|
#1
|
|||
|
|||
Îmi pasă...
Ce înseamnă să-ți pese de cineva, de ceva, sau pur și simplu să-ți pese? Este doar o dispoziție interioară, o concentrare a atenției binevoitoare, mobilizare pur afectivă, declarație de intenție pasivă sau presupune ceva mai mult decât atât? Care este hotarul dintre păsare și nepăsare?
Dacă vă pasă măcar puțin de nedumeririle de mai sus nu ezitați să contribuiți la lămurirea lor!
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) |
#2
|
||||
|
||||
Cu siguranță bat cânpii, hâc, da' a-ți păsa înseamnă a iubi.
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat! "Trebuie sa mori înainte de a muri Pentru a nu muri atunci când mori" |
#3
|
|||
|
|||
Citat:
Nu stiu sa raspund la intrebarile astea decat asa: in ultimii ani, ca sa cern binele de rau, sentimentele bune de cele rele, bolnavicioase, ma raportez in tot ce fac(ganduri, fapte) la modelul crestin(ortodox) de vietuire.Nu zic ca nu mai fac greseli, dar acum stiu ca gresesc, atunci cand o fac.La fel si cu manifestarea afectiunii sau a interesului fata de o persoana, fata de familie, rude, prieteni etc.Hotarul dintre pasare si nepasare, sau pasare sau manipulare e dat de raportarea la principiile morale crestine.Ii foloseste celui de care imi pasa, pentru mantuirea sufletului sau, faptele, cuvintele si sentimentele mele, prezenta mea?Daca da, e bine.Daca nu, faptul ca ma retrag din calea acelei persoane, netulburandu-l sau nemanipulandu-l(in numele dragostei, prieteniei etc ce i-o port) , nu inseamna nepasare, ci din contra.O manifestare a afectiunii mult mai sanatoasa decat inainte(cand aveam alte valori morale) si mai ales, mai onesta. Last edited by alex190; 26.06.2015 at 17:52:50. |
#4
|
|||
|
|||
Mulțumesc!
Deci: - "păsarea" este o formă de iubire. - trebuie filtrată de principii morale creștine, întrucât poate dăuna în anumite condiții. - are efecte nocive atunci când e folosită ca pretext pentru control și manipulare. Într-unul din acatistele unui sfânt foarte popular în zilele noastre am găsit următorul stih: "Bucură-te chiparos înalt al sfintei nepăsări". Ce-ar trebui să înțelegem că e această "sfântă nepăsare"?
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) Last edited by Mihailc; 26.06.2015 at 18:57:04. |
#5
|
||||
|
||||
Citat:
|
#6
|
||||
|
||||
Ne pasa atunci cand simtim o anumita forma de empatie/atasament fata de subiectul/obiectul respectiv.
Empatia/atasamentul se dezvolta atunci cand percepem anumite calitati ale subiectului/obiectului, cand ne regasim pe noi insine intr-o anumita masura sub forma acestuia. Pasarea este cu atat mai mare cu cat empatia/atasamentul este mai intensa. Sfanta nepasare este o mare libertate/dezlegare launtrica pe care o experimenteaza sufletul indusa de vederea naturii profunde a subiectului/obiectului. Natura profunda a oricarui subiect/obiect este abisala, infinita. Ea poate fi accesata numai pe cale apofatica. Pasarea fara sfanta nepasare este ca un foc cu fum inecacios, este o pasare posesiva lipsita de intelepciunea vederii profunde. Toate iubirile care nu au in ele sfanta nepasare sunt iubiri posesive, fixiste. Pasarea curata are in ea sfanta nepasare. Focul ei este mangaietor, racoritor, nu se schimba, nu depinde de manifestarea subiectului/obiectului, pentru ca priveste linistita in natura profunda care este neschimbatoare.
__________________
|
#7
|
|||
|
|||
Fără intenția de a mă aventura prea adânc în jungla speculațiilor etimologice, căutând părinții latini ai cuvântului românesc am găsit două variante: pensare (a cântări) și rădăcina passi care generează o serie întreagă de înțelesuri înrudite: suferință, milă, pasiune, afectare etc., cu rude de gradul întâi din dinastia grecească pathos din care provine "patimă" cu sensul de boală sufletească sau/și duhovnicească.
Filiera asta conduce la concluzia că "sfânta nepăsare" este una din culmile idealului ascetic: apatheia, nepătimirea, biruința asupra patimilor. Deci nu e nesimțire în sens afectiv ci o formă foarte înaltă de libertate față de simțirile adictive, pătimașe. E doar o variantă posibilă, discuția rămâne deschisă.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) Last edited by Mihailc; 26.06.2015 at 22:21:24. |
#8
|
||||
|
||||
Citat:
Ar fi interesant de stiut despre ce sfânt este vorba în acatist, si în ce context este lăudată acea "sfântă nepăsare". |
#9
|
|||
|
|||
Da, cred ca e ceva de genul asta.
|
#10
|
||||
|
||||
Citat:
Icosul al 10-lea Adunând în sufletul tău mirul cel de taină dobândit întru adâncul smereniei, dăruiești mângâiere inimilor celor credincioși, iar din racla cu sfintele tale moaște răspândești minunată mireasmă tuturor celor care, cu capetele plecate, îți cântă cu evlavie: Bucură-te, mir al smereniei preabinemirositor Bucură-te, că turmei tale îi ești dumnezeiesc păstor Bucură-te, Rai ce răspândește ale nestricăciunii bune-nmiresmări Bucură-te, chiparos înalt al sfintei nepăsări Bucură-te, că pe potrivnicul cu răstignirea ta l-ai biruit Bucură-te, că prin chinurile mucenicești Hristos te-a proslăvit Bucură-te, că moaștele tale în tainița pământului s-au aflat Bucură-te, că din dumnezeiască poruncă tu te-ai arătat Bucură-te, că întinăciunea sufletelor noastre tu o curățești Bucură-te, că răutatea credincioșilor degrabă o pârjolești Bucură-te, că tu în toată vremea dăruiești tămăduire Bucură-te, că ne ocrotești fără de contenire Bucură-te, Sfinte Părinte Efrem, de-a pururi fericite! |
|