De ce nu au pravoslavnicii mai multi copii.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Da ? Hai să adunăm. Deci, pentru 10 copii, eu primesc 400 de RON. Am să consider că cei 10 copii ai mei nu au nevoie de haine. Nici de încălţări. Nici de încălzire, iluminat, tratamente dentare, etc. Nici de cărţi, caiet, ghiozdan, pază la şcoală şi fondul clasei, nimic. Numai de mâncare şi atât. De fapt, ar putea să mânănce doar ciorbă. Nimic altceva decât ciorbă dimineaţa, ciorbă la prânz şi ciorbă seara.

Bun. Dar, pentru asta îmi trebuie ciorbă, nu glumă. O oală de ciorbă are cam 10 porţii. Deci, mie îmi trebuie trei oale de ciorbă pe zi. Oala de dimineaţă, oala de prânz şi oala de seară. Total, 3 mese x 30 de zile = 90 de oale de ciorbă pe lună.

Costurile pentru o oală de ciorbă sunt următoarele, presupunând că apă iau de la cişmeaua publică şi gătesc cu gătejele aduse de copii:
8 morcovi = 4 lei
1 albitura = 2 lei
ceapa = 2 lei
un rasol de vita = 8 lei
o conserva de rosii in bulion = 2 lei
patrunjel = 0,5 lei
un dovlecel = 1 leu
un pic de conopida = 0,5 lei
In total, oala de ciorbă (nedreasă) mă costă 20 de lei. 90 de oale de ciorbă ma costa 1800 de lei. De peste 4 ori cat imi da statul.

Nu prea m-am scos, nu ? Acuma, mai credeti ca cei care au multi copii fac afaceri cu banii primiti de la stat ?

Ca amuzament, sa notam ca TVA-ul la 1800 de lei, adica banii care se duc la stat chiar in clipa in care am cumparat ingredientele sunt 24 % din 1800, adică: 432 de lei. Încă înainte ca ciorba mea să fie gata, statul mi-a luat înapoi, cu o dobândă de aproximativ 8 %, banii pe care mi i-a dat ca ajutor pentru ciorba copiilor.

Daca d-voastra sunteti un parinte responsabil care aloca fonduri pentru cresterea copiilor nu inseamna ca toti parintii sunt asa.

Mai exista si oameni iresponsabili care iau banii din alocatii pentru bautura tigari sau si isi neglijeaza copiii etc chair daca nu va vine sa credeti asta.

Eu imi pun intrebarea ce a fost in mintea acelor oameni care, vazand ca au un singur salariu in casa si acela de 600 lei s-au pus sa faca acei copii, 10 in total. Din ce motiv? Ce om intreg la minte si cat de cat responsabil procedeaza asa? Ne putem intrebari, am vazut cate cheltuieli sunt cu un singur copil d-apoi cu 10, voi cei care aveti copii stiti mai bine!

Mi se pare absurd ca cineva de aici i-a dat drept exemplu bun celorlalti, pai sa faci 10 copii si sa ii duci sa manance la cantina saracilor, asa scrie in articol, pai ce mancare pot manca copiii aceia la cantina saracilor, am un vecin care a mamncat la cantina pensionarilor si a spus ca conditiile sunt cam aiurea, ce sa mai vb atunci de cantina saracilor?!

Mereu la extreme, daca am zis ceva contra a pornit spre extrema aialalta ca ce e mai bine sa faci avort? Nu e bine sa faci avort, asta e crima, dar nici sa faci 10 copii si sa nu ii cresti k lumea nu e bine sa ii chinui, mai bine te abtii de la relatii sexuale

Nu imi place nici tonul celor cu copii, in fine toti o luati mult prea personal , la modul daca cineva zice ceva va simtiti atacati sau va credeti atotcunoscatori si nimeni nu are dreptul sa deschida gura!

[tabitha]

În prealabil postat de lorena29

Bine punctat!

Da, până una, alta... SUA găsește soluții.
Spre deosebire de alți guvernanți, care așteaptă să le pice pară mălăiață, în gura lui nătăfleață.
Sau poate nici asta. E greu de spus de fapt ce așteaptă.

[eeaotly]

În prealabil postat de mihaiB

De ce nu mai au in ziua actuala oamenii credinciosi mai multi copii. Uita Parintele Cleopa s-a nascut intr-o familie cu 10 copii. Este adevarat ca au murit de tineri toi fratii lui. Dar acum cu progresul medical copiii au sanse sa traiasca.

Păi e simplu. Înainte vreme, dacă o familie avea 10 copii, câţiva îi mureau în copilărie de boală, pe alţii îi răpunea războiul, unul-doi mai religioşi, luau calea mânăstirii, iar din toţi abia dacă ajungeau doi care să-şi facă o familie la rândul lor.

Astăzi însă a scăzut numărul de copii pentru că medicina a progresat iar pacifismul şi evoluţia societăţii au făcut ca războaiele să se mai rărească. E drept, nici nu prea se mai retrag oamenii la mânăstire cum făceau odată; sau se retrag mai la bătrâneţe, după ce şi-au făcut familie, au avut copii şi li s-a urât de lume.

[eeaotly]

În prealabil postat de Dumitru73

si totusi ar trebui sa ne preocupe in continuare supravietuirea.
a noastra.
acum vreo saptamana Bichir a avut un articol despre avort.
si incheia cu o intrebare: noua cine o sa ne plateasca pensia?
suna putin egoist, dar adevarat.
cam toti colegii mei au 1 copil. iar din cunoscuti maxim 2.
iar eu ... zero ... dar nu sunt casatorit :)
acum se pune mai putin problema supravietuirii copiilor. medicina face minuni.
dar noi?
daca acum sistemul de asigurari de sanatate si cel de pensii nu mai fac fata, cum va fi peste 25-30 de ani cand si noi vom fi pensionari?

Pentru a ni se asigura nouă, celor de azi, pensii la vremea potrivită, nu avem nevoie de copii şi nepoţi mulţi în viitor, ci de politicieni deştepţi şi corecţi în prezent. Iar la capitolul acesta, stăm prost. Foarte prost. Când îi văd ce pitpalaci le ies pe gură la câte unii, mă gândesc că mămicuţa lor ne făcea nouă, poporului, un bine, dacă se abţinea de la maternitate. Poate aşa, nu ne mai plecau oamenii inteligenţi din ţară, rămâneau aici, conduceau România şi ieşeam şi noi, şi generaţiile următoare din mlaştină.

[eeaotly]

În prealabil postat de stefan florin

si e vina lui Dumnezeu ca acei copii mor de foame sau e vina semenilor lor indiferenti si a guvernului lor? Si la noi in tara sunt destui copii care mor de foame. Tot Dumnezeu e de vina? Ce-ai vrea sa vina Dumnezeu sa-ti bata la usa si sa-ti dea de mancare si tu sa nu faci NIMIC? Ne-a asezat intr-o tara in care curge "miere si lapte". E vina nostra daca nu stim sa ne gospodarim tara si ca alegem conducatorii care ne tot fura de atata amar de vreme si noi tot pe ei ii votam. Dumnezeu l-a pus pe Iliescu de 3 ori in fruntea tarii? Sau pe Basescu de 2 ori? Cred ca stii ce "mult bine" ne-a adus guvernarile lor. Tot Dumnezeu este cel care ne baga E-uri in alimente? Ne facem rau cu mana nostra si dam vina pe Dumnezeu

Aşa e. O vorbă bătrânească spune: "Dumnezeu îţi dă, dar în pungă nu-ţi bagă". Ţi se oferă nişte posibile oportunităţi, nişte posibile bucurii şi bunuri, dar nu va veni El să suflece mânecile să facă treaba în locul tău. Şi nici nu te va obliga să râzi atunci când nu-ţi arde a glumă. El îţi dă, iar tu-ţi opreşti ce şi cât îţi trebuie. (Că uneori te lăcomeşti ori te zgârceşti, e altă treabă).

Dumnezeu îţi dă mere în pom, dar tu trebuie să faci compotul.
Dumnezeu îţi dă viţei de la vacă, dar tu trebuie să-i dai fân şi să-i porţi de grijă.
Dumnezeu îţi dă pui la cloşcă, dar tu trebuie să le asiguri mălaiul.
Dumenzeu îţi dă copil de la nevastă, dar tu trebuie să-i dai să mănânce şi să-i asiguri educaţia.

Dar Dumnezeu nu-ţi impune nici cât să mănânci, nici câţi viţei, pui sau copii să ai. Dimpotrivă, îţi cere să fii cumpătat şi planificat în toate. Dacă tu şti că nu ai putere sau timp să faci compot din toate merele, ce rost are să te lăcomeşţi ori să fii nepăsător? Mai bine chemi vecinii, şi le dai şi lor mere. Ba mai laşi şi copacului câteva mere, pentru că mai sunt şi alte fiinţe decât noi care au nevoie.

La fel, dacă şti că nu poţi ţine un viţeluş, e păcat să-l laşi să se chinuie de foame sau să te chinui tu cu el. Mai bine îl vinzi la altul şi mai faci un ban. Cu puii sau copiii la fel. Ai câţi şti că poţi îngriji şi-ţi poţi permite - în termeni de bani, efort, timp, atenţie etc. E loc sub soare pentru toţi şi toate atâta vreme cât ne cunoaştem limitele şi ştim cât să ne întindem.

Şi e de datoria noastră să luptăm permanent pentru îmbunătăţirea traiului nostru, a semenilor şi a vieţuitoarelor din juru-ne, nu să stăm să ne pice din cer. De picat, ne pică, dar materie brută. Fără mâna care să şlefuiască, diamantul nu face doi bani.

Pe "deştepţii" pe care i-am avut până acum la guvernare, noi i-am pus, şi am arătat astfel că deocamdată mâna noastră nu ştie bine a mânui uneltele numite: vot, petiţie, plângere, miting, revoluţie. Nu avem încă curaj să ne slefuim ţara, să-i alungăm mizeria de pe chip, s-o facem să strălucească. Noi ne complacem într-un fel de fatalism mioritic neproductiv.

[eeaotly]

În prealabil postat de MihaiG

Uman este ca fiecare copil sa aiba camera lui. Dacă ai trei copii şi vrei să-i creşti în condiţii umane, musai să ai 5 dormitoare (câte unul pentru fiecare copil, unul pentru părinţi, unul pentru musafiri).

Credeţi că Iisus a avut camera lui ?

Iisus n-a avut fraţi. ...Altfel, am fi nevoiţi să plecăm urechea la unele teorii neoprotestante.

[eeaotly]

În prealabil postat de MihaiG

Dar chiar şi această definiţie e cu susul în jos (sau, mai bine zis, criteriile la care face trimitere).

De ce echivalăm "confort" cu "izolare" ? Este, în mod real şi obiectiv, mai confortabil să ai "camera ta", atunci când eşti copil ?

Da. Şi o spun cu gândul la propria mea copilărie. Ani de zile m-am luptat ca să am o cameră a mea, un spaţiu al meu în care alţii nu-şi bagă nasul şi îmi respectă liniştea şi dorinţa de reculegere. Un spaţiu în care să pot să stau să desenez şi să citesc, să scriu, să mă joc, să mă rog sau să visez cu ochii pe pereţi dacă am chef. Şi asta fără să stau în permamenţă cu spaima că vine "Securitatea" peste mine şi-mi cotrobăie în suflet, cenzurând tot ce nu e "kosher".

Un spaţiu în care nu dă năvală nimeni pe uşă ca să mă întrebe cu un ton de inchizitor, ce carte citesc şi dacă e de şcoală (de parcă Jules Verne şi Paul Feval e musai să fie băgaţi în programă, iar dacă nu-s, nici nu am ce învăţa din cărţile lor!) sau să mă întrebe pentru a suta oară de ce mă uit la serialul meu preferat - unicul pe care îl vizionam întotdeauna cu mult drag şi care mă făcea să evadez din lumea rea - şi să-mi pună întrebarea asta exact, dar EXACT în timpul filmului, de parcă nu putea să se amâne discuţia! Auzeam replica: "Acolo nu e nimic real! Unde ai mai văzut tu oameni să se teleporteze?" Sau: "Cum poţi să te uiţi la urâţii ăia? Eu o să-i visez la noapte!". Degeaba răspundeam că eu visez foarte bine, n-am nici un coşmar şi că dacă ăia din film sunt urâţi, nu-i nimeni obligat să-i privească, ba chiar am nevoie să stau singură ca să-mi savurez porţia de fantezie, nu să aud involuntar discuţiile despre cumpărături sau bârfele despre vecini.

...Un spaţiu în care să pot desena şi picta liniştită fără să mi se strige că fac măscări (deşi aveam 10 la desen) şi că prăpădesc hârtia şi culorile degeaba. Un spaţiu în care să-mi pot scrie liniştită în jurnal fără să fiu în permanenţă cu ochii pe uşă şi fără să fiu nevoită să mint invariabil că îmi fac temele. Un spaţiu în care să pot compune poezii fără să-mi fie alungată muza, şi în care să pot inventa poveşti fără să fiu criticată de pe margine (vorbindu-se despre mine ca şi cum aş fi fost absentă) că prăpădesc caietele şi fac lucruri inutile şi prosteşti.

...Un spaţiu în care să-mi pot aduna, eticheta şi expune colecţia mea de roci, cochilii şi cuiburi de viespi fără să mă tem că mâine-poimâine cineva le vede şi începe să urle sau să le arunce în curte. Un spaţiu unde să-mi pot aduce micul meu terariu improvizat dintr-un acvariu vechi în care să-mi ţineam şopârla cenuşie găsită pe câmp. Inutil să mai spun că n-am reuşit să conving pe nimeni că locul animalului e în casă - şopârla dom'ne, e îngrozitoare la vedere, e scârboasă rău, şi mai seamănă şi cu şarpele ăla biblic care a ispitit-o pe Eva! Şi uite aşa, din cauza unei nefericite asemănări, şi a unor şi mai nefericite preconcepţii, şopârla mea dragă a fost exilată în magazie, unde, spre marea mea disperare, nu a supravieţuit din cauza frigului.

...Un loc în care să ascult muzică fără să mi s epsună să închid "greieraşii", sau să cânt fără să mi se ceară să tac că pe alţii îi doare caul, nu le place, vor să doarmă sau pur şi simplu să tac că nu-i muzica de mine - deşi eram printre favoriţii profei la şcoală.

Şi în fine - deşi lista ar mai continua, dar nu vreau să plictisesc lumea, - un loc în care să mă pot ruga liniştită, fără să dea vreunul busna, şi fără să aud tot felul de ironii la adresa mea, în cazul în care eram surprinsă "asupra faptului".

Să mai continui? Am spus deja că nu. Ideea e că toate acestea ar fi fost evitate dacă aş fi avut cameră proprie iar libertatea mea ar fi fost respectată în acel perimetru. Orice om are nevoie de un spaţiu al lui, în care să-şi desfăşoare activitatea după ritmul propriu şi în care să se reculeagă, să-şi încarce bateriile.

A fi o fiinţă socială nu înseamnă a sta la grămadă şi a invada spaţiul intim al celuilalt. Unele nevoi sunt înscrise în chiar fiinţa noastră, e inutil să le negăm sau să le demonizăm. Şi nu, a sta singur în camera ta nu înseamnă doar să tai frunză la câini cu joystickul în mână. Asta e o altă preconcepţie la fel ca şi cea mai veche legată de şopârlă.

Numai bine să aveţi, oameni buni!

[Ekaterina]

În prealabil postat de eeaotly

Ideea e că toate acestea ar fi fost evitate dacă aş fi avut cameră proprie iar libertatea mea ar fi fost respectată în acel perimetru. Orice om are nevoie de un spaţiu al lui, în care să-şi desfăşoare activitatea după ritmul propriu şi în care să se reculeagă, să-şi încarce bateriile.

A fi o fiinţă socială nu înseamnă a sta la grămadă şi a invada spaţiul intim al celuilalt. Unele nevoi sunt înscrise în chiar fiinţa noastră, e inutil să le negăm sau să le demonizăm. Şi nu, a sta singur în camera ta nu înseamnă doar să tai frunză la câini cu joystickul în mână. Asta e o altă preconcepţie la fel ca şi cea mai veche legată de şopârlă.

Din tot ce ai scris, nu spatiul este problema principala ci indiscretia celor din jur si neputiinta lor de a intelege un univers diferit, cel al copilului. Este important sa ai spatiu sau mai bine spus locusorul tau, dar totusi lipsa unei camera personale nu este cel mai greu lucru de suportat (daca comparam cu atitudinea oamenilor vesnic nemultumiti, iritati, pusi pe observatii inutile si neconstructive). Atitudinea si comentariile celor din jur nu se schimbau, chiar daca aveai o camera a ta. Daca este intelegere, multe se rezolva. Este si o vorba in popor: Daca este dragoste, incap oamenii si intr-o coaja de nuca.

[ortodoxa2310]

În prealabil postat de Ekaterina

Din tot ce ai scris, nu spatiul este problema principala ci indiscretia celor din jur si neputiinta lor de a intelege un univers diferit, cel al copilului. Este important sa ai spatiu sau mai bine spus locusorul tau, dar totusi lipsa unei camera personale nu este cel mai greu lucru de suportat (daca comparam cu atitudinea oamenilor vesnic nemultumiti, iritati, pusi pe observatii inutile si neconstructive). Atitudinea si comentariile celor din jur nu se schimbau, chiar daca aveai o camera a ta. Daca este intelegere, multe se rezolva. Este si o vorba in popor: Daca este dragoste, incap oamenii si intr-o coaja de nuca.

Cu tot respectul, ce spuneti e valabil doar in teorie.

Sunt de acord cu eeaotly. Si sa nu uitam ca odata ce creste un copil nu mai poate sta in pat cu parintele de sex opus sau cu frati/surori mai mari, nu se mai poate schimba de fata cu ei...

Si da, intimitatea momentului de rugaciune este o mare problema.

In majoritatea familiilor cu copii multi sau in familiile in care copiii nu au camera a lor am vazut INTOTDEAUNA, fara exceptie, copiii se "refugiaza" in alte parti, departe de casa, cat mai repede.Fac tot ce pot sa ajunga acasa doar ca sa doarma.Diverse activitati scolare optionale in cel mai bun caz, in cel mai rau- anturaje nefavorabile. Si extrem de des am vazut copii absolut disperati sa mearga la facultate. Nu atat pentru invatat, ci pt ca nu mai stau cu parintii/fratii sub nas. Cat de rele trebuie sa fie lipsa de intimitate si cicalelala, sufocarea personalitatii- de acasa -daca o camera de camin sau un apartament impartit le pare taramul libertatii?!...

[lore86]

În prealabil postat de eeaotly

Pentru a ni se asigura nouă, celor de azi, pensii la vremea potrivită, nu avem nevoie de copii şi nepoţi mulţi în viitor, ci de politicieni deştepţi şi corecţi în prezent. Iar la capitolul acesta, stăm prost. Foarte prost. Când îi văd ce pitpalaci le ies pe gură la câte unii, mă gândesc că mămicuţa lor ne făcea nouă, poporului, un bine, dacă se abţinea de la maternitate. Poate aşa, nu ne mai plecau oamenii inteligenţi din ţară, rămâneau aici, conduceau România şi ieşeam şi noi, şi generaţiile următoare din mlaştină.

Daca si mamicutele noastre(ale acestui popor) se gandeau sa faca mai multi copilasi, sansa ca din acestia sa fi iesit si minti luminate, capabile de fapte mari ar fi crescut considerabil.

Asadar, ne cam meritam soarta!