Multa vorbire in disputele dogmatice - Cuviosul Paisie Aghioritul

[andrei_im]

De cate ori, oare, nu ne inchipuim ca am fi niste "aparatori ai Adevarului", si in numele acestuia, ne transformam in mici inchizitori online, facand din Dreapta Credinta, din Sfanta noastra Ortodoxie, nimic mai mult decat o bata cu care ii lovim pe altii. si asta pentru a realiza ce? pe cine am castigat? sau si mai rau - cati oameni am reusit sa smintim?
Auzim de la Sfintii Parinti ca nu trebuie osandit nici un pacat de-al aproapelui, in afara de erezie. Insa ce intelegem din asta? Oare nu facem din asta un acoperamant pentru mania noastra, de care inca nu ne-am curatat? Oare nu stim cu cata frica si cu cat cutremur trebuie sa ne apropiem de invatatura Bisericii?
Sfantul Nicolae i-a dat o palma lui Arie, si a fost SFANT. Noi, pacatosii, nu am ajuns la masura Sfantului Nicolae, dar am vrea sa dam cel putin 2-3 palme ereticilor in fiecare zi.

Am pastrat la urma cuvantul Cuviosului Paisie, caci cuvintele sfintilor sunt cuvinte vii:

"Daca am fi trait dupa Sfintii Parinti, am fi dobandit cu totii sanatatea duhovniceasca, pe care ar fi invidiat-o toti eterodocsii si astfel si-ar fi lasat inselaciunile lor bolnavicioase si s-ar fi mantuit fara predica. Caci ei nu sunt impresionati de traditia noastra patristica, ci vor sa vada si continuitatea noastra patristica , adica adevarata nostra inrudire cu Sfintii."

AMIN!

[iustin10]

Am vazut ca sfintii la care se tot face trimitere erau preocupati in primul rand de mantuirea lor,si fata de ceilalti ,erau plini de dragoste.
Atunci cand era cazul,au stiut sa apere si dreapta credinta Ortodoxa.
Dar nu la multi a fost nevoie de asta.
In schimb de smerenie,de infranare,de asceza,de rugaciune pentru sine si pt lume,si de dragostea fara opreslisti ,de nebunia penru Hristos,toti sfintii s-au umplut.
Aceasta stare de sfintenie a unui om,se vede intradevar aproape fara cuvinte,sau din cuvintele lor pline de modestie,de dreapta cumpatare de har.Si ar fi suficienta sa intoarca cele mai invartosate inimi.

Cred ca Ortodoxia nu trebuie definita in contrast cu ceva,nu trebuie aparata,ci trebuyie traita si urmata. Nimeni nu poate vindeca pe altul,daca nu se curateste intai pe sine

[Marius22]

Viata Sfintilor Parinti, plina de Duh Sfant, dadea cuvintelor lor viata. Cuvintele lor aveau "putere multa" deoarece ele nu faceau decat sa talmaceasca realitati, experiente dumnezeiesti.

Cuvintele si dialogurile noastre teologice, nu se mai intemeiaza pe o experienta autentica, proprie. Este trist, dar se intampla ca de multe ori, sa ne folosim de cuvintele lor, doar ca de niste simple informatii.

De aceea, intelegerea Sfintei Scripturi si a Sfintilor Parinti presupune mai intai de toate dobandirea Sfantului Duh, Duhul cunostintei si al intelegerii.

[anna21]

În prealabil postat de Marius22

Viata Sfintilor Parinti, plina de Duh Sfant, dadea cuvintelor lor viata. Cuvintele lor aveau "putere multa" deoarece ele nu faceau decat sa talmaceasca realitati, experiente dumnezeiesti.

Cuvintele si dialogurile noastre teologice, nu se mai intemeiaza pe o experienta autentica, proprie. Este trist, dar se intampla ca de multe ori, sa ne folosim de cuvintele lor, doar ca de niste simple informatii.

De aceea, intelegerea Sfintei Scripturi si a Sfintilor Parinti presupune mai intai de toate dobandirea Sfantului Duh, Duhul cunostintei si al intelegerii.

subscriu.

”Rugaciunea, postul, privegherea si toate celelalte practici crestine, nu constituie scopul vietii noastre crestine. Desi este adevarat ca ele slujesc ca mijloace indispensabile in atingerea acestui tel, adevaratul scop al vietii crestine consta in dobandirea Duhului Sfant al lui Dumnezeu. Cat despre rugaciune, post, priveghere, pomeni si toate faptele bune savarsite de dragul lui Hristos, sunt doar mijloace spre a dobandi Duhul Sfant. Tineti minte vorbele mele, numai faptele bune savarsite din dragoste pentru Hristos ne aduc roadele Duhului Sfant. Tot ce nu este savarsit din dragoste pentru Hristos, chiar daca ar fi ceva bun, nu aduce nici rasplata in viata viitoare, nici harul Domnului in viata aceasta. De aceea Domnul nostru Iisus Hristos a zis: "Cel ce nu aduna cu Mine risipeste" (Luca 11:23). Nu ca o fapta buna ar putea fi numita altfel decat agoniseala, caci chiar daca o fapta nu este facuta pentru Hristos, este totusi socotita buna. Scriptura spune: "In orice neam cel care se teme de Dumnezeu si face ce este drept este primit la El" (Fapte 10:35).” (Sf. Serafim de Sarov http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...rov-88449.html)
(linkurile din text nu-mi apartin.. asa l-am preluat din articol)

[anna21]

(da, stiu, adaug si eu la multa vorbire, dar nu sunt cuvintele mele)

“[COLOR=#ff0000]Da, fratii mei, prin faptele voastre alergati spre El; da, prieteni, treziti-va; da, nu va lasati intrecuti; da, nu vorbiti impotriva voastra inselandu-va pe voi insiva! Nu spuneti ca este cu neputinta sa primesti Duhul Sfant. Nu spuneti ca fara El este cu putinta sa fiti mantuiti. Nu spuneti ca poti sa Il ai fara sa stii...[/COLOR]” (Sf. Simeon Noul Teolog)

http://www.razbointrucuvant.ro/2007/...tia-mantuirii/

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de andrei_im

De cate ori, oare, nu ne inchipuim ca am fi niste "aparatori ai Adevarului", si in numele acestuia, ne transformam in mici inchizitori online, facand din Dreapta Credinta, din Sfanta noastra Ortodoxie, nimic mai mult decat o bata cu care ii lovim pe altii. si asta pentru a realiza ce? pe cine am castigat? sau si mai rau - cati oameni am reusit sa smintim?
Auzim de la Sfintii Parinti ca nu trebuie osandit nici un pacat de-al aproapelui, in afara de erezie. Insa ce intelegem din asta? Oare nu facem din asta un acoperamant pentru mania noastra, de care inca nu ne-am curatat? Oare nu stim cu cata frica si cu cat cutremur trebuie sa ne apropiem de invatatura Bisericii?
Sfantul Nicolae i-a dat o palma lui Arie, si a fost SFANT. Noi, pacatosii, nu am ajuns la masura Sfantului Nicolae, dar am vrea sa dam cel putin 2-3 palme ereticilor in fiecare zi.

Am pastrat la urma cuvantul Cuviosului Paisie, caci cuvintele sfintilor sunt cuvinte vii:

"Daca am fi trait dupa Sfintii Parinti, am fi dobandit cu totii sanatatea duhovniceasca, pe care ar fi invidiat-o toti eterodocsii si astfel si-ar fi lasat inselaciunile lor bolnavicioase si s-ar fi mantuit fara predica. Caci ei nu sunt impresionati de traditia noastra patristica, ci vor sa vada si continuitatea noastra patristica , adica adevarata nostra inrudire cu Sfintii."

AMIN!

Foarte frumoasa … invitatie la a nu face nimica! Nu stiu daca le spui intentionat sau nu, dar lupii cei mari si grasi ce umbla in piei de oaie printre voi isi freaca labele de bucurie cind te-aud cintind la fluier ca sa doarma oile.

Datoria noastra de crestini este de a-l marturisi pe Hristos si indiferent daca ni se pare ca efortul are roade sau nu. Iar daca adevarul spus ii socheaza pe unii, asta nu inseamna ca adevarul este dur, ci doar ca minciuna in care aceia traiesc este atit de adinca incit si-au pierdut demult si reperele care duc la suprafata. Oricit de dureros ar fi, adevarul numai vindeca si elibereaza.

De invatatura Bisericii sa ne apropiem cu sete, bucurie, respect si rugaciune, iar apararea ortodoxiei nu este indatorire numai pentru sfinti, cei ce s-au curatat de pacate, ci pentru toti cei care care iubesc Adevarul lui Dumnezeu. Dar sa-i lasam, intr-adevar pe sfinti sa traga palme celor eretici, noi sa facem doar ce ne cer Sfintele Canoane, invatatura si exemplul Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe, sa fugim de eretici si sa nu avem partasie cu ei in absolut nimic.

Nu stiu daca Paise Aghioritul este sfint, de aceea prefer sa inchei cu cuvinte care sint cu adevarat vii si numai din care, spre deosebire de Stilul Nou, Ortodoxia este facuta:

“Daca episcopul sau clericul este viclean în chestiunile credintei, atunci fugi si leapada-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar si înger din cer de-ar fi.” (Sf. Ioan Gura de Aur)

AMIN!

[andrei_im]

nu este o invitatie la a nu face nimic, este o invitatie la a nu exagera. trebuie sa vorbim si despre altceva. erezia ne ameninta, intr-adevar, dar nu este singurul lucru care ne ameninta. mai sunt si patimile, si vrajmasia, si multe alte lucruri.
ar trebui sa stii ca toate ereziile din istorie au aparut prin atentia exagerat acordata unui singur aspect al credintei, neglijand intregul. ca un citat scos din context..

[andrei_im]

În prealabil postat de orthodoxia.i.thanatos

Foarte frumoasa … invitatie la a nu face nimica! Nu stiu daca le spui intentionat sau nu, dar lupii cei mari si grasi ce umbla in piei de oaie printre voi isi freaca labele de bucurie cind te-aud cintind la fluier ca sa doarma oile.

Datoria noastra de crestini este de a-l marturisi pe Hristos si indiferent daca ni se pare ca efortul are roade sau nu. Iar daca adevarul spus ii socheaza pe unii, asta nu inseamna ca adevarul este dur, ci doar ca minciuna in care aceia traiesc este atit de adinca incit si-au pierdut demult si reperele care duc la suprafata. Oricit de dureros ar fi, adevarul numai vindeca si elibereaza.

sunt de acord cu tine aici, eu nu asta am vrut sa spun! mai fratilor, daca s-a inteles ca am facut un indemn spre somn sau ca v-am spus sa tineti gura inchisa cand bate ereticul la usa, NU ASTA AM VRUT SA SPUN! cuvintele Cuviosului Paisie sunt un indemn pentru ALINIEREA vietuirii la dreapta cugetare. nu inseamna sa lasi nimic in urma, ci sa aduci totul in fata. un Sfant Parinte spunea despre cugetarea fara vietuire ca este TEOLOGIA DEMONILOR.

[ory]

Si eu cred ca exista mult prea mult vorbarie pe disputele dogmatice, Hristos nu a procedat astfel, nu a adus la cunostinta mult prea multe cuvinte, cat s-a exemplificat pe sine prin fapte, a aratat tuturor faptele si insemnatatea acestora , o insemnatate primara care poate duce un suflet spre curatire. Relatia dintre oameni, calitatea acesteia face mai mult decat un volum de dogme, care, dupa cum se stie, nu sunt intelese de fiecare.
Oamenii sunt simpli, tocmai de aceia Dumnezeu Cel Intelept s-a aratat simplu si a trait alaturi de cei simpli.
Nu stiu cand vom intelege faptul ca nu dogma mantuieste, ci caracterul si fiinta omeneasca dispusa sa faca fapte bune prin iubire, iubire ajunsa pana la sacrificiu. Orice om, indiferent de educatie, de rang, de rasa si de culoare este capabil sa inteleaga credinta unui om prin faptele pe care acesta le intruneaza. Astfel se si simte Adevaratul Duh A Lui Dumnezeu, prin iubirea din ochii si inima oamenilor.

[andrei_im]

În prealabil postat de ory

Relatia dintre oameni, calitatea acesteia face mai mult decat un volum de dogme, care, dupa cum se stie, nu sunt intelese de fiecare.

dar unde ingradeste dogma dragostea dintre oameni? poate dragostea de rau, dragostea de minciuna, dar asta e altceva... astazi cand vorbim de dogma, parca suna mereu a ceva rau, ne gandim la ce nu avem voie sa facem, in loc sa ne gandim la drumul pe care dogma il deschide - drumul catre Adevar, catre Hristos. sigur, dogma poate fi si prost inteleasa, caci teologhisirea cu buzele, insa fara vietuire, poate sa duca la dezastru.
"Credinta adevarata nu inseamna o suma de dogme, inseamna traire, dragoste" - asta vedem scris azi "pe toate gardurile". ne imaginam ca dogmele au fost lasate de cine stie ce preoti doritori de putere politica, sau de avere. si consecinta finala este sa intelegem gresit dragostea, caci asta si este pacatul - o intelegere distorsionata a binelui.
si dogmele de la cine le avem, pana la urma? cititi vietile SFINTILOR care ne-au lasat dogmele drepte, si daca gasiti mai multa dragoste in alta parte, atunci da! - nu avem nevoie de dogme. La primul sinod ecumenic, sfintii parinti au venit aproape desfigurati din pricina chinurilor la care au fost supusi pentru ca Il marturiseau pe Hristos. dar nu.. "au fost prea dogmatici, nu au reusit decat sa ingradeasca, n-au avut dragoste..."
Mi-as dori sa vad o dogma care sa ingradeasca dragostea sau oricare fapta buna.. macar una!