ți milă de Tine să nu Ți se întâmple Ție aceasta” (Matei 16, 22) Nu, lui Petru nu i-au fost de ajuns. Și de aceea Domnul îl lasă să cadă, pentru ca să-l învețe și prin aceasta să asculte totdeauna de ce spune Hristos și să ajungã la ĭncredințarea că este mai vrednică de credință hotãrîrea lui Hristos decît propriul lui cuget. Ceilalți ucenici, la rîndul lor, nu puțin au cîștigat de pe urma lepădării lui Petru; și-au dat seama de slăbiciunea firii omenești și de adevărul lui Dumnezeu. Cînd Hristos prezice ceva, nu trebuie să o faci pe deșteptul și nici să te arăți mai grozav decît majoritatea oamenilor. Petru ar ii trebuit să se roage și să spună: „Ajută-ne, Doamne, ajută-ne nouă ca să nu ne despartim de Tine” dar nu; el se încrede în sine și spune: „Chiar daca toți se vor sminti intru Tine, eu niciodată? „Chiar dacă te vor parasi toți, spune Petru, eu nu Te voi pãrăsi.” A ajuns încetul cu încetul încrezut. Hristos deci voind să-l smerească, a îngăduit să se lepede de El. Pentru că Petru nu L-a ascultat nici pe El, nici pe profet - că Domnul de aceea a adus marturia profetului, ca sa nu I se împotrivească nimeni - deci, pentru că Petru nu I-a ascultat cuvintele, îl învață cu faptele. Că pentru aceasta a ĭngăduit să se lepede, ca prin lepădarea de Hristos să se îndrepte, ascultă ce-i spune Domnul: "Iar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu piară credința ta”.
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36) |
#24
|
|||
|
|||
Daca urmarea unui pacat iertat de Dumnezeu aduce suferinta de ce Dumnezeu mai ingaduie aceasta suferinta?windorin a spus:''Prin jertfa Sa, Fiul lui Dumnezeu a ispasit complet pacatele neamului omenesc. Prin marturisirea cu pocainta a pacatelor si prin unirea cu Trupul si Sangele Sau, omul nu mai are nimic de ispasit. Suferinta care urmeaza in viata omului este o urmare a pacatelor, dar nu trebuie intreleasa ca ispasire.''Daca este asa la ce mai folosesc indulgentele plenare ale catolicilor?Nu inteleg.Alta intrebare la care nu gasesc raspuns ar fii daca ortodoxii pot obtine indulgentele plenare acordate de biserica Catolica?
Last edited by netsky; 01.11.2013 at 16:07:07. |
#25
|
||||
|
||||
Citat:
2. Despre indulgentele plenare sa'i intrebati pe catolici. Noi nu avem si nici nu avem nevoie.
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36) |
#26
|
|||
|
|||
Indraznesc a imi spune si eu parerea. Nu cred ca pacatele spovedite si dezlegate mai trebuie platite prin suferinta, nu suferinta "oferita" de Dumnezeu, insa fiecare pacat are o consecinta fireasca si chiar daca ele au fost iertate, consecinta pacatului ramane. Voi lua un exemplu dur, dar daca un copil este maltratat intotdeauna va ramane cu durerea acelei perioade in suflet. Dumnezeu vine si alina mult si uneori si vindeca total, numai ca o consecinta a exemplului de mai sus este frica de a Il lasa pe Dumnezeu sa actioneze si sa ne vindece sufletul. Iar aceasta este o suferinta cumplita chiar daca pacatele ne-au fost iertate prin spovada si Sf Impartasanie, pentru ca fara Dumnezeu nu putem face nimic. Bineinteles ca pentru omul care cu adevarat isi doreste sa fie vindecat si isi da seama de neputinta si de frica ce o are in suflet, va gasi si va aplica si Dumnezeu metode delicate de vindecare, astfel ca in timpul iesirii sufletului din trup sa fie in stare sa se uneasca cu Hristos pe vecie
|
#27
|
||||
|
||||
Duhovnic
Indraznesc sa intreb si eu aici, daca poate recomanda cineva un duhovnic iscusit- adica sa fie putin mai in varsta decat majoritatea dintre noi, varsta avand legatura cu anii pe care i-a folosit slujind ca si preot duhovnic.
Duhovnicul meu s-a mutat de ceva timp din Bucuresti, la parohia alocata, iar mie imi este tare greu sa gasesc unul. Har si dar pentru folos sufletesc si trupesc.
__________________
" Arde Doamne, Te rugam, cu lumina Ta tot raul din jurul nostru si lumineaza intunericul cu Dumnezeiasca-Ti Lumina, Iti multumim. Amin" |
|